Aceasta nu este versiunea curentă. Versiunea curentă:
11.12.2014Trimiteri: 247 legate · 71 nerezolvate · 9 fără țintăActe din afara site-ului: 2 fără adresăMonitorul Oficial: 17 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (71)
- articolul 19 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 11 alineatul (1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 35 alineatul (2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.4 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.16 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.43 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.54 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 13 alineatul (2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 19 alineatul (1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 20 alineatul (2) lit. b) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alineatele (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- (3) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolul 75 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.13 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.19 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.20 alin.(2) lit.b) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.4 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.16 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.43 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.54 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.75 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (4) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.4 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.16 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.54 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.38 alin.(3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- Art. XXI alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- (4) lit.a) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.43 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.43 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.43 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.39 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(1) lit. a) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(1) lit.g) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(7) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- alin.(2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.66 lit.c) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.54 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 25 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolul 3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolul 15 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 3 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- articolul 15 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolului 3 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.1 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.1 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.2 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.38 alin.(3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.39 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.56 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.17 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art.19 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.11 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.13 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.19 alin.(1) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.20 alin.(2) lit. b) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- art.75 alin.(2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- alin.(4) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
Fără țintă (9)
Din afara site-ului: fără adresă (2)
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte, judecător-raportor
Alina IANUCENCO - judecător-raportor
Victor PUŞCAŞ - judecător
Petru RAILEAN - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător
cu participarea grefierului Victoria Botnariuc-Trelea, deputatului în Parlament Vladimir Filat, autorul sesizării, şi reprezentanţilor săi, Alexandru Tănase şi Vitalie Nagacevschi, reprezentanţilor permanenţi la Curtea Constituţională al Parlamentului, Ion Mîţu, şi al Guvernului, Nicolae Eşanu, în conformitate cu prevederile art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 „Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vladimir Filat, depusă la 9 decembrie 2008, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 22 ianuarie 2009 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului Vamal, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii Generale, Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe din Moldova, Catedrei de Drept Constituţional şi Drept Administrativ a Universităţii de Stat din Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă,
Curtea Constituţională
a constatat:
1. Prin Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 „Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997” au fost operate modificări şi completări într-un şir de acte legislative, conform cărora cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova, sau prin numire, anumite funcţii publice.
Considerînd neconstituţionale prevederile articolelor I – XII, XIV - XIX şi XXI alin.(1), (2), (4) lit.a) din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (în continuare – Legea nr.273-XVI) şi articolului unic pct.2 alin.(2) din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 „Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997” (în continuare – Legea nr.76-XVI), autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii sintagmelor „care deţin(e) exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” şi „să deţină exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din:
- articolul 4 alineatul doi din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.131 – 133, art.1018), cu modificările ulterioare:
„Membri ai Guvernului pot fi numai persoanele care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ...”;
- articolul 19 alineatul unu din Legea nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.17 – 19, art.56), cu modificările ulterioare:
„Pentru funcţiile care prevăd acces la secretul de stat pot fi angajate numai persoane care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;
- articolul 14 alineatul (6) din Legea nr.312-XIII din 8 decembrie 1994 privind Curtea de Conturi (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, ediţie specială), cu modificările ulterioare:
„În calitate de membri ai Curţii de Conturi pot fi numite persoane care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ...”
Din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.8, art.86), cu modificările ulterioare:
- articolul 11 alineatul (1)
„Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 35 alineatul (2)
„Judecătorii-asistenţi trebuie să deţină exclusiv cetăţenia Republicii Moldova... ”;
- articolul 6 alineatul (1) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.117 – 119, art.946), cu modificările ulterioare:
„La funcţia de judecător poate candida persoana care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 23 alineatul (5) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56 - 57, art.624), cu modificările ulterioare:
„Candidaţi la funcţia de membru al Consiliului de administraţie pot fi persoane care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 12 alineatul (1) din Legea nr.1457-XIII din 28 ianuarie 1998 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.12 - 13, art.54) cu modificările ulterioare:
„Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat se încadrează din rîndul persoanelor care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 12 din Legea nr.192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.22 - 23, art.91), cu modificările ulterioare:
„În funcţia de membru al Comisiei de administraţie poate fi desemnată persoana care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 14 alineatul (2) din Legea nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.156, art.764), cu modificările ulterioare:
„În serviciu sînt încadrate persoane care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 3 din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.139 – 140, art.996), cu modificările ulterioare:
„În funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi aleasă persoana cu drept de vot, care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 10 alineatul (1) litera a) din Legea nr.761-XV din 27 decembrie 2001 cu privire la serviciul diplomatic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.20, art.80), cu modificările ulterioare:
„deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;
- articolul 19 alineatul (1) din Legea nr.118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.73 – 75, art.328), cu modificările ulterioare:
„În funcţia de procuror poate fi numită persoana care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”;
- articolul 10 alineatul (1) din Legea Serviciului de Stat de Curieri Speciali nr.402-XV din 2 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.1 - 4, art.4), cu modificările ulterioare:
„În serviciu se angajează persoane care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova ... ”.
