Capitolul I.
Dispoziţii generale
Articolul 75. Misiunea învăţămîntului superior
(1) Învăţămîntul superior este un factor-cheie pentru dezvoltarea culturală, economică şi socială a societăţii bazate tot mai mult pe cunoaştere şi un promotor al drepturilor omului, dezvoltării durabile, democraţiei, păcii şi justiţiei.
(2) Învăţămîntul superior are drept misiune:
a) crearea, păstrarea şi diseminarea cunoaşterii la cel mai înalt nivel de excelenţă;
b) formarea specialiştilor de înaltă calificare competitivi pe piaţa naţională şi internaţională a muncii;
c) crearea oportunităţilor de formare profesională pe parcursul întregii vieţi;
d) păstrarea, dezvoltarea şi promovarea valorilor naţionale cultural-istorice în contextul diversităţii culturale.
Articolul 76. Structura generală a învăţămîntului superior
(1) Învăţămîntul superior se realizează pe două filiere: academică şi profesională avansată.
(2) Învăţămîntul superior este structurat pe trei cicluri:
a) ciclul I – studii superioare de licenţă (nivelul 6 ISCED);
b) ciclul II – studii superioare de master (nivelul 7 ISCED);
c) ciclul III – studii superioare de doctorat (nivelul 8 ISCED).
(3) În cadrul studiilor superioare de doctorat şi postdoctorat se realizează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare.
Articolul 77. Organizarea învăţămîntului superior
(1) Formarea profesională în instituţiile de învăţămînt superior se realizează prin programe corespunzătoare de studii.
(2) Programele de studii superioare includ activităţi educaţionale şi de cercetare sau creaţie artistică, care asigură formarea într-un domeniu academic sau profesional avansat, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare.
(3) Organizarea programelor de studii superioare este de competenţa instituţiilor de învăţămînt superior în conformitate cu prezentul cod.
(4) Programele de studii superioare se diferenţiază în funcţie de:
a) ciclul de învăţămînt superior;
b) domeniul de formare profesională;
c) forma de organizare a învăţămîntului superior.
Articolul 78. Forme de organizare a învăţămîntului superior
(1) Studiile superioare de licenţă şi de master se organizează în următoarele forme de învăţămînt:
a) cu frecvenţă;
b) cu frecvenţă redusă;
c) la distanţă.
(2) Studiile superioare de doctorat se organizează în următoarele forme de învăţămînt:
a) cu frecvenţă;
b) cu frecvenţă redusă.
Articolul 79. Autonomia universitară
(1) Instituţiile de învăţămînt superior dispun de statut de autonomie universitară.
(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţămîntului superior.
(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:
a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţămînt şi de cercetare ştiinţifică;
b) stabilirea specialităţilor;
c) elaborarea planurilor de studii şi a programelor analitice în conformitate cu standardele educaţionale de stat;
d) organizarea admiterii candidaţilor la studii, ţinînd cont de criteriile specifice profilului instituţiei de învăţămînt superior;
e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţămînt;
f) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică;
g) acordarea titlurilor didactice;
h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;
i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;
j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;
k) găsirea surselor suplimentare de venituri;
l) stabilirea relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învăţămînt şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din ţară şi din străinătate.
(4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează prin:
a) administrarea resurselor financiare prin conturi bancare, inclusiv a mijloacelor alocate de la bugetul de stat;
b) utilizarea resurselor disponibile pentru desfăşurarea activităţii statutare, conform propriilor decizii;
c) acumularea veniturilor proprii din taxe, servicii acordate, lucrări executate şi din alte activităţi specifice, conform nomenclatorului serviciilor prestate aprobat de Guvern;
d) administrarea bunurilor proprietate a instituţiei şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a bazei materiale a instituţiei;
e) utilizarea bunurilor proprietate a instituţiei şi a drepturilor aferente pentru realizarea scopurilor statutare ale instituţiei de învăţămînt superior.
(5) Instituţiile de învăţămînt în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice dispun de autonomie universitară în limitele reglementate de cadrul normativ al autorităţilor de resort.
Articolul 80. Condiţii de acces
(1) Cetăţenilor Republicii Moldova li se asigură accesul în învăţămîntul superior:
a) pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat, în limitele stabilite anual de Guvern;
b) pe locuri cu taxă de studii achitată de persoane fizice sau juridice;
c) pe locuri cu finanţare mixtă.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova pot beneficia o singură dată de dreptul de acces în învăţămîntul superior cu finanţare de la bugetul de stat, în fiecare ciclu al învăţămîntului superior.
(3) Prin derogare de la alin. (2), pot beneficia repetat de dreptul de acces în învăţămîntul superior cu finanţare de la bugetul de stat persoanele care:
a) au pierdut capacitatea de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, la profesarea în specialitatea (profesia) obţinută anterior;
b) suferă de o boală profesională şi/sau dizabilitate;
c) optează pentru programe speciale lansate pe piaţa muncii de Guvern.
Articolul 81. Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor
(1) Studiile superioare se reglementează prin Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.
(2) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor este parte componentă a standardelor educaţionale de stat şi determină domeniile şi specialităţile în baza cărora se realizează formarea profesională în învăţămîntul superior.
(3) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării de comun acord cu ministerele de resort.
Articolul 82. Tipurile şi categoriile instituţiilor
(1) Învăţămîntul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli superioare, şcoli de înalte studii şi altele asemenea (în continuare – instituţii de învăţămînt superior sau universităţi).
(2) Instituţiile de învăţămînt superior sînt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.
(3) În funcţie de programele de studii superioare oferite, instituţiilor de învăţămînt superior li se atribuie una din următoarele trei categorii:
a) categoria A;
b) categoria B;
c) categoria C.
(4) Instituţia de învăţămînt superior este de categoria A dacă:
a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă, master şi doctorat.
(5) Instituţia de învăţămînt superior este de categoria B dacă:
a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă şi master.
(6) Instituţia de învăţămînt superior este de categoria C dacă:
a) realizează studii superioare într-un domeniu de formare profesională;
b) desfăşoară activităţi de cercetare sau de creaţie artistică;
c) oferă programe de studii superioare de licenţă.
(7) Constituie excepţie de la categoriile menţionate la alin. (3) Academia de Administrare Publică, care oferă programe de studii de master, de doctorat şi de dezvoltare profesională continuă a personalului din serviciul public, precum şi asigură ştiinţifico-metodic activitatea autorităţilor publice.
(8) Categoria instituţiei de învăţămînt superior se atribuie în urma procesului de evaluare externă a calităţii în vederea acreditării programelor de studii şi a acreditării instituţionale şi se aprobă de Guvern.
(9) Instituţiilor de învăţămînt superior nou-înfiinţate, pînă la acreditarea instituţională, li se atribuie categoria C.
(10) Filialelor înfiinţate în Republica Moldova ale instituţiilor de învăţămînt superior acreditate în alte state li se atribuie categoria corespunzătoare celei a instituţiei de învăţămînt superior din ţara de origine, cu condiţia ca instituţia de evaluare externă a calităţii care a acordat acreditarea să fie inclusă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţămîntul Superior.
(11) Instituţiile de învăţămînt superior pot desfăşura activităţi antreprenoriale şi de transfer tehnologic în condiţiile stabilite de Guvern.
Articolul 83. Evaluarea instituţiilor
(1) Instituţiile de învăţămînt superior sînt supuse evaluării externe a calităţii o dată la 5 ani, în baza metodologiei şi a criteriilor elaborate de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.
(2) Evaluarea externă a instituţiilor de învăţămînt superior este luată în calcul la:
a) ierarhizarea instituţiilor de învăţămînt superior pe categorii în cadrul procedurii de acreditare;
b) autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi reacreditarea periodică a instituţiilor de învăţămînt superior, precum şi la ierarhizarea programelor de studii.
(3) Ierarhizarea instituţiilor de învăţămînt superior se efectuează în baza metodologiei aprobate de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare.
(4) În funcţie de categoria instituţiei de învăţămînt superior şi ierarhia programelor de studii se determină:
a) numărul de locuri cu finanţare de la bugetul de stat acordate instituţiei de învăţămînt superior;
b) fondurile bugetare alocate instituţiei de învăţămînt superior pentru activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică;
c) alte norme în condiţiile legii.
