Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 75. Misiunea învățământului superior
(1) Învățământul superior este un factor-cheie pentru dezvoltarea culturală, economică şi socială a societăţii bazate tot mai mult pe cunoaștere şi un promotor al drepturilor omului, dezvoltării durabile, democrației, păcii şi justiţiei.
(2) Învățământul superior are drept misiune:
a) crearea, păstrarea şi diseminarea cunoașterii la cel mai înalt nivel de excelenţă;
b) formarea specialiştilor de înaltă calificare competitivi pe piaţa naţională şi internaţională a muncii;
c) crearea oportunităţilor de formare profesională pe parcursul întregii vieți;
d) păstrarea, dezvoltarea şi promovarea valorilor naţionale cultural-istorice în contextul diversităţii culturale.
Articolul 76. Structura generală a învățământului superior
(1) Învățământul superior se realizează pe două filiere: academică şi profesională avansată.
(2) Învățământul superior este structurat pe trei cicluri:
a) ciclul I - studii superioare de licenţă (nivelul 6);
b) ciclul II - studii superioare de master (nivelul 7), ciclul I și ciclul II – studii superioare integrate (nivelul 7);
c) ciclul III - studii superioare de doctorat (nivelul 8).
(3) În cadrul studiilor superioare de doctorat se realizează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare.
Articolul 77. Organizarea învățământului superior
(1) Formarea profesională în instituţiile de învățământ superior se realizează prin programe corespunzătoare de studii.
(2) Programele de studii superioare includ activităţi educaţionale şi de cercetare sau creaţie artistică, care asigură formarea într-un domeniu academic sau profesional avansat, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare.
(3) Organizarea programelor de studii superioare este de competenţa instituţiilor de învățământ superior în conformitate cu prezentul cod.
(4) Programele de studii superioare se diferenţiază în funcţie de:
a) ciclul de învățământ superior;
b) domeniul de formare profesională;
c) forma de organizare a învățământului superior.
Articolul 78. Forme de organizare a învățământului superior
(1) Studiile superioare de licenţă şi de master se organizează în următoarele forme de învățământ:
a) cu frecvenţă;
b) cu frecvenţă redusă;
c) la distanţă.
(2) Studiile superioare de doctorat se organizează în următoarele forme de învățământ:
a) cu frecvenţă;
b) cu frecvenţă redusă;
c) la distanță.
Articolul 79. Autonomia universitară
(1) Instituţiile de învățământ superior dispun de statut de autonomie universitară.
(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerințe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învățământului superior.
(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare științifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:
a) organizarea, desfăşurarea şi perfecționarea procesului de învățământ şi de cercetare științifică;
b) stabilirea specialităţilor;
c) elaborarea planurilor de studii şi a programelor analitice în conformitate cu standardele educaţionale de stat;
d) organizarea admiterii candidaților la studii, ținând cont de criteriile specifice profilului instituţiei de învățământ superior;
e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi științific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învățământ;
f) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii didactice şi de cercetare științifică;
g) acordarea titlurilor didactice;
h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;
i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;
j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;
k) găsirea surselor suplimentare de venituri;
1) stabilirea relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învățământ şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din ţară şi din străinătate.
(4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează prin:
a) administrarea resurselor financiare prin conturi bancare, inclusiv a mijloacelor alocate de la bugetul de stat;
b) utilizarea resurselor disponibile pentru desfăşurarea activităţii statutare, conform propriilor decizii;
c) acumularea veniturilor proprii din taxe, servicii acordate, lucrări executate şi din alte activităţi specifice, conform nomenclatorului serviciilor prestate aprobat de Guvern;
d) administrarea bunurilor proprietate a instituţiei şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a bazei materiale a instituţiei;
e) utilizarea bunurilor proprietate a instituţiei şi a drepturilor aferente pentru realizarea scopurilor statutare ale instituţiei de învățământ superior.
(5) Instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice dispun de autonomie universitară în limitele reglementate de cadrul normativ al autorităţilor de resort.
Articolul 80. Condiţii de acces
(1) Cetăţenilor Republicii Moldova li se asigură accesul în învățământul superior:
a) pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat, în limitele stabilite anual de Guvern;
b) pe locuri cu taxă de studii achitată de persoane fizice sau juridice;
c) pe locuri cu finanţare mixtă.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova pot beneficia o singură dată de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat, în fiecare ciclu al învățământului superior.
(3) Prin derogare de la alin. (2), pot beneficia repetat de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat persoanele care:
a) au pierdut capacitatea de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, la profesarea în specialitatea (profesia) obţinută anterior;
b) suferă de o boală profesională şi/sau dizabilitate;
c) optează pentru programe speciale lansate pe piaţa muncii de Guvern.
Articolul 81. Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor
(1) Studiile superioare se reglementează prin Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.
(2) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor este parte componentă a standardelor educaţionale de stat şi determină domeniile şi specialitățile în baza cărora se realizează formarea profesională și științifică în învățământul superior.
(3) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării de comun acord cu ministerele de resort.
Articolul 82. Tipurile şi categoriile instituţiilor
(1) Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, şcoli superioare, școli de înalte studii şi altele asemenea (în continuare - instituţii de învățământ superior sau universități).
(2) Instituţiile publice de învățământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.
(3) În funcţie de programele de studii superioare oferite, instituţiilor de învățământ superior li se atribuie una din următoarele trei categorii:
a) categoria A;
b) categoria B;
c) categoria C.
(4) Instituţia de învățământ superior este de categoria A dacă:
a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă, master şi doctorat.
(5) Instituţia de învățământ superior este de categoria B dacă:
a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă şi master.
(6) Instituţia de învățământ superior este de categoria C dacă:
a) realizează studii superioare într-un domeniu de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă.
(7) - abrogat.
(8) Categoria instituţiei de învățământ superior se atribuie în urma procesului de evaluare externă a calităţii în vederea acreditării programelor de studii şi a acreditării instituționale şi se aprobă de Guvern.
(9) Instituţiilor de învățământ superior nou-înfiinţate, până la acreditarea instituţională, li se atribuie categoria C.
(10) Sucursalelor înfiinţate în Republica Moldova ale instituţiilor de învățământ superior acreditate în alte state li se atribuie categoria corespunzătoare celei a instituţiei de învățământ superior din ţară de origine, cu condiţia ca instituţia de evaluare externă a calităţii care a acordat acreditarea să fie inclusă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învățământul Superior.
(11) Instituţiile de învățământ superior pot desfăşura activităţi antreprenoriale şi de transfer tehnologic în condiţiile stabilite de Guvern.
Articolul 83. Evaluarea instituţiilor
(1) Instituţiile de învățământ superior sunt supuse evaluării externe a calităţii o dată la 5 ani, în baza metodologiei şi a criteriilor elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.
(2) Evaluarea externă a instituţiilor de învățământ superior este luată în calcul la:
a) ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior pe categorii în cadrul procedurii de acreditare;
b) autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi reacreditarea periodică a instituţiilor de învățământ superior, precum şi la ierarhizarea programelor de studii.
(3) Ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior se efectuează în baza metodologiei aprobate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.
(4) În funcţie de categoria instituţiei de învățământ superior şi ierarhia programelor de studii se determină:
a) numărul de locuri cu finanţare de la bugetul de stat acordate instituţiei de învățământ superior;
b) fondurile bugetare alocate instituţiei de învățământ superior pentru activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică;
c) alte norme în condiţiile legii.
(5) Structura internă a instituţiei de învățământ superior se stabileşte în conformitate cu misiunea şi obiectivele asumate prin Carta universitară.
Articolul 84. Sucursalele şi consorţii
(1) În scopul asigurării calităţii, sporirii eficienţei, asigurării vizibilității internaţionale şi concentrării resurselor disponibile, instituţiile de învățământ superior, conform legislaţiei în vigoare:
a) se pot asocia în consorţii cu alte instituţii de învățământ superior din ţară şi de peste hotare;
b) pot obţine statutul de sucursală a altor instituţii de învățământ superior din ţară sau de peste hotare;
c) pot fuziona cu alte instituţii de învățământ, formând o singură instituţie de învățământ cu statut de persoană juridică.
(2) Instituţiile de învățământ superior se pot asocia în consorţii şi cu organizaţii de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 85. Admiterea în învățământul superior
(1) Admiterea în învățământul superior se organizează numai la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în condiţiile legii.