Integral, autorul solicită controlul constituţionalităţii:
- literei f) din alineatul (1) articolul 19 din Legea nr.106-XIII din 17 mai 1994 cu privire la secretul de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.2, art.5), cu modificările ulterioare:
„deţinerea cetăţeniei altui stat”;
- literei i) din alineatul (3) articolul 11 din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 9 decembrie 2005), cu modificările ulterioare:
„să exercite o funcţie care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat”;
- literei i) din alineatul (2) articolul 6 din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.106 – 108, art.765), cu modificările ulterioare:
„să exercite o funcţie în organele vamale, care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat”;
- literei g) din articolul 13 alineatul (2) din Legea nr.1104-XV din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.91 - 94, art.668), cu modificările ulterioare:
„să exercite o funcţie în organele Centrului care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat”.
Prevederile legale enunţate, în viziunea autorului, sînt discriminatorii pe bază de naţionalitate/cetăţenie faţă de cetăţenii Republicii Moldova care deţin şi cetăţenia altui stat, limitează dreptul acestor cetăţeni la muncă şi libera alegere a muncii şi contravin următoarelor norme constituţionale:
- art.4 alin.(1), care garantează nu numai drepturile şi libertăţile fundamentale, consacrate de Constituţie, dar şi principiile şi normele recunoscute ale dreptului internaţional;
- art.16 alin.(2) privind egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică etc.;
- art.43 alin.(1), care garantează dreptul persoanei la muncă şi libera alegere a muncii;
- art.54 alin.(2) şi (3), „deoarece ingerinţa este adusă unui drept constituţional, iar această restrîngere nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o”;
- art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie (ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.621-XIV din 14 octombrie 1999), potrivit căruia „cetăţenii Statului Parte care posedă o altă cetăţenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii acestui stat”.
De asemenea, se solicită controlul constituţionalităţii următoarelor prevederi din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.81, art.667), cu modificările ulterioare:
- articolul 13 alineatul (2) lit.b1):
„Nu pot fi aleşi: persoanele care, pe lîngă cetăţenia Republicii Moldova, deţin şi cetăţenia unui alt stat pentru funcţia de deputat în condiţiile art.75”;
- articolul 19 alineatul (1) sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;
articolul 20 alineatul (2) lit. b) sintagma: „ ... sau dobîndire a cetăţeniei unui alt stat”;
- alineatele (2), (3) şi (4) din articolul 75 în următoarea redacţie:
„(2) La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat, persoana care deţine cetăţenia altui stat declară, pe proprie răspundere, deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat.
(3) La momentul validării mandatului de deputat, persoana specificată la alin.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat.
(4) Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale.”
În motivarea neconstituţionalităţii prevederii art.13 alin.(2) lit.b1) se invocă art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.38 alin.(3), art.54 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţie, art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, art.3 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Sintagmele „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.19 alin.(1) şi „sau dobîndire a cetăţeniei unui alt stat” din art.20 alin.(2) lit.b), în opinia autorului, sînt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.4 alin.(1), care garantează principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional; art.16 alin.(2), referitor la egalitatea în drepturi; art.43 alin.(1), care garantează dreptul la muncă şi libera alegere a muncii; art.54 alin.(2) şi alin.(3), potrivit căruia restrîngerea unui drept trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, precum şi art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie.
Neconstituţionalitatea art.75 alin.(2), (3) şi (4) este motivată, de asemenea, prin încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.54 alin.(2) şi (3), precum şi ale art.38 alin.(3), care garantează dreptul cetăţenilor de a fi aleşi, din care rezultă că orice cetăţean poate fi ales, indiferent de numărul cetăţeniilor pe care le deţine. În viziunea autorului, restrîngerea dreptului de a fi ales pe motiv de multiplă cetăţenie este neproporţională cu situaţia care a determinat-o, contravine, de asemenea, art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, art.3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii următoarelor prevederi din Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.84 - 85, art.288):
Art. XXI alin.(1), (2) şi (4) lit.a) cu următorul cuprins:
„(1) Persoanele care deţin cetăţenia altui stat şi ocupă, prin numire, una din funcţiile prevăzute de prezenta lege vor fi în condiţii de incompatibilitate doar dacă nu fac dovada că au iniţiat, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura de renunţare la cetăţenia altui stat. Această regulă nu se aplică faţă de judecătorii care, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, au fost numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.
