Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul, scopul şi domeniile de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege are drept scop atingerea unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului privind siguranţa alimentelor, ţinînd cont de diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv cu produse tradiţionale, asigurînd funcţionarea eficientă a pieţei naţionale.
(2) Pentru atingerea scopului prevăzut la alin. (1), prezenta lege:
a) stabileşte principii generale faţă de legislaţia care reglementează domeniile privind produsele alimentare, precum şi hrana pentru animale, în general, siguranţa acestora, în special;
b) instituie Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, stabileşte şi defineşte domeniile de competenţă ale acesteia şi ale Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale privind siguranţa produselor alimentare şi a hranei pentru animale;
c) consolidează cadrul juridic şi instituţional privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică la toate etapele lanţului alimentar.
(4) Prin derogare de la alin. (3), legea nu se aplică producţiei primare destinate consumului casnic sau preparării, manipulării ori depozitării produselor alimentare pentru consumul casnic.
Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: analiză a riscului – proces care cuprinde trei componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului şi comunicarea riscului; autoritate competentă – autoritate centrală care dispune de competenţa de a organiza controale oficiale; business alimentar – orice afacere, indiferent dacă activează pentru a obţine profit sau nu şi indiferent dacă este publică sau privată, care se desfăşoară în orice etapă a lanţului alimentar; comerţ cu amănuntul – manipulare sau operare a unui punct de depozitare, comercializare sau livrare către consumatorul final a alimentelor, care include şi distribuţia prin terminale, operaţiuni de catering, cantine de pe lîngă instituţii, catering instituţional, restaurante şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie şi puncte de comercializare angro, supermarkete; comunicare a riscului – schimb interactiv de informaţii şi de opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză a riscului, cu privire la pericole şi la riscuri, la factori corelaţi riscului şi la percepţia riscului dintre evaluatorii riscului, gestionarii riscului, unităţile care operează în sectorul hranei animalelor şi cele cu profil alimentar, comunitatea academică şi alte părţi interesate, inclusiv explicarea constatărilor evaluării riscului şi a bazei deciziilor de gestiune a riscurilor; consumator final – ultimul consumator al unui produs alimentar care nu foloseşte produsul ca parte a unei operaţiuni sau activităţi din domeniul de activitate al unei întreprinderi din businessul alimentar; control oficial – orice formă de control organizat de autoritatea competentă în vederea verificării conformităţii cu legislaţia a întregului lanţ alimentar; evaluare a riscului – proces cu baze ştiinţifice constînd din 4 etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului; gestiune a riscului – proces, diferit de evaluarea riscului, de apreciere a politicilor alternative prin consultare a părţilor interesate, luîndu-se în considerare evaluarea riscului şi alţi factori legitimi şi, dacă este necesar, selectîndu-se opţiunile de prevenire şi de control adecvate; hrană pentru animale – orice substanţă sau produs, inclusiv aditivi, indiferent dacă sînt procesate, parţial procesate sau neprocesate, destinate folosirii în nutriţia animalelor; lanţ alimentar – proces cuprinzînd etape, inclusiv importul, începînd cu şi incluzînd producţia primară a unui produs alimentar, pînă la şi incluzînd depozitarea, transportul, vînzarea sau furnizarea către consumatorul final şi, după caz, importul, fabricarea, depozitarea, procesarea, transportul, distribuţia, vînzarea şi furnizarea hranei pentru animale; legislaţie alimentară – acte legislative, decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîri ale Guvernului, reguli şi norme sanitare, igienice, sanitar-veterinare, fitosanitare, standarde, alte documente normative pertinente referitoare la produse alimentare în general şi la siguranţa produselor alimentare în special, la nivel naţional, ce acoperă întregul lanţ alimentar şi hrana pentru animale produsă sau folosită pentru hrănirea animalelor de la care se obţin produse alimentare; operator din businessul alimentar – persoană fizică sau persoană juridică responsabilă de respectarea cerinţelor legislaţiei alimentare în unităţile cu profil alimentar aflate sub controlul ei; operator din domeniul hranei pentru animale – persoană fizică sau persoană juridică responsabilă de asigurarea conformităţii cu legislaţia alimentară în unitatea care operează în sectorul hranei pentru animale aflată sub controlul său; organ de control – organ căruia autoritatea