(2) Planul de admitere în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.
(3) Admiterea în fiecare ciclu de studii superioare se organizează prin concurs, în limita capacităţii de înmatriculare stabilită prin acreditare sau autorizarea de funcţionare provizorie. Criteriile de organizare a concursului de admitere se stabilesc prin Regulamentul-cadru de organizare a admiterii în învățământul superior, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(4) Admiterea la programele de studii superioare se organizează în baza Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.
(5) Instituţiile de învățământ superior pot percepe de la candidaţi, în condiţiile legii, taxe de înscriere la concursul de admitere în cuantumul stabilit de instituţia de învățământ în baza metodologiei proprii, publicată pe pagina web oficială a instituţiei.
(6) - abrogat.
(7) Monitorizarea admiterii în învățământul superior se realizează de către Ministerul Educației și Cercetării.
Articolul 86. Contractul de studii
(1) Contractul de studii reglementează raporturile studentului cu instituţia de învățământ superior sub aspect academic, financiar, social şi alte aspecte specifice instituţiei de învățământ superior.
(2) Contractul de studii prevede obiectul contractului, drepturile şi obligațiile părților, taxa de studii, precum și alte reglementări conform legislației. Taxa stabilită în contractul de studii poate fi indexată anual cu rata anuală a inflației pentru anul precedent.
Articolul 87. Durata anului universitar
(1) În ciclul I de studii superioare (licenţa), anul academic este constituit din două semestre relativ egale, care includ două sesiuni de examene, stagiile de practică şi două vacanțe.
(2) Durata unui semestru constituie în medie 15 săptămâni de contact direct cu studenţii.
(3) Perioada de desfăşurare şi durata sesiunilor de examene, precum şi durata vacanţelor se stabilesc de instituţia de învățământ superior.
(4) Calendarul academic se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.
Articolul 88. Sistemul european de transfer și acumulare de credite (ECTS)
(1) În sistemul de învățământ superior se aplică Sistemul european de transfer și acumulare de credite (ECTS).
(2) Creditele de studii măsoară cantitatea de muncă necesară studentului în cadrul unui curs/disciplină academică pe parcursul unei unităţi de timp pentru a atinge nivelul minim al obiectivelor şi al rezultatelor învățării programate şi se alocă după cum urmează:
a) pentru un semestru academic - 30 de credite de studii;
b) pentru un an academic - 60 de credite de studii.
(3) Instituţiile de învățământ superior pot accepta cel mult 60 de credite de studii acumulate în învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar, în baza cadrului normativ în vigoare.
(4) Metodologia de aplicare a sistemului de credite de studii se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.
Capitolul II
ORGANIZAREA PROGRAMELOR DE STUDII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR
Articolul 89. Ciclul I - studii superioare de licenţă
(1) Admiterea la studiile superioare de licenţă se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) La concursul de admitere în ciclul I de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de bacalaureat, ai diplomei de studii profesionale sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.
(3). Studiile superioare de licenţă corespund unui număr de 180-240 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.
(4) Durata studiilor superioare de licenţă şi numărul corespunzător de credite de studii atribuit unui program de formare profesională (domeniu, specialitate) se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării ținând seama de:
a) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior;
b) cadrul ocupațional şi competenţele necesare pentru profesare conform calificării obţinute;
c) specificul domeniului de formare profesională.
(5) Forma de evaluare finală a studiilor superioare de licenţă se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.
(6) Studiile superioare de licență se finalizează cu susținerea obligatorie a tezei/proiectului de licență și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare de licență, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(7) Diploma de studii superioare de licenţă este însoţită de suplimentul la diplomă, redactat în limbile română şi engleză.
(8) În cadrul studiilor superioare de licență, studentul poate obține credite de studii suplimentare realizate în regim extracurricular în perioada programului de studii urmat. Creditele de studii suplimentare acumulate se specifică în suplimentul la diplomă.
(9) În cadrul studiilor superioare de licență (ciclul I), pentru anumite specialități poate fi aplicat învățământul dual în condițiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu alte organe centrale de resort și cu agenți economici interesați.
Articolul 90. Ciclul II - studii superioare de master
(1) Admiterea la studiile superioare de master se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Data începerii anului universitar în ciclul II de studii superioare se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.
(2) La concursul de admitere în ciclul II de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de studii superioare de licenţă sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.
(3) Studiile superioare de master corespund unui număr de 90-120 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.
(4) În cazul înscrierii în ciclul II de studii superioare la un program de studii diferit de domeniul absolvit la ciclul I de studii superioare, candidaţii urmează să acumuleze 30 de credite de studii la disciplinele fundamentale şi de specialitate aferente domeniului de studii pentru care optează, ceea ce reprezintă minimul curricular iniţial necesar.
(5) Minimul curricular iniţial necesar pentru continuarea studiilor superioare în ciclul II la alt domeniu de formare profesională poate fi obţinut în perioada studiilor superioare de licenţă.
(6) În ciclul I şi ciclul II de studii superioare trebuie să fie acumulate cel puţin 300 de credite de studii.
(7) Planul de admitere la programele de studii superioare de master se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de capacitatea de înmatriculare stabilită în urma acreditării sau autorizării provizorii a programelor respective.
(8) În ciclul II de studii superioare, activitățile didactice sunt susținute de cadre didactice cu titlu științific. În cazul învățământului artistic, sportiv și militar, activitățile didactice pot fi susținute de cadre didactice cu titluri onorifice și, respectiv, cu grade militare superioare și supreme.
(9) Studiile superioare de master se finalizează cu susţinerea publică a tezei/proiectului de master şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de master. Tezele/proiectele de master se publică pe pagina web oficială a instituţiei de învățământ superior.
(10) Diploma de studii superioare de master este însoţită de suplimentul la diplomă redactat în limbile română şi engleză.
(11) Diploma de studii superioare de master atestă faptul că titularul a obţinut competenţe academice şi/sau profesionale specifice, inclusiv competenţe manageriale, de cercetare, dezvoltare şi inovare.
(12) Instituţiile de învățământ superior pot iniția programe de studii superioare de master, cu respectarea cerinţelor de acreditare, la solicitarea instituţiilor/organizaţiilor publice sau private interesate, cu condiţia ca acestea să asigure finanţarea programelor corespunzătoare din surse proprii.
(13) În ciclul II de studii superioare se oferă:
a) programe de aprofundare, care asigură dezvoltarea competenţelor într-o specialitate din domeniul studiat la ciclul I;
b) programe interdisciplinare sau pluridisciplinare, care asigură dezvoltarea unor competenţe transversale specifice în două sau mai multe domenii de formare profesională;
c) programe complementare, care suplimentează competenţele obţinute în cadrul studiilor superioare de licenţă, în vederea extinderii ariei de inserţie profesională în câmpul muncii.
(14) Programele de studii superioare de master trebuie să conţină şi o componentă de cercetare sau creaţie artistică în corespundere cu specificul programului de studii urmat.
Articolul 91. Studiile superioare integrate
(1) Programele integrate pot fi organizate în următoarele domenii, reglementate prin norme de drept internațional: medicină, farmacie și stomatologie; medicină veterinară; arhitectură.
(2) Admiterea la studii superioare integrate se realizează concomitent şi în condiţii similare cu admiterea la studiile superioare de licenţă, în limita locurilor prevăzute în planul de înmatriculare aprobat de Guvern.
(3) În învățământul superior integrat, durata cumulată a ciclurilor I şi II va corespunde unui număr de cel puţin 300 de credite de studii.
(4) Programele integrate se finalizează cu susținerea obligatorie a lucrării de absolvire și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare integrate (Licență și Master), în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
Articolul 92. Programe comune de studii superioare
(1) Programul comun de studii superioare este o formă de colaborare dintre două sau mai multe instituţii responsabile în comun de:
a) elaborarea şi aprobarea programului de studii superioare de licenţă/master/doctorat;
b) organizarea admiterii;
c) supervizarea academică, conferirea calificării şi asigurarea calităţii.
(2) Colaborarea, de regulă, se realizează în cadrul unui consorţiu al instituţiilor de învățământ superior cu alte instituţii şi organizaţii.