(5) Structura internă a instituţiei de învăţămînt superior se stabileşte în conformitate cu misiunea şi obiectivele asumate prin Carta universitară.
Articolul 84. Filiale şi consorţii
(1) În scopul asigurării calităţii, sporirii eficienţei, asigurării vizibilităţii internaţionale şi concentrării resurselor disponibile, instituţiile de învăţămînt superior, conform legislaţiei în vigoare:
a) se pot asocia în consorţii cu alte instituţii de învăţămînt superior din ţară şi de peste hotare;
b) pot obţine statutul de filială a altor instituţii de învăţămînt superior din ţară sau de peste hotare;
c) pot fuziona cu alte instituţii de învăţămînt, formînd o singură instituţie de învăţămînt cu statut de persoană juridică.
(2) Instituţiile de învăţămînt superior se pot asocia în consorţii şi cu organizaţii de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 85. Admiterea în învăţămîntul superior
(1) Admiterea în învăţămîntul superior se organizează numai la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în condiţiile legii.
(2) Planul de admitere în învăţămîntul superior cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.
(3) Admiterea în fiecare ciclu de studii superioare se organizează prin concurs, în baza metodologiei proprii a instituţiei de învăţămînt superior, în limita capacităţii de înmatriculare stabilită prin acreditare sau autorizarea de funcţionare provizorie. Criteriile de organizare a concursului de admitere se stabilesc prin Regulamentul-cadru de organizare a admiterii în învăţămîntul superior, aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
(4) Admiterea la programele de studii superioare se organizează în baza Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.
(5) Instituţiile de învăţămînt superior pot percepe de la candidaţi, în condiţiile legii, taxe de înscriere la concursul de admitere în cuantumul stabilit de instituţia de învăţămînt în baza metodologiei proprii, publicată pe pagina web oficială a instituţiei.
(6) Metodologia de admitere în instituţia de învăţămînt superior se publică pe pagina web oficială a instituţiei şi se afişează la sediul instituţiei cu doi ani înainte de punerea ei în aplicare.
(7) Monitorizarea admiterii în învăţămîntul superior se realizează de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Articolul 86. Contractul de studii
(1) Contractul de studii reglementează raporturile studentului cu instituţia de învăţămînt superior sub aspect academic, financiar, social şi alte aspecte specifice instituţiei de învăţămînt superior.
(2) Contractul de studii prevede obiectul contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor, taxa pentru întregul ciclu de studii, precum şi alte reglementări conform legislaţiei.
Articolul 87. Durata anului universitar
(1) În ciclul I de studii superioare (licenţa), anul academic este constituit din două semestre relativ egale, care includ două sesiuni de examene, stagiile de practică şi două vacanţe.
(2) Durata unui semestru constituie în medie 15 săptămîni de contact direct cu studenţii.
(3) Perioada de desfăşurare şi durata sesiunilor de examene, precum şi durata vacanţelor se stabilesc de instituţia de învăţămînt superior.
(4) Calendarul academic se stabileşte de senatul instituţiei de învăţămînt superior.
Articolul 88. Sistemul de credite de studii transferabile
(1) În sistemul de învăţămînt superior se aplică Sistemul european de credite transferabile (ECTS).
(2) Creditele de studii transferabile măsoară cantitatea de muncă necesară studentului în cadrul unui curs/disciplină academică pe parcursul unei unităţi de timp pentru a atinge nivelul minim al obiectivelor şi finalităţilor de învăţare programate şi se alocă după cum urmează:
a) pentru un semestru academic – 30 de credite de studii transferabile;
b) pentru un an academic – 60 de credite de studii transferabile.
(3) Instituţiile de învăţămînt superior pot accepta cel mult 30 de credite de studii transferabile acumulate în învăţămîntul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar, în baza cadrului normativ în vigoare.
(4) Metodologia de aplicare a sistemului de credite de studii transferabile se aprobă de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Capitolul II.
Organizarea programelor de studii în învăţămîntul superior
Articolul 89. Ciclul I – studii superioare de licenţă
(1) Admiterea la studiile superioare de licenţă se organizează pe bază de concurs de către instituţia de învăţămînt superior la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) La concursul de admitere în ciclul I de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de bacalaureat, ai diplomei de studii profesionale sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.
(3) Studiile superioare de licenţă corespund unui număr de 180–240 de credite de studii transferabile, cîte 30 de credite pentru fiecare semestru.
(4) Durata studiilor superioare de licenţă şi numărul corespunzător de credite de studii transferabile atribuit unui program de formare profesională (domeniu, specialitate) se stabilesc de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării ţinînd seama de:
a) Cadrul Naţional al Calificărilor în învăţămîntul superior;
b) cadrul ocupaţional şi competenţele necesare pentru profesare conform calificării obţinute;
c) specificul domeniului de formare profesională.
(5) Forma de evaluare finală a studiilor superioare de licenţă se stabileşte de senatul instituţiei de învăţămînt superior.
(6) Studiile superioare de licenţă se finalizează cu susţinerea examenului şi/sau tezei/proiectului de licenţă şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de licenţă.
(7) Diploma de studii superioare de licenţă este însoţită de suplimentul la diplomă, redactat în limbile română şi engleză.
(8) În cadrul studiilor superioare de licenţă, studentul poate obţine credite suplimentare în proporţie de cel mult 10% din numărul total de credite alocate programului de studii urmat. Creditele suplimentare acumulate la diverse discipline conexe se specifică în suplimentul la diplomă.
Articolul 90. Ciclul II – studii superioare de master
(1) Admiterea la studiile superioare de master se organizează pe bază de concurs de către instituţia de învăţămînt superior acreditată la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cu regulamentul instituţional. Data începerii anului universitar în ciclul II de studii superioare se stabileşte de senatul instituţiei de învăţămînt superior.
(2) La concursul de admitere în ciclul II de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de studii superioare de licenţă sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.
(3) Studiile superioare de master corespund unui număr de 90–120 de credite de studii transferabile, cîte 30 de credite pentru fiecare semestru.
(4) În cazul înscrierii în ciclul II de studii superioare la un program de studii diferit de domeniul absolvit la ciclul I de studii superioare, candidaţii urmează să acumuleze 30 de credite de studii transferabile la disciplinele fundamentale şi de specialitate aferente domeniului de studii pentru care optează, ceea ce reprezintă minimul curricular iniţial necesar.
(5) Minimul curricular iniţial necesar pentru continuarea studiilor superioare în ciclul II la alt domeniu de formare profesională poate fi obţinut în perioada studiilor superioare de licenţă.
(6) În ciclul I şi ciclul II de studii superioare trebuie să fie acumulate cel puţin 300 de credite de studii transferabile.
(7) Planul de admitere la programele de studii superioare de master se stabileşte de senatul instituţiei de învăţămînt superior, în funcţie de capacitatea de înmatriculare stabilită în urma acreditării sau autorizării provizorii a programelor respective.
(8) În ciclul II de studii superioare, activităţile didactice sînt susţinute de cadre didactice cu titlu ştiinţific sau, în cazul învăţămîntului artistic şi sportiv, cu titlu onorific.
(9) Studiile superioare de master se finalizează cu susţinerea publică a tezei/ proiectului de master şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de master. Tezele/proiectele de master se publică pe pagina web oficială a instituţiei de învăţămînt superior.
(10) Diploma de studii superioare de master este însoţită de suplimentul la diplomă redactat în limbile română şi engleză.
(11) Diploma de studii superioare de master atestă faptul că titularul a obţinut competenţe academice şi/sau profesionale specifice, inclusiv competenţe manageriale, de cercetare, dezvoltare şi inovare.
(12) Instituţiile de învăţămînt superior pot iniţia programe de studii superioare de master, cu respectarea cerinţelor de acreditare, la solicitarea instituţiilor/organizaţiilor publice sau private interesate, cu condiţia ca acestea să asigure finanţarea programelor corespunzătoare din surse proprii.
