Articolul 39. Salarizarea funcţionarului public
(1) Salarizarea asigură funcţionarului public condiţii necesare pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor şi contribuie la completarea autorităţilor publice cu personal competent.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici se stabileşte în condiţiile prezentei legi şi ale legislaţiei cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.
Articolul 40. Stimularea funcţionarului public
(1) Funcţionarul public este stimulat pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public.
(2) Stimularea funcţionarului public poate fi sub formă de:
a) premiu;
b) mulţumire;
c) diplomă de onoare.
(3) Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public poate fi decorat cu distincţii de stat.
(4) Stimulările se aplică de către persoana/organul care are competenţă legală de numire în funcţie printr-un act administrativ.
(5) Stimulările se înscriu în registrul funcțiilor publice și al funcționarilor publici și în dosarul personal al funcționarului public.
Articolul 41. Vechimea în serviciul public
(1) Vechimea în serviciul public include perioadele de exercitare efectivă a funcţiilor publice specificate în Clasificatorul unic al funcţiilor publice.
(11) Suplimentar la cele menţionate la alin.(1), în vechimea în serviciul public intră şi perioadele în care funcţionarul public:
a) nu a lucrat de fapt, dar i s-a menţinut funcţia publică şi salariul mediu, integral sau parţial;
b) a fost suspendat în condiţiile art. 38 alin. (1), art. 52 lit. c)-e) sau art. 54 alin. (1) lit. b);
c) a fost suspendat în condiţiile art. 53 lit. b) şi c) şi ulterior absolvit de răspundere disciplinară sau penală;
d) a fost absent forţat de la serviciu în legătură cu eliberarea sau destituirea ilegală şi restabilirea ca urmare a pronunţării de către instanţa de judecată a hotărîrii respective.
(2) În sensul prezentei legi, vechimea în serviciul public se calculează cumulativ, indiferent de întreruperile pe care le-a avut funcţionarul public în serviciul public.
(3) În vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova pînă la punerea în aplicare a prezentei legi.
Articolul 42. Garanţiile sociale
(1) Funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea.
(2) Funcţionarul public beneficiază de pensie în condiţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
(3) În cazul pensionării anticipate, pensionării anticipate pentru carieră lungă ori obținerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, exceptând cazurile de reexaminare a dreptului la pensie, sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcționarul public, la cererea lui scrisă, depusă până la data survenirii situațiilor menționate, beneficiază, pentru fiecare an complet de vechime în serviciul public, calculat în condițiile art.41, de dreptul la o indemnizație unică în proporție de 15% din salariul de bază determinat conform clasei de salarizare la momentul depunerii cererii în cauză. Acordarea indemnizaţiei respective se consemnează în dosarul personal și se înscrie în registrul funcțiilor publice și al funcționarilor publici. În cazul în care funcţionarul public a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării în timpul exercitării funcţiei publice, indemnizaţia unică i se va acorda în mărimea cuvenită pentru anii compleţi de vechime în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.
(4) Persoanele care au deţinut anterior funcţii publice, dar nu s-au folosit de dreptul la indemnizaţie unică beneficiază de aceasta în cazul reangajării în serviciul public şi încetării ulterioare a raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării acestora în perioada aflării în serviciul public.
(41) De indemnizaţia prevăzută la alin. (3) sau, după caz, la alin. (4) nu beneficiază funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu încetează în temeiul art. 62 alin. (1) lit. f) şi g) și al art.64 alin.(1) lit.c3) .
(42) În caz de deces al funcţionarului public, de indemnizaţia prevăzută la alin. (3) sau, după caz, la alin. (4) beneficiază soţul (soţia), copiii sau părinţii, iar în lipsa acestora – alţi moştenitori legali, la prezentarea actelor respective, odată cu achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin funcţionarului decedat.
(5) La împlinirea vârstei de 63 de ani, funcționarul public de execuție poate fi numit, la decizia persoanei/organului care are competență legală de numire în funcție, pe perioade determinate de cel mult un an, dar care cumulativ nu vor depăși 5 ani, în aceeași funcție publică, în funcție echivalentă sau în funcție de nivel inferior, primind pensia și salariul conform legislației. Numirea în funcţie se face doar cu acordul funcţionarului public, dacă acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27, cu excepţia alin. (1) lit. d).
(51) - abrogat.