(3) Calificarea comună este acordată şi diploma comună este eliberată în una din următoarele formule:
a) o diplomă comună suplimentar la una sau mai multe diplome naţionale;
b) o diplomă comună emisă de către instituţiile care oferă programul comun de studiu fără eliberarea diplomei naţionale;
c) una sau mai multe diplome naţionale eliberate oficial şi un certificat pentru atestarea calificării acordate în comun.
(4) Diplomele şi certificatele comune se perfectează în limbile de comunicare stabilite în cadrul parteneriatului şi în limba engleză.
(5) Un program comun de studii superioare presupune că:
a) instituţiile membre ale consorţiului sunt autorizate provizoriu sau acreditate în țara de origine;
b) fiecare membru al consorţiului dispune de permisiunea autorităţilor naţionale abilitate în acest scop pentru organizarea programului comun;
c) studenţii din fiecare instituţie participantă la programul comun realizează o perioadă de studiu în instituţiile partenere, dar nu neapărat în toate instituţiile consorţiului;
d) perioada de aflare a studenţilor la instituţiile sau organizaţiile partenere ale instituţiei de învățământ superior constituie o parte substanţială a programului comun;
e) perioadele de studiu şi examenele promovate la instituţiile partenere sunt recunoscute deplin şi în mod automat, în condiţiile legii;
f) cadrele didactice din instituţiile participante la consorţiu vor contribui în comun şi în mod egal la realizarea programului de studiu.
(6) Procedura de autorizare de funcţionare provizorie şi de acreditare a programelor comune de studii superioare se stabileşte de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.
(7) Cotutela este un acord privind supervizarea/îndrumarea în comun a unui student al programului de master sau de doctorat de către doi conducători științifici, dintre care cel puţin unul este din Republica Moldova. Acordul de cotutelă se semnează între instituţiile care organizează programul de studii superioare în cotutelă, studentul semnând contractul de studii cu ambele instituţii.
Articolul 93. Specialitățile duble
(1) În cadrul studiilor superioare de licență pot fi pregătiți specialiști la specialități duble numai în domeniile științe ale educației, științe în domeniile conexe disciplinelor școlare din învățământul general și științe ale educației, filologie, arte și militărie. Modul de stabilire și organizare a specialităților duble este aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(2) Pentru specialitățile duble din ciclul I de studii superioare, inclusiv combinațiile dintre două limbi din domeniul filologie destinate formării profesorilor, durata studiilor este mai mare cu un an.
(3) Studiile superioare în programele de studii la specialităţi duble se finalizează cu acordarea unei singure calificări şi cu eliberarea unei singure diplome universitare în două specialităţi.
Articolul 94. Ciclul III - studii superioare de doctorat
(1) Programele de studii superioare de doctorat se desfăşoară în şcoli doctorale şi se finanţează prin mecanisme distincte. Școlile doctorale se organizează în cadrul instituţiilor de învățământ superior, precum şi în cadrul consorțiilor sau parteneriatelor naţionale şi internaţionale, constituite inclusiv cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.
(2) Şcolile doctorale sunt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.
(3) Şcolile doctorale gestionează bugetul alocat programelor de studii superioare de doctorat şi sunt supuse evaluării externe periodice în vederea asigurării calităţii, conform prevederilor legale. Fondurile alocate programelor de studii superioare de doctorat nu pot fi folosite în alte scopuri.
(4) Programele de studii superioare de doctorat corespund unui număr de 180 de credite de studii.
(5) Studiile superioare de doctorat se realizează prin programe de trei tipuri:
a) doctoratul științific, care are ca finalitate producerea de cunoaștere științifică originală, recunoscută pe plan internațional. Doctoratul științific constituie o precondiție pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;
b) doctoratul profesional, care are ca finalitate dezvoltarea și inovarea practicilor profesionale și este centrat pe cercetarea aplicată, inclusiv în domeniile artelor și sportului. Doctoratul profesional poate satisface precondiția pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;
c) doctoratul industrial, care pune accent pe conexiunea între studentul-doctorand, instituția de învățământ superior și mediul industrial. Programul de doctorat industrial are drept scop promovarea cercetării cu perspective comerciale și asigură beneficii, competențe și facilități de cercetare în mediul industrial, determinând transferul de cunoștințe între instituțiile de învățământ superior și companii din sectorul/mediul industrial.
(6) Ministerul Educației și Cercetării propune Guvernului spre aprobare acordarea sau retragerea, după caz, a dreptului de organizare a studiilor superioare de doctorat instituţiilor de învățământ superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.
(7) Admiterea în ciclul III de studii superioare se organizează de instituţiile de învățământ superior, de consorţiile, parteneriatele naţionale şi internaţionale, inclusiv de cele constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, la programe de doctorat acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu legislaţia din domeniul educaţiei.
(8) La concursul de admitere la studiile superioare de doctorat pot participa candidaţii deținători ai diplomei de studii superioare de master sau ai unui act de studii echivalent, recunoscut de structura abilitată cu recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.
(9) Studiile superioare de doctorat pot fi organizate ca învățământ cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.
(10) Planul de înmatriculare la studiile superioare de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.
(11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.
(12) Studiile superioare de doctorat se finalizează cu susținerea publică a tezei de doctorat, cu conferirea titlului de doctor și eliberarea diplomei de doctor de către instituția organizatoare a programului de studii superioare de doctorat. Titlul de doctor se confirmă de către autoritatea națională abilitată pentru confirmarea titlurilor științifice.
(13) În cazul finalizării studiilor superioare de doctorat fără susţinerea publică a tezei de doctorat, se eliberează un certificat care atestă frecventarea studiilor superioare de doctorat în domeniul respectiv, ceea ce constituie experienţă profesională de cercetare.
(14) Diploma de doctor conferă dreptul de a profesa în domeniul ştiinţelor; artei/ sportului, precum şi de a ocupa posturi în instituţii de învățământ superior, în organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, dar şi în alte instituţii şi organizaţii din economia naţională.
(15) Diploma de doctor conferă şi dreptul de înscriere în programele de postdoctorat.
(16) Regulamentul de organizare şi de desfăşurare a programelor de doctorat şi de postdoctorat este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobat de Guvern.
Articolul 96. Standardele educaționale de stat în învățământul superior
(1) Învățământul superior se organizează și se desfășoară în baza standardelor de calificare și a standardelor de acreditare.
(2) Standardele de calificare se elaborează și se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării.
(3) Standardele de acreditare se elaborează de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, se coordonează cu ministerele de resort și se aprobă de Guvern.
Articolul 97. Calificările în învățământul superior
(1) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior asigură transparenţa învățământului superior, mobilitatea academică şi recunoaşterea diplomelor la nivel internaţional.
(2) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior include:
a) descrierea domeniilor de formare profesională;
b) descrierea calificărilor şi ocupaţiilor;
c) finalităţile de studiu şi rezultatele învățării (descriptori de nivel pe cicluri de studii superioare);
d) volumul de muncă necesar pentru fiecare ciclu de studii, exprimat în credite de studii;
e) metodele de învăţare, predare şi evaluare;
f) procedurile de asigurare a calităţii în învățământul superior.
(3) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior se elaborează pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu de formare profesională, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi necesarul de calificări pe piaţa naţională şi europeană a muncii.
(4) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu organele centrale de resort, instituţiile de învățământ superior, agenţii economici, alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Guvern.
(5) Calificările acordate în învățământul superior se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor în Învățământul Superior, administrat de Ministerul Educației și Cercetării.
Articolul 98. Curriculumul în învățământul superior
(1) Curriculumul în instituţiile de învățământ superior este elaborat în conformitate cu prevederile Cadrului Naţional al Calificărilor, în baza standardelor de calificare, pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu, şi este aprobat de senatul instituţiei.
(2) Concordanţa între curriculumul oferit de instituţia de învățământ superior şi calificarea acordată în urma absolvirii unui program de studii superioare este un criteriu obligatoriu de evaluare a calităţii instituţiei de învățământ superior.
Articolul 99. Evaluarea în învățământul superior
(1) Evaluarea externă a procesului educaţional în învățământul superior se efectuează de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau alte agenții de evaluare a calității înscrise în Registrul European pentru Asigurarea Calității.
(2) Evaluarea internă a procesului educaţional în învățământul superior se realizează de către structurile instituţionale de asigurare a calităţii, în baza unui regulament instituţional.
