pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă

HOTĂRÂRE nr. 881 din 07.11.2013 · GUVERNUL · publicat 15.11.2013
pe legis.md
Trimiteri: 18 legate · 4 nerezolvate · 1 fără țintăActe din afara site-ului: 1 fără adresăMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (4)
Fără țintă (1)
Din afara site-ului: fără adresă (1)

În temeiul art. 37 alin. (3) din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia pri vind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă (se anexează).

2. Ministerul Mediului, în termen de o lună, va crea grupuri de lucru pentru identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă pentru fiecare district al bazinelor hidrografice.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

Prim-ministru IURIE LEANCĂ

Contrasemnează:

Ministrul mediului Gheorghe Şalaru

Nr.881.Chişinău, 7 noiembrie 2013

Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.881 din 7 noiembrie 2013

METODOLOGIA privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă

I.

DISPOZIŢII GENERALE

1.Metodologia privind identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă (în continuare – Metodologie) stabileşte metodele pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane şi principiile de clasificare a acestora.

2. În sensul prezentei Metodologii se utilizează terminologia definită în Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.

3.Pentru organizarea şi desfăşurarea identificării, delimitării şi clasificării corpurilor de apă, pentru fiecare district al bazinelor hidrografice se instituie cîte un grup de lucru. Componenţa nominală a grupului de lucru se aprobă de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului.

4.Identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă se efectuează de către autoritatea administrativă de gestionare a apelor, iar pentru apele subterane – de către autoritatea administrativă centrală specializată în cercetarea, evidenţa, reglementarea şi controlul folosirii resurselor minerale.

5.Procesul de identificare, delimitare şi clasificare a corpurilor de apă se desfăşoară cu participarea comitetului districtului bazinului hidrografic, în condiţiile art. 10 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.

6. Corpurile de apă de suprafaţă transfrontaliere sînt identificate, delimitate şi clasificate în coordonare cu statele riverane, conform acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniul mediului la care Republica Moldova este parte.

7.Rezultatele identificării, delimitării şi clasificării corpurilor de apă sînt reflectate în Cadastrul de stat al apelor, ţinut de către autoritatea administrativă de gestionare a apei, în conformitate cu art. 14 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011.

8.Lista corpurilor de apă identificate se aprobă de Guvern, la propunerea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului.

II.

APELE DE SUPRAFAŢĂ

Secţiunea 1.

Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă

9. În conformitate cu art. 5 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011, districtul bazinului hidrografic este principala unitate de gestionare a bazinelor hidrografice şi a apelor subterane asociate lor, care pot fi formate în cadrul districtelor.

10. Subbazinul este principala unitate pentru identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă, cu excepţia corpurilor de apă de suprafaţă, care urmează să fie identificate, delimitate şi clasificate separat de-a lungul cursurilor principale ale rîurilor Nistru şi Prut.

11. Hotarele districtelor bazinelor hidrografice, hotarele subbazinelor şi hărţile speciale în care acestea sînt delimitate se aprobă de Guvern.

12. Pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă sînt utilizate următoarele metode:

1) metoda bazată pe tipologie;

2) metoda simplificată.

13. La elaborarea Planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic va fi utilizată doar o singură metodă din cele expuse în pct. 6 din prezenta Metodologie.

Secţiunea a 2-a.

Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda bazată pe tipologie

14. Corpurile de apă de suprafaţă identificate şi delimitate în conformitate cu metoda bazată pe tipologie sînt mai puţin relevante pentru planificarea gestionării districtului bazinului hidrografic, fără validarea şi calibrarea condiţiilor de referinţă specifice şi a criteriilor pentru evaluarea stării chimice şi ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă. Mai mult decît atît, pentru evaluarea stării acestora sînt necesare suficiente date de monitorizare.

15. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda bazată pe tipologie, corpurile de apă de suprafaţă sînt clasificate conform:

1) condiţiilor de referinţă specifice tipului;

2) criteriilor specifice tipului privind parametrii fizico-chimici, hidrobiologici şi hidromorfologici pentru evaluarea stării chimice şi ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă.