(2) Persoanele care deţin cetăţenia altui stat şi ocupă, prin alegere, una din funcţiile prevăzute de prezenta lege vor fi în condiţii de incompatibilitate doar în cazul în care mandatul a fost dobîndit după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Guvernul:
a) va asigura identificarea persoanelor din categoriile specificate de prezenta lege care deţin şi cetăţenia altor state şi va remite informaţia respectivă organelor interesate”.
El susţine că aceste prevederi încalcă principiile şi garanţiile stabilite în art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.38 alin.(3), art.43 alin.(1), art.54 alin.(2) şi (3) din Constituţie, art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, art.3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Curtea reţine că modificările şi completările ce fac obiectul sesizării reprezintă prin esenţa lor:
- o condiţie pentru persoanele ce pretind a ocupa, prin alegere sau numire, anumite funcţii publice, în exerciţiul cărora ele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, ordinea constituţională, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova (art. I - XII, XIV - XIX din Legea nr.273-XVI, articolul unic pct.2, pct.6 din Legea nr.76-XVI), funcţii care după natura lor juridică implică deţinerea în exclusivitate a cetăţeniei Republicii Moldova;
- condiţii de incompatibilitate referitoare la persoanele care deţin cetăţenia altui stat şi ocupă, prin numire sau prin alegere, una din funcţiile prevăzute de lege (art.XXI alin.(1), (2) din Legea nr.273-XVI);
- dispoziţii privind acţiunile Guvernului pentru executarea legii (art.XXI alin.(4) din Legea nr.273-XVI).
Analizînd conţinutul normelor legale contestate şi raportîndu-le la dispoziţiile constituţionale ale art.43 alin.(1), invocat de autor concomitent cu alte prevederi constituţionale, Curtea conchide că art.43 alin.(1), care statuează dreptul oricărei persoane la muncă, la libera alegere a muncii, nu este relevant pentru cazul examinat.
Prevederile legale supuse controlului constituţionalităţii reglementează nemijlocit dreptul de accedere la o funcţie publică, drept prevăzut expres de art.39 alin.(2) din Constituţie, care stipulează: „Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică”.
Pentru aceste motive Curtea va raporta critica formulată de autor nu la dispoziţiile constituţionale ale art.43 alin.(1), ci la dispoziţiile constituţionale ale art.39 alin.(2).
De asemenea, Curtea constată că, la data examinării cauzei, au fost abrogate:
- Legea nr.312-XIII din 08.12.1994 privind Curtea de Conturi prin Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, în vigoare din 01.01.2009, în care prevederea criticată de autor în esenţa sa a fost reprodusă în art.17 intitulat „Condiţii pentru a candida la funcţia de membru al Curţii de Conturi” alin.(1) lit. a), după cum urmează: „(1) Candidat la funcţia de membru al Curţii de Conturi poate fi persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova şi nu deţine cetăţenia altui stat”;
- Legea serviciului public nr.443-XIII din 04.05.1995 prin Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008, în vigoare din 01.01.2009, în care prevederea contestată în esenţa sa a fost preluată în art.27 intitulat „Condiţiile de bază pentru a candida la o funcţie publică” alin.(1) lit.g), după cum urmează: „(1) La o funcţie publică poate candida persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
g) îndeplineşte cerinţele specifice pentru ocuparea unor anumite funcţii publice, inclusiv nu deţine cetăţenia altui stat dacă candidează la o funcţie care prevede acces la secretul de stat”;
- Legea nr.1457-XIII din 28.01.1998 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, prin Legea cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr.134-XVI din 13.06.2008, în vigoare din 08.07.2008, în care prevederea criticată este expusă în art.13 intitulat „Condiţiile de încadrare” alin.(7), după cum urmează „Nu pot fi încadrate în serviciu persoanele declarate anterior prin hotărîre judecătorească definitivă culpabile de comiterea unei infracţiuni, nici cele care deţin şi cetăţenia unui alt stat”.
De aceea Curtea va supune controlului de constituţionalitate, de asemenea, sintagmele:
- „ ... şi nu deţine cetăţenia altui stat” din art.17 alin.(1) lit.a) al Legii nr.261-XVI din 05.12.2008;
- „ ...inclusiv nu deţine cetăţenia altui stat dacă candidează la o funcţie care prevede acces la secretul de stat” din art.27 alin.(1) lit. g) al Legii nr.158-XVI din 04.07.2008;
- „ ... nici cele care deţin şi cetăţenia unui alt stat” din art.13 alin.(7) al Legii nr.134-XVI din 13.06.2008.