(3) Rezultatele învățării ale studenţilor se evaluează:
a) pe parcursul semestrului;
b) la sfârșitul semestrului;
c) la finalizarea programului de studii în cadrul fiecărui ciclu al învățământului superior.
(4) Forma de evaluare la finalizarea programului de studii în învățământul superior se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ.
Articolul 100. Stagiile de practică
(1) Stagiile de practică ale studenţilor reprezintă una dintre formele obligatorii de formare a specialiştilor de înaltă calificare.
(2) Stagiile de practică, se organizează de instituţiile de învățământ superior şi se realizează în cadrul instituţiilor, organizaţiilor, companiilor, societăţilor şi al altor structuri conform unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(3) Structurile care oferă instituţiilor de învățământ superior locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor pot beneficia, din partea acestor instituţii, de:
a) prioritate în selectarea de absolvenți pentru încadrare în propria structură;
b) parteneriat în organizarea de incubatoare de afaceri, laboratoare ştiinţifice, proiecte comune etc.;
c) transfer tehnologic şi schimb de experienţă;
d) formare continuă a personalului în instituţia de învățământ superior.
(4) Stagiile de practică se efectuează în baza contractului încheiat de instituţia de învățământ superior şi/sau studenţi cu structurile ofertante de locuri de practică.
(5) Structurile care oferă locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor beneficiază de facilități fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Capitolul III
MANAGEMENTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR
Articolul 101. Managementul învățământului superior
(1) În învățământul superior managementul se realizează pe două niveluri: la nivel naţional - de către Ministerul Educației și Cercetării şi la nivel instituţional - de către structurile de conducere şi administrative ale instituţiilor de învățământ superior.
(2) Managementul învățământului superior se axează pe următoarele principii:
a) principiul autonomiei universitare şi libertăţii academice;
b) principiul responsabilităţii publice;
c) principiul conducerii strategice;
d) principiul gestionării eficiente şi transparente.
Articolul 102. Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învățământ superior
Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învățământ superior este format din senat, consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, consiliul ştiinţific, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie şi rectorul instituţiei. Organele de conducere ale instituțiilor de învățământ superior activează în conformitate cu regulamentul instituțional elaborat în baza Regulamentului-cadru cu privire la constituirea și organizarea organelor de conducere ale instituțiilor de învățământ superior, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
Articolul 103. Senatul
(1) Senatul instituţiei de învățământ superior reprezintă organul colectiv suprem de conducere, format din personal ştiinţifico-didactic, științific, didactic şi nedidactic, ales prin votul secret al corpului profesoral-didactic al facultăţilor, departamentelor, centrelor ştiinţifice, din studenţi, aleşi de grupele academice şi asociaţiile studenţeşti, din reprezentanţi ai organelor sindicale, în conformitate cu regulamentul instituţional elaborat în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Sunt din oficiu membri ai senatului rectorul, prorectorii şi decanii.
(2) Durata mandatului senatului este de 5 ani, sincronizată cu durata mandatului rectorului. Durata mandatului membrilor senatului din rândul studenţilor este de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
(3) Senatul are următoarele competenţe şi atribuţii:
a) asigură respectarea principiului libertăţii academice şi al autonomiei universitare;
b) elaborează şi aprobă Carta universitară;
c) aprobă Planul de dezvoltare strategică instituţională;
d) aprobă bugetul instituţiei;
e) elaborează şi aprobă metodologiile şi regulamentele de organizare a activităţilor şi programelor academice, de cercetare şi creaţie artistică din cadrul instituţiei, precum şi metodologiile şi regulamentele de recrutare, angajare şi evaluare a cadrelor didactice;
f) aprobă structura organizatorică şi funcţională a instituţiei de învățământ. În cazul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice, structura organizatorică şi funcţională este propusă de senat şi aprobată de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice în subordinea cărora se află instituţiile respective;
g) elaborează şi aprobă regulamentul privind modul de alegere a rectorului, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;
h) confirmă, fără drept de modificare, lista membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.
(4) Senatul este condus de rectorul instituţiei.
Articolul 104. Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională
(1) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională are următoarele competenţe şi atribuţii:
a) coordonează elaborarea Planului de dezvoltare strategică instituţională, care cuprinde viziunea, misiunea, strategia de dezvoltare a instituţiei de învățământ şi acţiunile principale pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, şi îl prezintă senatului pentru aprobare;
b) monitorizează, evaluează eficiența utilizării resurselor financiare şi prezintă senatului pentru aprobare proiectul bugetului instituţiei de învățământ;
c) aprobă contractul-tip de studii şi cuantumul taxelor de studii;
d) asigură managementul instituţional privind drepturile de proprietate intelectuală şi de transfer tehnologic;
e) ia decizii, cu avizul favorabil al senatului, privind:
- dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului instituţiei, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;
- iniţierea şi închiderea programelor de studii, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;
- metodologia de salarizare şi stimulare a personalului;
- activităţile de antreprenoriat, parteneriatele public-private şi cooperarea cu mediul de afaceri;
- angajarea în consorţii şi fuzionarea cu alte instituţii de învățământ superior;
f) organizează şi desfăşoară alegerile pentru postul de rector în conformitate cu regulamentul instituţional de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
(2) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se constituie din nouă membri, după cum urmează:
a) trei membri desemnaţi: de Ministerul Educației și Cercetării- un membru, de Ministerul Finanţelor - un membru, de fondator - un membru;
b) doi membri din rândul cadrelor didactice titulare care nu deţin funcţii de conducere şi nu sunt membri ai senatului, selectați prin vot secret de adunarea generală a membrilor consiliilor facultăţilor şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor;
c) doi membri delegați din partea senatului care sunt experţi externi şi nu au calitatea de titulari ai instituţiei respective;
d) rectorul;
e) prorectorul responsabil de probleme financiare.
(21) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în componența Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățământ superior private nu se includ reprezentanți desemnați de către Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor. Deciziile Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățământ superior private sunt adoptate cu votul a 5 membri.
(3) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se desemnează pentru un mandat de 5 ani.
(4) Preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională este ales de membrii acestuia. Angajaţii instituţiei nu pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.
(5) Componenţa Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională trebuie să includă economiști şi jurişti. Persoana desemnată de Ministerul Finanţelor trebuie să deţină competenţe specifice privind monitorizarea şi auditarea financiară.
(6) La constituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se respectă principiul egalităţii de gen.
(7) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se întruneşte cel puţin o dată în trimestru sau ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 1/3 din numărul membrilor.
(8) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de instituţia de învățământ beneficiază de o indemnizație lunară, cu excepţia rectorului şi a prorectorului, precum și a angajaților din cadrul ministerelor. Indemnizația respectivă se plăteşte din bugetul instituţiei de învățământ pentru membrii desemnaţi de aceasta, iar pentru membrii desemnaţi de fondator şi ministerele de resort - din bugetul fondatorului. Cuantumul indemnizației este de 1000 de lei pentru membri și de 2000 de lei pentru președintele Consiliului. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice.
(9) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională poartă răspundere pentru deciziile luate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 105. Conducerea instituţiilor
(1) Conducerea operativă a instituţiei de învățământ superior este asigurată de rector, asistat de prorectori, cu sprijinul consiliului de administraţie.
(2) Rectorul este executorul de buget al instituţiei de învățământ superior.
(3) Rectorul se alege de către adunarea generală a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv decanii, șefii de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor cu votul majorităţii membrilor.
(4) Iniţierea procesului de alegere a rectorului se face de către Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională prin publicarea unui anunţ înainte de expirarea mandatului rectorului în exercițiu, în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(5) Pot fi aleşi în postul de rector candidaţii care deţin titluri ştiinţifice și ştiinţifico-didactice şi au experienţă de cel puţin 5 ani în învățământul superior şi cercetare, în conformitate cu regulamentul instituțional elaborat în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(6) Candidaţii la postul de rector membri ai Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională nu pot participa la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
(7) Dosarele candidaţilor la postul de rector se depun la Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, care verifică corespunderea acestora cu condiţiile stipulate la alin. (5). Alegerile pot avea loc în cazul în care au fost înregistrate dosarele a cel puţin 2 candidaturi eligibile.
