Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Obiectul reglementării
(1) Prezenta lege reglementează cadrul normativ general privind facilitarea exercitării libertății de stabilire a prestatorilor de servicii și a libertății de a furniza servicii, menținând un nivel ridicat al calității serviciilor.
(2) Prezenta lege nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, astfel cum sunt definite la art. 4 din Legea concurenței nr. 183/2012, rezervate entităților publice sau private, și nici privatizarea entităților publice prestatoare de servicii.
(3) Prezenta lege nu se aplică regimurilor juridice de drept penal. Normele de drept penal nu pot restricționa libertatea de a presta servicii, accesul la о activitate de servicii sau exercitarea acesteia, eludând normele prevăzute de prezenta lege.
(4) Prezenta lege nu se aplică raporturilor juridice stabilite de legislația națională cu privire la definirea, organizarea și funcționarea serviciilor de interes economic general, la relațiile de muncă, sănătatea și securitatea la locul de muncă, cu privire la securitatea socială, protecția și promovarea libertății culturale sau lingvistice, la pluralismul mijloacelor de comunicare în masă, precum și la exercitarea drepturilor fundamentale în conformitate cu legislația.
(5) Prezenta lege nu are ca obiect eliminarea monopolurilor care prestează servicii și nici ajutoarele de stat acordate în baza normelor în materie de concurență.
(6) Prezenta lege nu împiedică exercitarea drepturilor fundamentale recunoscute de statele membre și în legislația Uniunii Europene (UE). Aceasta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în aplicare convenții colective, precum și de a desfășura acțiuni sindicale în conformitate cu legislația.
Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică atât serviciilor furnizate într-un alt stat membru de către prestatorii stabiliți în Republica Moldova, cât și serviciilor furnizate transfrontalier în Republica Moldova de către prestatorii stabiliți într-un alt stat membru.
(2) Prezenta lege nu se aplică:
a) serviciilor neeconomice de interes general;
b) serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță pentru investiții, inclusiv serviciile instituțiilor de credit și ale societăților de investiții;
c) serviciilor și rețelelor de comunicații electronice, precum și resurselor și serviciilor asociate;
d) serviciilor în domeniul transportului, inclusiv serviciilor portuare;
e) serviciilor agențiilor de ocupare temporară a forței de muncă;
f) serviciilor medicale acordate de prestatorii de servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare;
g) serviciilor media audiovizuale, inclusiv serviciilor cinematografice, indiferent de modul lor de producție, de distribuție și de transmisie, precum și serviciilor de radiodifuziune;
h) activităților de jocuri de noroc care presupun pariuri cu о miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv loteriilor, jocurilor de cazinou și tranzacțiilor referitoare la pariuri;
i) activităților care sunt asociate, chiar și cu titlu ocazional, exercitării atribuțiilor autorității publice;
j) serviciilor sociale, ajutorului social și activității filantropice și de sponsorizare;
k) serviciilor de securitate privată;
l) serviciilor prestate de notari și executori judecătorești.
(3) Prezenta lege nu se aplică în domeniul impozitării.
Articolul 3. Interacțiunea cu legislația specială
(1) În cazul în care prevederile prezentei legi contravin prevederilor unui act normativ care transpune o directivă europeană sau creează cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament european și care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii ori la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, în conformitate cu actul normativ al UE transpus, dispozițiile actului normativ special prevalează. Acestea includ:
a) detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii transnaționale;
b) coordonarea sistemelor de securitate socială;
c) recunoașterea calificărilor profesionale.
(2) Prevederile prezentei legi nu împiedică aplicarea normelor din domeniul dreptului internațional privat, în special a normelor care reglementează raporturile obligaționale contractuale și extracontractuale, inclusiv a celor care garantează consumatorilor protecția oferită acestora prin normele din legislația privind protecția consumatorilor.
(3) Autoritățile competente asigură aplicarea prevederilor prezentei legi în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care conțin sau fac referință la norme juridice privind dreptul de stabilire și la libera circulație a serviciilor.
