CRITERII PENTRU EVALUAREA GENERALĂ A COMPATIBILITĂȚII AJUTOARELOR PENTRU FINANȚARE DE RISC
Secțiunea 3.
A doua condiție: evitarea efectelor negative asupra schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene
67. Evaluarea efectelor negative implică evaluări economice și sociale complexe. Orice măsură de ajutor de stat duce la denaturări ale mediului concurențial și are un efect asupra schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene. Pentru a stabili dacă efectele de denaturare ale ajutorului sunt limitate la minimum, Consiliul Concurenței verifică dacă ajutorul este necesar, adecvat și proporțional. Pentru a înlesni efectuarea acestei verificări, furnizorii ajutorului de stat trebuie să prezinte elemente de probă sub forma unei evaluări ex ante, în conformitate cu Subsecțiunea 3.1. din prezentul capitol.
68. Consiliul Concurenței evaluează efectele negative ale ajutorului pentru finanțare de risc asupra mediului concurențial și asupra condițiilor schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene. Ajutoarele în domeniul finanțării de risc pot duce la excluderea investitorilor privați, pot avea efecte de denaturare la nivelul intermediarilor financiari, pot cauza denaturări specifice ale pieței produselor și pot avea efecte de delocalizare. Consiliul Concurenței examinează efectele negative ale ajutorului asupra mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene și le pune în balanță cu efectele pozitive ale ajutorului. În cazul în care efectele pozitive depășesc efectele negative, Consiliul Concurenței consideră ajutorul ca fiind compatibil.
69. Consiliul Concurenței verifică dacă ajutorul respectă cerințele în materie de transparență.
Subsecțiunea 3.1. Elementele de bază ale evaluării ex ante
70. Ajutorul de stat poate fi justificat numai dacă poate determina o evoluție semnificativă pe care piața nu o poate realiza ea însăși, cum ar fi prin remedierea unei disfuncționalități a pieței sau prin înlăturarea unui alt obstacol relevant care împiedică furnizarea de finanțare de risc sau de investiții.
71. Ajutorul de stat poate fi necesar pentru a spori furnizarea de finanțare de risc într-o situație în care piața nu reușește să producă singură un rezultat eficient sau nu produce un rezultat în timp util. Consiliul Concurenței consideră că nu există o disfuncționalitate generală a pieței în ceea ce privește accesul la finanțare al întreprinderilor nou-înființate, al IMM-urilor sau al întreprinderilor mici cu capitalizare medie, ci numai o disfuncționalitate legată de anumite grupuri de întreprinderi nou-înființate, de IMM-uri și de unele tipuri de întreprinderi cu capitalizare medie, în funcție de contextul economic și de domeniul de activitate (de exemplu, în unele sectoare, riscurile pot fi supraestimate).
72. Consiliul Concurenței trebuie să evalueze dacă măsura de finanțare de risc propusă îndeplinește criteriile de compatibilitate în conformitate cu prezentul Regulament. În acest scop, furnizorul de ajutor de stat trebuie să prezinte Consiliului Concurenței o evaluare ex ante aprofundată sau, după caz, o serie de evaluări.
73. Evaluarea ex ante aprofundată trebuie să aibă la bază elemente de probă obiective și actualizate și cele mai bune practici și metodologii disponibile, cum ar fi cercetare documentară, interviuri, sondaje online sau metode cantitative adecvate, pentru a sprijini concluziile evaluării ex ante. Elementele de probă trebuie să fie triangulate și utilizate astfel încât să se consolideze reciproc pentru a sprijini concluziile evaluării ex ante.
74. La redactarea evaluării ex ante, furnizorul ajutorului de stat poate să recurgă la elementele de probă existente, în măsura în care acest lucru este relevant, pentru a dovedi existența unei disfuncționalități a pieței atunci când se efectuează evaluarea ex ante. Evaluarea ex ante trebuie:
74.1. realizată cu mai puțin de 3 ani înainte de notificarea măsurii de finanțare de risc și, trebuie de preferință, să fie efectuată de către un expert independent;
74.2. să țină cont de concluziile din instrumente similare și evaluările ex ante anterioare efectuate de furnizor;
74.3. să pună accentul pe tipul specific de finanțare de risc (de exemplu, capital propriu sau datorie subordonată) pentru care se propune o măsură de ajutor.