(8) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională face publică lista candidaţilor eligibili şi organizează procesul de alegere a candidatului la funcţia de rector de către adunarea generală a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv a decanilor, a șefilor de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, și a reprezentanților studenți din senat și din consiliile facultăților, asigurând publicarea listei persoanelor cu drept de vot. Alegerile se realizează prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat.
(9) Rectorul este confirmat în post, în baza rezultatelor alegerilor, prin ordinul fondatorului, în termen de cel mult 3 luni.
(10) Rectorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului în condițiile legislației muncii și la iniţiativa majorităţii membrilor senatului sau a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, a fondatorului, prin decizia adunării generale a cadrelor didactice, științifico-didactice și științifice titulare, inclusiv a decanilor, a șefilor de departamente/catedre/subdiviziuni de cercetare aleși prin concurs, şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor, cu votul majorităţii membrilor, în caz de:
a) îndeplinire necorespunzătoare a condiţiilor specificate în contractul individual de muncă şi în Carta universitară;
b) nerespectare a obligaţiilor de responsabilitate publică specificate la art. 107 alin. (1).
(11) Rectorul numeşte prorectorii pe perioada mandatului său nu mai târziu de 6 luni de la data învestirii în funcţie. Mandatul prorectorului încetează de drept la data începerii unui nou mandat de rector.
(12) Rectorul iniţiază, prin intermediul comisiilor de concurs aprobate de senat, concursul pentru funcţia de decan şi şef de departament/catedră, conform regulamentului instituţional, în termen de cel mult 6 luni de la vacantarea funcţiei respective.
(13) Funcția de rector și de decan poate fi deținută de aceeași persoană pentru cel mult două mandate consecutive, fiecare cu durata de 5 ani. Persoana care deține funcția de rector la data reorganizării instituției de învățământ prin absorbția unei alte instituții de învățământ superior poate deține 3 mandate consecutive. Mandatul rectorului și al prorectorilor încetează de drept la atingerea vârstei de 65 de ani.
(14) Rectorii, prorectorii, decanii şi şefii de departament/catedră din cadrul instituţiilor de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice sunt numiţi în funcţii de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice, în subordinea cărora se află instituţiile respective, conform cadrului normativ special al domeniilor menţionate.
(15) Fondatorul încheie un contract individual de muncă cu rectorul, care include şi prevederi ce ţin de condiţiile de salarizare. Acestea se stabilesc de către fondator la propunerea senatului. Rectorul încheie un contract individual de muncă cu prorectorul.
(16) Pentru accesarea mijloacelor financiare publice, rectorul încheie contracte cu Ministerul Educației și Cercetării sau cu organele centrale de resort.
(17) Rectorul prezintă anual senatului, Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi fondatorilor un raport privind activitatea instituţiei, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei.
Articolul 106. Administrarea patrimoniului
(1) Instituţiile de învățământ superior publice şi private au patrimoniu propriu pe care îl gestionează conform legii.
(2) Clădirile şi terenurile în/pe care, la data intrării în vigoare a prezentului cod, îşi desfăşoară activitatea instituţiile de învățământ superior publice fac parte din domeniul public al statului şi nu pot fi înstrăinate, iar celelalte bunuri sunt proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice.
(3) Instituţiile de învățământ superior publice sunt în drept să procure din surse proprii, precum şi din orice alte surse legale, bunuri imobile şi mobile, terenuri sau orice alt patrimoniu necesar pentru activitatea acestora. Bunurile respective reprezintă proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice.
(4) Bunurile care constituie proprietatea instituţiei de învățământ superior publice pot fi date în locaţiune, în arendă sau pot fi vândute doar cu condiţia că veniturile obţinute vor fi folosite pentru dezvoltarea instituţiei respective.
(5) Deciziile privind bunurile care constituie proprietatea instituţiilor de învățământ superior publice se iau cu votul a 2/3 din numărul membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului, aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor, în conformitate cu Planul de dezvoltare strategică instituţională. Deciziile luate sunt aduse la cunoştinţa fondatorilor.
(6) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învățământ superior publice se folosesc în scopuri educaţionale, de cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi pentru servicii auxiliare (cămine, cantine, săli de sport etc.). Acestea nu pot fi folosite în calitate de gaj pentru accesarea creditelor bancare.
(7) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învățământ superior publice - bunuri ce fac parte din domeniul public al statului - pot fi concesionate în scopuri lucrative sau date în locaţiune, arendă şi administrare pe perioade de până la 5 ani prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor. Aceste decizii sunt aduse la cunoştinţa fondatorilor.
(8) Instituţiile de învățământ superior au posibilitatea de a crea, independent sau în parteneriat, prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, instituţii publice de cercetare şi inovare, centre experimentale şi didactice, clinici universitare, spitale universitare, stațiuni şi terenuri didactice, incubatoare de afaceri, cluburi sportive şi studiouri de creaţie, precum şi societăţi comerciale, prin care să îşi realizeze misiunea şi să valorifice propriile rezultate ale activităţilor de cercetare şi inovare desfăşurate. Aceste decizii sunt aduse la cunoştinţa fondatorilor. Orice profit realizat din asemenea activităţi constituie venitul propriu al instituţiei de învățământ superior şi urmează a fi investit obligatoriu în scopul realizării misiunii asumate prin Carta universitară.
(9) Instituţiile de învățământ superior private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.
(10) Proprietățile dobândite din activităţile de antreprenoriat ale instituţiei de învățământ sunt proprietate a instituţiei.
Articolul 107. Responsabilitatea publică
(1) Responsabilitatea publică a instituţiei de învățământ superior constă în:
a) respectarea legislaţiei în vigoare, a Cartei universitare şi a politicilor naţionale în domeniul învățământului superior, al cercetării și inovării;
b) aplicarea reglementărilor în vigoare cu privire la asigurarea şi evaluarea calităţii în învățământul superior în cercetare și inovare;
c) respectarea politicilor de echitate, integritate academică şi etică universitară cuprinse în Carta universitară;
d) asigurarea eficienţei utilizării resurselor şi a calităţii actului managerial, conform prezentului cod;
e) asigurarea transparenţei proceselor decizionale şi a activităţilor desfăşurate, conform legislaţiei în vigoare;
f) respectarea libertăţii academice a personalului didactic şi ştiinţific, precum şi a drepturilor şi libertăţilor studenţilor.
(2) Rectorul şi preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională sunt responsabili de asigurarea respectării obligaţiilor ce derivă din principiul de responsabilitate publică.
Articolul 1071. Integritatea academică
(1) Instituțiile de învățământ superior promovează și asigură respectarea normelor de integritate academică de către studenți, personalul didactic, didactic auxiliar, științifico-didactic, științific și de conducere.
(2) Prevederile privind integritatea academică se aplică tuturor programelor de studii superioare, precum și activităților de cercetare, inovare sau de creație artistică desfășurate în cadrul instituțiilor de învățământ superior, indiferent de sursa de finanțare.
(3) Instituțiile de învățământ superior asigură integritatea academică prin:
a) adoptarea și aplicarea unui cod de etică și integritate obligatoriu pentru studenți, personalul didactic, didactic auxiliar, științifico-didactic, științific și de conducere, în baza codului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;
b) promovarea valorilor de responsabilitate, onestitate și respect în toate activitățile academice și de inovare;
c) organizarea periodică a activităților de formare privind normele de integritate academică;
d) asigurarea transparenței proceselor de evaluare, inclusiv prin utilizarea de instrumente digitale de verificare a originalității lucrărilor;
e) implementarea mecanismelor de sesizare, examinare și soluționare a cazurilor de abateri de integritate academică;
f) crearea unor comisii de etică independente, responsabile cu investigarea și soluționarea cazurilor de abateri de integritate academică;
g) sancționarea încălcărilor integrității academice, cu respectarea dreptului la apărare și a principiului proporționalității;
h) raportarea publică a măsurilor adoptate privind integritatea academică.
(4) Este interzisă cumpărarea, oferta de vânzare, vânzarea sau punerea la dispoziția persoanelor fizice, cu orice titlu, a unor lucrări cu scopul de a fi folosite ca lucrări științifice, referate, teze de an, proiecte, teze/lucrări de absolvire, de licență, de master, de doctorat sau în vederea promovării unor evaluări. Încălcarea prevederilor prezentului alineat se sancționează conform legislației.