Articolul 4. Noțiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
autoritate competentă – entitate sau autoritate publică cu rol de control (organ de control) ori de reglementare în ceea ce privește activitățile de servicii, precum și asociații profesionale sau alte entități profesionale care reglementează în mod colectiv accesul la activitățile de servicii ori exercitarea acestora;
beneficiar – persoană fizică, inclusiv consumatorul, astfel cum este definit în Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor, cetățean al unui stat membru sau care beneficiază de drepturi conferite prin acte normative ale UE sau orice persoană juridică rezidentă ori stabilită într-un stat membru care, în scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizează sau intenționează să utilizeze un serviciu;
comunicare comercială – astfel cum este definită la art. 4 din Legea nr. 284/2004 privind serviciile societății informaționale;
cerință – obligație, interdicție, condiție sau limitare impusă prestatorilor, care este prevăzută în actele normative ale autorităților competente, în practici administrative, în norme ale asociațiilor profesionale sau ale altor entități profesionale, adoptate în exercitarea competenței lor de reglementare, cu excepția clauzelor contractelor colective de muncă negociate de partenerii sociali;
motive imperative de interes general – ordinea publică, siguranța publică, sănătatea publică, păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială, protecția consumatorilor, a beneficiarilor serviciilor și a lucrătorilor, loialitatea tranzacțiilor comerciale, combaterea fraudei, protecția mediului, sănătatea animalelor, proprietatea intelectuală, conservarea patrimoniului național istoric și artistic, obiectivele de politică socială și de politică culturală, precum și orice alte motive recunoscute ca motive imperative de interes general în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;
prestator – persoană fizică sau juridică rezidentă care oferă ori prestează un serviciu într-un alt stat membru sau orice persoană fizică resortisantă a unui alt stat membru, sau orice persoană juridică menționată la art. 48 din TFUE, stabilită într-un alt stat membru, care oferă sau prestează un serviciu în Republica Moldova;
profesie reglementată – activitate sau ansamblu de activități profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalitățile de exercitare este condiționată, direct sau indirect, în conformitate cu legislația, de posesia anumitor calificări profesionale, precum și alte activități prevăzute expres de legislație. Utilizarea unui titlu profesional limitat prin legislație la titularii unei anumite calificări profesionale constituie, în special, o modalitate de exercitare a profesiei reglementate;
regim de autorizare – procedură care obligă prestatorul la efectuarea anumitor formalități în vederea obținerii unei decizii implicite din partea unei autorități competente pentru accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;
registru – totalitate a informațiilor documentate cu privire la prestatori în general sau la prestatorii autorizați într-un domeniu specific:
– ținute într-un sistem informațional automatizat din posesie ori deținut de către o autoritate sau o instituție publică competentă din Republica Moldova;
– ținute sub orice formă de evidență sau bază de date administrată de asociațiile profesionale sau alte entități profesionale din Republica Moldova ori de o autoritate competentă dintr-un stat membru, în format electronic ori pe suport de hârtie;
serviciu – activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, în sensul art. 57 din TFUE;
stabilire – exercitare efectivă de către prestator a unei activități economice independente pe o perioadă nedeterminată și cu ajutorul unei infrastructuri stabile de unde activitatea de prestare de servicii este asigurată în mod efectiv;
stat membru – stat membru al Uniunii Europene sau stat al Spațiului Economic European;
stat membru de stabilire – stat membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul în cauză;
stat membru în care se prestează serviciul – stat membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru.
Capitolul II
SIMPLIFICAREA ADMINISTRATIVĂ
Articolul 5. Simplificarea procedurilor
(1) Autoritățile competente examinează procedurile și formalitățile aplicabile accesului la o activitate de servicii și exercitării acesteia. În cazul în care aceste proceduri și formalități nu sunt suficient de simple, autoritățile competente le simplifică.
[Art.5 al.(1) intra în vigoare peste o lună de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova]
(2) Formularele armonizate la nivelul UE în acest domeniu, elaborate de Comisia Europeană, sunt echivalente cu certificatele, atestările și orice alte documente solicitate unui prestator, în condițiile prezentei legi.
[Art.5 al.(2) intra în vigoare peste o lună de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova]
(3) În cazul în care o autoritate competentă solicită ca prestatorul ori beneficiarul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o anumită cerință a fost îndeplinită, aceasta acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un scop echivalent sau din care reiese clar că cerința respectivă este îndeplinită. Autoritățile competente nu pot solicita prezentarea unui document emis într-un stat membru în original, în copie certificată pentru conformitate sau traducere certificată, cu excepția cazurilor prevăzute de alte acte normative care transpun acte ale UE ori creează cadrul pentru aplicarea directă a regulamentelor sau a cazurilor în care o astfel de cerință este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. Autoritățile competente pot solicita prezentarea, în limba română, a unor traduceri necertificate ale unor documente.
(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică documentelor care atestă calificări în:
a) profesiile reglementate;
b) achizițiile publice.
Articolul 6. Ghișeul Unic Electronic
(1) Se înființează Ghișeul Unic Electronic (în continuare – GUE), care va servi în calitate de punct unic de contact electronic pentru prestatori.
(2) GUE asigură pentru prestatori posibilitatea îndeplinirii cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, a următoarelor proceduri și formalități:
a) ansamblul procedurilor și formalităților necesare pentru accesul la activitățile de servicii ale acestora, în special declarațiile, notificările sau cererile necesare pentru obținerea autorizării de la autoritățile competente, inclusiv cererile de înscriere într-un registru, într-un rol sau într-o baza de date ori într-o asociație sau altă entitate profesională;
b) orice cereri de autorizare necesare pentru exercitarea activităților de servicii.
(3) Autoritățile competente se înregistrează obligatoriu în GUE în modul stabilit de Guvern.
(4) GUE este creat în baza sistemelor informaționale naționale și urmează să asigure, la necesitate, schimbul de date transfrontalier cu alte sisteme informaționale din afara Republicii Moldova prin platforma de interoperabilitate (MConnect), în baza acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.
(5) Se desemnează Agenția de Guvernare Electronică (în continuare – AGE) în calitate de posesor al GUE. AGE asigură condițiile juridice, financiare și organizatorice pentru crearea, administrarea, mentenanța și dezvoltarea GUE. Modul de colectare, procesare și transmitere a documentelor/datelor în/din GUE se stabilește de Guvern.
(6) Funcționarea GUE nu aduce atingere competențelor autorităților publice, nici ale asociațiilor sau entităților profesionale ori ale altor organe cu competențe de reglementare, autorizare sau control în domeniul serviciilor.
