Articolul 1. Obiectul prezentei legi
Prezenta lege reglementează regimul juridic al bunurilor aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, precum şi activităţile specifice în domeniul identificării, cercetării, inventarierii, clasării, conservării, asigurării securităţii, întreţinerii, preparării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor culturale mobile.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
a) patrimoniu cultural naţional mobil – bunuri culturale mobile cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman;
[Art.2 lit.a) modificată prin LP285 din 06.10.22, MO326-333/21.10.22 art.636; în vigoare 21.11.22]
b) protejare a patrimoniului cultural naţional mobil – ansamblu de măsuri avînd caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil în vederea accesului democratic la cultură şi transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare;
c) clasare a bunurilor culturale mobile – procedură de stabilire a categoriei bunurilor culturale mobile şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
d) declasare a bunurilor culturale mobile – procedură de radiere a bunurilor culturale mobile clasate, în baza expertizelor efectuate de specialişti acreditaţi în domeniu, din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
e) colecţie publică de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale deţinute de instituţii publice, de culte religioase ca rezultat al achiziţiilor publice, al colectărilor sau al donaţiilor
f) colecţie privată de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale constituit de persoane fizice sau de persoane juridice de drept privat ca rezultat al colectărilor, al achiziţionărilor, al donaţiilor sau al moştenirii;
g) laborator de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu aparate, în care se execută lucrări de investigaţii şi de tratamente cu caracter ştiinţific, aplicativ şi tehnic;
h) atelier de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu unelte dispuse în raport de un flux tehnologic determinat, în care se execută lucrări de restaurare;
i) Registru al patrimoniului cultural naţional mobil – inventar al bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil ţinut în formă electronică de către Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile.
[Art.2 lit.i) modificată prin LP285 din 06.10.22, MO326-333/21.10.22 art.636; în vigoare 21.11.22]
Articolul 3. Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
(1) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se face prin intermediul autorităţilor publice centrale şi locale, al instituţiilor specializate precum sînt: muzeele, galeriile de artă, colecţiile publice şi private, casele memoriale, arhivele, bibliotecile, cultele religioase, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu.
(2) Statul asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, baza materială şi mijloacele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
Articolul 4. Bunuri culturale mobile pasibile pentru a fi clasate în patrimoniul cultural național mobil
Bunuri culturale mobile pasibile pentru a fi clasate în patrimoniul cultural național mobil sunt:
1) bunurile culturale mai vechi de 50 de ani, care fac parte din inventarele cultelor religioase;
2) obiectele arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din:
a) descoperiri și săpături arheologice terestre sau subacvatice;
b) situri arheologice;
c) colecții arheologice;
3) elementele provenite din dezmembrarea unor monumente imobile artistice, istorice sau religioase, ce constituie părți integrante ale acestora, mai vechi de 100 de ani;
4) mozaicurile, desenele realizate integral de mână, în orice tehnică și pe orice tip de suport, mai vechi de 100 de ani;
5) gravurile originale, stampele, serigrafiile și litografiile, împreună cu matrițele și primele exemplare imprimate ale acestora, mai vechi de 100 de ani;
6) producțiile originale de artă statuară sau sculpturile și copiile executate prin același procedeu ca și originalul, mai vechi de 100 de ani;
7) incunabulele și manuscrisele, hărțile, partiturile muzicale, în exemplare individuale sau în colecții, mai vechi de 100 de ani;
8) cărțile, în exemplare izolate sau în colecții, mai vechi de 100 de ani;
9) arhivele și componente ale acestora, de orice tip, în orice tehnică, având elemente mai vechi de 50 de ani, inclusiv arhivele fono-, foto-, cinema-, create cu peste 50 de ani în urmă;
10) specimenele provenite din colecții de zoologie, botanică, mineralogie, paleontologie sau anatomie, mai vechi de 150 de ani;
11) bunurile culturale cu semnificație istorică, etnografică, create cu peste 50 de ani în urmă;
12) bunurile cu semnificație artistică, create cu peste 50 de ani în urmă, precum:
a) opere de artă plastică: picturi, sculpturi, desene grafice, desene, gravuri, stampe etc.;
b) opere de artă decorativă și aplicată: mobilier, tapiserii, covoare, piese din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile și din alte materiale, podoabe;
c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier etc.;
d) proiecte și prototipuri de design;
e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare și de animație;
13) bunurile de importanță tehnică: instrumente, instalații, aparataj; echipamente din domeniul științei, echipamente de producție, de uz casnic, cu destinație militară și/sau componente ale acestora, create cu peste 50 de ani în urmă; automobilele de epocă, mai vechi de 75 de ani;
14) instrumentele muzicale, inclusiv instrumente populare de autor, create cu peste 50 de ani în urmă;
15) mărcile și efectele poștale, timbrele fiscale și analoage ale acestora, create cu peste 50 de ani în urmă; bunurile aflate în Conservatorul de mărci și efecte poștale din cadrul furnizorului de serviciu poștal universal;
16) monedele, bonurile, bancnotele, hârtiile de valoare, emise cu peste 50 de ani în urmă;
17) ordinele și medaliile (cu excepția celor personale, însoțite de legitimațiile de primire a acestora) instituite cu peste 100 de ani în urmă.
[Art.4 în redacția LP285 din 06.10.22, MO326-333/21.10.22 art.636; în vigoare 21.11.22]
Articolul 5. Categoriile de bunuri care aparţin patrimoniului cultural naţional mobil
În funcţie de semnificaţia sau de importanţa lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, de vechimea, unicitatea sau de raritatea lor, bunurile aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil fac parte din:
categoria A – „Tezaur”, care include bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
categoria B – „Fond”, care include bunuri culturale cu valoare deosebită pentru Republica Moldova;
categoria C – „Patrimoniul mobil comun”, care include bunuri culturale de însemnătate locală, fără o semnificație aparte, cu tipologii comune, eventual executate în serii mari.
[Art.5 modificat prin LP285 din 06.10.22, MO326-333/21.10.22 art.636; în vigoare 21.11.22]
Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil
(1) Bunurile cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pot fi proprietate publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a asociaţiilor obşteşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi proprietate a cultelor religioase sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.
(2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.
(3) Statul garantează, în condiţiile legii, dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi juridice de drept public sau privat asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pe care le deţin.