(5) Diplomele de studii, titlurile științifice și științifico-didactice obținute prin încălcarea integrității academice pot fi anulate, indiferent de data obținerii acestora, cu respectarea procedurilor prevăzute de cadrul normativ și a dreptului la apărare.
(6) Ministerul Educației și Cercetării evaluează anual respectarea criteriilor de integritate și etică în cadrul instituțiilor de învățământ superior, în baza unei metodologii aprobate prin ordinul ministrului. Rezultatele evaluării sunt publicate și constituie indicator de performanță la determinarea alocațiilor bugetare pentru finanțarea compensatorie în învățământul superior.
(7) Regulamentul-cadru privind integritatea academică în instituțiile de învățământ superior se aprobă de Guvern.
Articolul 108. Consiliul de etică şi management
(1) Misiunea de verificare a asigurării responsabilităţii publice a instituţiilor de învățământ superior revine Consiliului de etică şi management, care se constituie la nivel naţional, este o structură deliberativă independentă şi funcţionează în baza unui regulament elaborat și aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Consiliul este format, cu respectarea principiului nediscriminării şi transparenţei, din 11 membri, după cum urmează:
a) trei reprezentanţi numiţi de Consiliul Rectorilor;
b) doi reprezentanţi numiţi de Ministerul Educației și Cercetării;
c) un reprezentant numit de Ministerul Finanţelor;
d) un reprezentant numit de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare;
d1) un reprezentant numit de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare;
e) un reprezentant al sindicatelor din domeniul educaţiei;
f) un reprezentant al asociaţiilor şi organizaţiilor studenţeşti;
g) un reprezentant al societăţii civile.
(2) Nu pot face parte din Consiliul de etică şi management rectorii, membrii consiliilor de dezvoltare strategică instituţională ale instituţiilor de învățământ superior, precum şi persoanele care exercită funcţii de demnitate publică.
(21) Se interzice numirea în calitate de membru al Consiliului de etică și management a persoanei care se află în raporturi de muncă cu Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare sau Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare, indiferent de natura juridică a raportului respectiv.
(22) Mandatul membrului Consiliului de etică și management este de 5 ani și încetează de drept din momentul stingerii raporturilor de muncă cu autoritatea sau instituția al cărei angajat era la momentul desemnării în funcție. Mandatul membrului Consiliului de etică și management se revocă în cazul în care acesta a încălcat criteriile și standardele eticii și integrității academice și/sau normele de etică profesională, prin votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor Consiliului de etică și management.
(23) Membrii Consiliului de etică și management sunt remunerați pentru fiecare ședință de Ministerul Educației și Cercetării, în cuantum de 1000 de lei, din surse financiare prevăzute în bugetul ministerului, în conformitate cu legislația.
(3) Secretariatul Consiliului de etică şi management este asigurat de Ministerul Educației și Cercetării şi include cel puțin o persoană cu studii juridice.
(4) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management în legătură cu nerespectarea de către o instituție de învățământ superior sau de către un membru al comunității universitare a legislației privind responsabilitatea publică a instituțiilor de învățământ superior. Din momentul primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management are obligaţia de a investiga aspectele invocate şi de a răspunde în termen de 3 luni, iar în cazul sesizărilor care privesc alegerile rectorilor – în termen de maximum 30 de zile.
(41) Un membru al Consiliului de etică și management se poate autosesiza pe baza unor informații apărute în spațiul public care țin de nerespectarea obligațiilor menționate în alin. (4). Membrul Consiliului de etică și management care s-a autosesizat întocmește un raport de autosesizare documentat, pe care îl transmite Secretariatului Consiliului de etică și management.
(5) În cazul în care se constată nerespectarea prevederilor ce ţin de responsabilitatea publică conform art. 107 alin. (1), Consiliul de etică şi management, în termen de 10 zile de la data constatării, sesizează Senatul și Consiliul de dezvoltare strategică instituţională al instituţiei de învățământ superior, cu informarea fondatorului.
(6) Dacă, în termen de 3 luni de la data sesizării de către Consiliul de etică şi management, instituţia de învățământ superior nu întreprinde acţiuni de corectare a abaterilor constatate de Consiliul de etică și management, fondatorul aplică, în termen de cel mult 4 luni de la data constatării abaterii, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) propune adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor revocarea din funcţie a rectorului;
b) reduce sau sistează finanţarea de la bugetul de stat;
c) iniţiază procedura de reorganizare sau lichidare a instituţiei de învățământ superior.
Articolul 109. Carta universitară
(1) Carta universitară este documentul care stabileşte misiunea, principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea universităţii şi a altor instituţii de învățământ superior.
(2) Carta universitară prevede, în mod obligatoriu:
a) procedura de alegere/desemnare/revocare a personalului de conducere;
b) normele de etică şi deontologie academică;
c) principiile de gestiune a resurselor instituţiei de învățământ superior;
d) condiţiile de constituire, de stabilire a destinaţiei şi de utilizare a propriilor fonduri;
e) condiţiile de încheiere a contractelor cu instituţii publice şi agenţi economici în scopul realizării unor programe sau proiecte de cercetare fundamentală şi aplicativă, de creaţie artistică, de transfer tehnologic şi de perfecționare a calificării profesionale a specialiştilor;
f) condiţiile de asociere cu alte instituţii de învățământ superior sau organizaţii;
g) principii generale de construire, modernizare, gestionare şi utilizare a bazei materiale a instituţiei de învățământ superior, aferente procesului de învățământ şi cercetării ştiinţifice;
h) principiile de cooperare cu instituţii de învățământ superior din străinătate şi de aderare la organizaţii europene şi internaţionale;
i) principiile de colaborare a universităților cu sindicatele şi organizaţiile studenţeşti legal constituite;
j) modul de administrare a drepturilor de proprietate intelectuală în instituţia de învățământ superior;
k) orice alte aspecte considerate relevante de către senat şi care corespund legislaţiei în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de senat numai după consultarea comunităţii universitare.
(4) Carta universitară se adoptă după obţinerea avizului favorabil din partea Ministerului Educației și Cercetării. Avizul se emite de Ministerul Educației și Cercetării în cel mult 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învățământ superior.
(5) În cazul în care Ministerul Educației și Cercetării nu răspunde solicitării instituţiei de învățământ superior în termenul prevăzut la alin. (4), Carta universitară se consideră avizată favorabil.
Articolul 110. Relaţiile cu piaţa muncii şi mediul de afaceri
(1) Instituţiile de învățământ superior colaborează cu mediul de afaceri la formarea cadrelor de înaltă calificare.
(2) Relaţiile de parteneriat ale instituţiilor de învățământ superior cu mediul de afaceri se realizează prin:
a) stabilirea rolurilor, interdependenţei şi responsabilităţilor tuturor actorilor implicaţi în procesul de formare şi inserţie profesională;
b) stabilirea unui cadru facilitator şi cooperant de interacţiune a sistemului de învățământ superior cu piaţa muncii;
c) fondarea de societăţi comerciale pentru practicarea activităţilor economice ce ţin exclusiv de scopurile specificate în Planul de dezvoltare strategică instituţională;
d) realizarea parteneriatului public-privat.
(3) Prestarea serviciilor de către instituţiile de învățământ superior şi de către mediul de afaceri, precum şi beneficierea de aceste servicii, se abordează în mod egal şi echitabil.
(4) Parteneriatul dintre învățământul superior şi mediul de afaceri prevede:
a) crearea centrelor comune de ghidare şi consiliere în carieră şi de angajare a absolvenţilor pe piaţa muncii;
b) organizarea târgurilor şi a burselor locurilor de muncă;
c) crearea incubatoarelor de afaceri şi a laboratoarelor de cercetare comune;
d) organizarea formării profesionale continue;
e) oferirea locurilor pentru stagii de practică;
f) angajarea reprezentanţilor de înaltă calificare din mediul de afaceri în activitatea de elaborare a Cadrului Naţional al Calificărilor, a Clasificatorului ocupaţiilor şi a standardelor profesionale;
f1) angajarea, pe o durată determinată, a unor cercetători din domeniu și practicieni consacrați din țară sau din străinătate în vederea acoperirii necesităților academice proprii pentru realizarea programelor de licență și master;
g) implicarea cadrelor de înaltă calificare din mediul de afaceri în monitorizarea şi evaluarea calităţii învățământului superior;
h) integrarea dimensiunii de gen în toate activităţile relevante;
i) oferirea oportunităţilor de conciliere a studiilor şi responsabilităţilor familiale pentru tineri;
j) alte activităţi şi acţiuni legale.
