Secţiunea a 2-a.
Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda bazată pe tipologie
14. Corpurile de apă de suprafaţă identificate şi delimitate în conformitate cu metoda bazată pe tipologie sînt mai puţin relevante pentru planificarea gestionării districtului bazinului hidrografic, fără validarea şi calibrarea condiţiilor de referinţă specifice şi a criteriilor pentru evaluarea stării chimice şi ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă. Mai mult decît atît, pentru evaluarea stării acestora sînt necesare suficiente date de monitorizare.
15. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda bazată pe tipologie, corpurile de apă de suprafaţă sînt clasificate conform:
1) condiţiilor de referinţă specifice tipului;
2) criteriilor specifice tipului privind parametrii fizico-chimici, hidrobiologici şi hidromorfologici pentru evaluarea stării chimice şi ecologice a corpurilor de apă de suprafaţă.
16. Metoda bazată pe tipologie include identificarea poziţiei şi a hotarelor corpurilor de apă de suprafaţă şi caracterizarea primară a acestora.
17. Corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic urmează a fi incluse în una dintre următoarele categorii de ape de suprafaţă: rîuri, lacuri, ape de tranziţie, corpuri artificiale de apă de suprafaţă, corpuri de apă de suprafaţă puternic modificate, conform sistemelor A sau B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă, descrise în prezenta Metodologie.
18. În cazul în care se va utiliza sistemul A, corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic se vor diferenţia în funcţie de ecoregiunea relevantă, în conformitate cu zonele geografice specificate în capitolul II secţiunea a 2-a din prezenta Metodologie şi prezentate pe harta din figura 2. Corpurile de apă de suprafaţă din cadrul fiecărei ecoregiuni se vor diferenţia în conformitate cu criteriile enumerate în tabelul 1.
19. La utilizarea sistemului B trebuie să se obţină cel puţin acelaşi grad de diferenţiere ca şi la utilizarea sistemului A. Prin urmare, corpurile de apă de suprafaţă din districtul bazinului/subbazinului hidrografic trebuie diferenţiate pe tipuri, utilizînd valori obligatorii şi descriptori opţionali sau combinaţii dintre ele, pentru a asigura condiţiile biologice specifice de referinţă.
20. Pentru corpurile de apă de suprafaţă artificiale sau puternic modificate, diferenţierea se efectuează în conformitate cu cerinţele acelei categorii de ape care este cea mai potrivită pentru descrierea acestora.
Sistemul A de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă
21. Criteriile care vor fi utilizate pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă (în special a rîurilor şi a lacurilor) în cadrul sistemului A sînt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Sistemul A de identificare şi delimitare a rîurilor şi a lacurilor
| Ecoregiunea | Rîuri | Lacuri |
| Ecoregiunile ilustrate în figura 2 | Ecoregiunile ilustrate în figura 2 |
| Tip | După altitudine: | După altitudine: |
| - înaltă: >800 m | - înaltă: >800 m |
| - medie: 200 - 800 m | - medie: 200 - 800 m |
| - joasă: <200 m | - joasă: <200 m |
| După dimensiunea bazinului de recepţie: | După suprafaţă: |
| - mică: 10 - 100 km2 | - 0.5 - 1 km2 |
| - medie: >100 - 1 000 km2 | - 1 - 10 km2 |
| - mare: >1 000 - 10 000 km2 | - 10 - 100 km2 |
| - foarte mare: >10 000 km2 | - >100 km2 |
| | După adîncimea medie: |
| | - <3 m |
| | - 3 - 15 m |
| | >15 m |
| După cuvertura geologică: | După cuvertura geologică: |
| - calcaroasă | - calcaroasă |
| - silicioasă | - silicioasă |
| - organică | - organică |
22. Pasul 1: atribuirea categoriilor de ape de suprafaţă. Un corp de apă de suprafaţă poate face parte din următoarele categorii de ape de suprafaţă, care nu se suprapun una peste alta:
1) rîu;
2) lac;
3) corp de apă artificial;
4) corp de apă puternic modificat.
23.Un exemplu de atribuire a categoriei de apă de suprafaţă este prezentat în figura 1, care ilustrează cum o parte a rîului a fost îndreptată, astfel devenind „puternic modificată”, ceea ce duce la identificarea acesteia drept un corp de apă separat puternic modificat.