Cît priveşte sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.19 alin.(1) din Legea nr.118-XV din 14 martie 2003 „Cu privire la Procuratură”, Curtea observă că legea menţionată a fost abrogată prin Legea nr.294-XVI din 25.12.2008 „Cu privire la Procuratură”, în vigoare din 17.03.2009, care nu conţine prevederi referitoare la deţinerea cetăţeniei altor state. De aceea Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederile art.60 lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, consideră necesar de a sista procesul în această parte.
3. Potrivit art.17 din Constituţie, cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică (alin.1).
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia (alin.2).
Raporturile referitoare la cetăţenia Republicii Moldova sînt reglementate de Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 02.06.2000 (în continuare - Legea nr.1024-XIV), art.3 al căreia stipulează că cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica Moldova o legătură politico-juridică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce între stat şi persoană.
Art.6 din Legea nr.1024-XIV reglementează statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova, al cetăţenilor străini şi apatrizilor. Potrivit alin.(2) al acestui articol, „numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a alege şi de a fi aleşi, de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice şi de a participa la referendum, în modul stabilit de lege”.
Dezvoltînd principiile statuate în art.6 alin.(2) din Legea nr.1024-XIV, legiuitorul, prin dispoziţiile art.XIII din Legea nr.273-XVI, a stabilit în art.25 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova că cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe teritoriul ei, care posedă şi cetăţenia unui alt stat beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, „cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”, stipulînd, în celelalte prevederi ale Legii nr.273-XVI, că doar persoanele care deţin în exclusivitate cetăţenia Republicii Moldova sînt în drept să ocupe, prin numire sau prin alegere, una din funcţiile prevăzute de legea dată.
Astfel, legiuitorul, exercitîndu-şi atribuţia constituţională, prevăzută de art.66 lit.c), de asigurare a unităţii reglementărilor legislative, a adus în concordanţă legislaţia ce reglementează activitatea autorităţilor publice cu prevederile art.6 alin.(2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 02.06.2000.
Condiţiile în care poate avea loc restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi sînt prevăzute în art.54 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
Drepturile proclamate în art.20 – 24 din Constituţie nu pot fi restrînse (art.54 alin.(3) din Constituţie).
Conform art.54 alin.(4) din Constituţie, restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Examinînd prevederile contestate sub raportul dispoziţiilor constituţionale ale art.54, al principiilor şi normelor dreptului internaţional, potrivit cărora ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege, să corespundă normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, să constituie o măsură necesară într-o societate democratică, să fie proporţională scopului urmărit, şi al rigorilor tehnicii legislative, conform cărora legea trebuie să fie clară, accesibilă şi previzibilă, Curtea reţine următoarele.
Dreptul de a fi ales şi dreptul de a accede la o funcţie publică nu fac parte din categoria drepturilor absolute, nu cad sub incidenţa art.54 alin.(3) din Constituţie, prin urmare, pot fi restrînse.
Legile nr.273-XVI şi nr.76-XVI corespund cerinţelor impuse de art.54 din Constituţie, rigorilor tehnicii legislative, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional privind limitele ingerinţei.
1) Prevederile legale inserate prin legile nr.273-XVI şi nr.76-XVI au fost formulate în termeni clari, nu generează interpretări neunivoce, sînt accesibile, deoarece au fost publicate în Monitorul Oficial şi orice persoană interesată poate lua cunoştinţă de conţinutul lor, sînt previzibile, pentru că permit, cu suficientă precizie, cetăţenilor Republicii Moldova, care deţin cetăţenia altor state şi pretind a ocupa funcţiile respective, să-şi conformeze conduita socială, astfel încît să nu le fie limitate drepturile.
Potrivit art.75 alin.(2) şi alin.(3) din Codul electoral (în redacţia Legii nr.273-XVI), la momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat, persoana care deţine cetăţenia altui stat este obligată să declare acest fapt sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. La momentul validării mandatului de deputat, persoana interesată trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat.
Deoarece persoana interesată poate candida pentru alegerile parlamentare, dreptul său de a fi ales nu se încalcă, însă pentru validarea mandatului atribuit deputatul trebuie să confirme iniţierea procedurii de renunţare la alte cetăţenii. Prin urmare, deţinerea multiplei cetăţenii nu constituie un caz de ineligibilitate, ci de incompatibilitate cu funcţia de deputat în Parlament.
