1.La 7 august 2013, deputaţii în Parlament Artur Reşetnicov şi Igor Vremea au adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 159 din 28 iunie 2013 pentru ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 709-VII din 12 iulie 2013 privind promulgarea Legii nr. 159 din 28 iunie 2013, precum şi a prevederilor Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar din 20 aprilie 2012.
A. Motivele sesizării
2.Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.
4.Scopul acestui Acord este de a stabili cadrul legal necesar cooperării între Republica Moldova şi România în domeniul militar.
7.Autorii sesizării invocă neconstituţionalitatea actelor contestate sub două aspecte: încălcarea procedurii de adoptare şi votare a Legii nr. 159 din 28 iunie 2013 privind ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar (lipsa cvorumului necesar adoptării proiectelor de legi organice; includerea pe ordinea de zi în mod unilateral de către Președintele Parlamentului a chestiunii privind adoptarea în a doua lectură a proiectului de lege nr. 1824; neacordarea termenului de până la 10 zile pentru prezentarea amendamentelor) şi încălcarea prin prevederile Acordului a art. 11 al Constituţiei, care se referă la statutul de neutralitate al Republicii Moldova, şi a cutumelor şi normelor internaţionale în domeniul neutralităţii statelor.
B. Legislația pertinentă
Articolul 27
Dreptul intern şi respectarea tratatelor
„O parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat. Această regulă este fără prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 46.”
A.Argumentele autorilor sesizării
12.Autorii sesizării invocă faptul că la adoptarea Legii nr. 159 din 28 iunie 2013 pentru ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar au fost comise încălcări ce ţin de procedura de adoptare şi votare a legii menţionate: lipsa cvorumului necesar pentru adoptarea proiectului de lege în prima lectură, în sală fiind prezenți doar 50 de deputați; includerea pe ordinea de zi în mod unilateral de către Președintele Parlamentului a chestiunii privind adoptarea în a doua lectură a proiectului de lege; neacordarea termenului de până la 10 zile, prevăzut pentru prezentarea amendamentelor, precum și faptul că, prin natura și conținutul său, Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar contravine art. 11 din Constituţie.
13.Autorii sunt de părerea că asumarea şi respectarea cu stricteţe a obligaţiunilor ce decurg din statutul de neutralitate presupune dreptul Republicii Moldova de a pretinde recunoaşterea de către restul statelor a statutului său de neutralitate, inclusiv acordarea de garanţii de către comunitatea internaţională a respectării acestui statut.
14.În sesizare se menţionează că ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, care conţine prevederi incompatibile cu statutul de neutralitate al Republicii Moldova, consfinţit în alin. (1) al art. 11 din Constituţie, intră în contradicţie directă și cu alin. (2) al aceluiaşi articol, care interzice imperativ dislocarea trupelor armate ale altor state pe teritoriul ţării.
15.Astfel, în viziunea autorilor sesizării, potrivit prevederilor Acordului, angajamentul asumat de a disloca pe teritoriul său forţe militare străine ale unui stat care este membru al blocului militaro-politic NATO va tensiona şi va împiedica soluţionarea diferendului transnistrean și, drept consecinţă, va submina integritatea teritorială a statului.
16.Cu referire la un şir de prevederi ale Acordului, precum şi la activităţile care urmează să rezulte din colaborarea militară, în viziunea autorilor, acestea nu se înscriu în şirul obligaţiunilor pe care Republica Moldova şi le-a asumat şi are datoria de a le respecta, potrivit statutului de neutralitate şi pentru a da dovadă de bună credinţă în faţa comunităţii mondiale.
B.Aprecierea Curţii
17.Curtea Constituţională exercită justiţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sunt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.
18.Curtea reţine că sesizarea vizează controlul constituţionalităţii Legii nr.159 din 28 iunie 2013, prin care a fost ratificat Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, a Acordului propriu-zis, precum şi a Decretului nr. 709-VII din 12 iulie 2013 privind promulgarea legii menţionate.
19.În context, Curtea relevă că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
20.În lumina prevederilor articolului 31 alin. (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, legislatorul a stabilit expres că Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept.
21.Curtea menționează că pentru a elucida aspectele de admisibilitate a actelor contestate va opera inclusiv cu raţionamentele expuse în jurisprudența sa anterioară.
22.Astfel, supunând examinării preliminare datele referitoare la sesizare, Curtea reţine că domeniul vizat de obiectul sesizării în special ţine de regimul juridic al tratatelor internaţionale încheiate de către Republica Moldova.
23. Acest regim se reglementează prin Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.
24.Potrivit art. 1 al Legii nr. 595-XIV, iniţierea, negocierea, semnarea, intrarea în vigoare, aplicarea, suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova se exercită în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional, cu Convenţia cu privire la dreptul tratatelor (Viena, 1969), Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege, precum şi în conformitate cu prevederile tratatelor.