Fig.1. Stabilirea hotarelor pentru corpurile de apă prin identificarea şi desemnarea ulterioară a corpurilor de apă puternic modificate
24. Pasul 2: trasarea hotarului ecoregiunii. Republica Moldova este amplasată în două ecoregiuni, prezentate în harta din figura 2, şi anume:
1) Cîmpia Estică;
2) Provincia Pontică.

Fig. 2. Ecoregiunile pentru rîuri şi lacuri
25. Pentru a fi utilizate în Sistemul Informatic Geografic, hotarele ecoregiunilor (date-vectori de tip poligon) vor fi preluate din fişierul: wfd_shp_ecoregions.zip, ce poate fi descărcat de pe pagina web: http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/ecoregions-for-rivers-and-lakes.
26. În cazul în care hotarul unei ecoregiuni intersectează corpul de apă, acesta va fi divizat în două corpuri de apă separate, după cum este prezentat în figurile 3 şi 4.

Fig. 3. Corpuri de apă identificate şi delimitate fără a face parte din ecoregiune 
Fig. 4. Corpuri de apă identificate şi delimitate care fac parte dintr-o ecoregiune
27. Pasul 3: aplicarea criteriului pentru suprafaţa bazinului de recepţie. Criteriile pentru suprafaţa bazinului de recepţie sînt prezentate în tabelul 1 şi se aplică atît pentru lacuri, cît şi pentru iazuri şi lacuri de acumulare, similar categoriei „lacuri” (drept corpuri de apă artificiale sau corpuri de apă puternic modificate).
28. În cazul în care bazinul de recepţie poate fi asociat cu un corp de apă ce aparţine categoriei „lacuri” (inclusiv lacurile de acumulare şi iazurile), acesta va fi realocat (adăugat) la bazinul de recepţie în amonte de corpul de apă ce aparţine categoriei „rîuri” (inclusiv corpurile de apă artificiale şi corpurile de apă puternic modificate corespunzătoare). Acest exemplu este ilustrat în figurile 5 şi 6.

Fig. 5. Atribuirea bazinului de recepţie al unui corp de apă de tip lac: înainte 
Fig.6. Atribuirea bazinului de recepţie al unui corp de apă de tip lac: după
29. Pasul 4: aplicarea criteriului de altitudine. Criteriile de altitudine sînt prezentate în tabelul 1.
30. Un exemplu de separare a corpurilor de apă în baza criteriilor de altitudine este dat în figurile 7 şi 8, reprezentînd un rîu ce traversează două lacuri de acumulare.

Fig.7. Corpuri de apă pînă la separare prin aplicarea criteriului de altitudine (vedere longitudinală)