Potrivit dispoziţiilor art.XXI alin.(1) din Legea nr.273-XVI, persoanele care deţin cetăţenia altui stat şi ocupă, prin numire, una din funcţiile prevăzute de această lege vor fi în condiţii de incompatibilitate doar dacă nu fac dovadă că au iniţiat, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, procedura de renunţare la cetăţenia altui stat. Această regulă nu se aplică faţă de judecătorii care, la momentul intrării în vigoare a legii, au fost numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.
Prin urmare, cerinţa impusă de legislator nu împiedică persoana care deţine cetăţenia altui stat să ocupe una din funcţiile prevăzute de Legea nr.273-XVI, întrucît legiuitorul îi oferă posibilitatea de a se conforma legii.
Cît priveşte exceptarea de la regula generală a judecătorilor numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani anterior intrării în vigoare a Legii nr.273-XVI, Curtea remarcă că, avînd în vedere statutul juridic-constituţional deosebit al judecătorilor (art.114 – 121 din Constituţie) predeterminat de realizarea de către ei, în scopuri publice, a justiţiei, legiuitorul este în drept să instituie reguli distincte de numire, deţinere şi încetare a funcţiei de judecător, acest fapt neînsemnînd discriminare sau inegalitate, după cum susţine autorul sesizării.
Astfel, Curtea conchide că legile corespund condiţiilor de previzibilitate.
2) Ingerinţa corelează cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, în special cu:
- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, articolul 25 al căruia admite aplicarea justificată a unor restrîngeri în materie de drepturi electorale;
- Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care nu include dreptul la alegeri libere, reglementat de articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, în articolul 15, printre drepturile ce nu cunosc derogări, în situaţii speciale;
- alineatul 1 şi alineatul 7 din Preambulul Convenţiei europene cu privire la cetăţenie, potrivit cărora în problema cetăţeniei trebuie avute în vedere atît interesele legitime ale statelor, cît şi cele ale indivizilor şi că statele au poziţii diferite în chestiunea pluralităţii cetăţeniilor şi fiecare stat este liber să hotărască asupra consecinţelor ce decurg, în dreptul său intern, din dobîndirea sau posesia unei alte cetăţenii de către unul din cetăţenii săi;
- articolul 3 alineatul 1 din Convenţie, din care rezultă că reglementarea problemei cetăţeniei este un drept suveran, un domeniu ce ţine de competenţa exclusivă a fiecărui stat;
- articolul 15 din Convenţie, potrivit căruia statelor părţi le aparţine dreptul să decidă permiterea sau interzicerea pluralităţii de cetăţenii.
Aşadar, statele părţi nu sînt lipsite de dreptul de a stabili pentru funcţionarii publici incompatibilităţi legate de deţinerea multiplei cetăţenii.
O asemenea abordare a problemei corelează şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de drepturi electorale, care a reţinut că, deşi art.3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează fiecărei persoane „dreptul de vot” şi „dreptul de a candida la alegerea corpului legislativ”, aceste drepturi nu sînt absolute, nu sînt expres prevăzute în textul articolului 3, nu sînt definite de acesta, lăsînd „loc unor limitări implicite”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „în ordinea lor juridică internă statele contractante pot supune exerciţiul dreptului de vot şi pe cel al dreptului de eligibilitate unor condiţii, cărora, în principiu, dispoziţiile art.3 nu le sînt potrivnice”. Aceste condiţii să nu fie de natură a aduce atingere însăşi substanţei acestor drepturi, privîndu-le astfel de eficacitatea lor, să urmărească un scop legitim şi mijloacele folosite pentru realizarea lor să nu fie disproporţionate, în special asemenea condiţii şi restricţii nu trebuie, practic, să anihileze libera exprimare a opiniei poporului în alegerea corpului legislativ (cauza Mathtien - Mohin şi Clerfayt contra Belgiei, cauza Gitonas şi alţii contra Greciei).
Curtea observă că mai multe state interzic dubla sau multipla cetăţenie, fie prin dispoziţiile constituţionale, fie prin normele legale cu privire la cetăţenie, printre acestea sînt: Armenia, Letonia, Georgia, Estonia, Austria, Germania ş.a.
Azerbaidjan, Bulgaria, Lituania şi Malta interzic persoanelor care deţin dubla cetăţenie să acceadă în Parlament.
3) Curtea consideră că ingerinţa constituie o măsură necesară într-o societate democratică şi urmăreşte un scop legitim, în consolidarea acestei concluzii reţinînd următoarele.
La 27 august 1991, pornind de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, Republica Moldova şi-a proclamat independenţa.