(13) În ciclul II de studii superioare se oferă:
a) programe de aprofundare, care asigură dezvoltarea competenţelor într-o specialitate din domeniul studiat la ciclul I;
b) programe interdisciplinare sau pluridisciplinare, care asigură dezvoltarea unor competenţe transversale specifice în două sau mai multe domenii de formare profesională;
c) programe complementare, care suplimentează competenţele obţinute în cadrul studiilor superioare de licenţă, în vederea extinderii ariei de inserţie profesională în cîmpul muncii.
(14) Programele de studii superioare de master trebuie să conţină şi o componentă de cercetare sau creaţie artistică în corespundere cu specificul programului de studii urmat.
Articolul 91. Studiile superioare integrate
(1) În ciclul I şi ciclul II de studii superioare pot fi organizate studii superioare integrate în următoarele domenii, reglementate prin norme de drept internaţional: medicină şi farmacie; medicină veterinară; arhitectură.
(2) Admiterea la studii superioare integrate se realizează concomitent şi în condiţii similare cu admiterea la studiile superioare de licenţă, în limita locurilor prevăzute în planul de înmatriculare aprobat de Guvern.
(3) În învăţămîntul superior integrat, durata cumulată a ciclurilor I şi II va corespunde unui număr de cel puţin 300 de credite de studii transferabile.
(4) Studiile superioare integrate se finalizează cu susţinerea examenului/ lucrării de absolvire şi cu eliberarea diplomei echivalente cu diploma de studii superioare de master.
Articolul 92. Programe comune de studii superioare
(1) Programul comun de studii superioare este o formă de colaborare dintre două sau mai multe instituţii responsabile în comun de:
a) elaborarea şi aprobarea programului de studii superioare de licenţă/ master/doctorat;
b) organizarea admiterii;
c) supervizarea academică, conferirea calificării şi asigurarea calităţii.
(2) Colaborarea, de regulă, se realizează în cadrul unui consorţiu al instituţiilor de învăţămînt superior cu alte instituţii şi organizaţii.
(3) Calificarea comună este acordată şi diploma comună este eliberată în una din următoarele formule:
a) o diplomă comună suplimentar la una sau mai multe diplome naţionale;
b) o diplomă comună emisă de către instituţiile care oferă programul comun de studiu fără eliberarea diplomei naţionale;
c) una sau mai multe diplome naţionale eliberate oficial şi un certificat pentru atestarea calificării acordate în comun.
(4) Diplomele şi certificatele comune se perfectează în limbile de comunicare stabilite în cadrul parteneriatului şi în limba engleză.
(5) Un program comun de studii superioare presupune că:
a) instituţiile membre ale consorţiului sînt autorizate provizoriu sau acreditate în ţara de origine;
b) fiecare membru al consorţiului dispune de permisiunea autorităţilor naţionale abilitate în acest scop pentru organizarea programului comun;
c) studenţii din fiecare instituţie participantă la programul comun realizează o perioadă de studiu în instituţiile partenere, dar nu neapărat în toate instituţiile consorţiului;
d) perioada de aflare a studenţilor la instituţiile sau organizaţiile partenere ale instituţiei de învăţămînt superior constituie o parte substanţială a programului comun;
e) perioadele de studiu şi examenele promovate la instituţiile partenere sînt recunoscute deplin şi în mod automat, în condiţiile legii;
f) cadrele didactice din instituţiile participante la consorţiu vor contribui în comun şi în mod egal la realizarea programului de studiu.
(6) Procedura de autorizare de funcţionare provizorie şi de acreditare a programelor comune de studii superioare se stabileşte de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare.
(7) Cotutela este un acord privind supervizarea/îndrumarea în comun a unui student al programului de master sau de doctorat de către doi conducători ştiinţifici, dintre care cel puţin unul este din Republica Moldova. Acordul de cotutelă se semnează între instituţiile care organizează programul de studii superioare în cotutelă, studentul semnînd contractul de studii cu ambele instituţii.
Articolul 93. Specialităţile duble
(1) În cadrul studiilor superioare de licenţă pot fi pregătiţi specialişti la specialităţi duble numai în domeniile ştiinţe ale educaţiei şi militărie.
(2) Durata studiilor la specialităţile duble la ciclul I de studii superioare în domeniul ştiinţe ale educaţiei este mai mare cu un an.
(3) Studiile superioare în programele de studii la specialităţi duble se finalizează cu acordarea unei singure calificări şi cu eliberarea unei singure diplome universitare în două specialităţi.
Articolul 94. Ciclul III – studii superioare de doctorat
(1) Programele de studii superioare de doctorat se desfăşoară în şcoli doctorale şi se finanţează prin mecanisme distincte. Şcolile doctorale se organizează în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior, precum şi în cadrul consorţiilor sau parteneriatelor naţionale şi internaţionale, constituite inclusiv cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.
(2) Şcolile doctorale sînt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.
(3) Şcolile doctorale gestionează bugetul alocat programelor de studii superioare de doctorat şi sînt supuse evaluării externe periodice în vederea asigurării calităţii, conform prevederilor legale. Fondurile alocate programelor de studii superioare de doctorat nu pot fi folosite în alte scopuri.
(4) Programele de studii superioare de doctorat corespund unui număr de 180 de credite de studii transferabile.
(5) Studiile superioare de doctorat se realizează prin programe de două tipuri:
a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică originală, recunoscută pe plan internaţional. Doctoratul ştiinţific constituie o precondiţie pentru dezvoltarea carierei profesionale în învăţămîntul superior şi în cercetare;
b) doctorat profesional, în domeniile artelor şi sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală în baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional. Doctoratul profesional poate satisface precondiţia pentru dezvoltarea carierei profesionale în învăţămîntul superior şi în cercetare în domeniile artelor şi sportului.
(6) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării propune Guvernului spre aprobare acordarea sau retragerea, după caz, a dreptului de organizare a studiilor superioare de doctorat instituţiilor de învăţămînt superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.
(7) Admiterea în ciclul III de studii superioare se organizează de instituţiile de învăţămînt superior, de consorţiile, parteneriatele naţionale şi internaţionale, inclusiv de cele constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, la programe de doctorat acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu legislaţia din domeniul educaţiei.
(8) La concursul de admitere la studiile superioare de doctorat pot participa candidaţii deţinători ai diplomei de studii superioare de master sau ai unui act de studii echivalent, recunoscut de structura abilitată cu recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.
(9) Studiile superioare de doctorat pot fi organizate ca învăţămînt cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.
(10) Planul de înmatriculare la studiile superioare de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.
(11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.
(12) Studiile superioare de doctorat se finalizează cu susţinerea publică a tezei de doctorat, cu conferirea titlului de doctor (în domeniul respectiv) şi cu eliberarea diplomei de doctor de către instituţia organizatoare a programului de studii superioare de doctorat în urma confirmării de către autoritatea naţională abilitată pentru confirmarea titlurilor ştiinţifice.
(13) În cazul finalizării studiilor superioare de doctorat fără susţinerea publică a tezei de doctorat, se eliberează un certificat care atestă frecventarea studiilor superioare de doctorat în domeniul respectiv, ceea ce constituie experienţă profesională de cercetare.
(14) Diploma de doctor conferă dreptul de a profesa în domeniul ştiinţelor/ artei/sportului, precum şi de a ocupa posturi în instituţii de învăţămînt superior, în organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, dar şi în alte instituţii şi organizaţii din economia naţională.
(15) Diploma de doctor conferă şi dreptul de înscriere în programele de postdoctorat.
(16) Regulamentul de organizare şi de desfăşurare a programelor de doctorat şi de postdoctorat este elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi aprobat de Guvern.
Articolul 95. Programele de postdoctorat
(1) Programele de postdoctorat se organizează în scopul realizării de cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative avansate.
(2) Programele de postdoctorat sînt destinate persoanelor cu diplomă de doctor şi au durata de cel mult 3 ani.
(3) Programele de postdoctorat sînt organizate în cadrul instituţiilor care realizează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare.
(4) Programele de postdoctorat se finanţează prin concurs de proiecte, organizat de instituţii publice şi private, din surse externe, granturi, burse, precum şi din fonduri speciale ale instituţiilor de învăţămînt superior şi ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, în condiţiile legii.