Fig. 8. Corpuri de apă după separare prin aplicarea criteriului de altitudine (vedere longitudinală)
31. Pasul 5: aplicarea tipologiei pentru geologie. Criteriile geologice sînt indicate în tabelul 1.
32. Pasul 6: aplicarea tipologiei pentru adîncimea medie (lacuri, lacuri de acumulare, iazuri). Criteriul privind adîncimea medie este menţionat în tabelul 1 şi se aplică atît pentru lacuri, cît şi pentru iazuri şi lacuri de acumulare.
33. Pasul 7: repetarea paşilor 2 – 6, după necesitate. Paşii 2 – 6 pot fi repetaţi pînă la identificarea şi delimitarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă în conformitate cu toate criteriile.
34. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă, acestea vor fi codificate conform sistemului descris în capitolul II secţiunea a 4-a din prezenta Metodologie, folosind următorul model:
| Codul | Districtul bazinului hidrografic (denumirea completă) | Subbazinul (denumirea completă) | Denumirea completă a cursului principal sau a afluentului în care este situat corpul de apă |
35. Pe hărţi, corpurile de apă delimitate se indică conform codului atribuit.
Sistemul B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă
36. Criteriile care urmează a fi utilizate pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă în cadrul sistemului B sînt prezentate în tabelul 2.
37. Pentru corpurile de apă artificiale şi cele puternic modificate, diferenţierea trebuie efectuată în conformitate cu criteriile pentru acea categorie de ape de suprafaţă, care se află în nemijlocita apropiere.
38. Nu există valori prescrise pentru factorii obligatorii (altitudine, latitudine, longitudine, adîncime, geologie, dimensiune), ca şi în sistemul A de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă. Selectarea valorilor va fi efectuată de către specialişti.
39. Selectarea factorilor obligatorii, la fel ca şi stabilirea factorilor selectaţi, se va baza atît pe opinia specialiştilor competenţi, cît şi pe datele disponibile.
40. Utilizarea sistemului B de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă implică paşi asemănători cu cei de la sistemul A, doar că numărul acestora va fi mai mare şi se vor repeta în cazul includerii factorilor opţionali la caracterizarea corpurilor de apă de suprafaţă.
Tabelul 2
Sistemul B de identificare şi delimitare a rîurilor şi a lacurilor
| Caracterizarea de alternativă | Rîuri Factorii fizici şi chimici ce vor determina caracterizarea rîurilor sau a unei părţi din rîu, structura şi compoziţia biotei | Lacuri Factorii fizici şi chimici ce vor determina caracterizarea lacurilor, structura şi compoziţia biotei |
| Factorii obligatorii | - altitudinea; - latitudinea; - longitudinea; - geologia; - dimensiunea | - altitudinea; - latitudinea; - longitudinea; - adîncimea; - geologia; - dimensiunea |
| Factorii opţionali | - distanţa de la izvor; - energia torentului (în funcţie de pantă şi debit); - lăţimea medie a rîului; - adîncimea medie a rîului; - panta medie a apei; - forma şi figura albiei rîului; - categoria debitului rîului; - forma văii; - debitul de aluviuni; - capacitatea de neutralizare a acidului; - compoziţia medie a substratului; - cantitatea de clor; - variabilitatea temperaturii aerului; - temperatura medie a aerului; - precipitaţii | - adîncimea medie lacului; - forma lacului; - durata de reînnoire a apei; - temperatura medie a aerului; - variabilitatea temperaturii aerului; -diverse caracteristici (de ex. monomictic, dimictic, polimictic); - capacitatea de neutralizare a acidului; - vegetaţia; - compoziţia medie a substratului; - variabilitatea nivelului apei |
Secţiunea a 3-a.
Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă prin metoda simplificată
41. La elaborarea primei generaţii de planuri de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice se recomandă utilizarea metodei simplificate de identificare şi delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă. Planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice ulterioare vor fi elaborate cu aplicarea metodei bazate pe tipologie, odată cu definirea condiţiilor de referinţă şi a criteriilor pentru starea ecologică şi chimică specifice tipului şi disponibilitatea datelor corespunzătoare de monitorizare pentru evaluarea stării corpurilor de apă de suprafaţă.
42. Pasul 1: atribuirea categoriilor de apă de suprafaţă. Un corp de apă de suprafaţă este individual, solitar (şi, prin urmare, nu se poate suprapune peste altul) şi face parte din următoarele categorii de ape de suprafaţă:
1) rîu;
2) lac;
3) lac de acumulare;
4) iaz.
43. Lacurile, lacurile de acumulare şi/sau iazurile cu o suprafaţă mai mică de 0,5 km2 (<0,5 km2) nu vor fi identificate drept corpuri separate de apă, pentru a evita o subdivizare interminabilă a corpurilor de apă. Cu toate acestea, ele trebuie identificate ulterior, în conformitate cu planul de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.
44. Aplicînd metodele descrise mai sus, corpurile de apă de suprafaţă se identifică atît în cadrul subbazinului, cît şi de-a lungul arterelor principale – Prut şi Nistru, conform categoriilor corespunzătoare.
45. Figura 9 prezintă un exemplu de lac/lac de acumulare/iaz situat în interiorul unui subbazin, care poate fi clasificat drept un corp de apă de suprafaţă.