La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova, avînd în vedere continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi etnic al devenirii sale ca naţiune, considerînd statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme, a adoptat Legea Supremă a societăţii şi a statului – Constituţia, potrivit căreia Republica Moldova este un stat suveran, independent, unitar şi indivizibil (alineatele doi şi cinci din Preambul, art.1 alin.(1).
Suveranitatea de stat reprezintă supremaţia şi independenţa puterii de stat în sfera relaţiilor interne şi externe.
Pe plan intern suveranitatea înseamnă dreptul exclusiv al statului de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară şi executivă) pe teritoriul său.
Legiuitorul a ridicat suveranitatea la rang de principiu constituţional, desemnînd poporul drept unicul deţinător al suveranităţii naţionale.
Potrivit art.2 din Legea Supremă: „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.
Astfel, Constituţia statuează clar că suveranitatea nu poate fi transmisă nicicui.
În calitate de stat suveran, Republica Moldova şi-a stabilit regimul social-politic, sistemul social-economic şi legislativ.
Aderînd la multiple convenţii şi tratate internaţionale în diverse domenii, inclusiv în domeniul drepturilor omului, Republica Moldova nu a transmis nici una din prerogativele suveranităţii de stat vreunei instituţii din afara cadrului naţional.
Prin urmare, prerogativa legislativă este una din prerogativele suveranităţii de stat pe plan intern, iar suveranitatea este una dintre valorile de bază ale constituirii şi prosperităţii entităţii statale moldoveneşti.
Constituţia Republicii Moldova, consfinţind în art.1 şi art.2 şi în alineatul cinci din Preambul, drept neclintită suveranitatea de stat şi proclamînd Republica Moldova un stat de drept şi democratic, stabileşte alegerile libere ca mijloc de exprimare supremă a voinţei poporului şi, respectiv, garantează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a alege şi de a fi aleşi.
Potrivit art.38 alin.(1) din Constituţie: „Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”.
Aceeaşi normă constituţională statuează că „dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii” (alin.3).
Din dispoziţiile constituţionale ale art.38 alin.(3) şi art.39 alin.(2) rezultă cu claritate că condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi sau pot accede la o funcţie publică se stabilesc prin lege. Aceste norme permit instituirea prin lege a unor restrîngeri privind accesul la o funcţie publică.
Curtea observă că drepturile electorale, reprezentînd elementul de bază al statutului constituţional al alegătorului, constituie concomitent şi un element de drept public, prin care se manifestă atît interesul personal al alegătorului, cît şi interesul public, realizat prin alegeri, în baza cărora se formează organele de stat.
Avînd în vedere caracterul social-politic al drepturilor electorale, legiuitorul este chemat să creeze condiţii adecvate pentru realizarea voinţei suverane a poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetăţenii statului şi, respectiv, a formării unor organe autonome şi independente ale puterii publice, menite să transpună în viaţă interesele poporului şi să garanteze drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului Republicii Moldova.
Prin urmare, stabilind condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi în organele puterii de stat, legiuitorul a fost în drept să instituie norme legale speciale cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin, în primul rînd, drepturile lor politice, inclusiv cele electorale, care constituie un element al suveranităţii de stat şi dobîndirea cărora este determinată, de regulă, de deţinerea cetăţeniei acelui stat cu care persoana are o legătură politico-juridică permanentă.
Potrivit art.60 din Constituţie, în Republica Moldova, stat de drept, democratic, cu formă de guvernamînt republica, organul reprezentativ suprem şi legislativ este Parlamentul, care exprimă interesele şi voinţa poporului, exercită puterea legislativă.
Statutul deosebit al Parlamentului şi funcţiile sale îl evidenţiază ca un organ distinct şi independent în sistemul separaţiei puterilor în stat.
Întrucît cetăţeanul Republicii Moldova care deţine cetăţenia altui stat se află într-o legătură politico-juridică cu un stat străin, faţă de care el are îndatoriri constituţionale şi alte îndatoriri ce decurg din legislaţia statului respectiv, importanţa cetăţeniei Republicii Moldova, ca expresie a valorii legăturii politico-juridice cu Republica Moldova şi a devotamentului său faţă de ea, se diminuează esenţial.
În exercitarea atribuţiilor de deputat persoana cu multiplă cetăţenie poate fi influenţată nu doar de cerinţele ordinii constituţionale a Republicii Moldova şi de interesele poporului său, dar şi de interesele unui stat străin. Supunerea, implicit îndeplinirea de către deputat nu doar a voinţei suverane a poporului Republicii Moldova, ci şi a voinţei poporului unui stat străin intră în contradicţie cu principiul constituţional al independenţei mandatului de deputat şi al suveranităţii de stat, precum şi al securităţii naţionale, al nedivulgării informaţiilor confidenţiale, şi subminează supremaţia Constituţiei Republicii Moldova.