(7) Asigurarea funcționalității, reglementarea regimului juridic și a modului de utilizare ale GUE se stabilesc de Guvern.
(8) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul controlului spațiilor unde se prestează serviciul sau al echipamentului utilizat de către prestator și nici în cazul examinării fizice a capacității sau a integrității personale a prestatorului ori a personalului său responsabil.
Articolul 7. Dreptul la informare
(1) Prin intermediul GUE este asigurat accesul direct al prestatorilor și al beneficiarilor la următoarele informații:
a) cerințele aplicabile prestatorilor, în special cele cu privire la procedurile și formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a avea acces la activitățile de servicii și pentru a le exercita;
b) datele de contact ale autorităților competente, necesare în vederea contactării directe a acestora, inclusiv coordonatele autorităților responsabile în materie de exercitare a activităților de servicii;
c) mijloacele și condițiile de acces la registrele publice cu privire la prestatori și servicii;
d) căile de atac disponibile în cazul unui litigiu între autoritățile competente și prestator sau beneficiar, între un prestator și un beneficiar ori între prestatori;
e) datele de contact ale asociațiilor și ale entităților, altele decât autoritățile competente, de la care prestatorii sau beneficiarii pot obține asistență practică, după caz.
(2) Prin intermediul GUE se asigură prestatorilor și beneficiarilor, la cerere, asistență din partea autorităților competente constând în informații asupra modului în care sunt aplicate cerințele menționate la alin. (1) lit. a). După caz, această consiliere include un ghid simplu explicativ. Obligația autorităților competente de a oferi asistență nu implică acordarea consilierii juridice în cazuri individuale, ci vizează doar furnizarea informațiilor generale asupra modului în care cerințele sunt interpretate sau aplicate.
(3) Autoritățile competente au obligația de a răspunde, în mod clar și precis, prin intermediul GUE, în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea oricărei cereri de informații sau de asistență menționate la alin. (1) și (2) și, în cazul în care cererea este eronată ori nefondată, au obligația de a informa solicitantul despre aceasta în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de 10 zile lucrătoare.
(4) Autoritățile competente sunt responsabile pentru conținutul informațiilor și al documentelor colectate, transmise și procesate prin intermediul GUE, în limita rolului atribuit de GUE.
(5) Autoritățile competente au obligația de a actualiza informațiile cu privire la autorizarea activităților de servicii, precum și a procedurilor de autorizare din domeniul lor de activitate în cadrul GUE, în modul stabilit de Guvern.
(6) Autoritățile competente asigură disponibilitatea informațiilor stabilite în prezentul articol în limba engleză și, opțional, în alte limbi de circulație internațională.
Capitolul V
CALITATEA SERVICIILOR
Articolul 21. Informații cu privire la prestatori și la serviciile acestora
(1) Prestatorii nu pot presta servicii în temeiul prezentei legi dacă nu pun la dispoziția beneficiarului următoarele informații:
a) numele și prenumele sau denumirea prestatorului, statutul și forma juridică de organizare, adresa de stabilire (juridică) și datele care să permită contactarea rapidă a acestuia și comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace electronice;
b) în cazul în care prestatorul este înscris într-un registru de comerț sau într-un alt registru public similar – denumirea acelui registru și numărul de înregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru;
c) în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare – datele de identificare a autorizației sau a actului echivalent, datele autorității competente care a eliberat autorizația sau actul echivalent ori ale ghișeului unic prin care poate fi obținută informația cu privire la deținerea autorizației sau a actului echivalent;
d) în cazul în care prestatorul exercită о activitate care este supusă TVA – numărul de identificare corespunzător;
e) în cazul profesiilor reglementate – titlul profesional și statul membru în care a fost acordat acest titlu;
f) condițiile și clauzele generale, dacă există, utilizate de către prestator;
g) clauzele contractuale, dacă există, utilizate de către prestator cu privire la legislația aplicabilă contractului și/sau instanțele judecătorești competente;
h) existența unei garanții postvânzare neimpuse prin legislație;
i) prețul serviciului, în cazul în care prețul este stabilit în prealabil de către prestator pentru un anumit tip de serviciu;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, în cazul în care acestea nu reies din context;
k) asigurarea sau garanțiile menționate la art. 22 alin. (1) și, în special, detaliile de contact ale asiguratorului sau ale garantului și teritoriul pe care sunt valabile.
(2) La alegerea prestatorului, informațiile menționate la alin. (1):
a) sunt comunicate direct de către prestator sau prin persoană împuternicită, utilizând mijloace caracteristice modului de prestare (vânzare) a serviciului;
b) sunt ușor accesibile pentru beneficiar în locul prestării serviciului sau al încheierii contractului;
c) pot fi accesate cu ușurință de către beneficiar prin mijloace electronice printr-o adresă oferită de prestator;
d) apar în orice documente de informare oferite beneficiarului de către prestator, care alcătuiesc о descriere detaliată a serviciului prestat.
