Articolul 1. Obiectul prezentei legi
Prezenta lege reglementează regimul juridic al bunurilor aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, precum şi activităţile specifice în domeniul identificării, cercetării, inventarierii, clasării, conservării, asigurării securităţii, întreţinerii, preparării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor culturale mobile.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
a) patrimoniu cultural naţional mobil – ansamblu de bunuri culturale mobile, clasate în patrimoniul cultural naţional cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman;
b) protejare a patrimoniului cultural naţional mobil – ansamblu de măsuri avînd caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil în vederea accesului democratic la cultură şi transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare;
c) clasare a bunurilor culturale mobile – procedură de stabilire a categoriei bunurilor culturale mobile şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
d) declasare a bunurilor culturale mobile – procedură de radiere a bunurilor culturale mobile clasate, în baza expertizelor efectuate de specialişti acreditaţi în domeniu, din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
e) colecţie publică de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale deţinute de instituţii publice, de culte religioase ca rezultat al achiziţiilor publice, al colectărilor sau al donaţiilor;
f) colecţie privată de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale constituit de persoane fizice sau de persoane juridice de drept privat ca rezultat al colectărilor, al achiziţionărilor, al donaţiilor sau al moştenirii;
g) laborator de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu aparate, în care se execută lucrări de investigaţii şi de tratamente cu caracter ştiinţific, aplicativ şi tehnic;
h) atelier de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu unelte dispuse în raport de un flux tehnologic determinat, în care se execută lucrări de restaurare;
i) Registru al patrimoniului cultural naţional mobil – inventar al bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil ţinut în formă scrisă şi în formă electronică de către Ministerul Culturii.
Articolul 3. Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
(1) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se face prin intermediul autorităţilor publice centrale şi locale, al instituţiilor specializate precum sînt: muzeele, galeriile de artă, colecţiile publice şi private, casele memoriale, arhivele, bibliotecile, cultele religioase, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu.
(2) Statul asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, baza materială şi mijloacele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
Articolul 4. Componenţa patrimoniului cultural naţional mobil
Din patrimoniul cultural naţional mobil fac parte:
1) bunurile arheologice şi istorico-documentare precum:
piese arheologice din săpături terestre şi subacvatice sau din descoperiri întîmplătoare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, de materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
inscripţii, elemente separate provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, publicaţii de diferite tipuri, cu autografe şi ex-librisuri, periodice;
documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
obiecte cu valoare memorialistică;
obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, medalii, decoraţii, insigne, bancnote, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
piese epigrafice;
fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
instrumente muzicale;
uniforme militare şi accesorii la ele;
vestimentaţie;
2) bunurile cu semnificaţie artistică precum:
opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, stampă şi altele asemenea;
opere de artă decorativă şi aplicată: mobilier, tapiserii, covoare, piese din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi din alte materiale, podoabe;
obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
proiecte şi prototipuri de design;
materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;
cărţi poştale şi ilustraţii;
piese decorative pentru spectacole;
3) bunurile cu semnificaţie etnografică precum:
elemente de arhitectură populară;
elemente din instalaţii tehnice;
obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
unelte de muncă;
produse ale industriei casnice textile: covoare, păretare, prosoape, costume populare şi altele asemenea;
mobilier;
recuzită a obiceiurilor;
obiecte de cult;
produse de artizanat contemporan;
4) bunurile de importanţă ştiinţifică precum:
specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie, petrologie, paleontologie, antropologie, speologie, anatomie;
trofee de vînat;
5) bunurile de importanţă tehnică precum:
creaţii tehnice de unicat;
rarităţi, indiferent de marcă;
prototipuri ale aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor de creaţie curentă;
orologerie;
realizări ale tehnicii populare;
documente tehnice: proiecte, planuri, schiţe, brevete de invenţii;
mijloace de transport şi de telecomunicaţii;
matriţe de CD-uri, CD-ROM, DVD;
6) bunurile cu semnificaţie memorialistică precum:
bunuri şi obiecte memoriale;
documente şi fotografii din viaţa personalităţilor;
piese legate de evenimente de importanţă naţională şi internaţională.
Articolul 5. Categoriile de bunuri care aparţin patrimoniului cultural naţional mobil
În funcţie de semnificaţia sau de importanţa lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, de vechimea, unicitatea sau de raritatea lor, bunurile aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil fac parte din:
categoria A – „Tezaur”, care include bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
categoria B – „Fond”, care include bunuri culturale cu valoare deosebită pentru Republica Moldova.
Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural național mobil
(1) Bunurile cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pot fi proprietate publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a asociaţiilor obşteşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi proprietate a cultelor religioase sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.
(2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.
(3) Statul garantează, în condiţiile legii, dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi juridice de drept public sau privat asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pe care le deţin.