competentă i-a delegat anumite atribuţii de control oficial; pericol – agent biologic, chimic sau fizic aflat în produse alimentare sau în hrana pentru animale sau o stare a acestora, avînd potenţialul de a cauza un efect negativ asupra sănătăţii; introducere pe piață– deţinere a produselor alimentare sau a hranei pentru animale în scopul comercializării, inclusiv oferirea spre vînzare sau orice altă formă de transfer, indiferent dacă este gratuit sau nu, comercializarea, distribuţia şi alte forme de transfer; producţie primară – producere, creştere sau cultivare a produselor primare, incluzînd recoltarea, mulsul şi producţia de animale de crescătorie înainte de sacrificare, de asemenea vînătoarea şi pescuitul, precum şi colectarea produselor de la animale şi plante sălbatice; produs alimentar sau aliment – orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat şi orice substanţă, inclusiv apa, încorporată în mod intenţionat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. Ele includ apa după punctul de conformitate, aşa cum este definit în continuare:
1) în cazul apei furnizate printr-o reţea de distribuţie, în punctul din interiorul unei incinte sau al unei unităţi în care aceasta curge din robinetele folosite în mod normal pentru consumul uman;
2) în cazul apei furnizate dintr-un rezervor, în punctul în care aceasta curge din rezervor;
3) în cazul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, în punctul în care aceasta este îmbuteliată în sticle sau recipiente;
4) în cazul apei folosite într-o întreprindere alimentară, în punctul în care apa este utilizată în întreprindere.
Produsele alimentare nu includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, în afara cazurilor în care sînt pregătite spre a fi introduse pe piață pentru consumul uman;
c) plantele înainte de a fi recoltate;
d) medicamentele;
e) cosmeticele;
f) tutunul şi produsele din tutun;
g) substanţele stupefiante sau psihotrope;
h) reziduurile şi substanţele contaminante;
risc – funcţie a probabilităţii unui efect negativ asupra sănătăţii şi gravitatea acestui efect, determinat de un pericol;
trasabilitate – capacitate de a depista şi a urmări anumite produse alimentare, hrana pentru animale, un animal de la care se obţin produse alimentare sau o substanţă destinată încorporării sau care este de aşteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau în hrană pentru animale, pe parcursul întregului lanţ alimentar; operaţii sau activităţi din domeniul de activitate al unei întreprinderi cu profil alimentar;
unitate care operează în sectorul hranei pentru animale – orice unitate, publică sau privată, indiferent dacă activează pentru a obţine profit sau nu, care desfăşoară orice operaţiuni de fabricare, procesare, depozitare, transport, comercializare sau distribuţie a hranei pentru animale, inclusiv orice producător care produce, procesează sau depozitează hrană pentru animale în propria sa unitate.
Articolul 3. Obiectivele generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor
(1) Obiectivele generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor sînt:
a) atingerea unui nivel înalt de protecţie a vieţii şi a sănătăţii umane, a intereselor consumatorului, practicile corecte în comerţul alimentar, luîndu-se în considerare sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului înconjurător;
b) facilitarea schimburilor comerciale dintre Republica Moldova şi alte ţări, fabricarea şi comercializarea produselor alimentare şi a hranei pentru animale, în conformitate cu obiectivele şi principiile generale.
(2) Dacă există standarde internaţionale a căror implementare este iminentă, ele sînt luate în considerare la dezvoltarea sau la armonizarea legislaţiei privind siguranţa alimentelor, cu excepţia cazurilor în care aceste standarde sau părţi relevante ale lor ar fi ineficiente sau nepotrivite pentru atingerea obiectivelor legitime ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor ori ar avea ca rezultat un nivel diferit de protecţie faţă de cel stabilit ca fiind conform cerinţelor Uniunii Europene.
Capitolul III
DOMENIILE DE COMPETENŢĂ PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
Articolul 18. Instituirea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. Domeniile ei de competenţă
(1) Pentru a se atinge un grad înalt de protecţie a sănătăţii publice şi a intereselor consumatorului în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor, pentru a se aduce în concordanţă cadrul legal şi toate prevederile privind siguranţa alimentelor, pentru a se asigura inofensivitatea alimentelor şi un grad ridicat de trasabilitate la toate etapele lanţului alimentar, pentru creşterea schimbului de mărfuri, eliminarea dublării funcţiilor de control şi de supraveghere şi reducerea substanţială a poverii financiare a agenţilor economici, se instituie Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (denumită în continuare Agenţie).