16.Metoda bazată pe tipologie include identificarea poziţiei şi a hotarelor corpurilor de apă de suprafaţă şi caracterizarea primară a acestora.

17. Corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic urmează a fi incluse în una dintre următoarele categorii de ape de suprafaţă: rîuri, lacuri, ape de tranziţie, corpuri artificiale de apă de suprafaţă, corpuri de apă de suprafaţă puternic modificate, conform sistemelor A sau B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă, descrise în prezenta Metodologie.

18.În cazul în care se va utiliza sistemul A, corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic se vor diferenţia în funcţie de ecoregiunea relevantă, în conformitate cu zonele geografice specificate în capitolul II secţiunea a 2-a din prezenta Metodologie şi prezentate pe harta din figura 2. Corpurile de apă de suprafaţă din cadrul fiecărei ecoregiuni se vor diferenţia în conformitate cu criteriile enumerate în tabelul 1.

19.La utilizarea sistemului B trebuie să se obţină cel puţin acelaşi grad de diferenţiere ca şi la utilizarea sistemului A. Prin urmare, corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic trebuie diferenţiate pe tipuri, utilizînd valori obligatorii şi descriptori opţionali sau combinaţii dintre ele, pentru a asigura condiţiile biologice specifice de referinţă.

20.Pentru corpurile de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate, diferenţierea se efectuează în conformitate cu cerinţele acelei categorii de ape care este cea mai potrivită pentru descrierea acestora.

Sistemul A de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă

21.Criteriile care vor fi utilizate pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă (în special a rîurilor şi a lacurilor) în cadrul sistemului A sînt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1

Sistemul A de identificare şi delimitare a rîurilor şi a lacurilor

EcoregiuneaRîuriLacuri
Ecoregiunile ilustrate în figura 2Ecoregiunile ilustrate în figura 2
TipDupă altitudine:După altitudine:
înaltă: >800 mînaltă: >800 m
medie: 200 - 800 mmedie: 200 - 800 m
joasă: <200 mjoasă: <200 m
După dimensiunea bazinului de recepţie:După suprafaţă:
mică: 10 - 100 km20.5 - 1 km2
medie: >100 - 1 000 km21 - 10 km2
mare: >1 000 - 10 000 km210 - 100 km2
foarte mare: >10 000 km2>100 km2
După adîncimea medie:
<3 m
3 - 15 m
>15 m
După cuvertura geologică:După cuvertura geologică:
calcaroasăcalcaroasă
silicioasăsilicioasă
organicăorganică

22. Pasul 1: atribuirea categoriilor de ape de suprafaţă. Un corp de apă de suprafaţă poate face parte din următoarele categorii de ape de suprafaţă, care nu se suprapun una peste alta:

1) rîu;

2) lac;

3) corp de apă artificial;

4) corp de apă puternic modificat.

23.Un exemplu de atribuire a categoriei de apă de suprafaţă este prezentat în figura 1, care ilustrează cum o parte a rîului a fost îndreptată, astfel devenind „puternic modificată”, ceea ce duce la identificarea acesteia drept un corp de apă separat puternic modificat.

Fig.1. Stabilirea hotarelor pentru corpurile de apă prin identificarea şi desemnarea ulterioară a corpurilor de apă puternic modificate

24. Pasul 2: trasarea hotarului ecoregiunii. Republica Moldova este amplasată în două ecoregiuni, prezentate în harta din figura 2, şi anume:

1) Cîmpia Estică;

2) Provincia Pontică.

Fig. 2. Ecoregiunile pentru rîuri şi lacuri

25. Pentru a fi utilizate în Sistemul Informatic Geografic, hotarele ecoregiunilor (date-vectori de tip poligon) vor fi preluate din fişierul: wfd_shp_ecoregions.zip, ce poate fi descărcat de pe pagina web:http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/ecoregions-for-rivers-and-lakes.

26.În cazul în care hotarul unei ecoregiuni intersectează corpul de apă, acesta va fi divizat în două corpuri de apă separate, după cum este prezentat în figurile 3 şi 4.