(3) Prestatorii nu pot începe furnizarea serviciului dacă nu oferă, la cererea beneficiarului, următoarele informații suplimentare:
a) prețul serviciului, în cazul în care acesta nu este stabilit în prealabil de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un preț exact, о metodă de calcul al prețului, astfel încât acesta să poată fi verificat de către beneficiar, ori un deviz suficient de detaliat;
b) în ceea ce privește profesiile reglementate – о referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire și mijloacele prin care se poate obține accesul la acestea;
c) informații cu privire la activitățile multidisciplinare și parteneriatele acestora care sunt legate de serviciul în cauză și cu privire la măsurile luate pentru a evita conflictele de interese. Aceste informații se includ în orice document informativ în care prestatorii oferă о descriere detaliată a serviciilor lor;
d) orice coduri de conduită cărora le este supus prestatorul și adresele la care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice, specificând limba în care este scrisă versiunea disponibilă;
e) în cazul în care un prestator este supus unui cod de conduită sau este membru al unei asociații profesionale sau al unei entități profesionale care prevede recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluționare a litigiilor – informații în această privință. Prestatorul trebuie să indice mijloacele de acces la informațiile detaliate cu privire la caracteristicile și condițiile de utilizare ale mijloacelor extrajudiciare de soluționare a litigiilor.
(4) Prestatorii nu pot începe furnizarea serviciului dacă informațiile pe care trebuie să le ofere în conformitate cu prezentul capitol nu sunt puse la dispoziție sau comunicate în mod clar și neambiguu și în timp util înainte de încheierea contractului ori, în absența unui contract scris, înainte de prestarea serviciului.
(5) Intervalul de timp de la furnizarea informațiilor menționate la alin. (1)–(3) până la contractarea sau prestarea efectivă a serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris al beneficiarului, termenul de 5 zile poate fi redus.
(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor dispoziții legale prin care sunt reglementate cerințele de informare.
Articolul 22. Asigurări și garanții profesionale
(1) Autoritățile competente au dreptul de a solicita prestatorilor ale căror servicii prezintă un risc direct și specific pentru sănătatea și siguranța beneficiarului sau a unei terțe persoane ori pentru securitatea financiară a beneficiarului încheierea unei asigurări de răspundere profesională corespunzătoare naturii și gradului de risc sau acordarea unei garanții ori încheierea unui acord similar echivalent sau comparabil, în esență, cu aceasta în ceea ce privește scopul.
(2) Atunci când un prestator se stabilește pe teritoriul Republicii Moldova, autoritățile competente nu pot solicita o asigurare de răspundere profesională sau o garanție în cazul în care acesta este deja acoperit de o garanție echivalentă ori comparabilă în esență în ceea ce privește scopul și acoperirea pe care o oferă în privința riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garanției, precum și eventuale excluderi de la acoperire într-un alt stat membru în care prestatorul este deja stabilit. În cazul în care echivalența este doar parțială, autoritățile competente pot solicita o garanție suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu sunt acoperite.
(3) În cazul în care autoritățile competente impun unui prestator stabilit în Republica Moldova să încheie o asigurare de răspundere profesională sau să ofere o altă garanție, acestea acceptă ca mijloace suficiente de probă dovada acoperirii asigurării eliberată de instituțiile de credit și de asiguratorii stabiliți în alte state membre.
(4) Dispozițiile alin. (1)–(3) nu aduc atingere asigurărilor profesionale sau sistemelor de garanții prevăzute în actele normative care transpun directive ori care creează cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament.
(5) În sensul prezentului articol:
a) risc direct și specific înseamnă un risc care decurge direct din prestarea serviciului;
b) sănătate și siguranță înseamnă, referitor la un beneficiar sau la o terță persoană, prevenirea decesului ori a unei vătămări corporale grave;
c) securitate financiară înseamnă, referitor la un beneficiar, prevenirea unor pierderi importante în capital sau din valoarea unui bun;
d) asigurare de răspundere profesională înseamnă o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potențiale față de beneficiari și, după caz, față de terți pentru prejudicii cauzate prin furnizarea serviciului.
Articolul 23. Comunicările comerciale ale profesiilor reglementate
(1) Sunt nule de drept toate interdicțiile totale cu privire la comunicările comerciale ale profesiilor reglementate.
(2) Prestatorii din cadrul profesiilor reglementate respectă în comunicările lor comerciale normele profesionale conforme cu legislația națională și cea a Uniunii Europene referitoare la independența, demnitatea și integritatea profesiei, precum și la păstrarea secretului profesional, conform specificului fiecărei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicările comerciale trebuie să fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general și proporționale.
Articolul 24. Activități multidisciplinare
(1) Prestatorii nu pot fi supuși unor cerințe care îi obligă să exercite o anumită activitate specifică în mod exclusiv ori care limitează exercitarea, în comun sau în parteneriate, de activități diferite.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele categorii de prestatori:
a) profesiile reglementate, în măsura în care este necesară pentru asigurarea concordanței cu regulile de etică și conduită profesională, în scopul respectării independenței și a imparțialității profesiei;
b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnică, servicii de testare sau încercare, în măsura în care este necesară pentru asigurarea independenței și a imparțialității acestora.
(3) În cazul în care sunt autorizate activități multidisciplinare între prestatorii menționați la alin. (2), autoritățile competente trebuie să se asigure că se îndeplinesc următoarele condiții:
a) prevenirea conflictelor de interese și a incompatibilităților între activități;
b) asigurarea independenței și a imparțialității specifice activităților desfășurate;
c) asigurarea compatibilității între regulile de etică și conduită profesională care guvernează activitățile, în special din rațiuni care țin de secretul profesional.