Promovarea în funcţiile publice de răspundere a unor persoane care deţin în exclusivitate cetăţenia Republicii Moldova contribuie la educarea spiritului patriotic şi a conştiinţei juridice a populaţiei.
Ingerinţa urmăreşte asigurarea loialităţii membrilor Parlamentului faţă de stat şi de aceea scopul este legitim.
Cît priveşte dreptul de a accede la o funcţie publică ocupată prin numire, Curtea remarcă că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referă la orice funcţie publică, ci doar la cele, în exerciţiul cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova.
Nici unul din aceste obiective nu poate fi realizat în deplină măsură fără respectarea principiului constituţional al devotamentului faţă de ţară, statuat în art.56, potrivit căruia devotamentul faţă de ţară este sacru, iar cetăţenii, cărora le sînt încredinţate funcţii publice, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin.
Devotamentul este o obligaţie care implică nu doar loialitate şi ataşament faţă de ţară, nu doar îndeplinirea obligaţiilor cu bună credinţă, dar şi autosacrificiu deplin, în caz de necesitate. Astfel, devotamentul faţă de un stat exclude devotamentul fără rezerve faţă de alt stat. Devotamentul sincer faţă de două sau mai multe state nu poate exista a priori.
În lumina normelor constituţionale enunţate, devotamentul faţă de ţară constituie o obligaţie esenţială, ce rezultă din raporturile de cetăţenie, aceste raporturi fiind definitorii în condiţionarea de către legiuitor a accesului la anumite funcţii publice.
În jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a statuat că art.54 din Legea Supremă admite restrîngerea legală a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi cu condiţia că aceste restrîngeri sînt necesare:
„a) în interesele securităţii naţionale şi integrităţii teritoriale, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale.
Conform Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Legea nr.112-XVI din 22.05.2008, securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei poporului din Republica Moldova, a statului moldovenesc şi este un obiectiv al ţării. Obiectivele securităţii naţionale a Republicii Moldova sînt: asigurarea şi apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, ordinii constituţionale, dezvoltării democratice, securităţii interne, consolidarea statalităţii Republicii Moldova” (Hotărîrea nr.15 din 30.09.08).
Curtea subliniază că în prezent asigurarea securităţii naţionale şi consolidarea statalităţii Republicii Moldova au devenit o necesitate stringentă, întrucît atît în interiorul ţării, cît şi în afara hotarelor ei au loc tendinţe de negare a Statului Moldovenesc, de la întemeierea căruia se împlinesc 650 de ani.
Aşadar, modificările şi completările operate prin legile nr.273-XVI şi nr.76-XVI sînt necesare într-o societate democratică şi corespund rigorilor şi scopurilor art.54 din Constituţie.
4) Curtea consideră că ingerinţa este proporţională scopului urmărit, deoarece nu aduce atingere substanţei drepturilor electorale, nu încalcă dreptul persoanei de a candida pentru alegeri şi de a fi ales, nu anihilează libera exprimare a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ, nu privează de substanţă nici dreptul de acces la o funcţie publică, ci doar condiţionează exerciţiul dreptului de a deţine funcţia de deputat în Parlament, de Preşedinte al Republicii Moldova sau de a ocupa anumite funcţii publice în Guvern, poliţie, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională, serviciul public, instanţele judecătoreşti, Banca Naţională, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Serviciul de Informaţii şi Securitate, organele vamale, serviciul diplomatic, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul de Stat de Curieri Speciali de deţinerea exclusivă a cetăţeniei Republicii Moldova.
Este la discreţia persoanei interesate să aleagă între funcţia la care pretinde şi deţinerea mai multor cetăţenii.
4. Curtea nu poate reţine argumentul autorului sesizării că dispoziţiile contestate sînt neconstituţionale prin raportare la art.16 alin.(2) din Legea Supremă, deoarece persoanele care deţin mai multe cetăţenii şi persoanele care deţin doar cetăţenia Republicii Moldova nu se află în aceeaşi situaţie juridică.
Tratamentul juridic diferenţiat al diferitelor categorii de subiecte nu contrazice principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat că „...principiul egalităţii nu trebuie confundat cu principiul uniformităţii, ultimul implicînd un tratament juridic egal pentru toate cazurile şi toate situaţiile”. „Violarea principiilor egalităţii şi nediscriminării are loc atunci cînd se aplică un tratament diferenţiat în cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau cînd există o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite” (Hotărîrea nr.16 din 12.06.2007).