Fig. 3. Corpuri de apă identificate şi delimitate fără a face parte din ecoregiune

Fig. 4. Corpuri de apă identificate şi delimitate care fac parte dintr-o ecoregiune

27. Pasul 3: aplicarea criteriului pentru suprafaţa bazinului de recepţie. Criteriile pentru suprafaţa bazinului de recepţie sînt prezentate în tabelul 1 şi se aplică atît pentru lacuri, cît şi pentru iazuri şi lacuri de acumulare, similar categoriei „lacuri” (drept corpuri de apă artificiale sau corpuri de apă puternic modificate).

28. În cazul în care bazinul de recepţie poate fi asociat cu un corp de apă ce aparţine categoriei „lacuri” (inclusiv lacurile de acumulare şi iazurile), acesta va fi realocat (adăugat) la bazinul de recepţie în amonte de corpul de apă ce aparţine categoriei „rîuri” (inclusiv corpurile de apă artificiale şi corpurile de apă puternic modificate corespunzătoare). Acest exemplu este ilustrat în figurile 5 şi 6.

Fig. 5. Atribuirea bazinului de recepţie al unui corp de apă de tip lac: înainte’

Fig.6. Atribuirea bazinului de recepţie al unui corp de apă de tip lac: după

29. Pasul 4: aplicarea criteriului de altitudine. Criteriile de altitudine sînt prezentate în tabelul 1.

30. Un exemplu de separare a corpurilor de apă în baza criteriilor de altitudine este dat în figurile 7 şi 8, reprezentînd un rîu ce traversează două lacuri de acumulare.

Fig.7. Corpuri de apă pînă la separare prin aplicarea criteriului de altitudine (vedere longitudinală)

Fig. 8. Corpuri de apă după separare prin aplicarea criteriului de altitudine (vedere longitudinală)

31. Pasul 5: aplicarea tipologiei pentru geologie. Criteriile geologice sînt indicate în tabelul 1.

32. Pasul 6: aplicarea tipologiei pentru adîncimea medie (lacuri, lacuri de acumulare, iazuri). Criteriul privind adîncimea medie este menţionat în tabelul 1 şi se aplică atît pentru lacuri, cît şi pentru iazuri şi lacuri de acumulare.

33. Pasul 7: repetarea paşilor 2 – 6, după necesitate. Paşii 2 – 6 pot fi repetaţi pînă la identificarea şi delimitarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă în conformitate cu toate criteriile.

34. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă, acestea vor fi codificate conform sistemului descris în capitolul II secţiunea a 4-a din prezenta Metodologie, folosind următorul model:

CodulDistrictul bazinului hidrografic (denumirea completă)Subbazinul
(denumirea completă)
Denumirea completă a cursului principal sau a afluentului în care este situat corpul de apă

35. Pe hărţi, corpurile de apă delimitate se indică conform codului atribuit.

Sistemul B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă

36. Criteriile care urmează a fi utilizate pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă în cadrul sistemului B sînt prezentate în tabelul 2.

37. Pentru corpurile de apă artificiale şi cele puternic modificate, diferenţierea trebuie efectuată în conformitate cu criteriile pentru acea categorie de ape de suprafaţă, care se află în nemijlocita apropiere.

38. Nu există valori prescrise pentru factorii obligatorii (altitudine, latitudine, longitudine, adîncime, geologie, dimensiune), ca şi în sistemul A de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă. Selectarea valorilor va fi efectuată de către specialişti.

39. Selectarea factorilor obligatorii, la fel ca şi stabilirea factorilor selectaţi, se va baza atît pe opinia specialiştilor competenţi, cît şi pe datele disponibile.

40.Utilizarea sistemului B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă implică paşi asemănători cu cei de la sistemul A, doar că numărul acestora va fi mai mare şi se vor repeta în cazul includerii factorilor opţionali la caracterizarea corpurilor de apă de suprafaţă.