25.Tratatele interguvernamentale, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 595-XIV, se încheie în numele Guvernului Republicii Moldova, iar conform art. 11 alin. (1) lit. b) și art. 12 alin. (1) din aceeași lege, Parlamentul decide asupra tratatelor cu caracter militar și le ratifică prin adoptarea unei legi organice.
26.Astfel, Curtea constată că Acordul încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar are ca suport juridic un şir de acte normative.
27.Prin prevederile art. 8 din Constituţie, Republica Moldova si-a asumat obligaţia să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
28.Potrivit art. 26 al Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, orice tratat în vigoare leagă părţile şi trebuie să fie executat de ele cu bună credinţă, iar potrivit art. 27 al Convenţiei, o parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat.
29.Astfel, la încheierea şi executarea tratatelor internaţionale, Republica Moldova urmează să se conformeze principiilor şi normelor internaţionale de drept, precum şi dispoziţiilor constituţionale şi legale naţionale, care guvernează problemele tratatelor, şi să le execute cu bună-credinţă.
30.Curtea Constituţională a abordat o problemă similară în Decizia nr. 5 din 24 septembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999, precum şi în Decizia nr. 1 din 15 martie 2010 asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 348-XV din 12 iulie 2001.
31.Astfel, prin Decizia nr. 5 din 24 septembrie 2002, Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat pentru motivul că, la momentul examinării sesizării, tratatul intrase deja în vigoare.
32.Invocând principiul dreptului internaţional privind îndeplinirea de către stat a angajamentelor internaţionale, Curtea a relevat în decizia sa că exercitarea controlului constituţionalităţii acestui tratat ar contrazice principiul internaţional privind executarea tratatelor cu bună-credinţă, ceea ce ar aduce prejudicii credibilităţii Republicii Moldova ca partener în raporturile instituite prin tratatele internaţionale şi ar întârzia sau chiar ar frâna dezvoltarea relaţiilor interstatale şi interguvernamentale ale ţării. Curtea Constituţională a subliniat că, odată intrat în vigoare, tratatul cade sub incidenţa principiului de drept internaţional „pacta sunt servanda”, devenind executoriu.
33.Bazându-se pe Decizia din 24 septembrie 2002, prin Decizia nr. 1 din 15 martie 2010, Curtea n-a acceptat spre examinare în fond sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 348-XV din 12 iulie 2001 pentru ratificarea Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat.
34.De asemenea, în Hotărârea nr. 55 din 14 octombrie 1999 Curtea s-a pronunţat asupra interdependenţei dintre actele normative naţionale şi tratatele internaţionale şi a menţionat că normele şi principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional sunt executorii pentru Republica Moldova în măsura în care ea şi-a exprimat consimţământul de a fi legată prin actele internaţionale respective. Prin urmare, executarea prevederilor tratatelor internaţionale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă.
35.În contextul obiectului sesizării, apare întrebarea la ce etapă urmează Curtea să-şi exercite atribuţia stipulată în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
36.Prin Decizia din 24 septembrie 2002 Curtea a statuat că această problemă „urmează a fi examinată şi prin prisma altor dispoziţii constituţionale şi în coroborare cu normele naţionale şi internaţionale în domeniu, dat fiind faptul că norma constituţională enunţată, având un caracter general, nu specifică la ce etapă tratatele sunt supuse controlului constituţionalităţii, până sau după intrarea lor în vigoare”.
37.În Hotărârea nr. 55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituţie Curtea a menţionat că prin sintagma „celelalte tratate la care Republica Moldova este parte”, cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Constituţie, se înţeleg „tratatele internaţionale ratificate de către Republica Moldova, inclusiv tratatele internaţionale la care Republica Moldova a aderat, care sînt executorii pentru Republica Moldova”.
38.În dezvoltarea interpretării sintagmei „tratate la care Republica Moldova este parte”, Curtea consideră necesar a preciza când un tratat devine executoriu pentru Republica Moldova sau, altfel spus, când un tratat încheiat de Republica Moldova produce efecte juridice.
39.În acest context, Curtea relevă că prin încheierea tratatelor se înţelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activităţi care trebuie desfăşurate, precum şi ansamblul de proceduri şi reguli care trebuie respectate, astfel încât tratatul să producă efecte juridice.
40.Procesul de încheiere a unui tratat internaţional cuprinde mai multe etape distincte: negocierea textului; autentificarea textului; exprimarea consimţământului părţilor de a încheia tratatul; intrarea în vigoare şi înregistrarea tratatului.