(4) În vederea aplicării prevederilor alin. (1)–(3), autoritățile competente asigură actualizarea datelor corespunzătoare în GUE și notifică AGE cu privire la modificările respective în vederea notificării Comisiei Europene privind toate cerințele menținute în baza alin. (2) și temeiurile adoptării acestora prin intermediul punctelor de legătură stabilite la art. 27.
Articolul 25. Politica de calitate a serviciilor
(1) Autoritățile competente, în special asociațiile profesionale și alte entități profesionale, pot elabora pe domeniul de competență coduri de conduită care să faciliteze promovarea serviciilor calitative și informarea consumatorilor asupra drepturilor lor legitime și a modalităților de apărare a acestora.
(2) Autoritățile competente, pe domeniile lor de competență, trebuie să facă ușor accesibile, inclusiv prin publicarea pe pagini web oficiale, informațiile cu privire la semnificația anumitor etichete, precum și criteriile de aplicare a etichetelor și a altor mărci ale calității referitoare la servicii.
(3) Autoritățile competente adoptă, după caz, măsuri adiacente pentru a încuraja asociațiile și entitățile profesionale, camerele de comerț, asociațiile patronale, precum și asociațiile de consumatori să promoveze furnizarea unor servicii de calitate, în special prin ușurarea evaluării competenței prestatorului.
(4) Autoritățile competente iau măsuri pentru:
a) încurajarea cooperării asociațiilor profesionale, a camerelor de comerț, a asociațiilor meșteșugărești și a asociațiilor de consumatori, la nivelul UE, pentru a promova calitatea prestării serviciilor, în special prin facilitarea evaluării competenței unui prestator;
b) încurajarea dezvoltării evaluărilor independente, în special de către asociațiile de consumatori, în ceea ce privește calitatea și deficiențele prestării serviciilor, inclusiv dezvoltarea, la nivelul UE, a unor încercări și testări comparative și comunicarea rezultatelor;
c) dezvoltarea de standarde europene voluntare, în scopul facilitării compatibilității între serviciile oferite de către prestatori din state membre diferite, informarea beneficiarului și calitatea serviciilor;
d) asigurarea formării personalului implicat în activitățile de asistență reciprocă, inclusiv din punct de vedere lingvistic și al tehnologiei informației, și sprijinirea schimbului reciproc de experiență cu celelalte state membre;
e) încurajarea elaborării, la nivelul UE, în special de către asociațiile și entitățile profesionale, a unor coduri de conduită care să faciliteze prestarea de servicii sau stabilirea unui prestator într-un alt stat membru, în conformitate cu legislația UE. Aceste coduri de conduită trebuie să fie accesibile la distanță, prin mijloace electronice.
(5) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor cooperează cu asociațiile de consumatori și cu asociațiile profesionale în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor legitime și a modalităților de apărare a acestora.
Articolul 26. Soluționarea litigiilor
(1) Pentru soluționarea unor eventuale litigii, în afară de informațiile prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a), prestatorii vor furniza beneficiarilor, în special, adresa poștală, numărul de fax sau adresa de e-mail și numărul de telefon la care toți beneficiarii, inclusiv cei care au reședința sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o reclamație sau o solicitare de informații în legătură cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispoziție, de asemenea, adresa sediului social (adresa juridică), în cazul în care aceasta nu este adresa obișnuită pentru corespondență.
(2) Prestatorii trebuie să facă dovada că au răspuns reclamațiilor primite în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile, și că au depus eforturile necesare identificării unei soluții satisfăcătoare.
(3) Prestatorii sunt obligați să țină evidența datelor prin care să facă dovada că au furnizat complet, corect și precis informațiile prevăzute de prezenta lege. Informațiile menționate în prezentul alineat sunt prezentate la cererea beneficiarului sau a unei autorități competente, inclusiv a celei de soluționare extrajudiciară a litigiilor.
(4) În cazul în care se cere о garanție financiară pentru executarea unei hotărâri judecătorești, este recunoscută garanția echivalentă constituită la о instituție de credit sau la un asigurator stabilit într-un alt stat membru. Astfel de instituții de credit și astfel de asiguratori trebuie să fie autorizați într-un stat membru, în conformitate cu reglementările UE.
(5) Prestatorii care sunt supuși unui cod de conduită ori sunt membri ai unei asociații sau ai unei entități profesionale, ale căror norme prevăd recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluționare a litigiilor, îi informează pe beneficiari în această privință și menționează acest lucru în orice document în care sunt prezentate detaliat serviciile lor, indicând modul în care se pot accesa informații detaliate cu privire la acestea.
Capitolul VI
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
Articolul 27. Asistența reciprocă
Autoritățile competente din Republica Moldova cooperează cu autoritățile competente din statele membre și Comisia Europeană în vederea asigurării controlului prestatorilor și al serviciilor pe care aceștia le prestează, prin intermediul unui punct de legătură (în continuare – PL), constituit în baza unui instrument electronic furnizat de Comisia Europeană. În cazul disfuncționalității PL, comunicarea se efectuează prin alte mijloace electronice sau pe alt suport durabil.