Tabelul 2

Sistemul B de identificare şi delimitare a rîurilor şi a lacurilor

Caracterizarea de alternativăRîuri
Factorii fizici şi chimici ce vor determina caracterizarea rîurilor sau a unei părţi din rîu, structura şi compoziţia biotei
Lacuri
Factorii fizici şi chimici ce vor determina caracterizarea lacurilor, structura şi compoziţia biotei
Factorii obligatoriialtitudinea;
latitudinea;
longitudinea;
geologia;
dimensiunea
altitudinea;
latitudinea;
longitudinea;
adîncimea;
geologia;
dimensiunea
Factorii opţionalidistanţa de la izvor;
energia torentului (în funcţie de pantă şi debit);
lăţimea medie a rîului;
adîncimea medie a rîului;
panta medie a apei;
forma şi figura albiei rîului;
categoria debitului rîului;
forma văii;
debitul de aluviuni;
capacitatea de neutralizare a acidului;
compoziţia medie a substratului;
cantitatea de clor;
variabilitatea temperaturii aerului;
temperatura medie a aerului;
precipitaţii
adîncimea medie lacului;
forma lacului;
durata de reînnoire a apei;
temperatura medie a aerului;
variabilitatea temperaturii aerului;
diverse caracteristici (de ex. monomictic, dimictic, polimictic);
capacitatea de neutralizare a acidului;
vegetaţia;
compoziţia medie a substratului;
variabilitatea nivelului apei

Secţiunea a 3-a.

Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda simplificată

41. La elaborarea primei generaţii de planuri de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice se recomandă utilizarea metodei simplificate de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă. Planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice ulterioare vor fi elaborate cu aplicarea metodei bazate pe tipologie, odată cu definirea condiţiilor de referinţă şi a criteriilor pentru starea ecologică şi chimică specifice tipului şi disponibilitatea datelor corespunzătoare de monitorizare pentru evaluarea stării corpurilor de apă de suprafaţă.

42. Pasul 1: atribuirea categoriilor de apă de suprafaţă. Un corp de apă de suprafaţă este individual, solitar (şi, prin urmare, nu se poate suprapune peste altul) şi face parte din următoarele categorii de ape de suprafaţă:

1) rîu;

2) lac;

3) lac de acumulare;

4) iaz.

43. Lacurile, lacurile de acumulare şi/sau iazurile cu o suprafaţă mai mică de 0,5 km2 (<0,5 km2) nu vor fi identificate drept corpuri separate de apă, pentru a evita o subdivizare interminabilă a corpurilor de apă. Cu toate acestea, ele trebuie identificate ulterior, în conformitate cu planul de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

44. Aplicînd metodele descrise mai sus, corpurile de apă de suprafaţă se identifică atît în cadrul subbazinului, cît şi de-a lungul arterelor principale – Prut şi Nistru, conform categoriilor corespunzătoare.

45. Figura 9 prezintă un exemplu de lac/lac de acumulare/iaz situat în interiorul unui subbazin, care poate fi clasificat drept un corp de apă de suprafaţă.

Fig. 9. Categoriile de apă de suprafaţă care creează hotarele între corpurile de apă

46.Pasul 2: diferenţierea cursului de apă principal şi a afluenţilor. După cum este reprezentat în figura 10, confluenţa afluenţilor cu rîul principal poate duce la o subdivizare în trei corpuri de apă: cursul principal în amonte de confluenţa rîului, afluentul propriu-zis şi rîul principal după confluenţa afluenţilor.

Fig.10. Exemplu de subdivizare a rîului bazată pe caracteristicile fizice (în cazul dat – bazat pe confluenţa rîului)

47. Pentru a evita divizarea interminabilă a corpurilor de apă, locul de confluenţă a afluenţilor va fi utilizat doar pentru a distinge corpurile de apă cu o lungime de peste 20 km, adică rîurile cu o lungime egală sau mai mare de 20 km (≥20 km). În consecinţă, afluenţii cu o lungime mai mică de 20 km nu vor fi identificaţi drept corpuri de apă de suprafaţă separate. Aceşti afluenţi trebuie însă identificaţi ulterior, în conformitate cu planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

48. În cazul identificării, delimitării şi clasificării corpurilor de apă de suprafaţă pentru rîurile Prut şi Nistru, confluenţa afluenţilor va fi folosită pentru a distinge corpurile de apă de suprafaţă separate doar dacă lungimea afluentului este egală sau mai mare de 100 km (≥100 km).