41.Curtea reţine că orice tratat presupune exprimarea voinţei statelor respective de a fi legate prin prevederile tratatului pe plan internaţional.
42.După cum rezultă din prevederile actelor internaţionale şi naţionale (art. 11 al Convenţiei de la Viena, art. 4 alin.(1) din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova), consimţământul statului de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţământului.
43.Doctrina şi jurisprudenţa internaţională prevăd că, după exprimarea consimţământului de a fi legat printr-un tratat, statul are obligaţia de a emite acte juridice, care să confere tratatului forţă obligatorie în ordinea juridică internă.
44.Potrivit principiului „pacta sunt servanda”, jurisprudenţa a dedus obligaţia statului de a pune în armonie legislaţia sa cu tratatul pe care l-a încheiat; un stat care a contractat în mod valabil obligaţii internaţionale este ţinut să aducă legislaţiei sale modificările necesare pentru a asigura executarea angajamentelor luate (Decizia Curţii Permanente de Justiţie Internaţională (în continuare C.P.J.I) din 1910 în cauza Pecheries de l’Atlantic (pescăriile din Atlantic), Avizul C.P.J.I din 1923 în cauza Acquisitions de la nationalite polonaise (dobândirea cetăţeniei poloneze), Avizul C.P.I.J. din 1925 în cauza L’echange des populations grecque et turque (schimbul de populaţie între greci şi turci).
45.În acest context, Curtea ţine să sublinieze că un tratat poate să intre în vigoare la nivel internaţional, în sensul că obligă statele părţi, dar nu şi la nivel intern, deoarece nu s-au efectuat încă procedurile interne aferente.
46.Referitor la intrarea în vigoare a tratatelor internaţionale, prevederile actelor internaţionale şi naţionale dispun că un tratat intră în vigoare la data şi după modalităţile care au fost fixate prin dispoziţiile sale sau prin acord între statele care au participat la negocieri (art. 24 al Convenţiei, art. 18 alin.(1) al Legii nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999).
47.În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 17 alin.(1) al Acordului în cauză, acesta intră în vigoare la data ultimei notificări prin care părţile se înştiinţează reciproc, prin canale diplomatice, despre îndeplinirea procedurilor legale interne.
48.În această ordine de idei, Curtea relevă că între exprimarea consimţământului statului de a fi legat printr-un tratat internaţional şi intrarea lui în vigoare în ordinea juridică internă există o perioadă de timp, în decursul căreia se îndeplinesc diferite proceduri, prevăzute de tratatele internaţionale şi de legislaţia internă.
49.În decizia din 24 septembrie 2002 Curtea a menţionat că „[...] prin art. 8 alin. (1) din Constituţie Republica Moldova se obligă să respecte tratatele la care este parte. Mai mult, alin.(2) din acelaşi articol statuează că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. În cazul în care o asemenea revizuire nu a avut loc, tratatul internaţional intrat în vigoare devine executoriu”.
50.Astfel, în lumina celor expuse, Curtea relevă că, între momentul exprimării consimţământului Republicii Moldova de a fi legată prin tratat şi momentul intrării în vigoare a tratatului, subiecţii abilitaţi îşi pot exercita dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, în corespundere cu prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie.
51.Anume în acest sens se dezvoltă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în Hotărârea nr. 22 din 2 octombrie 2007 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Statutul Curţii Penale Internaţionale Curtea a examinat sesizarea în fond şi a recunoscut compatibile cu Constituţia prevederile tratatului în cauză, semnat de Republica Moldova la 8 septembrie 2000, care nu intrase în vigoare pentru Republica Moldova, nefiind îndeplinite încă procedurile interne aferente.
52.Din analiza prevederilor constituţionale şi legale rezultă că exercitarea controlului constituţionalităţii unui tratat internaţional, în sensul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, poate interveni între momentul exprimării consimţământului de către Republica Moldova de a fi legată prin tratat pe plan internaţional şi momentul punerii în vigoare a tratatului prin îndeplinirea procedurilor cerute de lege.
53.În cazul în care Curtea Constituţională va declara neconstituţional un tratat internaţional la care Republica Moldova a devenit parte, exprimându-şi consimţământul de a fi legat prin acesta (de exemplu, prin semnare), autorităţile publice naţionale nu vor îndeplini procedurile legale pentru punerea tratatului în vigoare, conducându-se de prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 „Privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova”, care stipulează că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sunt puse în vigoare şi nu sunt aplicate.
54.În contextul obiectului sesizării, Curtea menţionează că Acordul încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, potrivit art. 17 din Acord, a intrat în vigoare la data de 30 iulie 2013, data primirii ultimei notificări, prin care părţile s-au înştiinţat reciproc despre îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării sale în vigoare.
