Articolul 22. Principiul recunoașterii automate
(1) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc, pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1), titlul de calificare de medic care permite accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și de medic specialist, precum și titlurile de calificare de asistent medical generalist, de medic stomatolog (dentist), de medic stomatolog (dentist) specialist, de medic veterinar, de farmacist și de arhitect, prevăzute la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.6.2 și 5.7.1 din anexa nr. 5, care îndeplinesc condițiile minime de formare prevăzute de prezenta lege și sunt eliberate de un stat membru. Acestor titluri li se conferă, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale și exercitarea acestora, același efect pe teritoriul Republicii Moldova ca titlurilor de calificare corespunzătoare eliberate în Republica Moldova.
(2) Titlurile de calificare prevăzute la alin. (1) sunt eliberate de către organismele competente ale statelor membre și însoțite, după caz, de certificatele prevăzute la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.6.2 și 5.7.1 din anexa nr. 5.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu aduc atingere drepturilor dobândite prevăzute la art. 25, 30, 36, 42, 44 și 56.
(4) Autoritatea competentă prevăzută în anexa nr. 1 recunoaște, pentru exercitarea unei activități medicale ca medic generalist în cadrul sistemului public de asigurări sociale, titlurile de calificare prevăzute la pct. 5.1.4 din anexa nr. 5 și eliberate persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) de către state membre în conformitate cu condițiile minime de formare prevăzute la art. 31. Dispozițiile respective nu aduc atingere drepturilor dobândite, prevăzute la art. 33.
(5) Autoritatea competentă prevăzută în anexa nr. 1 recunoaște titlurile de calificare de moașă prevăzute la pct. 5.5.2 din anexa nr. 5, acordate de celelalte state membre persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1), care îndeplinesc condițiile minime de formare stabilite de prezenta lege și le conferă, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale și exercitarea acestora, același efect pe teritoriul Republicii Moldova ca și titlurilor de calificare de moașă eliberate de Republica Moldova. Prezenta dispoziție nu aduce atingere drepturilor dobândite, prevăzute la art. 25 și 48.
(6) În ceea ce privește funcționarea unei farmacii care nu face obiectul unor restricții teritoriale, Ministerul Sănătății poate decide, prin derogare, să nu dea efect titlurilor de calificare prevăzute la pct. 5.6.2 din anexa nr. 5 pentru înființarea de noi farmacii deschise publicului. Farmaciile deschise de mai puțin de 3 ani se consideră, de asemenea, farmacii noi. Respectiva derogare nu se aplică farmaciștilor ale căror calificări au fost deja recunoscute de către autoritatea competentă prevăzută în anexa nr. 1 în alte scopuri și care au exercitat efectiv și legal activitățile profesionale de farmacist timp de cel puțin 3 ani consecutivi în Republica Moldova.
(7) Titlurile de calificare de arhitect prevăzute la pct. 5.7.1 din anexa nr. 5, care fac obiectul unei recunoașteri automate în temeiul alin. (1), atestă o formare care a început cel mai devreme în cursul anului academic de referință prevăzut în anexa respectivă.
(8) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 condiționează accesul la activitățile profesionale de medic, asistent medical generalist, medic stomatolog, medic veterinar, moașă și farmacist, precum și exercitarea acestora, de deținerea unui titlu de calificare prevăzut la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2 din anexa nr. 5.
(9) Criteriile minime de formare și criteriile de evaluare în vederea autorizării de funcționare provizorie și acreditării pentru programele de studii superioare de licență și integrate de Medicină, Stomatologie, Farmacie, Asistență medicală generală, Moașe, Medicină veterinară, Arhitectură și pentru programul de studii profesional tehnice postsecundare nonterțiare de Moașe se aprobă de Guvern.
(10) Coordonatorul național inițiază propuneri de modificare a cadrului normativ prevăzut la alin. (9), în vederea transpunerii actelor delegate ale Comisiei Europene (în continuare – Comisie), pentru actualizarea cunoștințelor și a aptitudinilor, fără a aduce atingere principiilor legislative fundamentale în vigoare privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice și respectării responsabilității statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor educaționale, astfel cum se prevede la art. 165 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Articolul 23. Procedura de notificare
(1) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1, prin coordonatorul național, notifică Comisia cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative pe care le adoptă în materie de eliberare a titlurilor de calificare în profesiile care fac obiectul prezentului capitol.
(2) În ceea ce privește titlurile de calificare prevăzute în secțiunea a 8-a, notificarea în conformitate cu alin. (1) se adresează și celorlalte state membre.
(3) Notificarea include informații privind durata și conținutul programelor de formare.
(4) Notificarea se transmite prin intermediul IMI.
(5) Coordonatorul național informează autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 cu privire la orice modificare a pct. 5.1.1–5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 și 5.7.1 din anexa nr. 5 privind actualizarea denumirilor adoptate de statele membre pentru titlurile de calificare, precum și, după caz, a organismului care eliberează titlurile de calificare, a certificatului care însoțește respectivul titlu de calificare și a titlului profesional omolog.