(5) Pe durata realizării programului de postdoctorat, postdoctorandul se poate încadra, prin cumul, în funcţia de cercetător ştiinţific în instituţii de învăţămînt superior sau în organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul muncii.
(6) Programele de postdoctorat se finalizează cu susţinerea publică a tezei de doctor habilitat sau în baza sintezei lucrărilor ştiinţifice publicate. Titlul de doctor habilitat se conferă de către instituţia care a organizat programul de postdoctorat. Confirmarea titlului şi eliberarea diplomei se realizează de către autoritatea naţională abilitată pentru confirmarea titlurilor ştiinţifice.
Articolul 96. Standardele educaţionale de stat în învăţămîntul superior
(1) Învăţămîntul superior se organizează şi se desfăşoară în baza standardelor de conţinut, standardelor de competenţe, standardelor naţionale de referinţă şi standardelor de acreditare.
(2) Standardele de conţinut şi standardele de competenţe se elaborează de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării pe domenii de formare profesională şi se aprobă de Guvern.
(3) Standardele naţionale de referinţă şi standardele de acreditare se elaborează pe domenii de formare profesională de către Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, se coordonează cu ministerele de resort şi se aprobă de Guvern.
Articolul 97. Cadrul Naţional al Calificărilor
(1) Cadrul Naţional al Calificărilor în învăţămîntul superior asigură transparenţa învăţămîntului superior, mobilitatea academică şi recunoaşterea diplomelor la nivel internaţional.
(2) Cadrul Naţional al Calificărilor în învăţămîntul superior include:
a) descrierea domeniilor de formare profesională;
b) descrierea calificărilor şi ocupaţiilor;
c) finalităţile de studiu şi competenţele (descriptori de nivel pe cicluri de studii superioare);
d) volumul de muncă necesar pentru fiecare ciclu de studii, exprimat în credite de studii transferabile;
e) metodele de învăţare, predare şi evaluare;
f) procedurile de asigurare a calităţii în învăţămîntul superior.
(3) Cadrul Naţional al Calificărilor în învăţămîntul superior se elaborează pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu de formare profesională, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi necesarul de calificări pe piaţa naţională şi europeană a muncii.
(4) Cadrul Naţional al Calificărilor în învăţămîntul superior este elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în colaborare cu organele centrale de resort, instituţiile de învăţămînt superior, agenţii economici, alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Guvern.
(5) Calificările acordate în învăţămîntul superior se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor în Învăţămîntul Superior, administrat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Articolul 98. Curriculumul în învăţămîntul superior
(1) Curriculumul în instituţiile de învăţămînt superior este elaborat în conformitate cu prevederile Cadrului Naţional al Calificărilor, pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu, şi este aprobat de senatul instituţiei.
(2) Concordanţa între curriculumul oferit de instituţia de învăţămînt superior şi calificarea acordată în urma absolvirii unui program de studii superioare este un criteriu obligatoriu de evaluare a calităţii instituţiei de învăţămînt superior.
Articolul 99. Evaluarea în învăţămîntul superior
(1) Evaluarea externă a procesului educaţional în învăţămîntul superior se efectuează de către Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare.
(2) Evaluarea internă a procesului educaţional în învăţămîntul superior se realizează de către structurile instituţionale de asigurare a calităţii, în baza unui regulament instituţional.
(3) Rezultatele academice ale studenţilor se evaluează:
a) pe parcursul semestrului;
b) la sfîrşitul semestrului;
c) la finalizarea programului de studii în cadrul fiecărui ciclu al învăţămîntului superior.
(4) Forma de evaluare la finalizarea programului de studii în învăţămîntul superior se stabileşte de senatul instituţiei de învăţămînt.
Articolul 100. Stagiile de practică
(1) Stagiile de practică ale studenţilor reprezintă una dintre formele obligatorii de formare a specialiştilor de înaltă calificare.
(2) Stagiile de practică se organizează de instituţiile de învăţămînt superior şi se realizează în cadrul instituţiilor, organizaţiilor, companiilor, societăţilor şi al altor structuri conform unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
(3) Structurile care oferă instituţiilor de învăţămînt superior locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor pot beneficia, din partea acestor instituţii, de:
a) prioritate în selectarea de absolvenţi pentru încadrare în propria structură;
b) parteneriat în organizarea de incubatoare de afaceri, laboratoare ştiinţifice, proiecte comune etc.;
c) transfer tehhnologic şi schimb de experienţă;
d) formare continuă a personalului în instituţia de învăţămînt superior.
(4) Stagiile de practică se efectuează în baza contractului încheiat de instituţia de învăţămînt superior şi/sau studenţi cu structurile ofertante de locuri de practică.
(5) Structurile care oferă locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Capitolul III.
Managementul învăţămîntului superior
Articolul 101. Managementul învăţămîntului superior
(1) În învăţămîntul superior managementul se realizează pe două niveluri: la nivel naţional – de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi la nivel instituţional – de către structurile de conducere şi administrative ale instituţiilor de învăţămînt superior.
(2) Managementul învăţămîntului superior se axează pe următoarele principii:
a) principiul autonomiei universitare şi libertăţii academice;
b) principiul responsabilităţii publice;
c) principiul conducerii strategice;
d) principiul gestionării eficiente şi transparente.
Articolul 102. Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţămînt superior Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţămînt superior este format din senat, consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, consiliul ştiinţific, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie şi rectorul instituţiei.
Articolul 103. Senatul
(1) Senatul instituţiei de învăţămînt superior reprezintă organul colectiv suprem de conducere, format din personal ştiinţifico-didactic şi nedidactic, ales prin votul secret al corpului profesoral-didactic al facultăţilor, departamentelor, centrelor ştiinţifice, din studenţi, aleşi de formaţiunile academice şi asociaţiile studenţeşti, din reprezentanţi ai organelor sindicale, în conformitate cu regulamentul instituţional elaborat în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Sînt din oficiu membri ai senatului rectorul, prorectorii şi decanii.
(2) Durata mandatului senatului este de 5 ani, sincronizată cu durata mandatului rectorului. Durata mandatului membrilor senatului din rîndul studenţilor este de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
(3) Senatul are următoarele competenţe şi atribuţii:
a) asigură respectarea principiului libertăţii academice şi al autonomiei universitare;
b) elaborează şi aprobă Carta universitară;
c) aprobă Planul de dezvoltare strategică instituţională;
d) aprobă bugetul instituţiei;
e) elaborează şi aprobă metodologiile şi regulamentele de organizare a activităţilor şi programelor academice, de cercetare şi creaţie artistică din cadrul instituţiei, precum şi metodologiile şi regulamentele de recrutare, angajare şi evaluare a cadrelor didactice;
f) aprobă structura organizatorică şi funcţională a instituţiei de învăţămînt. În cazul instituţiilor de învăţămînt în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice, structura organizatorică şi funcţională este propusă de senat şi aprobată de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice în subordinea cărora se află instituţiile respective;
g) elaborează şi aprobă regulamentul privind modul de alegere a rectorului, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării;
h) confirmă, fără drept de modificare, lista membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.
(4) Senatul este condus de rectorul instituţiei.