Articolul 28. Punctul de legătură
(1) AGE exercită funcții de coordonator național al PL și îndeplinește următoarele atribuții:
a) propune Guvernului, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, proceduri de implementare a PL, inclusiv desemnarea, după criteriul domeniului de activitate, a autorităților competente în domeniul serviciilor;
b) înregistrează în PL autoritățile competente, în lipsa unui proces de autoînregistrare;
c) validează înregistrările în PL ale autorităților competente după lansarea procesului de autoînregistrare;
d) asigură asistență autorităților competente cu privire la utilizarea PL;
e) îndeplinește funcția de punct național de contact cu Comisia Europeană și cu celelalte state membre cu privire la implementarea și gestionarea PL în Republica Moldova.
(2) Datele de contact ale autorității menționate la alin. (1) sunt comunicate Comisiei Europene.
Articolul 29. Înregistrarea autorităților competente
(1) În lipsa unui proces de autoînregistrare, autoritățile competente sunt obligate, în vederea înregistrării în PL, să prezinte AGE informațiile prevăzute la alin. (3).
(2) Autoritățile competente prevăd în statele de personal cel puțin o funcție cu atribuții în vederea transmiterii de solicitări către autoritățile competente din alte state membre și a formulării de răspunsuri la solicitările acestora, inclusiv prin intermediul PL.
(3) Informațiile privind înregistrarea în PL trebuie să cuprindă:
a) denumirea autorității competente;
b) datele de contact ale autorității competente (adresa sediului, codul poștal, numărul de telefon de contact/fax, pagina web oficială, adresa de poștă electronică, programul de lucru);
c) limbile oficiale ale Uniunii Europene cunoscute de lucrătorii autorității competente;
d) domeniul de activitate;
e) datele de contact ale persoanei care urmează a fi înregistrată în PL pentru autoritatea competentă în temeiul alin. (2).
Articolul 30. Solicitări de informații și verificări
(1) Autoritățile competente transmit, prin intermediul PL, autorităților competente din celelalte state membre solicitări de informații sau solicitări privind efectuarea unor verificări, inspecții și investigații cu privire la:
a) prestatorii stabiliți pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul statelor membre respective;
b) prestatorii stabiliți pe teritoriul statelor membre respective care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) În legătură cu prestatorii stabiliți pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul altor state membre, autoritățile competente pot solicita efectuarea unor verificări, inspecții și investigații necesare pentru a asigura controlul activității prestatorilor în cauză pe teritoriul statelor membre respective.
(3) În legătură cu prestatorii stabiliți pe teritoriul altui stat membru care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova, autoritățile competente pot solicita informații în baza PL, inclusiv cu privire la:
a) desfășurarea efectivă a unei activități economice în mod legal pe teritoriul statului respectiv;
b) măsurile disciplinare sau administrative și hotărârile de intentare sau de închidere a procedurii de insolvabilitate;
c) punerea în executare a unor sancțiuni la sediul prestatorului și la punctele de lucru aflate pe teritoriul statului respectiv, în legătură cu serviciile prestate de acesta.
(4) În cuprinsul solicitărilor prevăzute la alin. (1)–(3), autoritățile competente menționează motivele care determină efectuarea demersului și descriu situația de fapt.
(5) Informațiile și documentele obținute în urma solicitărilor prevăzute la alin. (1)–(3) se utilizează numai în scopul pentru care au fost solicitate.
Articolul 31. Răspunsul la solicitări de informații și de verificări
(1) Autoritățile competente primesc, prin intermediul PL, de la autoritățile competente din alte state membre solicitări de informații sau solicitări privind efectuarea unor verificări, inspecții și investigații cu privire la prestatorii stabiliți pe teritoriul Republicii Moldova care prestează servicii pe teritoriul statului membru respectiv sau cu privire la prestatorii stabiliți pe teritoriul statului membru respectiv care prestează servicii pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Autoritățile competente acceptă solicitările prevăzute la alin. (1) dacă soluționarea integrală sau parțială a acestora intră în competența lor legală și dacă în cuprinsul solicitărilor se menționează motivele care au determinat efectuarea demersului și se descrie situația de fapt.
(3) În cazul în care soluționarea integrală sau parțială a solicitărilor prevăzute la alin. (1) nu intră în competența sa legală, autoritatea competentă retransmite solicitarea prin intermediul PL altei autorități competente sau entități pe care o consideră competentă, precizând motivele care determină acest demers.
În cazul în care autoritatea/entitatea cu competențe în soluționarea solicitării nu este o autoritate competentă în sensul prezentei legi sau este o autoritate competentă neînregistrată în PL, comunicarea cu aceasta are loc prin utilizarea unui suport durabil, cu informarea AGE în acest sens. Autoritatea neînregistrată în PL furnizează informațiile autorității competente solicitante prin mijloace similare celor prin care a recepționat solicitarea. Autoritatea competentă care a recepționat solicitarea prin intermediul PL este responsabilă de răspunsul către autoritatea competentă solicitantă, cu menționarea autorității neînregistrate responsabile.
(4) Atunci când, după acceptarea unei solicitări, se constată că pentru realizarea verificărilor, a inspecțiilor sau a investigațiilor sunt necesare informații sau documente suplimentare, acestea se solicită autorităților competente care au inițiat solicitarea.