Fig. 9. Categoriile de apă de suprafaţă care creează hotarele între corpurile de apă
46. Pasul 2: diferenţierea cursului de apă principal şi a afluenţilor. După cum este reprezentat în figura 10, confluenţa afluenţilor cu rîul principal poate duce la o subdivizare în trei corpuri de apă: cursul principal în amonte de confluenţa rîului, afluentul propriu-zis şi rîul principal după confluenţa afluenţilor.

Fig.10. Exemplu de subdivizare a rîului bazată pe caracteristicile fizice (în cazul dat – bazat pe confluenţa rîului)
47. Pentru a evita divizarea interminabilă a corpurilor de apă, locul de confluenţă a afluenţilor va fi utilizat doar pentru a distinge corpurile de apă cu o lungime de peste 20 km, adică rîurile cu o lungime egală sau mai mare de 20 km (≥20 km). În consecinţă, afluenţii cu o lungime mai mică de 20 km nu vor fi identificaţi drept corpuri de apă de suprafaţă separate. Aceşti afluenţi trebuie însă identificaţi ulterior, în conformitate cu planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.
48. În cazul identificării, delimitării şi clasificării corpurilor de apă de suprafaţă pentru rîurile Prut şi Nistru, confluenţa afluenţilor va fi folosită pentru a distinge corpurile de apă de suprafaţă separate doar dacă lungimea afluentului este egală sau mai mare de 100 km (≥100 km).
49. Pasul 3: diferenţierea corpurilor de apă de suprafaţă în conformitate cu sursele punctiforme de poluare. Locul deversării apelor uzate dintr-o sursă punctiformă de poluare (o staţie municipală de epurare a apelor uzate sau o întreprindere municipală de evacuare a apelor uzate şi netratate) formează un loc suplimentar pentru delimitarea corpurilor de apă. Sectorul din aval de deversarea apelor uzate va fi definit drept un corp de apă separat, după cum este prezentat în figurile 11 şi 12.

Fig. 11. Corpuri de apă fără deversări ale apelor uzate
50. În cazul în care deversarea apelor uzate este situată de-a lungul unui corp de apă ce nu a fost separat din lipsa criteriilor conform paşilor 1 şi 2, acesta va fi identificat şi delimitat drept un corp de apă de suprafaţă suplimentar.
51. Sursele punctiforme de poluare şi locaţia acestora au fost preluate de la Î.S. „Direcţia bazinieră de gospodărire a apelor” din cadrul Agenţiei „Apele Moldovei”.