Articolul 104. Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională
(1) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională are următoarele competenţe şi atribuţii:
a) coordonează elaborarea Planului de dezvoltare strategică instituţională, care cuprinde viziunea, misiunea, strategia de dezvoltare a instituţiei de învăţămînt şi acţiunile principale pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, şi îl prezintă senatului pentru aprobare;
b) monitorizează, evaluează eficienţa utilizării resurselor financiare şi prezintă senatului pentru aprobare proiectul bugetului instituţiei de învăţămînt;
c) aprobă contractul-tip de studii şi cuantumul taxelor de studii;
d) asigură managementul instituţional privind drepturile de proprietate intelectuală şi de transfer tehnologic;
e) ia decizii, cu avizul favorabil al senatului, privind:
– dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului instituţiei, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;
– iniţierea şi închiderea programelor de studii, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;
– metodologia de salarizare şi stimulare a personalului;
– activităţile de antreprenoriat, parteneriatele public-private şi cooperarea cu mediul de afaceri;
– angajarea în consorţii şi fuzionarea cu alte instituţii de învăţămînt superior;
f) organizează şi desfăşoară alegerile pentru postul de rector în conformitate cu regulamentul instituţional de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
(2) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se constituie din nouă membri, după cum urmează:
a) trei membri desemnaţi: de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării – un membru, de Ministerul Finanţelor – un membru, de fondator – un membru. Membrii desemnaţi nu pot avea calitatea de salariat în cadrul ministerelor respective;
[Art.104 al.(2), lit.a) modificată prin LP315 din 30.11.18, MO13-21/18.01.19 art.76; în vigoare 18.01.19]
b) doi membri din rîndul cadrelor didactice titulare care nu deţin funcţii de conducere şi nu sînt membri ai senatului, selectaţi prin vot secret de adunarea generală a membrilor consiliilor facultăţilor şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor;
c) doi membri delegaţi din partea senatului care sînt experţi externi şi nu au calitatea de titulari ai instituţiei respective;
d) rectorul;
e) prorectorul responsabil de probleme financiare.
(21) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în componența Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățămînt superior private nu se includ reprezentanți desemnați de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și Ministerul Finanțelor. Deciziile Consiliului pentru dezvoltare strategică instituțională al instituției de învățămînt superior private sînt adoptate cu votul a 5 membri.
[Art.104 al.(21) introdus prin LP315 din 30.11.18, MO13-21/18.01.19 art.76; în vigoare 18.01.19]
(3) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se desemnează pentru un mandat de 5 ani.
(4) Preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională este ales de membrii acestuia. Angajaţii instituţiei nu pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.
(5) Componenţa Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională trebuie să includă economişti şi jurişti. Persoana desemnată de Ministerul Finanţelor trebuie să deţină competenţe specifice privind monitorizarea şi auditarea financiară.
(6) La constituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se respectă principiul egalităţii de gen.
(7) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se întruneşte cel puţin o dată în trimestru sau ori de cîte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 1/3 din numărul membrilor.
(8) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de instituţia de învăţămînt beneficiază de o indemnizaţie lunară, cu excepţia rectorului şi a prorectorului. Indemnizaţia respectivă se plăteşte din bugetul instituţiei de învăţămînt pentru membrii desemnaţi de aceasta, iar pentru membrii desemnaţi de fondator şi ministerele de resort – din bugetul fondatorului.Cuantumul indemnizației este de 1000 de lei pentru membri și de 2000 de lei pentru președintele Consiliului. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul instituţiilor de învăţămînt în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice.
[Art.104 al.(8) modificat prin LP315 din 30.11.18, MO13-21/18.01.19 art.76; în vigoare 18.01.19]
(9) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională poartă răspundere pentru deciziile luate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 105. Conducerea instituţiilor
(1) Conducerea operativă a instituţiei de învăţămînt superior este asigurată de rector, asistat de prorectori, cu sprijinul consiliului de administraţie.
(2) Rectorul este executorul de buget al instituţiei de învăţămînt superior.
(3) Rectorul se alege de către adunarea generală a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor cu votul majorităţii membrilor.
(4) Iniţierea procesului de alegere a rectorului se face de către Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională prin publicarea unui anunţ cu 2 luni înainte de expirarea mandatului rectorului în exerciţiu.
(5) Pot fi aleşi în postul de rector candidaţii care deţin titluri ştiinţifice sau ştiinţifico-didactice şi au experienţă de cel puţin 5 ani în învăţămîntul superior şi cercetare.
(6) Candidaţii la postul de rector membri ai Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională nu pot participa la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
(7) Dosarele candidaţilor la postul de rector se depun la Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, care verifică corespunderea acestora cu condiţiile stipulate la alin. (5). Alegerile pot avea loc în cazul în care au fost înregistrate dosarele a cel puţin 2 candidaturi eligibile.
(8) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională face publică lista candidaţilor eligibili şi organizează procesul de alegere a candidatului la funcţia de rector de către adunarea generală a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor. Alegerile se realizează prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat.
(9) Rectorul este confirmat în post, în baza rezultatelor alegerilor, prin ordinul fondatorului, în termen de cel mult 3 luni.
(10) Rectorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului la iniţiativa majorităţii membrilor senatului sau a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, a fondatorului, prin decizia adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor, cu votul majorităţii membrilor, în caz de:
a) îndeplinire necorespunzătoare a condiţiilor specificate în contractul individual de muncă şi în Carta universitară;
b) nerespectare a obligaţiilor de responsabilitate publică specificate la art. 107 alin. (1).
(11) Rectorul numeşte prorectorii pe perioada mandatului său nu mai tîrziu de 6 luni de la data învestirii în funcţie.
(12) Rectorul iniţiază, prin intermediul comisiilor de concurs aprobate de senat, concursul pentru funcţia de decan şi şef de departament/catedră, conform regulamentului instituţional, în termen de cel mult 6 luni de la vacantarea funcţiei respective.
(13) Funcţia de rector, prorector şi decan poate fi deţinută de una şi aceeaşi persoană nu mai mult de două mandate consecutive, a cîte 5 ani fiecare.
(14) Rectorii, prorectorii, decanii şi şefii de departament/catedră din cadrul instituţiilor de învăţămînt în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice sînt numiţi în funcţii de conducătorii autorităţilor de resort din domeniile apărării, securităţii şi ordinii publice, în subordinea cărora se află instituţiile respective, conform cadrului normativ special al domeniilor menţionate.
(15) Fondatorul încheie un contract individual de muncă cu rectorul, care include şi prevederi ce ţin de condiţiile de salarizare. Acestea se stabilesc de către fondator la propunerea senatului. Rectorul încheie un contract individual de muncă cu prorectorul.
(16) Pentru accesarea mijloacelor financiare publice, rectorul încheie contracte cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau cu organele centrale de resort.
(17) Rectorul prezintă anual senatului, Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi fondatorilor un raport privind activitatea instituţiei, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei.
Articolul 106. Administrarea patrimoniului
(1) Instituţiile de învăţămînt superior publice şi private au patrimoniu propriu pe care îl gestionează conform legii.
(2) Clădirile şi terenurile în/pe care, la data intrării în vigoare a prezentului cod, îşi desfăşoară activitatea instituţiile de învăţămînt superior publice fac parte din domeniul public al statului şi nu pot fi înstrăinate, iar celelalte bunuri sînt proprietatea instituţiilor de învăţămînt superior publice.
(3) Instituţiile de învăţămînt superior publice sînt în drept să procure din surse proprii, precum şi din orice alte surse legale, bunuri imobile şi mobile, terenuri sau orice alt patrimoniu necesar pentru activitatea acestora. Bunurile respective reprezintă proprietatea instituţiilor de învăţămînt superior publice.
(4) Bunurile care constituie proprietatea instituţiei de învăţămînt superior publice pot fi date în locaţiune, în arendă sau pot fi vîndute doar cu condiţia că veniturile obţinute vor fi folosite pentru dezvoltarea instituţiei respective.
(5) Deciziile privind bunurile care constituie proprietatea instituţiilor de învăţămînt superior publice se iau cu votul a 2/3 din numărul membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului, aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor, în conformitate cu Planul de dezvoltare strategică instituţională. Deciziile luate sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor.
(6) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învăţămînt superior publice se folosesc în scopuri educaţionale, de cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi pentru servicii auxiliare (cămine, cantine, săli de sport etc.). Acestea nu pot fi folosite în calitate de gaj pentru accesarea creditelor bancare.
(7) Bunurile aflate în gestiunea instituţiilor de învăţămînt superior publice –bunuri ce fac parte din domeniul public al statului – pot fi concesionate în scopuri lucrative sau date în locaţiune, arendă şi administrare pe perioade de pînă la 5 ani prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, cu avizul pozitiv al senatului aprobat cu votul a 2/3 din numărul membrilor. Aceste decizii sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor.