(52) La împlinirea vârstei de 63 de ani, funcționarul public de conducere sau funcționarul public de conducere de nivel superior poate fi numit, la decizia persoanei/organului care are competență legală de numire în funcție publică, pe perioade determinate de cel mult un an, dar care cumulativ nu vor depăși 5 ani, din care cel mult 2 ani într-o funcție publică de conducere sau într-o funcție publică de conducere de nivel superior deținută anterior, primind pensia și salariul conform legislației. Numirea în funcție se face doar cu acordul funcționarului public, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 27, cu excepția alin. (1) lit. d) al articolului menționat.
(6) În cazul lichidării autorităţii publice, al reducerii efectivului de personal sau al lichidării funcţiei publice, funcţionarii publici care nu pot fi transferaţi şi/sau angajaţi sunt eliberaţi din funcţie, beneficiind de plata unei indemnizaţii de şomer în mărime de un salariu mediu lunar şi a unei indemnizaţii de eliberare din serviciu calculate în corespundere cu vechimea în serviciul public după cum urmează:
a) în mărime de 2 salarii medii lunare – pentru o vechime de la 2 la 7 ani;
b) în mărime de 4 salarii medii lunare – pentru o vechime de la 7 la 15 ani;
c) în mărime de 6 salarii medii lunare – pentru o vechime mai mare de 15 ani.
Indemnizaţia de eliberare din serviciu se achită lunar, în termen de 2, 4 sau 6 luni respectiv, de către angajator sau de către succesorul acestuia, începând cu prima zi a lunii următoare celei în care funcţionarul public a fost eliberat, la prezentarea, pe suport de hârtie sau în format electronic, a extrasului din contul personal de asigurări sociale al persoanei asigurate eliberat de entitatea responsabilă.
Indemnizația de eliberare din serviciu nu se acordă în cazul în care funcţionarii publici au o vechime în serviciul public mai mică de 2 ani, beneficiază de pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu actele normative speciale, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă sau în cazul celor care au dreptul la pensie anticipată conform Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, cărora li se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu calculată în conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nr. 154/2003, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar şi nu mai mare decât 6 salarii medii lunare.
În cazul în care, în perioada de plată a indemnizaţiei de eliberare din serviciu, funcţionarul public este angajat în serviciul public prin ocuparea unei funcții de demnitate publică, a unei funcții publice sau a unui post din cabinetul persoanei cu funcție de demnitate publică, plata indemnizaţiei menționate încetează începând cu prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care funcţionarul public a fost angajat.
Angajatorul este obligat, în termen de 3 zile lucrătoare, să comunice, în scris, autorităţii publice responsabile de plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu despre angajarea funcţionarului public respectiv.
Indemnizația de șomer se achită de către angajator sau de către succesorul acestuia în cazul în care, după expirarea perioadei de plată a indemnizației de eliberare din serviciu, persoana nu a fost plasată în câmpul muncii. Indemnizația de șomer se achită la prezentarea actelor confirmative privind înregistrarea statutului de șomer la subdiviziunea teritorială a autorității administrative responsabile de implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
Articolul 43. Concediul funcţionarului public
(1) Funcţionarului public i se acordă un concediu de odihnă anual, plătit, cu o durată de 35 de zile calendaristice, fără a se lua în calcul zilele de sărbătoare nelucrătoare. Concediul poate fi acordat integral sau divizat, cu condiţia ca una dintre părţi să nu fie mai mică de 14 zile calendaristice.
(2) În cazul în care vechimea în serviciul public depăşeşte 5, 10 şi 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 3, 5 şi, respectiv, 7 zile calendaristice.
(3) Înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit prin compensaţie în bani nu se admite, cu excepţia cazurilor de încetare a raporturilor de serviciu , de încetare a detaşării sau de suspendare a raporturilor de serviciu în temeiul art. 52 lit. a), b), f) şi h), precum şi al art. 54 alin. (1) lit. b), f) şi g). În cazurile specificate în prezentul alineat, funcţionarul public are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.
(4) Funcţionarului public, din motive familiale şi din alte motive întemeiate, i se poate acorda, la cerere, concediu neplătit, cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice în decursul unui an. Concediul neplătit se acordă în modul stabilit de legislaţie.
(5) Funcţionarul public poate beneficia şi de alte tipuri de concedii conform legislaţiei.