Articolul 1. Obiectul, scopul şi domeniile de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege are drept scop atingerea unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului privind siguranţa alimentelor, ţinînd cont de diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv cu produse tradiţionale, asigurînd funcţionarea eficientă a pieţei naţionale.
(2) Pentru atingerea scopului prevăzut la alin. (1), prezenta lege:
a) stabileşte principii generale faţă de legislaţia care reglementează domeniile privind produsele alimentare, precum şi hrana pentru animale, în general, siguranţa acestora, în special;
b) instituie Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, stabileşte şi defineşte domeniile de competenţă ale acesteia și ale Ministerului Sănătății privind siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale;
c) consolidează cadrul juridic şi instituţional privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică la toate etapele lanţului alimentar.
(4) Prin derogare de la alin. (3), legea nu se aplică producţiei primare destinate consumului casnic sau preparării, manipulării ori depozitării produselor alimentare pentru consumul casnic.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
analiză a riscului – proces care cuprinde trei componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului şi comunicarea riscului;
autoritate competentă – autoritate centrală care dispune de competenţa de a organiza controale oficiale;
business alimentar – orice afacere, indiferent dacă activează pentru a obţine profit sau nu şi indiferent dacă este publică sau privată, care se desfăşoară în orice etapă a lanţului alimentar;
comerţ cu amănuntul – manipulare sau operare a unui punct de depozitare, comercializare sau livrare către consumatorul final a alimentelor, care include şi distribuția prin terminale, operaţiuni de catering, cantine de pe lîngă instituţii, catering instituţional, restaurante şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie şi puncte de comercializare angro, supermarkete;
comunicare a riscului – schimb interactiv de informaţii și de opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză a riscului, cu privire la pericole şi la riscuri, la factori corelați riscului şi la percepția riscului dintre evaluatorii riscului, gestionarii riscului, unităţile care operează în sectorul hranei animalelor și cele cu profil alimentar, comunitatea academică şi alte părţi interesate, inclusiv explicarea constatărilor evaluării riscului şi a bazei deciziilor de gestiune a riscurilor;
consumator final – ultimul consumator al unui produs alimentar care nu folosește produsul ca parte a unei operaţiuni sau activităţi din domeniul de activitate al unei întreprinderi din businessul alimentar;
control oficial – orice formă de control organizat de autoritatea competentă în vederea verificării conformităţii cu legislaţia a întregului lanţ alimentar;
evaluare a riscului – proces cu baze ştiinţifice constînd din 4 etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii și caracterizarea riscului;
gestiune a riscului – proces, diferit de evaluarea riscului, de apreciere a politicilor alternative prin consultare a părților interesate, luîndu-se în considerare evaluarea riscului şi alți factori legitimi și, dacă este necesar, selectîndu-se opțiunile de prevenire şi de control adecvate;
hrană pentru animale – orice substanţă sau produs, inclusiv aditivi, indiferent dacă sînt procesate, parţial procesate sau neprocesate, destinate folosirii în nutriţia animalelor;
lanţ alimentar – proces cuprinzînd etape, inclusiv importul, începînd cu şi incluzînd producţia primară a unui produs alimentar, pînă la şi incluzînd depozitarea, transportul, vînzarea sau furnizarea către consumatorul final şi, după caz, importul, fabricarea, depozitarea, procesarea, transportul, distribuția, vînzarea şi furnizarea hranei pentru animale;
legislaţie alimentară – acte legislative, decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîri ale Guvernului, reguli şi norme sanitare, igienice, sanitar-veterinare, fitosanitare, standarde, alte documente normative pertinente referitoare la produse alimentare în general şi la siguranţa produselor alimentare în special, la nivel național, ce acoperă întregul lanţ alimentar şi hrana pentru animale produsă sau folosită pentru hrănirea animalelor de la care se obţin produse alimentare;