(5) Monitorizarea angajării absolvenţilor pe piaţa muncii se realizează de către instituţiile de învățământ superior în colaborare cu angajatorii.
Articolul 111. Angajarea absolvenţilor pe piaţa muncii
(1) Angajarea pe piaţa muncii a absolvenţilor instituţiilor de învățământ superior se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Pentru angajarea absolvenţilor în primul an după absolvire, agenţii economici persoane juridice de drept privat beneficiază de facilități fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Articolul 112. Asigurarea calităţii
(1) Asigurarea calităţii în învățământul superior este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studii, prin care se formează şi se consolidează încrederea beneficiarilor că instituţia ofertantă de educaţie satisface şi îmbunătățește standardele de calitate în conformitate cu misiunea asumată de aceasta.
(2) Managementul calităţii în învățământul superior este asigurat:
a) la nivel naţional - de Ministerul Educației și Cercetării şi de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare;
b) la nivel instituţional - de structuri interne de asigurare a calităţii.
(3) Un sistem de asigurare a calităţii pe deplin funcţional presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcţionare provizorie, care reprezintă actul de înfiinţare a instituţiei şi acordă dreptul de a desfăşura procesul de învățământ şi de a organiza admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, suplimentar la drepturile prevăzute la lit. a), dreptul de a organiza examenul de finalizare a studiilor, precum şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării.
Articolul 113. Evaluarea calităţii
(1) Evaluarea calităţii în învățământul superior constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o instituţie ofertantă de educaţie şi programul acesteia îndeplinesc standardele naţionale de referinţă.
(2) Evaluarea calităţii în învățământul superior reprezintă un ansamblu complex de activităţi de autoevaluare, evaluare internă şi evaluare externă a calităţii, în conformitate cu standardele de acreditare, criteriile şi indicatorii aprobați.
(3) Autoevaluarea şi evaluarea internă a calităţii în învățământul superior sunt realizate de către structurile instituţionale responsabile de asigurarea calităţii, în conformitate cu standardele naţionale de referinţă.
(4) Evaluarea externă a calităţii în învățământul superior este realizată de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau o altă agenție de evaluare a calităţii, înscrisă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învățământul Superior.
(5) Evaluarea calităţii în învățământul superior vizează:
a) capacitatea instituţională;
b) eficiența educaţională, inclusiv rezultatele academice;
c) calitatea programelor de formare profesională iniţială şi continuă;
d) managementul instituţional al calităţii;
e) rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi/sau ale creației artistice;
f) concordanţă dintre evaluarea internă şi situaţia reală.
Articolul 114. Evaluarea externă în vederea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării
(1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în oferirea de programe de studii superioare se supune obligatoriu procesului de evaluare externă, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, înainte de a începe să activeze.
(2) Autorizarea de funcţionare provizorie a programelor de studii din învățământul superior expiră după prima promoție de absolvenți.
(3) Acreditării sunt supuse atât instituţia de învățământ superior, cât şi programele de studii.
(4) În învățământul superior, evaluarea externă a calității în scopul acreditării se face pentru fiecare program de studii superioare sau pentru grup de programe de studii superioare, însă acreditarea programelor de studii superioare de licență (ciclul I), studii superioare de master (ciclul II), studii superioare integrate se face pentru fiecare program care conduce la o calificare universitară distinctă.
(5) Instituţiile de învățământ superior nu pot obţine autorizare de funcţionare provizorie sau acreditare pentru programele de studii superioare de master şi de doctorat (ciclurile II şi III) dacă nu sunt acreditate programele de studii superioare de licenţă (ciclul I) din acelaşi domeniu.
(6) În instituţiile care nu au drept misiune principală oferirea de programe de studii, evaluarea instituţională se face, exclusiv, pe subdiviziunea administrativă care organizează programele de studii.
(7) Evaluarea externă în vederea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării se declanșează şi se desfăşoară conform metodologiilor elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.
(8) După obţinerea acreditării, programele de studii şi instituţiile de învățământ superior sunt supuse evaluării externe periodic, în vederea reacreditării, cel puţin o dată la 5 ani.
(9) În cazul obţinerii rezultatelor negative la evaluarea externă a instituţiilor de învățământ superior, Ministerul Educației și Cercetării retrage dreptul de activitate a instituţiilor sau de organizare a programelor de studii, studenţii fiind repartizați la programe similare din alte instituţii de învățământ până la înlăturarea motivelor care au stat la baza rezultatelor negative ale evaluării. Prevederile prezentului alineat se aplică şi programelor de studii superioare de doctorat oferite de organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, precum şi organizaţiilor respective în ceea ce priveşte organizarea studiilor superioare de doctorat.
(10) Decizia cu privire la autorizarea de funcţionare provizorie, la acreditare, neacreditare sau la retragerea dreptului de activitate a unei instituţii de învățământ superior sau de organizare a unui program de studii se adoptă de Ministerul Educației și Cercetării, în baza rezultatelor evaluării efectuate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.
Articolul 115. Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare
(1) Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație şi Cercetare este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, instituită de Guvern, finanţată din bugetul de stat şi din venituri proprii.
(2) Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare are următoarele atribuţii şi responsabilități:
a) realizează politicile statului în domeniul calităţii învățământului profesional tehnic, superior şi al calităţii în formarea continuă;
b) elaborează, în conformitate cu standardele europene în domeniu, şi face publică propria metodologie de evaluare şi acreditare a instituţiilor ofertante de programe de formare profesională şi a programelor acestora pe care o propune spre aprobare Guvernului;
c) formulează şi revizuiește periodic, în baza bunelor practici europene şi internaţionale, standardele de acreditare, standardele naţionale de referinţă şi indicatorii de performanţă utilizați la evaluarea şi asigurarea calităţii în învățământ;
d) evaluează, pe bază contractuală, instituţiile ofertante de programe de formare profesională, precum şi programele acestora, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, acreditării şi reacreditării în învățământul profesional tehnic, în învățământul superior şi în formarea continuă;
e) efectuează, în bază contractuală, la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării, evaluarea calităţii unor programe şi instituţii ofertante de programe de formare profesională în învățământul profesional tehnic, superior şi în formarea continuă;
e1) - abrogată;
e2) - abrogată;
f) asigură obiectivitatea şi validitatea rezultatelor obţinute în procesul evaluării externe a instituţiilor ofertante de programe şi a programelor acestora;
g) asigură transparenţa în procesul de evaluare externă, inclusiv prin publicarea rezultatelor evaluării;
h) elaborează şi publică lucrări în domeniul evaluării şi acreditării instituţiilor de învățământ;
i) publică manuale, ghiduri metodice, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare şi de asigurare internă şi externă a calităţii;
j) elaborează Codul de etică profesională a experţilor antrenaţi în evaluare;
k) prezintă Guvernului raportul anual de activitate şi îl publică pe pagina sa web oficială;
1) elaborează periodic rapoarte de autoevaluare a calităţii propriei activităţi în vederea pregătirii evaluării externe de către agenţii similare din alte ţări;
m) colaborează cu agenţii similare din alte ţări pentru dezvoltarea şi aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătățire a calităţii programelor de formare profesională;
n) face demersurile necesare ca, în cel mult 3 ani de la înfiinţare, să fie înscrisă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învățământul Superior.
(3) În exercitarea atribuţiilor, Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare are următoarele drepturi:
a) să antreneze colaboratori externi, experţi în domeniul său de activitate, remunerați;
b) să alcătuiască, în baza unei metodologii transparente şi folosind criterii de competenţă şi competitivitate, propriul registru de evaluatori, pe care îi pregătește metodologic şi îi deleagă pentru efectuarea misiunilor de evaluare externă a calităţii;
c) să verifice, la încheierea misiunii de evaluare, respectarea metodologiei de evaluare aplicate de experţi;
d) să informeze instituţia evaluată şi Ministerul Educației și Cercetării despre rezultatele evaluării externe.
(4) Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare se constituie din :
a) Consiliul de conducere;
b) comisiile de profil;
c) aparatul administrativ.