(2) Obiectivul general al Agenţiei este aplicarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor „de la fermă la consumator” asupra tuturor etapelor lanţului alimentar, inclusiv producerea de furaje, sănătatea plantelor şi animalelor, bunăstarea animalelor, producerea primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, comercializarea, precum şi importul şi exportul lor. Prin urmare, se pune baza principiilor şi obligaţiilor în domeniul siguranţei alimentelor pe întregul lanţ alimentar, respectarea acestor principii şi obligaţii de către operatorii antrenaţi în producerea, procesarea, depozitarea, transportul, distribuţia şi comercializarea produselor alimentare, precum şi a hranei pentru animale, şi se va garanta că sînt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă vreun risc pentru sănătatea lui.
(3) Domeniile principale de activitate şi competenţele Agenţiei sînt:
a) trasabilitatea animalelor şi a produselor alimentare;
b) bunăstarea animalelor;
c) controlul sanitar-veterinar;
d) controlul semincer;
e) controlul zootehnic;
f) identificarea, înregistrarea şi circulaţia animalelor;
g) protecţia plantelor şi carantina fitosanitară;
h) siguranţa biologică, chimică şi fizică a produselor alimentare de origine animală şi vegetală;
i) sănătatea animală, combaterea bolilor animale contagioase, zoonozelor şi agenţilor zoonotici;
j) supravegherea şi controlul producerii, importului, comercializării, utilizării şi depozitării produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
k) supravegherea şi controlul reziduurilor de pesticide, fertilizanţilor, medicamentelor de uz veterinar şi altor contaminanţi;
l) supravegherea şi controlul importului, producerii, comercializării şi folosirii medicamentelor de uz veterinar;
m) supravegherea şi controlul producerii alimentelor, al igienei la întreprinderile din sectorul alimentar , inclusiv la unităţile alimentare din instituţiile medicale, instituţiile balneosanatoriale, din instituţiile de educaţie antepreşcolară, instituţiile de învăţămînt preşcolar, primar, secundar, special, extraşcolar, din alternativele educaţionale şi din taberele pentru copii;
q) autorizarea şi/sau înregistrarea operatorilor din businessul alimentar;
r) certificarea inofensivităţii produselor alimentare pentru export/reexport;
s) supravegherea şi controlul materialelor care vin în contact cu produsele alimentare aflate în uz la toate etapele lanţului alimentar;
t) supravegherea şi controlul etichetării, pe lanţul alimentar, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, a alimentelor, inclusiv a formulelor de început şi formulelor de continuare, a preparatelor pe bază de cereale şi alimentelor pentru copii, a alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale şi a înlocuitorilor unei diete totale pentru controlul greutăţii;
u) supravegherea pe piaţă a produselor alimentare noi;
v) supravegherea şi controlul importului, producerii, introducerii pe piaţă şi utilizării, pe întreg lanţul alimentar, a aditivilor alimentari, suplimentelor alimentare, produselor alimentare noi, produselor alimentare fortificate, produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, produselor alimentare cu destinaţie nutriţională specială;
w) controlul, pe întreg lanţul alimentar, al produselor alimentare pentru sugari şi copii mici, cu excepţia celor care se comercializează în farmacii;
x) supravegherea calităţii apei potabile utilizate de întreprinderile din lanţul alimentar, supravegherea pe piaţă a apei potabile şi apelor minerale, inclusiv a apelor îmbuteliate;
y) protecţia consumatorilor în domeniul produselor şi serviciilor alimentare la toate etapele lanţului alimentar;
z) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor în domeniul inofensivităţii produselor alimentare;
z1) verificarea înregistrărilor în fişele medicale individuale ale angajaţilor unităţilor cu profil alimentar şi verificarea instruirii acestora în domeniul igienei.
n) supravegherea şi controlul producerii hranei pentru animale şi a furajelor medicamentoase, al igienei la întreprinderile producătoare de furaj;
o) supravegherea şi controlul utilizării organismelor modificate genetic (OMG-uri);
p) supravegherea calităţii produselor primare, calităţii produselor alimentare şi a hranei pentru animale.
(4) Agenţia se află în subordinea Guvernului.
(5) Finanţarea Agenţiei se efectuează în limitele prevăzute la bugetul de stat.
