Secţiunea 1
Sistemul de etichetare obligatorie a cărnii de bovină
4. Agenţii economici care se ocupă cu comercializarea cărnii de bovină sînt obligaţi să eticheteze carnea la toate etapele de comercializare, în temeiul dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare.
Pentru carnea de vită şi de mînzat provenită de la animalele născute, deţinute sau sacrificate pe teritoriul ţării, agenţii economici menţionează pe etichetă informaţii suplimentare, conform prevederilor art. 20 al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi Hotărîrii Guvernului nr.996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”.
5. Agenţii economici care comercializează carne de bovină trebuie să eticheteze carnea în conformitate cu prezentul punct.
Sistemul de etichetare garantează raportul dintre identificarea carcasei şi a sfertului, a bucăţilor de carne şi a animalului respectiv, precum şi verificarea veridicităţii informaţiilor de pe etichetă.
Pe etichetă se indică:
a) numărul de identificare a animalului de la care provine carnea;
b) codul de identificare a abatorului sau a unităţii de sacrificare care a sacrificat animalul sau grupul de animale, cu precizarea ţării în care este localizat abatorul şi menţiunea "Locul sacrificării, denumirea ţării, codul abatorului";
c) codul de identificare a abatorului sau a unităţii de tranşare, care a tranşat carcasa sau lotul de carcase, ţara în care este localizat abatorul, unitatea de tranşare şi menţiunea "Locul tranşării, denumirea ţării, codul de identificare";
d) ţara de origine ;
e) ţara sau ţările în care a avut loc îngrăşarea;
f) ţara în care a avut loc sacrificarea;
g) în cazul în care carnea provine de la animale născute, deţinute sau sacrificate în Republica Moldova, menţiunea „Originea – Republica Moldova”;
h) în cazul în care carnea provine de la animale născute, deţinute sau sacrificate în altă ţară, menţiunea „Originea, denumirea ţării respective”.
Dacă în ţara unde s-a sacrificat animalul, s-au tranşat carcasele şi sferturile, abatoarele nu au cod de identificare, literele b) şi c) de pe etichetă se completează cu numărul de autorizare a abatorului.
6. În conformitate cu literele d)-f) punctul 5 din prezenta Normă sanitar-veterinară, pentru carnea de vită provenită de la animale care au fost crescute timp de 30 de zile sau mai puţin:
a) în ţara de origine;
b) în ţara în care a avut loc sacrificarea, indicarea pe etichetă a acestor ţări nu este necesară, cu condiţia că aceste animale au fost crescute în altă ţară o perioadă mai mare de 30 de zile şi au fost importate pentru sacrificare.
Agenţii economici care se ocupă de comercializarea cărnii de bovină plasează eticheta pe carcasă sau pe sfert, astfel încît să nu fie posibilă reutilizarea ei.
Secţiunea 2
Sistemul de identificare şi înregistrare a cărnii
7. Agenţii economici care comercializează carne de bovină, trebuie să dispună de un sistem de identificare şi un sistem complet de înregistrare.
Acest sistem de identificare trebuie să fie o continuare a sistemului de identificare şi trasabilitate a animalului, conform Legii nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, şi se aplică astfel încît să asigure identificarea cărnii şi a animalului sau animalele respective în conformitate cu punctul 5 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
Sistemul de înregistrare ţine evidenţa carcaselor şi a bucăţilor tranşate, pentru a garanta principiul trasabilităţii produsului.