(5) În cadrul Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare funcţionează subdiviziunea de evaluare a programelor şi a instituţiilor ofertante de programe de formare profesională din învățământul superior, subdiviziunea de acreditare a programelor şi instituţiilor ofertante de programe de formare profesională din învățământul superior, subdiviziunea dedicată învățământului profesional tehnic, precum şi alte subdiviziuni necesare pentru realizarea atribuţiilor sale, constituite de către Consiliul de conducere.
(6) Pe lângă subdiviziuni funcţionează, conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, comisii pe specialităţi, care îşi întocmesc registre de experţi-evaluatori pe bază de concurs deschis.
(7) Conducerea executivă a Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare este exercitată de către preşedintele Consiliului de conducere, numit în funcţie de Guvern, asistat de vicepreședinte şi secretarul general.
(8) Consiliul de conducere este constituit din 15 membri: cadre cu funcţii ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice şi câte un reprezentant al studenţilor şi al mediului de afaceri. Membrii Consiliului de conducere nu pot deţine funcţii de demnitate publică, funcţia de rector sau de director al instituţiei de învățământ.
(9) - abrogat.
(10) - abrogat.
(11) Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul general al Consiliului de conducere sunt aleşi din rândul membrilor acestuia, pentru un mandat de 4 ani.
(12) Modul de funcționare a Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Educație şi Cercetare, atribuţiile președintelui, vicepreședintelui, secretarului general şi ale comisiilor de profil, condiţiile, procedurile de selectare şi desemnare a acestora, structura şi efectivul-limită ale aparatului administrativ, metodologia de calculare a taxelor, precum şi taxele percepute pentru procedurile de evaluare se stabilesc prin regulamentul aprobat de Guvern.
Capitolul V
PERSONALUL DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR
Articolul 117. Categoriile de personal
(1) Personalul din învățământul superior se constituie din:
a) personal ştiinţifico-didactic: lector universitar, conferențiar universitar, profesor universitar;
b) personal ştiinţific: cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific superior, cercetător ştiinţific coordonator, cercetător ştiinţific principal;
c) personal didactic: asistent universitar, formator, maestru de concert, maistru de instruire, antrenor;
d) personal didactic auxiliar: bibliotecar, informatician, laborant metodist, acompaniator;
e) alte categorii de personal: personal administrativ şi tehnic, secretar-referent, tehnician, inginer-tehnician, medic, asistent medical, precum şi personal auxiliar şi de deservire.
(2) În învățământul superior sunt următoarele titluri:
a) ştiinţifice - doctor şi doctor habilitat;
b) ştiinţifico-didactice - conferențiar universitar şi profesor universitar.
(3) Titlurile ştiinţifico-didactice de conferențiar universitar şi de profesor universitar se conferă de către senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de domeniul ştiinţific, şi se confirmă de către autoritatea naţională abilitată pentru confirmarea titlurilor ştiinţifice.
(4) Conferirea titlurilor ştiinţifico-didactice se reglementează printr-un regulament elaborat de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobat de Guvern.
(5) Personalului din învățământul superior i se garantează dreptul la libertate academică în conformitate cu prevederile Cartei universitare.
(6) Personalul din învățământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare.
(7) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor creației ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.
(8) Personalul ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida la obţinerea de granturi naţionale şi internaţionale, fără restricţii ale libertăţii academice.
Articolul 118. Ocuparea funcţiilor didactice, ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice
(1) Funcţiile didactice, ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în învățământul superior se ocupă prin concurs, în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.
(2) Angajarea prin cumul a personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific se realizează în baza echivalării funcţiilor, după cum urmează:
a) funcţia de cercetător ştiinţific se echivalează cu funcţia de asistent universitar şi viceversa;
b) funcţia de cercetător ştiinţific superior se echivalează cu funcţia de lector universitar şi viceversa;
c) funcţia de cercetător ştiinţific coordonator se echivalează cu funcţia de conferențiar universitar şi viceversa;
d) funcţia de cercetător ştiinţific principal se echivalează cu funcţia de profesor universitar şi viceversa.
Articolul 119. Normarea activităţii ştiinţifico-didactice şi de cercetare
(1) Norma ştiinţifico-didactică se constituie din:
a) activitatea didactică auditorială (contact direct cu studenţii), realizată prin:
- ore de curs;
- seminare, lucrări de laborator, lucrări practice, lucrări de proiectare, stagii didactice/ clinice şi alte forme aprobate de senat;
b) activitatea didactică neauditorială, realizată prin:
- conducerea stagiilor de practică;
- conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;
- conducerea proiectelor sau tezelor de licenţă, de master, de doctorat;
- monitorizarea activităţii individuale a studenţilor;
- activităţi de evaluare şi monitorizare;
- consultaţii, ghidare directă a activităţii individuale a studentului;
- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;
c) activitatea de cercetare, transfer tehnologic, de creaţie artistică şi sportivă, realizată prin:
- efectuarea cercetărilor ştiinţifice sau realizarea creației artistice;
- elaborarea de curricula;
- elaborarea produselor de program;
- publicarea articolelor ştiinţifice;
- brevetarea rezultatelor cercetării;
- elaborarea şi editarea monografiilor, culegerilor ştiinţifice;
- realizarea tezelor de doctorat;
- realizarea creaţiilor componistice, literare, de arte plastice, decorative sau design;
- montarea spectacolelor;
- realizarea rolurilor centrale în producţii teatrale, cinematografice şi/sau televizate;
- participarea la proiecte ştiinţifice şi coordonarea de proiecte ştiinţifice;
- participarea la conferinţe ştiinţifice, festivaluri artistice şi competiţii sportive;
- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;
d) activitatea metodică, realizată prin:
- pregătirea pentru predarea cursului;
- elaborarea suporturilor de curs;
- proiectarea didactică a activităţilor, inclusiv a celor individuale;
- elaborarea de curricula;
- elaborarea recomandărilor metodice pentru studenţi;
- elaborarea metodologiilor şi a testelor de evaluare a rezultatelor învățării;
- conducerea seminarelor metodologice;
- alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale.
(2) Norma activităţii de cercetare pentru cadrele ştiinţifice titulare se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Activitatea didactică se cuantifică în ore convenţionale în cadrul unei unităţi de timp, de regulă săptămână, semestru, an.
(4) În învățământul superior, unitatea de timp pentru curs, seminar, activităţi de laborator şi lucrări practice este de 2 ore convenţionale. Ora convenţională în învățământul superior constituie 45 de minute.
(5) Activităţile incluse în norma ştiinţifico-didactică şi prevăzute la alin.(1) lit. b), c) şi d) se cuantifică în ore convenţionale în baza metodologiei aprobate de senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de profil şi specializare.
(6) Norma didactică anuală a personalului didactic include şi ghidarea directă a activităţii individuale a studentului.
(7) În norma didactică a asistentului universitar nu pot fi incluse ore de curs.
(8) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă ştiinţifico-didactică, realizată prin cumularea activităţilor menţionate la alin.(1), este de 35 de ore astronomice pe săptămână.
(9) Senatul instituţiei de învățământ superior stabileşte diferențiat norma ştiinţifico-didactică, în baza propriei metodologii.
(10) Norma de activitate a altor categorii de personal din învățământul superior se stabileşte în conformitate cu Codul muncii.
(11) Personalul de conducere din învățământul superior (rector, prorector, decan, şef de departament sau şef de catedră) poate cumula funcţii ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în conformitate cu regulamentele instituţionale.
(12) Norma didactică constituită din activităţile prevăzute la alin.(1) lit. a) şi b) poate fi redusă pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin.(1) lit. c) şi d), în baza metodologiei aprobate de senat.
Articolul 120. Evaluarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific
(1) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învățământul superior face parte din sistemul de asigurare a calităţii şi se realizează periodic în conformitate cu regulamentele instituţionale.
(2) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învățământul superior se efectuează în funcţie de performanţele didactice, performanţele de cercetare, participarea la viaţa academică, de alte criterii prevăzute în regulamentul instituţional.
(3) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic este realizată de către:
a) administraţia instituţiei;
b) şeful de departament sau catedră;
c) comisia de asigurare a calităţii;
d) colegi şi experţi;
e) studenţi;
f) alte structuri abilitate.
(4) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic de către studenţi este obligatorie.