49. Pasul 3: diferenţierea corpurilor de apă de suprafaţă în conformitate cu sursele punctiforme de poluare. Locul deversării apelor uzate dintr-o sursă punctiformă de poluare (o staţie municipală de epurare a apelor uzate sau o întreprindere municipală de evacuare a apelor uzate şi netratate) formează un loc suplimentar pentru delimitarea corpurilor de apă. Sectorul din aval de deversarea apelor uzate va fi definit drept un corp de apă separat, după cum este prezentat în figurile 11 şi 12.

Fig. 11. Corpuri de apă fără deversări ale apelor uzate

50. În cazul în care deversarea apelor uzate este situată de-a lungul unui corp de apă ce nu a fost separat din lipsa criteriilor conform paşilor 1 şi 2, acesta va fi identificat şi delimitat drept un corp de apă de suprafaţă suplimentar.

51. Sursele punctiforme de poluare şi locaţia acestora au fost preluate de la Î.S. „Direcţia bazinieră de gospodărire a apelor” din cadrul Agenţiei „Apele Moldovei”.

Fig. 12. Corpuri de apă în cazul deversării apelor uzate

52 .Pasul 4: repetarea paşilor 1 – 3, în caz de necesitate. Paşii 1 – 3 pot fi repetaţi pînă ce toate corpurile de apă de suprafaţă vor fi identificate şi delimitate în mod corespunzător.

53. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă, acestea vor fi codificate conform sistemului descris în capitolul II secţiunea a 4-a din prezenta Metodologie, folosind următorul model:

CodulDistrictul bazinului hidrografic (denumirea completă)Subbazinul
(denumirea completă)
Denumirea completă a cursului principal sau a afluentului unde este situat corpul de apă

54. Pe hărţi, corpurile de apă delimitate se indică prin coduri.

Secţiunea a 4-a.

Clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă

55. Corpurile de apă de suprafaţă identificate şi delimitate vor fi clasificate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind cerinţele de calitate a mediului pentru ape, elaborat în baza Legii apelor nr. 272 din 23 decembrie 2012.

56.Atunci cînd nu există date ale monitorizării calităţii apelor pentru corpurile de apă de suprafaţă, se va ţine cont de următoarele aspecte:

1) în cazul în care corpul de apă de suprafaţă este situat între două posturi de monitorizare, clasificarea se efectuează în baza datelor de la ambele posturi, folosind opiniile specialiştilor şi cunoştinţele despre situaţia actuală din teren (de exemplu, prezenţa/absenţa deversărilor apelor uzate dintre două posturi de monitorizare şi/sau alţi factori ce ar putea afecta calitatea apelor de suprafaţă de-a lungul corpului de apă);

2) în cazul în care nu există nici un post de monitorizare în aval, clasificarea poate fi dedusă din datele de la cel mai apropiat post de monitorizare din amonte, folosind opiniile specialiştilor şi cunoştinţele despre situaţia actuală din teren (de exemplu, prezenţa/absenţa deversărilor de ape uzate, debuşarea afluenţilor pe acest sector, distanţa dintre corpul de apă şi postul de monitorizare etc.);

3) în cazul în care corpul de apă nu poate fi corelat rezonabil cu postul de monitorizare, acesta poate fi clasificat în unul dintre următoarele moduri:

- provizoriu, prin deducţie, în raport cu corpurile de apă situate în alte părţi ale subbazinului sau alte subbazine ce se presupune că au caracteristici şi condiţii similare (metoda analogiei). Acest lucru necesită evaluarea specialiştilor şi descrierea detaliată a argumentelor folosite la deducţie. În plus, se va specifica dacă aceasta este o clasificare provizorie;

- necunoscut, cînd acesta nu poate fi inclus în planurile de gestionare a districtului bazinului hidrografic.