(5) Răspunsul la solicitare conține informațiile cu privire la rezultatele verificărilor, ale inspecțiilor și ale investigațiilor și, atunci când este cazul, cu privire la măsurile care au fost luate în urma desfășurării acestor activități.
(6) Autoritățile competente transmit răspunsul prin intermediul PL în termenul precizat în cuprinsul solicitării sau în termenul necesar pentru realizarea activităților respective, dacă termenul nu este precizat. Atunci când, din motive obiective, activitățile nu pot fi realizate în termenul precizat în cuprinsul solicitării, autoritatea care a acceptat solicitarea informează autoritatea solicitantă cu privire la acest aspect.
(7) În cazul în care autoritatea competentă care primește o solicitare nu este competentă a soluționa solicitarea și nu cunoaște autoritatea competentă, aceasta înaintează solicitarea către PL în vederea identificării autorității competente.
(8) Prestatorii stabiliți în Republica Moldova sunt obligați să furnizeze informațiile solicitate de autoritatea competentă în limitele stabilite de legislație.
Articolul 32. Furnizarea de informații
(1) Autoritățile competente furnizează informații, potrivit competențelor legale, în baza solicitărilor primite prin intermediul PL, inclusiv cu privire la:
a) desfășurarea efectivă a unei activități economice în mod legal de către un prestator stabilit în Republica Moldova care prestează servicii într-un alt stat membru;
b) măsurile disciplinare sau administrative ori sancțiunile penale și deciziile referitoare la intentarea ori închiderea procedurii de insolvabilitate luate de către autoritățile competente împotriva unui prestator și care privesc în mod direct competența prestatorului sau fiabilitatea profesională a acestuia.
(2) Autoritatea competentă care comunică informațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) îl informează pe prestatorul în cauză cu privire la această comunicare în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii răspunsului către autoritatea solicitantă.
(3) Măsurile disciplinare sau administrative prevăzute la alin. (1) lit. b) se comunică numai dacă sunt definitive. Pentru deciziile prevăzute la alin. (1) lit. b) se menționează în cuprinsul răspunsului dacă hotărârea este definitivă sau dacă s-a introdus o cale de atac împotriva acesteia, precum și data la care urmează a fi soluționată calea de atac.
(4) În cuprinsul răspunsului cu privire la aspectele prevăzute la alin. (1) lit. b) se menționează și dispozițiile de drept intern în temeiul cărora prestatorul a fost sancționat.
(5) Schimbul de informații care vizează date cu caracter personal se face cu respectarea legislației corespunzătoare.
Articolul 33. Controlul pe teritoriul Republicii Moldova în cazul furnizării serviciului într-un alt stat membru de către un prestator stabilit în Republica Moldova
(1) Autoritățile competente efectuează, inclusiv în baza solicitărilor primite prin intermediul PL, activități de control sau de punere în executare, potrivit atribuțiilor legale, la sediul unui prestator stabilit în Republica Moldova ori la punctele de activitate aflate pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Autoritățile competente informează autoritatea solicitantă cu privire la rezultatul activităților de control și la măsurile luate, dacă este cazul, prin intermediul PL.
(3) Autoritățile competente nu se abțin să adopte măsuri de control sau de punere în executare pe teritoriul Republicii Moldova pe motiv că serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii în alt stat membru.
(4) Autoritățile competente asigură controlul prestatorilor stabiliți în Republica Moldova, fără ca aceasta să implice obligația de a efectua verificări și controale la fața locului pe teritoriul statelor membre unde se prestează serviciul. Astfel de verificări și controale se efectuează de către autoritățile competente din statul membru unde operează temporar prestatorul, la cererea autorităților competente.
(5) Organele de control, incidente noțiunii de autoritate competentă din prezenta lege, efectuează controalele de stat în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat.
(6) Autoritățile competente care nu sunt organe de control potrivit Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat, în cazurile când acționează în baza solicitării statului membru, efectuează acțiunile menționate la alin. (1) în conformitate cu prevederile legislației speciale.
Articolul 34. Controlul de către Republica Moldova a prestatorului din alt stat membru în cazul furnizării serviciului pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Autoritățile competente efectuează controale, potrivit atribuțiilor legale, cu privire la activitatea desfășurată pe teritoriul național de către prestatorii stabiliți în alte state membre, la solicitarea autorităților competente din statele membre de stabilire, și pot decide cu privire la cele mai potrivite măsuri care trebuie luate în fiecare caz în parte, pentru a răspunde solicitărilor primite prin intermediul PL.
(2) Autoritățile competente sunt responsabile de controlul activității prestatorului pe teritoriul lor din punctul de vedere al respectării cerințelor care pot fi impuse în temeiul art. 15 și 16. Astfel, autoritățile competente:
a) adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că prestatorul îndeplinește cerințele legate de accesul la activitatea respectivă și exercitarea acesteia;
b) efectuează verificări, inspecții și investigații necesare pentru controlul serviciului prestat.
(3) Autoritățile competente pot efectua activități de control, potrivit atribuțiilor stabilite de lege, în alte cazuri decât pentru a răspunde unor solicitări primite prin intermediul PL, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie proporționale și să nu fie motivate de faptul că prestatorul este stabilit în alt stat membru.
(4) Organele de control, incidente noțiunii de autoritate competentă din prezenta lege, efectuează controalele de stat în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat.