(6) Structura, organizarea şi funcţionarea Agenţiei se definesc în toate domeniile de evaluare, comunicare şi management al riscului, pentru toate aspectele legate de siguranţa şi de calitatea alimentelor, pe întregul lanţ alimentar, pentru îndeplinirea obiectivelor acestei legi şi vor fi aprobate de către Guvern.
(7) În vederea realizării obiectivelor prezentei legi, anumite domenii de competenţă sau părţi ale lor pot fi delegate unor autorităţi corespunzătoare doar în caz de necesitate.
Articolul 19. Competenţele Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale Competenţele Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale privind supravegherea de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor sînt:
a) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor asupra stării de sănătate şi de nutriţie a populaţiei;
b) prevenirea maladiilor provocate de produse alimentare prin realizarea intervenţiilor de prevenire primară şi secundară;
c) înregistrarea izbucnirilor de boli provocate de produse alimentare şi cercetarea epidemiologică a acestor cazuri în comun cu Agenţia;
d) avizarea şi controlul calităţii apei potabile din reţea, cu excepţia celei indicate la art.18 alin.(3) lit.x);
e) asigurarea instruirii în domeniul igienei a angajaţilor şi organizarea examenului medical în unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare sau care prestează servicii de alimentaţie publică;
f) autorizarea aditivilor alimentari, suplimentelor alimentare, produselor alimentare noi, produselor alimentare fortificate, produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, a menţiunilor nutriţionale şi de sănătate pentru formulele de început şi formulele de continuare, pentru preparatele pe bază de cereale şi alimentele pentru copii, pentru alimentele destinate unor scopuri medicale speciale şi pentru înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii, precum şi autorizarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare;
f1) controlul respectării regulilor privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate pentru formulele de început şi formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale şi alimentele pentru copii, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii, apele minerale, care se comercializează în farmacii;
f2) supravegherea şi controlul produselor alimentare pentru sugari şi copii mici, precum şi al produselor cu destinaţie nutriţională specială, care se comercializează în farmacii;
f3) autorizarea surselor de ape minerale naturale;
f4) supravegherea pe piaţă a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare introduse pe piaţă, cu excepţia materialelor care vin în contact cu produsele alimentare aflate în uz la toate etapele lanţului alimentar;
f5) aprobarea regulamentelor sanitare în domeniul aditivilor alimentari, suplimentelor alimentare, produselor alimentare noi, produselor alimentare fortificate, produselor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, produselor alimentare pentru sugari şi copii mici, alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale, înlocuitorilor unei diete totale pentru controlul greutăţii, produselor cu destinaţie nutriţională specială, apelor minerale, materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare, precum şi al etichetării nutriţionale şi de sănătate; g) stabilirea parametrilor microbiologici şi fizico-chimici, conţinutului de reziduuri de pesticide, contaminanţi din produsele alimentare cu impact asupra sănătăţii publice.
Articolul 191. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje la nivel national
(1) Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje la nivel naţional (în continuare – sistem rapid de alertă) este o reţea de comunicare pentru notificarea unor riscuri, directe sau indirecte, asupra sănătăţii umane derivînd din produsele alimentare sau din hrana pentru animale.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale implicate în sistemul rapid de alertă – Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale , Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Serviciul Vamal, – desemnează fiecare cîte un punct de contact care este membru al rețelei. În calitate de punct naţional de contact se desemnează Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, care răspunde de administrarea rețelei.
(3) În cazul în care un membru al rețelei deține o informație legată de existența unui risc grav, direct sau indirect, asupra sănătății umane care derivă din produse alimentare sau din hrana pentru animale, această informație este notificată imediat Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor prin sistemul rapid de alertă. Agenţia transmite imediat această informație tuturor membrilor rețelei și poate include în notificare orice date științifice sau tehnice de natură să faciliteze o acțiune adecvată de gestiune a riscurilor de către membrii reţelei.