Astfel, Curtea consideră nefondată invocarea principiului egalităţii şi nediscriminării în cazul în care, pentru a ocupa anumite funcţii, persoana trebuie să corespundă anumitor criterii.
În baza enunţurilor din prezenta hotărîre, Curtea Constituţională conchide că excepţia instituită prin dispoziţiile legilor nr.273-XVI şi nr.76-XVI pentru cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia unui stat străin de a ocupa, prin alegere sau numire, unele funcţii publice este conformă art.38 alin.(3) şi art.39 alin.(2) din Constituţie şi corelează cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi tratatelor la care Republica Moldova este parte.
Cu referire la norma alineatului unu art.17 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, invocată de autorul sesizării, Curtea conchide că aceasta trebuie interpretată în corelaţie cu alte norme din Convenţie şi, în special, cu cele din Preambul.
Preambulul Convenţiei cu privire la cetăţenie prevede găsirea (prin intermediul Convenţiei) a „unei soluţii acceptabile a consecinţelor pluralităţii de cetăţenii şi anume în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile persoanelor care posedă cetăţenie multiplă”.
Din raportul explicativ la art.17 din Convenţie nu rezultă egalitatea absolută în drepturi între persoanele cu cetăţenie exclusivă şi cu cetăţenie multiplă, lăsîndu-se să se înţeleagă că se admit derogări, care au şi fost aplicate de statul Republica Moldova.
Instituind restricţia respectivă, legiuitorul naţional a pornit de la faptul că aceasta este condiţionată de un important scop constituţional – necesitatea apărării bazelor regimului constituţional (art.54 alin.(2) din Constituţie). Prin urmare, restricţia operată prin legile nr.273-XVI şi nr. 76-XVI nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.17 alin.(1) din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, art.3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru motivele arătate, conducîndu-se după prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se declară constituţionale următoarele prevederi legale:
- sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.4 alin. doi al Legii nr.64-XII din 31.05.1990 „Cu privire la Guvern”;
- sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.19 alin. unu al Legii nr.416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la poliţie”;
- sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.11 alin.(1) şi sintagma „să deţină exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.35 alin.(2) al Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 „Cu privire la Curtea Constituţională”;
- sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.6 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20.07.1995 „Cu privire la statutul judecătorului”;
- sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.23 alin.(5) al Legii nr.548-XIII din 21.07.1995 „Cu privire la Banca Naţională a Moldovei”;
- sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.12 ale Legii nr.192-XIV din 12.11.1998 „Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare”;
- sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.14 alin.(2) al Legii nr.753-XIV din 23.12.1999 „Privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova”;
- sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.3 al Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”;
- sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) al Legii Serviciului de Stat de Curieri Speciali nr.402-XV din 2.12.2004;
- sintagma „şi nu deţine cetăţenia altui stat” din art.17 alin.(1) lit.a) al Legii Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008;
- „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) lit.a) al Legii nr.761-XV din 27.12.2001 „Cu privire la serviciul diplomatic”;
- „deţinerea cetăţeniei altui stat” din art.19 alin.(1) lit.f) al Legii nr.106-XIII din 17 mai 1994 „Cu privire la secretul de stat”;
- „inclusiv nu deţine cetăţenia altui stat dacă candidează la o funcţie care prevede acces la secretul de stat” din art.27 alin.(1) lit. g) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008;
- „nici cele care deţin şi cetăţenia unui alt stat” din art.13 alin.(7) al Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr.134-XVI din 13.06.2008;
- „să exercite o funcţie în organele vamale, care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.6 alin.(2) lit.i) al Legii serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20.07.2000;
-„să exercite o funcţie în organele Centrului care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.13 alin.(2) lit.g) al Legii nr.1104-XV din 6 iunie 2002 „Cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei”;
- art.XXI alin.(1), (2) şi (4) lit.a) din Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”;
din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997:
- art.13 alin.(2) lit.b1) cu următorul cuprins:
„b1) persoanele care, pe lîngă cetăţenia Republicii Moldova, deţin şi cetăţenia unui alt stat pentru funcţia de deputat în condiţiile art.75”;
- art.19 alin.(1) sintagma „...care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;
- art.20 alin.(2) lit. b) sintagma „...sau dobîndire a cetăţeniei unui alt stat”;
- art.75 alin.(2), alin.(3) şi alin.(4).
2. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii art.19 alin.(1) din Legea nr.118-XV din 14 martie 2003 „Cu privire la Procuratură”.
3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în ,,Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Nr.9. Chişinău, 26 mai 2009.