57. În scopul reflectării rezultatelor clasificării corpurilor de apă de suprafaţă pe hărţi sau pentru evidenţierea lor în tabele, se vor folosi culorile indicate în tabelul 3.

Tabelul 3

Culorile atribuite claselor corpurilor de apă de suprafaţă

Clasa de folosinţă Ialbastru
Clasa de folosinţă IIverde
Clasa de folosinţă IIIgalben
Clasa de folosinţă IVportocaliu
Clasa de folosinţă Vroşu
Necunoscut*fără culoare

58. Pentru codificarea corpurilor de apă de suprafaţă care au fost identificate şi delimitate va fi utilizat un sistem de codificare, conform structurii şi conţinutului Cadastrului de stat al apelor, elaborat în conformitate cu art. 14 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.

59. Selectarea sistemului de codificare depinde parţial şi de metoda selectată pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă.

În tabelul 4 este prezentat un exemplu de codificare a corpurilor de apă de suprafaţă.

Tabelul 4

Elementele de codificare a corpurilor de apă de suprafaţă

DescriptorulElementeleCodurile posibileComentarii
ŢARAMoldovaMD
DISTRICTUL BAZINULUI HIDROGRAFICNistru
Dunărea – Prut
Marea Neagră
NI
DP
MN
SUBBAZINULToate subbazinele identificatePrimele 3 litere din denumirea subbazinuluiIdentificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă trebuie efectuată separat pentru cursul principal al rîurilor Prut şi Nistru, respectiv aceste rîuri trebuie să aibă un cod aparte
ECOREGIUNEA12 – Provincia pontică
16 – Cîmpia de est
12
16
Ecoregiunea nu va fi determinată conform metodei simplificate, însă are un rol important în dezvoltarea de viitor
CATEGORIARîu
Lac de acumulare
Iaz
Lac

Corp de apă artificial
Ccorp de apă puternic modificat
RÎU
LDA
IAZ
LAC

Corp de apă artificial
Corp de apă puternic modificat
Trebuie luat în considerare faptul că metoda simplificată şi metoda bazată pe tipologie au abordări diferite faţă de categorisire
ALTITUDINE+
GEOLOGIE (AG)
Cîmpie: <200 m
Altitudine medie:
200-800 m
Calcaroasă
Silicioasă
AG1: cîmpie + silicioasă
AG2: altitudine medie + silicioasă
AG3: cîmpie +calcaroasă
AG4: altitudine medie +calcaroasă
În acest exemplu sînt combinate două tipologii
NUMĂRUL DE ORDINEConvenţia numerotării trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a permite adăugarea pe viitor a mai multe corpuri de apă de suprafaţă, precum şi a definiţiilor corpurilor de apă

III.

APELE SUBTERANE

60. Identificarea corpurilor de apă subterană presupune recunoaşterea şi numerotarea acestora, atribuindu-le o denumire şi un cod unic.

61. Delimitarea corpurilor de apă subterană reprezintă un exerciţiu de cartografiere, care stabileşte conturul şi extinderea geografică a acestora la o scară corespunzătoare.

62. Identificarea şi delimitarea sînt procese relativ inseparabile, iar identitatea unui orizont acvifer nu poate fi pe deplin descrisă pînă cînd atributele şi extinderea spaţială nu sînt cartografiate, utilizînd datele corespunzătoare. Acest proces coincide cu o caracterizare a apelor subterane.

63. Caracterizarea apelor subterane identificate şi cartografiate în primele etape ale procesului se utilizează pentru a identifica zonele cu condiţii de bază asemănătoare şi pentru a stabili gradul de expunere a apelor subterane la anumite riscuri, care necesită o gestionare activă în cazul eşecului de realizare a obiectivelor stabilite.