Fig. 12. Corpuri de apă în cazul deversării apelor uzate
52. Pasul 4: repetarea paşilor 1 – 3, în caz de necesitate. Paşii 1 – 3 pot fi repetaţi pînă ce toate corpurile de apă de suprafaţă vor fi identificate şi delimitate în mod corespunzător.
53. După identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă, acestea vor fi codificate conform sistemului descris în capitolul II secţiunea a 4-a din prezenta Metodologie, folosind următorul model:
| Codul | Districtul bazinului hidrografic (denumirea completă) | Subbazinul (denumirea completă) | Denumirea completă a cursului principal sau a afluentului unde este situat corpul de apă |
54. Pe hărţi, corpurile de apă delimitate se indică prin coduri.
Secţiunea a 4-a.
Clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă
55. Corpurile de apă de suprafaţă identificate şi delimitate vor fi clasificate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind cerinţele de calitate a mediului pentru ape, elaborat în baza Legii apelor nr. 272 din 23 decembrie 2012.
56. Atunci cînd nu există date ale monitorizării calităţii apelor pentru corpurile de apă de suprafaţă, se va ţine cont de următoarele aspecte:
1) în cazul în care corpul de apă de suprafaţă este situat între două posturi de monitorizare, clasificarea se efectuează în baza datelor de la ambele posturi, folosind opiniile specialiştilor şi cunoştinţele despre situaţia actuală din teren (de exemplu, prezenţa/absenţa deversărilor apelor uzate dintre două posturi de monitorizare şi/sau alţi factori ce ar putea afecta calitatea apelor de suprafaţă de-a lungul corpului de apă);
2) în cazul în care nu există nici un post de monitorizare în aval, clasificarea poate fi dedusă din datele de la cel mai apropiat post de monitorizare din amonte, folosind opiniile specialiştilor şi cunoştinţele despre situaţia actuală din teren (de exemplu, prezenţa/absenţa deversărilor de ape uzate, debuşarea afluenţilor pe acest sector, distanţa dintre corpul de apă şi postul de monitorizare etc.);
3) în cazul în care corpul de apă nu poate fi corelat rezonabil cu postul de monitorizare, acesta poate fi clasificat în unul dintre următoarele moduri:
provizoriu, prin deducţie, în raport cu corpurile de apă situate în alte părţi ale subbazinului sau alte subbazine ce se presupune că au caracteristici şi condiţii similare (metoda analogiei). Acest lucru necesită evaluarea specialiştilor şi descrierea detaliată a argumentelor folosite la deducţie. În plus, se va specifica dacă aceasta este o clasificare provizorie;
necunoscut, cînd acesta nu poate fi inclus în planurile de gestionare a districtului bazinului hidrografic.
57.În scopul reflectării rezultatelor clasificării corpurilor de apă de suprafaţă pe hărţi sau pentru evidenţierea lor în tabele, se vor folosi culorile indicate în tabelul 3.
Tabelul 3
Culorile atribuite claselor corpurilor de apă de suprafaţă

58. Pentru codificarea corpurilor de apă de suprafaţă care au fost identificate şi delimitate va fi utilizat un sistem de codificare, conform structurii şi conţinutului Cadastrului de stat al apelor, elaborat în conformitate cu art. 14 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.
59. Selectarea sistemului de codificare depinde parţial şi de metoda selectată pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă.
În tabelul 4 este prezentat un exemplu de codificare a corpurilor de apă de suprafaţă.
Tabelul 4
Elementele de codificare a corpurilor de apă de suprafaţă
| Descriptorul | Elementele | Codurile posibile | Comentarii |
| ŢARA | Moldova | MD | |
| DISTRICTUL BAZINULUI HIDROGRAFIC | Nistru Dunărea – Prut Marea Neagră | NI DP MN | |
| SUBBAZINUL | Toate subbazinele identificate | Primele 3 litere din denumirea subbazinului | Identificarea, delimitarea şi clasificarea corpurilor de apă trebuie efectuată separat pentru cursul principal al rîurilor Prut şi Nistru, respectiv aceste rîuri trebuie să aibă un cod aparte |
| ECOREGIUNEA | 12– Provincia pontică 16 – Cîmpia de est | 12 16 | Ecoregiunea nu va fi determinată conform metodei simplificate, însă are un rol important în dezvoltarea de viitor |
| CATEGORIA | Rîu Lac de acumulare Iaz Lac
Corp de apă artificial Ccorp de apă puternic modificat | RÎU LDA IAZ LAC
Corp de apă artificial Corp de apă puternic modificat | Trebuie luat în considerare faptul că metoda simplificată şi metoda bazată pe tipologie au abordări diferite faţă de categorisire |
ALTITUDINE+ GEOLOGIE (AG) | Cîmpie: <200 m Altitudine medie: 200-800 m Calcaroasă Silicioasă | AG1: cîmpie + silicioasă AG2: altitudine medie + silicioasă AG3: cîmpie +calcaroasă AG4: altitudine medie +calcaroasă | În acest exemplu sînt combinate două tipologii |
| NUMĂRUL DE ORDINE | | | Convenţia numerotării trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a permite adăugarea pe viitor a mai multe corpuri de apă de suprafaţă, precum şi a definiţiilor corpurilor de apă |
[Capitolul III abrogat prin HG227 din 23.04.25, MO241-244/20.05.25 art.282; în vigoare 01.01.26]