(4) Prin sistemul rapid de alertă, punctele de contact notifică imediat Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la:
a) orice măsură pe care au întreprins-o pentru a restricționa utilizarea introducerea pe piață sau a determina retragerea de pe piață ori returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în vederea protejării sănătății umane, necesitînd o acțiune rapidă;
b) orice recomandare sau acord cu operatorii din lanţul alimentar, care are drept scop, în mod voluntar sau obligatoriu, prevenirea, limitarea sau impunerea unor condiții specifice pentru introducerea pe piață sau eventuala folosire a produselor alimentare și a hranei pentru animale din cauza unui risc major asupra sănătății umane, necesitînd o acțiune rapidă;
c) orice respingere, legată de un risc direct sau indirect asupra sănătății umane, a unui transport, lot sau container de produse alimentare sau de hrană pentru animale de către autoritatea competentă la un post de control sanitar-veterinar ori fitosanitar de frontieră.
(5) Notificarea este însoțită de o explicare detaliată a motivelor pentru acțiunea întreprinsă de autoritatea competentă. Aceasta este urmată, în timp util, de informații suplimentare, în special în cazul în care măsurile pe care se bazează notificarea sînt modificate sau retrase.
(6) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor transmite imediat notificarea și informațiile suplimentare primite conform alin. (1) și (3) tuturor membrilor sistemului rapid de alertă. În cazul în care un transport, un lot sau un container este respins de către autoritatea competentă la un post de control sanitar-veterinar ori fitosanitar de frontieră, Agenţia Națională pentru Siguranța Alimentelor transmite imediat o notificare tuturor posturilor de control la frontieră, precum și țării de origine a transportului, lotului sau containerului respectiv.
(7) În cazul în care un produs alimentar sau o anumită hrană pentru animale a făcut obiectul unei notificări prin sistemul rapid de alertă și a fost expediată către statul importator, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor furnizează acestuia informațiile corespunzătoare.
(8) Măsurile de punere în aplicare a Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje la nivel național vor fi aprobate de Guvern.
Articolul 192. Norme de confidențialitate pentru sistemul rapid de alertă la nivel national
(1) Informațiile de care dispun membrii sistemului rapid de alertă, legate de riscurile asupra sănătății umane prezentate de anumite produse alimentare și hrana pentru animale, sînt disponibile pentru societatea civilă conform prevederilor art. 8. Societatea civilă are acces la informațiile privind identificarea produsului, natura riscului și măsurile luate.
(2) Membrii sistemului rapid de alertă iau măsuri pentru a se asigura că angajații lor nu vor divulga informațiile obținute în exercitarea atribuțiilor lor, care, prin natura lor, necesită păstrarea secretului comercial în cazuri justificate în mod corespunzător, cu excepția cazurilor în care informațiile trebuie făcute publice, dacă împrejurările cer acest lucru, pentru protejarea sănătății umane.
(3) Păstrarea secretului comercial nu împiedică difuzarea către autoritățile competente a informațiilor relevante pentru eficientizarea activităților de supraveghere a pieței și de aplicare a legislației alimentare. Autoritățile care primesc informații ce intră sub incidența secretului comercial asigură protecția acestora în conformitate cu alin. (1)
Articolul 193. Măsuri de urgență privind produsele alimentare și hrana pentru animale care își au originea în Republica Moldova sau care sînt importate
(1) În cazurile în care este evident că produsele alimentare sau hrana pentru animale ar putea prezenta un risc major pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul înconjurător, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, din oficiu sau la solicitarea unui alt membru al reţelei, adoptă imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri, în funcție de gravitatea situației:
1) în cazul produselor alimentare și hranei pentru animale ce își au originea în Republica Moldova:
a) suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării produsului alimentar respectiv;
b) suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării hranei pentru animale respective;
c) stabilirea unor condiții speciale pentru produsul alimentar sau hrana pentru animale respectivă;
2) în cazul produselor alimentare și hranei pentru animale importate:
a) suspendarea importului produsului alimentar respectiv sau hranei pentru animale respective din întregul stat de origine a produsului sau dintr-o regiune a sa și, după caz, din statul de tranzit;
b) stabilirea unor condiții speciale pentru produsul alimentar respectiv sau hrana pentru animale respectivă din întregul stat de origine a produsului sau dintr-o regiune a sa.
(2) În cazuri de urgență, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor poate lua, în mod provizoriu, măsurile menționate la alin. (1) după consultări cu statele importatoare respective.
(3) În cel mult 10 zile lucrătoare, măsurile luate provizoriu conform alin. (2) sînt confirmate, modificate, revocate sau extinse, iar motivele pe care se întemeiază decizia Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor sînt făcute publice în termen de 24 de ore.