64. Procesul de identificare, delimitare şi caracterizare a corpurilor de ape subterane se desfăşoară într-un mod integrat, iar rezultatele caracterizării vor servi la identificarea şi delimitarea corpurilor de apă subterană. Acest proces trebuie să fie reluat sistematic, cel puţin o dată la şase ani, urmărind cerinţele stabilite în Regulamentul privind protecţia apelor subterane, elaborat în conformitate cu art. 46 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.

65. Un criteriu important al procesului este flexibilitatea şi abordarea comună în interpretarea şi aplicarea procedurii de identificare, delimitare şi clasificare a corpurilor de apă. Astfel, se impune cunoaşterea sistemului hidrogeologic şi a problemelor acestuia, precum şi stabilirea limitelor pentru reflectarea informaţiei şi a obiectivelor de gestionare. Aceasta nu presupune extinderea recartografierii şi reinterpretării materialelor hidrologice pentru întreaga ţară, ci utilizarea cunoştinţelor existente pentru aplicarea unei abordări unice eficiente la gestionarea resurselor de apă.

66. Procesul de identificare şi delimitare depinde de nivelul de cunoaştere conceptuală a modului de comportare a orizonturilor acvifere, iar acest lucru este însoţit de modelarea numerică, de cercetările privind utilizarea apelor subterane şi de datele obţinute din testele de pompare a orizontului acvifer prin sondele de producţie.

67. Clasificarea se bazează pe analiza datelor hidrologice şi de exploatare a fîntînilor şi sondelor, a influenţelor antropice şi a suprafeţei de captare, pentru a stabili starea cantitativă şi calitativă (chimică) a fiecărui corp de apă subterană.

68. Identificarea şi delimitarea apelor subterane presupune următoarele etape:

1) identificarea, în cadrul căreia are loc utilizarea datelor stratigrafice, litologice, a hărţilor geologice şi a datelor de la sonde pentru a identifica principalele unităţi hidrogeologice din cadrul unui subbazin hidrografic;

2) caracterizarea, care presupune analiza şi cartografierea unităţilor hidrogeologice şi prezintă distribuţia spaţială a componentelor geologice, nivelul apelor subterane, locul de extragere a apei, parametrii de calitate a apei şi direcţiile potenţiale de curgere a apelor subterane;

3) delimitarea, care constă în suprapunerea rezultatelor cartografierii folosind Sistemul Informatic Geografic şi trasarea limitelor corpurilor de apă subterană de-a lungul limitelor unităţilor apelor subterane, care separă tipurile distincte de apă şi prezintă caracteristici similare sau zone cu condiţii nespecifice, cum ar fi nivelul scăzut de apă, nivelul scăzut/ridicat de nitraţi şi de mineralizare;

4) examinarea integrităţii şi a capacităţii de evaluare a bilanţului de apă, a corpurilor de apă subterană în vederea utilizării lor în calitate de unităţi de gestionare pentru abordările problemelor ce ţin de extragerea sau de calitatea apei;

5) revenirea la etapa a treia pentru a retrasa sau a ajusta limitele şi a le aduce în concordanţă, la necesitate repetînd întregul proces;

6) clasificarea, în cadrul căreia, după ce au fost acceptate limitele corpurilor de apă subterană ca fiind adecvate sarcinilor propuse, procesul de clasificare poate fi realizat prin aplicarea unui set de şase probe, pentru a stabili starea acestora.

69. În procesul identificării corpurilor de ape subterane sînt colectate toate datele disponibile din cadrul unui subbazin hidrografic, identificîndu-se straturile de roci purtătoare de apă, capabile să producă mai mult de 10 m3/zi. Această analiză se efectuează în baza hărţilor geologice existente, a datelor despre fîntîni şi sonde, a datelor hidrologice şi pedologice, a datelor privind utilizarea terenurilor, debitele şi extragerea apei, precum şi a rapoartelor cincinale ale expediţiei hidrogeologice. Analiza va identifica următoarele caracteristici ale apelor subterane din cadrul unui bazin hidrografic:

1) stratigrafia şi litologia geologiei bazinului, adîncimea şi extinderea laterală, incluzînd atît depozitele geologice de o adîncime mare, cît şi cele superficiale, precum şi solurile din cadrul bazinului care sînt surse de alimentare a corpurilor de apă subterană;