Articolul 25. Drepturi dobândite
(1) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc ca dovadă suficientă titlurile de calificare eliberate de statele membre în cazul în care atestă o formare care a început înainte de datele de referință prevăzute la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2 din anexa nr. 5, în cazul în care sunt însoțite de un certificat care atestă că titularii au exercitat în mod efectiv și legal activitățile în cauză pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor dobândite specifice profesiilor în cauză, în cazul în care titlurile de calificare de medic care permit accesul la activități profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de calificare de asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă și farmacist ale titularilor nu îndeplinesc toate cerințele de formare prevăzute la art. 27, 28, 34, 39, 40, 43, 45 și 51.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică titlurilor de calificare de medic, care permit accesul la activități profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurilor de calificare de asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă și farmacist obținute pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și care nu îndeplinesc toate cerințele minime de formare prevăzute de prezenta lege, în cazul în care atestă o formare care a început înainte de:
a) 3 octombrie 1990, în ceea ce privește medicii cu formare de bază, asistenții medicali generaliști, medicii dentiști cu formare de bază, medicii dentiști specialiști, medicii veterinari, moașele, farmaciștii; și
b) 3 aprilie 1992, în ceea ce privește medicii specialiști.
(4) Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (3) conferă titularilor dreptul la exercitarea activităților profesionale pe întreg teritoriul Germaniei în aceleași condiții ca și titlurile oficiale de calificare eliberate de autoritățile competente germane prevăzute la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2 din anexa nr. 5.
(5) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc titlurile de calificare de medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de calificare de asistent medical generalist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) și care au fost eliberate de fosta Cehoslovacie sau a căror formare a început, pentru Republica Cehă și Slovacia, înainte de 1 ianuarie 1993, în cazul în care autoritățile unuia dintre cele 2 state membre prevăzute anterior atestă că, pe teritoriul lor, respectivele titluri de calificare au același efect pe plan juridic ca și titlurile de calificare pe care le eliberează ele însele și, pentru arhitecți, același efect ca și titlurile de calificare prevăzute pentru aceste state membre în anexa nr. 6 cu privire la accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 52 alin. (2), și de arhitect, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 55, precum și exercitarea acestora.
(6) Atestarea prevăzută la alin. (5) trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat, după caz, de autoritățile competente ale Republicii Cehe sau ale Slovaciei, care să demonstreze că respectivele persoane au exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
(7) Prevederile alin. (5) și (6) nu aduc atingere drepturilor dobândite specifice medicilor dentiști prevăzute la art. 42 alin. (1).
(8) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc titlurile de calificare de medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și de medic specialist, precum și titlurile de formare de asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) și care au fost eliberate de fosta Uniune Sovietică sau a căror formare a început:
a) pentru Estonia, înainte de 20 august 1991;
b) pentru Letonia, înainte de 21 august 1991;
c) pentru Lituania, înainte de 11 martie 1990, în cazul în care autoritățile competente ale unuia dintre aceste 3 state membre atestă că respectivele titluri de calificare produc, pe teritoriul statului respectiv, aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene, letone și, respectiv, lituaniene și, pentru arhitecți, aceleași efecte juridice ca și titlurile de calificare prevăzute pentru aceste state membre în anexa nr. 6, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 52 alin. (2) și de arhitect, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 55, precum și exercitarea acestora.
(9) Atestarea prevăzută la alin. (8) trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat, după caz, de autoritățile competente ale Estoniei, ale Letoniei sau ale Lituaniei, care să demonstreze că titularul a exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
(10) În ceea ce privește calificările de medic veterinar eliberate de fosta Uniune Sovietică sau a căror formare a început, pentru Estonia, înainte de 20 august 1991, atestarea prevăzută la alin. (8) trebuie să fie însoțită de un certificat, emis de autoritățile estoniene, care să declare că titularul a exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul lor pe o perioadă de cel puțin 5 ani consecutivi în decursul ultimilor 7 ani anteriori eliberării certificatului.
(11) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc, fără a aduce atingere prevederilor art. 50, titlurile de calificare de medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și de medic specialist, precum și titlurile de formare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) și care au fost eliberate de fosta Iugoslavie sau a căror formare a început:
a) pentru Slovenia, înainte de 25 iunie 1991;
b) pentru Croația, înainte de 8 octombrie 1991, în cazul în care autoritățile competente ale unuia dintre aceste două state membre atestă că respectivele calificări au, pe teritoriul statului respectiv, același efect pe plan juridic ca cele pe care le eliberează ele însele și, pentru arhitecți, același efect ca și titlurile de calificare prevăzute pentru aceste state membre în anexa nr. 6, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 52 alin. (2) și de arhitect, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 55, precum și exercitarea acestora.
(12) Atestarea prevăzută la alin. (11) trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat de aceleași autorități, care să demonstreze că persoanele respective au exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
(13) Autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 recunosc ca dovadă suficientă pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) ale căror titluri de calificare de medic, asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă și farmacist nu corespund denumirilor prevăzute pentru respectivele state membre la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2 din anexa nr. 5, titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre, în cazul în care sunt însoțite de un certificat emis de autoritățile sau organismele competente din statul membru de origine.
(14) Certificatul prevăzut la alin. (13) atestă că respectivele titluri de calificare confirmă o formare cu respectarea dispozițiilor comune privind formarea și sunt echivalate de autoritățile sau organismele competente care le-au eliberat cu cele a căror denumire este prevăzută la pct. 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2 din anexa nr. 5.