75. Măsura de ajutor de stat pentru finanțare de risc trebuie să fie adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit al ajutorului. Evaluarea ex ante trebuie să analizeze acțiunile instituite care vizează aceeași disfuncționalitate identificată a pieței sau un alt obstacol relevant în calea acordării de finanțare de risc și dacă este posibil acțiunile avute în vedere în acest sens, ținând seama de eficacitatea și eficiența altor instrumente de politică. Furnizorul ajutorului de stat trebuie să demonstreze că nu este posibil să se remedieze în mod adecvat disfuncționalitatea identificată a pieței sau un alt obstacol relevant prin alte instrumente de politică ce nu implică ajutor de stat sau prin măsuri care intră în domeniul de aplicare al Capitolului III.
76. Ajutorul de stat trebuie să fie proporțional în raport cu disfuncționalitatea pieței sau cu un alt obstacol relevant pe care ajutorul urmărește să le remedieze cu scopul de a realiza obiectivele relevante în materie de politică. Ajutorul menit să sporească furnizarea de finanțe de risc trebuie să se limiteze la minimul strict necesar pentru a aborda disfuncționalitatea pieței sau un alt obstacol relevant identificate în evaluarea ex ante, fără a crea avantaje necuvenite pentru beneficiarii ajutoarelor. În cazul investițiilor de finanțare de risc care depășesc pragul stabilit pentru fiecare întreprindere eligibilă prevăzut în Capitolul III, evaluarea ex ante trebuie să demonstreze mai detaliat proporționalitatea măsurii de ajutor, astfel cum se prevede la punctele 81 și 82 din prezentul Regulament.
77. În cazul în care se recurge parțial sau integral la măsura de finanțare de risc pentru a sprijini întreprinderile cărora Consiliul European pentru Inovare le-a acordat recent o etichetă de calitate ”marca de excelență”, pentru a coinvesti cu Fondul Consiliul European pentru Inovare sau pentru a furniza investiții de continuare în ceea ce privește programul Accelerator ori pentru întreprinderile care fie au participat la orice acțiune CASSINI (accelerator de afaceri sau cooperare în cadrul inițiativei CASSINI), îndeplinind pragurile de evaluare stabilite în temeiul inițiativei, sau care au primit investiții de la instrumentul de finanțare a creșterii și de tip seed din cadrul inițiativei CASSINI sau care au primit un premiu CASSINI, sau care au fost sprijinite de proiecte legate de spațiu finanțate prin programul - cadru Orizont Europa care au dus la crearea unei întreprinderi nou-înființate, Consiliul Concurenței acceptă ca eticheta de calitate și alte elemente de probă obținute în cadrul procedurii de diligență desfășurate de CEI sau, respectiv, în cadrul proceselor de selecție competitivă integrate în acțiunile CASSINI să fie utilizate ca parte a evaluării ex ante.
78. Evaluarea ex ante trebuie să descrie natura disfuncționalității pieței sau a altui obstacol relevant și să demonstreze existența acestora în măsura în care afectează unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
78.1. categorii specifice de întreprinderi-țintă care nu îndeplinesc toate cerințele de eligibilitate în temeiul Capitolului III;
78.2. platforme alternative de tranzacționare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Capitolul III;
78.3. instrumente financiare cu parametri de proiectare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Capitolul III;
78.4. stimulente fiscale pentru investitorii corporativi, inclusiv intermediarii financiari sau administratorii acestora care acționează în calitate de coinvestitori.
79. Evaluarea ex ante trebuie să identifice tipul întreprinderilor afectate, în special în ceea ce privește vechimea sau stadiul de dezvoltare, sectorul economic și zona geografică de activitate și să demonstreze că respectivele întreprinderi sunt afectate de existența unei disfuncționalități specifice a pieței sau a unui alt obstacol relevant.