(8) Instituţiile de învăţămînt superior au posibilitatea de a crea, independent sau în parteneriat, prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, instituţii publice de cercetare şi inovare, centre experimentale şi didactice, clinici universitare, spitale universitare, staţiuni şi terenuri didactice, incubatoare de afaceri, cluburi sportive şi studiouri de creaţie, precum şi societăţi comerciale, prin care să îşi realizeze misiunea şi să valorifice propriile rezultate ale activităţilor de cercetare şi inovare desfăşurate. Aceste decizii sînt aduse la cunoştinţa fondatorilor. Orice profit realizat din asemenea activităţi constituie venitul propriu al instituţiei de învăţămînt superior şi urmează a fi investit obligatoriu în scopul realizării misiunii asumate prin Carta universitară.
(9) Instituţiile de învăţămînt superior private sînt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.
(10) Proprietăţile dobîndite din activităţile de antreprenoriat ale instituţiei de învăţămînt sînt proprietate a instituţiei.
Articolul 107. Responsabilitatea publică
(1) Responsabilitatea publică a instituţiei de învăţămînt superior constă în:
a) respectarea legislaţiei în vigoare, a Cartei universitare şi a politicilor naţionale în domeniul învăţămîntului superior;
b) aplicarea reglementărilor în vigoare cu privire la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţămîntul superior;
c) respectarea politicilor de echitate şi etică universitară cuprinse în Carta universitară;
d) asigurarea eficienţei utilizării resurselor şi a calităţii actului managerial, conform prezentului cod;
e) asigurarea transparenţei proceselor decizionale şi a activităţilor desfăşurate, conform legislaţiei în vigoare;
f) respectarea libertăţii academice a personalului didactic şi ştiinţific, precum şi a drepturilor şi libertăţilor studenţilor.
(2) Rectorul şi preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională sînt responsabili de asigurarea respectării obligaţiilor ce derivă din principiul de responsabilitate publică.
Articolul 108. Consiliul de etică şi management
(1) Misiunea de verificare a asigurării responsabilităţii publice a instituţiilor de învăţămînt superior revine Consiliului de etică şi management, care se constituie la nivel naţional, este o structură deliberativă independentă şi funcţionează în baza unui regulament elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Consiliul este format, cu respectarea principiului nediscriminării şi transparenţei, din 11 membri, după cum urmează:
a) trei reprezentanţi numiţi de Consiliul Rectorilor;
b) doi reprezentanţi numiţi de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării;
c) un reprezentant numit de Ministerul Finanţelor;
d) doi reprezentanţi numiţi de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare;
e) un reprezentant al sindicatelor din domeniul educaţiei;
f) un reprezentant al asociaţiilor şi organizaţiilor studenţeşti;
g) un reprezentant al societăţii civile.
(2) Nu pot face parte din Consiliul de etică şi management rectorii, membrii consiliilor de dezvoltare strategică instituţională ale instituţiilor de învăţămînt superior, precum şi persoanele care exercită funcţii de demnitate publică.
(3) Secretariatul Consiliului de etică şi management este asigurat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi include obligatoriu un jurist.
(4) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management în legătură cu nerespectarea prevederilor art. 107 alin. (1). Din momentul primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management are obligaţia de a investiga aspectele invocate şi de a răspunde în termen de 3 luni.
(5) În cazul în care se constată nerespectarea prevederilor ce ţin de responsabilitatea publică conform art. 107 alin. (1), Consiliul de etică şi management, în termen de 10 zile de la data constatării, sesizează Consiliul de dezvoltare strategică instituţională al instituţiei de învăţămînt superior, cu informarea fondatorului.
(6) Dacă, în termen de 3 luni de la data sesizării de către Consiliul de etică şi management, instituţia de învăţămînt superior nu întreprinde acţiuni de corectare a abaterilor de la obligaţiile de responsabilitate, fondatorul aplică, în termen de cel mult 4 luni de la data constatării abaterii, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) propune adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor revocarea din funcţie a rectorului;
b) reduce sau sistează finanţarea de la bugetul de stat;
c) iniţiază procedura de reorganizare sau lichidare a instituţiei de învăţămînt superior.
Articolul 109. Carta universitară
(1) Carta universitară este documentul care stabileşte misiunea, principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea universităţii şi a altor instituţii de învăţămînt superior.
(2) Carta universitară prevede, în mod obligatoriu:
a) procedura de alegere/desemnare/revocare a personalului de conducere;
b) normele de etică şi deontologie academică;
c) principiile de gestiune a resurselor instituţiei de învăţămînt superior;
d) condiţiile de constituire, de stabilire a destinaţiei şi de utilizare a propriilor fonduri;
e) condiţiile de încheiere a contractelor cu instituţii publice şi agenţi economici în scopul realizării unor programe sau proiecte de cercetare fundamentală şi aplicativă, de creaţie artistică, de transfer tehnologic şi de perfecţionare a calificării profesionale a specialiştilor;
f) condiţiile de asociere cu alte instituţii de învăţămînt superior sau organizaţii;
g) principii generale de construire, modernizare, gestionare şi utilizare a bazei materiale a instituţiei de învăţămînt superior, aferente procesului de învăţămînt şi cercetării ştiinţifice;
h) principiile de cooperare cu instituţii de învăţămînt superior din străinătate şi de aderare la organizaţii europene şi internaţionale;
i) principiile de colaborare a universităţilor cu sindicatele şi organizaţiile studenţeşti legal constituite;
j) modul de administrare a drepturilor de proprietate intelectuală în instituţia de învăţămînt superior;
k) orice alte aspecte considerate relevante de către senat şi care corespund legislaţiei în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de senat numai după consultarea comunităţii universitare.
(4) Carta universitară se adoptă după obţinerea avizului favorabil din partea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării. Avizul se emite de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în cel mult 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţămînt superior.
(5) În cazul în care Ministerul Educației, Culturii și Cercetării nu răspunde solicitării instituţiei de învăţămînt superior în termenul prevăzut la alin. (4), Carta universitară se consideră avizată favorabil.
Articolul 110. Relaţiile cu piaţa muncii şi mediul de afaceri
(1) Instituţiile de învăţămînt superior colaborează cu mediul de afaceri la formarea cadrelor de înaltă calificare.
(2) Relaţiile de parteneriat ale instituţiilor de învăţămînt superior cu mediul de afaceri se realizează prin:
a) stabilirea rolurilor, interdependenţei şi responsabilităţilor tuturor actorilor implicaţi în procesul de formare şi inserţie profesională;
b) stabilirea unui cadru facilitator şi cooperant de interacţiune a sistemului de învăţămînt superior cu piaţa muncii;
c) fondarea de societăţi comerciale pentru practicarea activităţilor economice ce ţin exclusiv de scopurile specificate în Planul de dezvoltare strategică instituţională;
d) realizarea parteneriatului public-privat.
(3) Prestarea serviciilor de către instituţiile de învăţămînt superior şi de către mediul de afaceri, precum şi beneficierea de aceste servicii, se abordează în mod egal şi echitabil.
(4) Parteneriatul dintre învăţămîntul superior şi mediul de afaceri prevede:
a) crearea centrelor comune de ghidare şi consiliere în carieră şi de angajare a absolvenţilor pe piaţa muncii;
b) organizarea tîrgurilor şi a burselor locurilor de muncă;
c) crearea incubatoarelor de afaceri şi a laboratoarelor de cercetare comune;
d) organizarea formării profesionale continue;
e) oferirea locurilor pentru stagii de practică;
f) angajarea reprezentanţilor de înaltă calificare din mediul de afaceri în activitatea de elaborare a Cadrului Naţional al Calificărilor, a Clasificatorului ocupaţiilor şi a standardelor profesionale;
g) implicarea cadrelor de înaltă calificare din mediul de afaceri în monitorizarea şi evaluarea calităţii învăţămîntului superior;
h) integrarea dimensiunii de gen în toate activităţile relevante;
i) oferirea oportunităţilor de conciliere a studiilor şi responsabilităţilor familiale pentru tineri;
j) alte activităţi şi acţiuni legale.
(5) Monitorizarea angajării absolvenţilor pe piaţa muncii se realizează de către instituţiile de învăţămînt superior în colaborare cu angajatorii.