(5) Autoritățile competente care nu sunt organe de control potrivit Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat, în cazurile când acționează în baza solicitării statului membru, efectuează acțiunile menționate la alin. (1) în conformitate cu prevederile legislației speciale.
Articolul 35. Consultarea registrelor
Autoritățile competente permit autorităților competente din celelalte state membre consultarea registrelor pe care le posedă sau le dețin și în care sunt înregistrate informații cu privire la prestatorii stabiliți pe teritoriul Republicii Moldova, în aceleași condiții în care este permisă consultarea respectivelor registre de către autoritățile competente din statele membre.
Articolul 36. Solicitarea de intervenție
(1) Autoritatea competentă solicită motivat, prin intermediul PL, intervenția autorităților competente din alte state membre pentru domeniul de activitate respectiv, în vederea obținerii unui răspuns, în oricare dintre următoarele cazuri:
a) solicitările transmise prin intermediul PL nu au fost acceptate;
b) solicitările transmise prin intermediul PL au fost acceptate, însă nu a fost primit un răspuns în termenul stabilit;
c) solicitările transmise prin intermediul PL au fost acceptate, însă răspunsul primit nu este considerat satisfăcător.
(2) În situația în care autoritatea competentă sesizată potrivit alin. (1) nu satisface solicitarea, autoritatea competentă depune o cerere de intervenție către AGE în vederea sesizării în acest sens a autorității corespondente a statului membru.
(3) Dacă nu a fost primit un răspuns satisfăcător, AGE informează Biroul pentru Integrare Europeană cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de asistență de către statul membru respectiv, care, la rândul său, informează Comisia Europeană.
Articolul 37. Mecanismul de alertă
(1) În cazul în care o autoritate competentă are cunoștință despre acte (acțiuni/inacțiuni) ori împrejurări grave și precise referitoare la o activitate de servicii care ar putea cauza prejudicii grave sănătății sau siguranței persoanelor ori mediului pe teritoriul Republicii Moldova sau pe teritoriul altor state membre, aceasta informează instantaneu AGE.
(2) AGE analizează propunerea din punctul de vedere al respectării procedurilor și criteriilor pentru alertă și, dacă sunt întrunite toate criteriile, transmite alerta către Comisia Europeană, statul membru de stabilire și către celelalte state membre cu privire la aspectele constatate și la măsurile luate de către autoritățile/entitățile naționale.
Articolul 38. Procedura cazurilor individuale
(1) În cazul în care o autoritate competentă intenționează să adopte o măsură în conformitate cu art. 17, procedura stabilită la alin. (2)–(8) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare și actelor înfăptuite în cadrul unei cercetări penale.
(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova solicită autorității competente din statul membru de stabilire să adopte măsuri împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informațiile relevante cu privire la serviciul în cauză și la circumstanțele cauzei.
(3) În urma primirii răspunsului de la autoritatea competentă din statul membru de stabilire cu privire la măsurile adoptate ori avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nicio măsură, autoritatea competentă din Republica Moldova solicită Biroului pentru Integrare Europeană informarea Comisiei Europene și a statului membru privind intenția de a adopta măsuri împotriva prestatorului respectiv.
(4) Biroul pentru Integrare Europeană verifică temeiul solicitării și, în cazul în care îl aprobă, notifică Comisia Europeană și statul membru de stabilire despre intenția de a adopta măsuri, indicând următoarele:
a) motivele pentru care consideră că măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt inadecvate;
b) motivele pentru care consideră că măsurile pe care intenționează să le adopte îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 17.
(5) Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (4).
(6) La solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă are obligația de a nu adopta măsurile propuse sau de a suspenda de urgență măsurile inițiate în cazul în care se constată că acestea sunt incompatibile cu legislația UE.
(7) Biroul pentru Integrare Europeană poate refuza transmiterea unei solicitări de derogare dacă nu au fost respectate procedurile sau dacă aceasta nu îndeplinește cumulativ criteriile pentru derogare.
(8) În caz de urgență, o autoritate competentă care intenționează să adopte o măsură poate deroga de la prevederile alin. (2)–(5) și (7). În astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen, prin intermediul Biroului pentru Integrare Europeană, Comisiei Europene și statului membru de stabilire, fiind indicate motivele care justifică urgența.
(9) În cazul în care Biroul pentru Integrare Europeană primește o comunicare din partea unei autorități competente dintr-un alt stat membru cu privire la intenția acesteia de a lua măsuri împotriva unui prestator stabilit în Republica Moldova care prestează servicii în statul respectiv, o va transmite imediat autorității competente, aceasta având obligația de a analiza cazul respectiv și de a formula poziția sa cu privire la legitimitatea derogării solicitate.
Articolul 39. Dispoziții tranzitorii
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, cu excepția alin. (1) al art. 5 și a alin. (2) al prezentului articol, care vor intra în vigoare peste o lună de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Până la data de 1 ianuarie 2028, în vederea asigurării aplicării prezentei legi:
a) Guvernul va aproba cadrul normativ necesar implementării prevederilor prezentei legi și va întreprinde măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestora;
b) autoritățile competente vor analiza legislația de ramură în baza căreia autorizează prestarea serviciilor aflate în competența lor și vor opera modificările ce se impun.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU
Nr. 282. Chișinău, 5 decembrie 2024.