2) poziţia cumpenelor apelor subterane (liniile presiunii piezometrice înalte) şi a liniilor scurgerii apelor subterane la nivel regional;

3) caracteristicile hidrogeologice ale straturilor, inclusiv grosimea, conductivitatea hidraulică, porozitatea, gradul de izolare, precum şi impactul solurilor asupra alimentării apelor;

4) bilanţul apei şi rata mediei multianuale de alimentare;

5) compoziţia chimică a apelor subterane, identificînd contribuţiile activităţii umane, şi caracterizarea nivelurilor naturale de fond;

6) inventarierea sistemelor apelor de suprafaţă asociate, care se află în legătură dinamică cu corpurile de apă subterană, precum şi estimarea direcţiei şi a ratei schimbului de apă între corpurile de apă de suprafaţă şi cele subterane.

70. Pe lîngă codul ţării şi numerele de referinţă ale bazinului/subbazinului hidrografic, fiecărui corp de apă subterană i se va atribui o listă de atribute şi valori care sînt prezentate în tabelul 5.

71. Corpurile de ape subterane vor fi identificate în baza uneia sau a mai multe unităţi stratigrafice principale, grupînd formaţiunile geologice cu proprietăţi similare şi parametrii hidraulici, cu conductivitate hidraulică atît pe orizontală, cît şi pe verticală, şi anume:

1) A1-12 – depozite aluviale ale luncilor şi ale teraselor;

2) N2 p – nisipurile ponţiene;

3) N1S3m – complexul acvifer al Sarmaţianului Superior-Meoţian;

4) S2 – complexul acvifer al Sarmaţianului Mediu;

5) N1b – N1S1 – complexul acvifer Baden-Sarmaţian;

6) K2 – calcarele carstice ale Cretacicului;

7) S1 – calcarele cristaline ale Silurianului;

8) V – rocile cristaline bazale ale Vendianului.

72. Unele formaţiuni geologice de aceeaşi vîrstă pot fi considerate generatori ai diferitor tipuri de acvifere în diverse părţi ale ţării, ca rezultat al modificărilor litologice laterale, care pot cauza diferite proprietăţi în variate regiuni hidrogeologice din cadrul unei formaţiuni.

73. Acviferele de pe teritoriul Republicii Moldova se împart în două grupe principale – ape subterane de adîncime mică şi ape subterane de adîncime mare, în care procesele de scurgere sînt în mare parte libere în apele de adîncime mică şi sub presiune în apele de adîncime mare.

Tabelul 5

Identificarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană

ParametriiDescrierea/Valoarea
Codul corpului de apă subteranăBS2 BiBo [Baden-Sarmaţian GWB2, Bîc-Botna]
Numele corpului de apă subteranăChişinăul de Vest – Ialoveni
Anul de referinţă2012
Numărul orizonturilor de apă subteranănumăr =1
Suprafaţa unităţii corpului de apă subteranăkm2
StratigrafiaN1t – N1S1-2
Descrierea litologicăneconsolidată, de gresie, calcaroasă, metamorfică /magmatică
Tipul scurgerii orizontului acvifercaptiv/liber
Straturile suprapuseargilă, marnă etc.
Grosimea corpului de apă subteranăminimă, maximă, medie
Lăţimea maximăkm
Lungimea maximăkm
Conductivitatea hidraulicăminimă, maximă, medie
Adîncimea pînă la nivelul apei subteraneminimă, maximă, medie
Amplitudinea anuală a nivelului apei subteraneminimă, maximă, medie
Suma anuală a precipitaţiilorminimă, maximă, medie
Tendinţa nivelului apei subteraneascendentă/descendentă
Captarea apeilocalizarea şi numărul
Scopul captăriiaprovizionarea cu apă potabilă, agricultură, industrie
Capacitatea surseil/s, m3/zi, mld
Sursa principală de alimentarelocalizarea şi suprafaţa
Ecosistemele acvatice asociatelocalizarea şi scopul
Infrastructura principalălocalizarea şi numărul