Articolul 111. Angajarea absolvenţilor pe piaţa muncii
(1) Angajarea pe piaţa muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Pentru angajarea absolvenţilor în primul an după absolvire, agenţii economici persoane juridice de drept privat beneficiază de facilităţi fiscale în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Articolul 112. Asigurarea calităţii
(1) Asigurarea calităţii în învăţămîntul superior este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studii, prin care se formează şi se consolidează încrederea beneficiarilor că instituţia ofertantă de educaţie satisface şi îmbunătăţeşte standardele de calitate în conformitate cu misiunea asumată de aceasta.
(2) Managementul calităţii în învăţămîntul superior este asigurat:
a) la nivel naţional – de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare;
b) la nivel instituţional – de structuri interne de asigurare a calităţii.
(3) Un sistem de asigurare a calităţii pe deplin funcţional presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcţionare provizorie, care reprezintă actul de înfiinţare a instituţiei şi acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţămînt şi de a organiza admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, suplimentar la drepturile prevăzute la lit. a), dreptul de a organiza examenul de finalizare a studiilor, precum şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Articolul 113. Evaluarea calităţii
(1) Evaluarea calităţii în învăţămîntul superior constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o instituţie ofertantă de educaţie şi programul acesteia îndeplinesc standardele naţionale de referinţă.
(2) Evaluarea calităţii în învăţămîntul superior reprezintă un ansamblu complex de activităţi de autoevaluare, evaluare internă şi evaluare externă a calităţii, în conformitate cu standardele de acreditare, criteriile şi indicatorii aprobaţi.
(3) Autoevaluarea şi evaluarea internă a calităţii în învăţămîntul superior sînt realizate de către structurile instituţionale responsabile de asigurarea calităţii, în conformitate cu standardele naţionale de referinţă.
(4) Evaluarea externă a calităţii în învăţămîntul superior este realizată de către Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare sau o altă agenţie de evaluare a calităţii, înscrisă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţămîntul Superior.
(5) Evaluarea calităţii în învăţămîntul superior vizează:
a) capacitatea instituţională;
b) eficienţa educaţională, inclusiv rezultatele academice;
c) calitatea programelor de formare profesională iniţială şi continuă;
d) managementul instituţional al calităţii;
e) rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi/sau ale creaţiei artistice;
f) concordanţa dintre evaluarea internă şi situaţia reală.
Articolul 114. Evaluarea externă în vederea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării
(1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în oferirea de programe de studii superioare se supune obligatoriu procesului de evaluare externă, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, înainte de a începe să activeze.
(2) Autorizarea de funcţionare provizorie a programelor de studii din învăţămîntul superior expiră după prima promoţie de absolvenţi.
(3) Acreditării sînt supuse atît instituţia de învăţămînt superior, cît şi programele de studii.
(4) În învăţămîntul superior, acreditarea programelor de studii superioare de licenţă (ciclul I) se face pentru fiecare program care conduce la o calificare universitară distinctă.
(5) Instituţiile de învăţămînt superior nu pot obţine autorizare de funcţionare provizorie sau acreditare pentru programele de studii superioare de master şi de doctorat (ciclurile II şi III) dacă nu sînt acreditate programele de studii superioare de licenţă (ciclul I) din acelaşi domeniu.
(6) În instituţiile care nu au drept misiune principală oferirea de programe de studii, evaluarea instituţională se face, exclusiv, pe subdiviziunea administrativă care organizează programele de studii.
(7) Evaluarea externă în vederea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării se declanşează şi se desfăşoară conform metodologiilor elaborate de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.
(8) După obţinerea acreditării, programele de studii şi instituţiile de învăţămînt superior sînt supuse evaluării externe periodic, în vederea reacreditării, cel puţin o dată la 5 ani.
(9) În cazul obţinerii rezultatelor negative la evaluarea externă a instituţiilor de învăţămînt superior, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării retrage dreptul de activitate a instituţiilor sau de organizare a programelor de studii, studenţii fiind repartizaţi la programe similare din alte instituţii de învăţămînt pînă la înlăturarea motivelor care au stat la baza rezultatelor negative ale evaluării. Prevederile prezentului alineat se aplică şi programelor de studii superioare de doctorat oferite de organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, precum şi organizaţiilor respective în ceea ce priveşte organizarea studiilor superioare de doctorat.
(10) Decizia cu privire la autorizarea de funcţionare provizorie, la acreditare, neacreditare sau la retragerea dreptului de activitate a unei instituţii de învăţămînt superior sau de organizare a unui program de studii se adoptă de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în baza rezultatelor evaluării efectuate de Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare.
Articolul 115. Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare
(1) Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație şi Cercetare este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educaţiei, Culturii și Cercetării, instituită de Guvern, finanţată din bugetul de stat şi din venituri proprii.
(2) Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) realizează politicile statului în domeniul calităţii învăţămîntului profesional tehnic, superior şi al calităţii în formarea continuă;
b) elaborează, în conformitate cu standardele europene în domeniu, şi face publică propria metodologie de evaluare şi acreditare a instituţiilor ofertante de programe de formare profesională şi a programelor acestora pe care o propune spre aprobare Guvernului;
c) formulează şi revizuieşte periodic, în baza bunelor practici europene şi internaţionale, standardele de acreditare, standardele naţionale de referinţă şi indicatorii de performanţă utilizaţi la evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţămînt;
d) evaluează, pe bază contractuală, instituţiile ofertante de programe de formare profesională, precum şi programele acestora, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, acreditării şi reacreditării în învăţămîntul profesional tehnic, în învăţămîntul superior şi în formarea continuă;
e) efectuează, în bază contractuală, la solicitarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, evaluarea calităţii unor programe şi instituţii ofertante de programe de formare profesională în învăţămîntul profesional tehnic, superior şi în formarea continuă;
e1) acreditează instituţiile şi asigură calitatea în învăţămîntul general;
e2) evaluează modul de realizare a Curriculumului naţional și administrează examenele şi evaluările în învăţămîntul general;
f) asigură obiectivitatea şi validitatea rezultatelor obţinute în procesul evaluării externe a instituţiilor ofertante de programe şi a programelor acestora;
g) asigură transparenţa în procesul de evaluare externă, inclusiv prin publicarea rezultatelor evaluării;
h) elaborează şi publică lucrări în domeniul evaluării şi acreditării instituţiilor de învăţămînt;
i) publică manuale, ghiduri metodice, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare şi de asigurare internă şi externă a calităţii;
j) elaborează Codul de etică profesională a experţilor antrenaţi în evaluare;
k) prezintă Guvernului raportul anual de activitate şi îl publică pe pagina sa web oficială;
l) elaborează periodic rapoarte de autoevaluare a calităţii propriei activităţi în vederea pregătirii evaluării externe de către agenţii similare din alte ţări;
m) colaborează cu agenţii similare din alte ţări pentru dezvoltarea şi aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătăţire a calităţii programelor de formare profesională;
n) face demersurile necesare ca, în cel mult 3 ani de la înfiinţare, să fie înscrisă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţămîntul Superior.
(3) În exercitarea atribuţiilor, Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare are următoarele drepturi:
a) să antreneze colaboratori externi, experţi în domeniul său de activitate, remuneraţi;
b) să alcătuiască, în baza unei metodologii transparente şi folosind criterii de competenţă şi competitivitate, propriul registru de evaluatori, pe care îi pregăteşte metodologic şi îi deleagă pentru efectuarea misiunilor de evaluare externă a calităţii;
c) să verifice, la încheierea misiunii de evaluare, respectarea metodologiei de evaluare aplicate de experţi;
d) să informeze instituţia evaluată şi Ministerul Educației, Culturii și Cercetării despre rezultatele evaluării externe.
(4) Agenţia Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare se constituie din:
a) Consiliul de conducere;
b) comisiile de profil;
c) aparatul administrativ.
(5) În cadrul Agenţiei Naționale de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare funcţionează subdiviziunea de evaluare a programelor şi a instituţiilor ofertante de programe de formare profesională din învăţămîntul superior, subdiviziunea de acreditare a programelor şi instituţiilor ofertante de programe de formare profesională din învăţămîntul superior, subdiviziunea dedicată învăţămîntului profesional tehnic, precum şi alte subdiviziuni necesare pentru realizarea atribuţiilor sale, constituite de către Consiliul de conducere.