operator din businessul alimentar – persoană fizică sau persoană juridică responsabilă de respectarea cerinţelor legislaţiei alimentare în unităţile cu profil alimentar aflate sub controlul ei;
operator din domeniul hranei pentru animale – persoană fizică sau persoană juridică responsabilă de asigurarea conformităţii cu legislaţia alimentară în unitatea care operează în sectorul hranei pentru animale aflată sub controlul său;
organ de control – organ căruia autoritatea competentă i-a delegat anumite atribuţii de control oficial;
pericol – agent biologic, chimic sau fizic aflat în produse alimentare sau în hrana pentru animale sau o stare a acestora, avînd potențialul de a cauza un efect negativ asupra sănătății;
punere pe piaţă – deținere a produselor alimentare sau a hranei pentru animale în scopul comercializării, inclusiv oferirea spre vînzare sau orice altă formă de transfer, indiferent dacă este gratuit sau nu, comercializarea, distribuția și alte forme de transfer;
producţie primară – producere, creştere sau cultivare a produselor primare, incluzînd recoltarea, mulsul şi producţia de animale de crescătorie înainte de sacrificare, de asemenea vînătoarea şi pescuitul, precum şi colectarea produselor de la animale şi plante sălbatice;
produs alimentar sau aliment – orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat şi orice substanţă, inclusiv apa, încorporată în mod intenţionat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. Ele includ apa după punctul de conformitate, aşa cum este definit în continuare:
1) în cazul apei furnizate printr-o reţea de distribuţie, în punctul din interiorul unei incinte sau al unei unităţi în care aceasta curge din robinetele folosite în mod normal pentru consumul uman;
2) în cazul apei furnizate dintr-un rezervor, în punctul în care aceasta curge din rezervor;
3) în cazul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, în punctul în care aceasta este îmbuteliată în sticle sau recipiente;
4) în cazul apei folosite într-o întreprindere alimentară, în punctul în care apa este utilizată în întreprindere.
Produsele alimentare nu includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, în afara cazurilor în care sînt pregătite spre a fi puse pe piaţă pentru consumul uman;
c) plantele înainte de a fi recoltate;
d) medicamentele;
e) cosmeticele;
f) tutunul şi produsele din tutun;
g) substanţele stupefiante sau psihotrope;
h) reziduurile şi substanţele contaminante;
risc – funcție a probabilității unui efect negativ asupra sănătății și gravitatea acestui efect, determinat de un pericol;
trasabilitate – capacitate de a depista și a urmări anumite produse alimentare, hrana pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau în hrană pentru animale, pe parcursul întregului lanţ alimentar; operații sau activități din domeniul de activitate al unei întreprinderi cu profil alimentar;
unitate care operează în sectorul hranei pentru animale – orice unitate, publică sau privată, indiferent dacă activează pentru a obţine profit sau nu, care desfăşoară orice operaţiuni de fabricare, procesare, depozitare, transport, comercializare sau distribuție a hranei pentru animale, inclusiv orice producător care produce, procesează sau depozitează hrană pentru animale în propria sa unitate.
Articolul 3. Obiectivele generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor
(1) Obiectivele generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor sînt:
a) atingerea unui nivel înalt de protecţie a vieţii şi a sănătăţii umane, a intereselor consumatorului, practicile corecte în comerţul alimentar, luîndu-se în considerare sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului înconjurător;
b) facilitarea schimburilor comerciale dintre Republica Moldova şi alte ţări, fabricarea şi comercializarea produselor alimentare şi a hranei pentru animale, în conformitate cu obiectivele şi principiile generale.
(2) Dacă există standarde internaţionale a căror implementare este iminentă, ele sînt luate în considerare la dezvoltarea sau la armonizarea legislaţiei privind siguranţa alimentelor, cu excepţia cazurilor în care aceste standarde sau părţi relevante ale lor ar fi ineficiente sau nepotrivite pentru atingerea obiectivelor legitime ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor ori ar avea ca rezultat un nivel diferit de protecţie faţă de cel stabilit ca fiind conform cerinţelor Uniunii Europene.