55.Potrivit normelor dreptului internaţional, odată ce a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare, tratatul intră în vigoare şi cade sub incidenţa principiului de drept internaţional „pacta sunt servanda”, principiu statuat de art. 26 din Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor şi de art. 19 din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, care prevede respectarea tratatelor internaţionale atâta timp cât acestea sunt în vigoare.
56.Potrivit secţiunii 3 din Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor şi capitolul IV din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, tratatele internaţionale îşi încetează efectele prin suspendare, denunţare sau stingere.
57.Curtea ţine să sublinieze că, potrivit art. 24 alin.(4) din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, deciziile cu privire la suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatului internaţional se adoptă de către autoritatea care a luat decizia cu privire la consimţământul Republicii Moldova de a fi legată prin tratatul în cauză - Parlamentul sau Guvernul Republicii Moldova.
58.Mai mult, Curtea reţine că, potrivit art. 24 alin.(2) din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, propunerile cu privire la suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale sunt pregătite de către organul responsabil pentru încheierea tratatului, de comun acord cu ministerele şi departamentele de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului.
59.Astfel, Curtea Constituţională nu se regăseşte printre autorităţile care sunt abilitate să iniţieze procedura de suspendare, denunţare sau stingere a unui tratat internaţional.
60.Din motivele expuse, Curtea se află în imposibilitatea de a exercita controlul constituţionalităţii Legii nr. 159 din 28 iunie 2013 pentru ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 709-VII din 12 iulie 2013 privind promulgarea Legii nr. 159 din 28 iunie 2013, precum şi a prevederilor Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar din 20 aprilie 2012.
61.Referitor la argumentele autorilor sesizării privind încălcarea procedurii de adoptare şi votare a legilor organice prin care se ratifică acordurile interguvernamentale (lipsa cvorumului necesar adoptării proiectelor de legi organice; includerea pe ordinea de zi în mod unilateral de către Președintele Parlamentului a chestiunii privind adoptarea proiectului de lege nr. 1824 în a doua lectură) Curtea reţine următoarele.
62.Potrivit prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituție și art. 87 alin.(1) lit. b) din Regulamentul Parlamentului, legile organice se adoptă cu votul majorității deputaților aleși.
63.În urma analizei conținutului stenogramelor dezbaterilor parlamentare la proiectul de lege nr. 1824 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, Curtea observă că proiectul a fost adoptat cu 51 de voturi, număr necesar adoptării legilor organice.
64.În Hotărârea nr. 21 din 25 iulie 2013 pentru controlul constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 314 din 26 decembrie 2012 privind eliberarea din funcție a unui judecător al Curții Supreme de Justiție Curtea a reținut:
„109. [...] potrivit normelor regulamentare, obligaţia de a verifica existenţa cvorumului necesar pentru ca şedinţa Parlamentului să fie deliberativă şi respectarea condiţiei constituţionale privind adoptarea unei hotărâri de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi la şedinţă revine Preşedintelui şedinţei Parlamentului.
[...]
118. Curtea porneşte de la prezumţia că Preşedintele Parlamentului, anunţând adoptarea actului, a acţionat cu un înalt grad de responsabilitate, caracteristic conducătorului organului reprezentativ suprem al poporului.”
65.La fel, Curtea nu poate reţine spre examinare argumentele autorilor sesizării prin care se afirmă că a fost încălcată procedura privind includerea proiectului de lege nr. 1824 în ordinea de zi a şedinţei Parlamentului.
66.Potrivit articolului 64 din Constituţie, „structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament”. Parlamentul dispune de deplină autonomie în ceea ce priveşte stabilirea normelor juridice ce îi guvernează organizarea şi funcţionarea, astfel încât nu este de competenţa Curţii să se pronunţe asupra procedurilor şi condiţiilor în care decurge procesul decizional în Parlament.
67.În acest context, Curtea reiterează şi constatările din Decizia nr.5 din 28 septembrie 2000, potrivit cărora „[…] numai Parlamentul este în măsură să decidă asupra modalităţilor, procedurilor şi condiţiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare, în virtutea căruia el îşi stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a propriilor activităţi, evident, în condiţiile normelor constituţionale. […]”.
68.Având în vedere cele expuse, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
În conformitate cu prevederile articolelor 24 alin.(1), 26 alin.(1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6 alin.(1) şi alin.(2), 39 alin.(2), 40 alin.(3), 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se respinge sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 159 din 28 iunie 2013 pentru ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 709-VII din 12 iulie 2013 privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar, precum şi a Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea în domeniul militar din 20 aprilie 2012.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTIȚIONALE Alexandru TĂNASE
Nr.17.Chișinău,7 noiembrie 2013.