(6) Pe lîngă subdiviziuni funcţionează, conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, comisii pe specialităţi, care îşi întocmesc registre de experţi-evaluatori pe bază de concurs deschis.
(7) Conducerea executivă a Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Profesional este exercitată de către preşedintele Consiliului de conducere, numit în funcţie de Guvern, asistat de vicepreşedinte şi secretarul general.
(8) Consiliul de conducere este constituit din 15 membri: cadre cu funcţii ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice şi cîte un reprezentant al studenţilor şi al mediului de afaceri. Membrii Consiliului de conducere nu pot deţine funcţii de demnitate publică, funcţia de rector sau de director al instituţiei de învăţămînt.
(11) Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul general al Consiliului de conducere sînt aleşi din rîndul membrilor acestuia, pentru un mandat de 4 ani.
(12) Modul de funcționare a Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Educație şi Cercetare, atribuţiile președintelui, vicepreședintelui, secretarului general şi ale comisiilor de profil, condiţiile, procedurile de selectare şi desemnare a acestora, structura şi efectivul-limită ale aparatului administrativ, metodologia de calculare a taxelor, precum şi taxele percepute pentru procedurile de evaluare se stabilesc prin regulamentul aprobat de Guvern.
Capitolul V.
Personalul din învăţămîntul superior
Articolul 117. Categoriile de personal
(1) Personalul din învăţămîntul superior se constituie din:
a) personal ştiinţifico-didactic: lector universitar, conferenţiar universitar, profesor universitar;
b) personal ştiinţific: cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific superior, cercetător ştiinţific coordonator, cercetător ştiinţific principal;
c) personal didactic: asistent universitar, formator, maestru de concert, maistru de instruire, antrenor;
d) personal didactic auxiliar: bibliotecar, informatician, laborant metodist, acompaniator;
e) alte categorii de personal: personal administrativ şi tehnic, secretar-referent, tehnician, inginer-tehnician, medic, asistent medical, precum şi personal auxiliar şi de deservire.
(2) În învăţămîntul superior sînt următoarele titluri:
a) ştiinţifice – doctor şi doctor habilitat;
b) ştiinţifico-didactice – conferenţiar universitar şi profesor universitar.
(3) Titlurile ştiinţifico-didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar se conferă de către senatul instituţiei de învăţămînt superior, în funcţie de domeniul ştiinţific, şi se confirmă de către autoritatea naţională abilitată pentru confirmarea titlurilor ştiinţifice.
(4) Conferirea titlurilor ştiinţifico-didactice se reglementează printr-un regulament elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi aprobat de Guvern.
(5) Personalului din învăţămîntul superior i se garantează dreptul la libertate academică în conformitate cu prevederile Cartei universitare.
(6) Personalul din învăţămîntul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare.
(7) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor creaţiei ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.
(8) Personalul ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida la obţinerea de granturi naţionale şi internaţionale, fără restricţii ale libertăţii academice.
Articolul 118. Ocuparea funcţiilor didactice, ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice
(1) Funcţiile didactice, ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în învăţămîntul superior se ocupă prin concurs, în conformitate cu regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
(2) Angajarea prin cumul a personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific se realizează în baza echivalării funcţiilor, după cum urmează:
a) funcţia de cercetător ştiinţific se echivalează cu funcţia de asistent universitar şi viceversa;
b) funcţia de cercetător ştiinţific superior se echivalează cu funcţia de lector universitar şi viceversa;
c) funcţia de cercetător ştiinţific coordonator se echivalează cu funcţia de conferenţiar universitar şi viceversa;
d) funcţia de cercetător ştiinţific principal se echivalează cu funcţia de profesor universitar şi viceversa.
Articolul 119. Normarea activităţii ştiinţifico-didactice şi de cercetare
(1) Norma ştiinţifico-didactică se constituie din:
a) activitatea didactică auditorială (contact direct cu studenţii), realizată prin:
– ore de curs;
– seminare, lucrări de laborator, lucrări practice, lucrări de proiectare, stagii didactice/clinice şi alte forme aprobate de senat;
b) activitatea didactică neauditorială, realizată prin:
– conducerea stagiilor de practică;
– conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;
– conducerea proiectelor sau tezelor de licenţă, de master, de doctorat;
– monitorizarea activităţii individuale a studenţilor;
– activităţi de evaluare şi monitorizare;
– consultaţii, ghidare directă a activităţii individuale a studentului;
– alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;
c) activitatea de cercetare, transfer tehnologic, de creaţie artistică şi sportivă, realizată prin:
– efectuarea cercetărilor ştiinţifice sau realizarea creaţiei artistice;
– elaborarea de curricula;
– elaborarea produselor de program;
– publicarea articolelor ştiinţifice;
– brevetarea rezultatelor cercetării;
– elaborarea şi editarea monografiilor, culegerilor ştiinţifice;
– realizarea tezelor de doctorat;
– realizarea creaţiilor componistice, literare, de arte plastice, decorative sau design;
– montarea spectacolelor;
– realizarea rolurilor centrale în producţii teatrale, cinematografice şi/sau televizate;
– participarea la proiecte ştiinţifice şi coordonarea de proiecte ştiinţifice;
– participarea la conferinţe ştiinţifice, festivaluri artistice şi competiţii sportive;
– alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;
d) activitatea metodică, realizată prin:
– pregătirea pentru predarea cursului;
– elaborarea suporturilor de curs;
– proiectarea didactică a activităţilor, inclusiv a celor individuale;
– elaborarea de curricula;
– elaborarea recomandărilor metodice pentru studenţi;
– elaborarea metodologiilor şi a testelor de evaluare a rezultatelor academice;
– conducerea seminarelor metodologice;
– alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale.
(2) Norma activităţii de cercetare pentru cadrele ştiinţifice titulare se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Activitatea didactică se cuantifică în ore convenţionale în cadrul unei unităţi de timp, de regulă săptămînă, semestru, an.
(4) În învăţămîntul superior, unitatea de timp pentru curs, seminar, activităţi de laborator şi lucrări practice este de 2 ore convenţionale. Ora convenţională în învăţămîntul superior constituie 45 de minute.
(5) Activităţile incluse în norma ştiinţifico-didactică şi prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) se cuantifică în ore convenţionale în baza metodologiei aprobate de senatul instituţiei de învăţămînt superior, în funcţie de profil şi specializare.
(6) Norma didactică anuală a personalului didactic include şi ghidarea directă a activităţii individuale a studentului.
(7) În norma didactică a asistentului universitar nu pot fi incluse ore de curs.
(8) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă ştiinţifico-didactică, realizată prin cumularea activităţilor menţionate la alin. (1), este de 35 de ore astronomice pe săptămînă.
(9) Senatul instituţiei de învăţămînt superior stabileşte diferenţiat norma ştiinţifico-didactică, în baza propriei metodologii.
(10) Norma de activitate a altor categorii de personal din învăţămîntul superior se stabileşte în conformitate cu Codul muncii.
(11) Personalul de conducere din învăţămîntul superior (rector, prorector, decan, şef de departament sau şef de catedră) poate cumula funcţii ştiinţifico-didactice şi ştiinţifice în conformitate cu regulamentele instituţionale.
(12) Norma didactică constituită din activităţile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) poate fi redusă pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), în baza metodologiei aprobate de senat.
Articolul 120. Evaluarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific
(1) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învăţămîntul superior face parte din sistemul de asigurare a calităţii şi se realizează periodic în conformitate cu regulamentele instituţionale.
(2) Evaluarea personalului implicat în activitatea didactică şi de cercetare din învăţămîntul superior se efectuează în funcţie de performanţele didactice, performanţele de cercetare, participarea la viaţa academică, de alte criterii prevăzute în regulamentul instituţional.
(3) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic este realizată de către:
a) administraţia instituţiei;
b) şeful de departament sau catedră;
c) comisia de asigurare a calităţii;
d) colegi şi experţi;
e) studenţi;
f) alte structuri abilitate.
(4) Evaluarea personalului ştiinţifico-didactic de către studenţi este obligatorie.