80. În cazul măsurilor de finanțare de risc care vizează instrumente financiare la care nivelul de participare al investitorilor privați independenți se situează sub ratele prevăzute la Secțiunea 2 Capitolul III, evaluarea ex ante trebuie să cuprindă o evaluare suficient de detaliată a nivelului și a structurii ofertei de finanțare privată pentru tipul de întreprindere eligibilă din zona geografică relevantă și să demonstreze că disfuncționalitatea identificată a pieței sau un alt obstacol relevant nu pot fi înlăturate prin măsuri care îndeplinesc toate cerințele privind participarea privată prevăzute în Capitolul III.
81. În cazul investițiilor de finanțare de risc al căror cuantum depășește pragul stabilit pentru fiecare întreprindere eligibilă la Secțiunea 2, Capitolul III, evaluarea ex ante trebuie să cuantifice deficitul de finanțare, nivelul cererii nesatisfăcute în prezent a întreprinderilor eligibile în ceea ce privește finanțarea, din cauza disfuncționalității identificate a pieței sau a altui obstacol relevant și să demonstreze că deficitul de finanțare la nivelul întreprinderilor eligibile depășește pragul stabilit în Capitolul III. Cuantificarea respectivă trebuie să se bazeze pe cele mai bune practici și metodologii disponibile care să permită estimarea măsurii în care există o cerere nesatisfăcută de finanțare din partea întreprinderilor vizate.
82. La cuantificarea deficitului de finanțare trebuie să se analizeze atât problemele structurale, cât și cele ciclice și anume, cele legate de criză care au drept consecință niveluri suboptime ale finanțării private. Evaluarea ex ante trebuie să prezinte o analiză cuprinzătoare a ofertei prin evaluarea surselor de finanțare aflate la dispoziția întreprinderilor eligibile, luând în considerare numărul intermediarilor financiari existenți care funcționează în zona geografică vizată indiferent de locul în care este constituit intermediarul natura lor publică sau privată, precum și volumul investițiilor care vizează segmentul relevant de piață. Evaluarea cererii trebuie să țină seama de numărul de întreprinderi potențial eligibile și de valorile medii ale finanțării necesare. Analiza respectivă trebuie să se bazeaze pe date care acoperă cei cinci ani care precedă notificarea măsurii de finanțare de risc și, atunci când este posibil, pe constatări triangulate prin compararea surselor alternative de date.
83. În cazul schemelor care vizează exclusiv întreprinderile nou-înființate și IMM-urile care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială, Consiliul Concurenței aplică cerințele privind evaluarea ex ante în mod proporțional, în special în ceea ce privește elementele de probă solicitate.
Subsecțiunea 3.2. Necesitatea intervenției statului
84. Necesitatea intervenției statului rezultă din identificarea problemelor pe care piața nu le poate soluționa de una singură. Ajutorul de stat trebuie să fie direcționat către situațiile în care acesta poate produce o evoluție semnificativă și să demonstreze modul în care măsura propusă atenuează eficace obstacolul identificat, inclusiv disfuncționalitățile pieței.
85. Măsura de finanțare de risc poate fi justificată numai dacă vizează disfuncționalitatea specifică a pieței sau un alt obstacol relevant demonstrată în evaluarea ex ante. Disfuncționalități respective ale pieței sau obstacole pot exista în special, dar nu exclusiv, în cazul IMM-urilor în faza de început, care, în pofida perspectivelor lor de creștere, nu pot să demonstreze investitorilor bonitatea lor financiară sau soliditatea planurilor lor de afaceri. Sfera disfuncționalității pieței sau a obstacolului în cauză, atât în ceea ce privește întreprinderile afectate, cât și cerințele lor de capital, poate să varieze în funcție de sectorul în care acestea funcționează. Sectoarele care pot fi afectate în mod deosebit de aceste disfuncționalități ale pieței și obstacole sunt tehnologiile înalte, inovatoare verzi sau digitale. Din cauza informațiilor asimetrice, piața poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește evaluarea profilului de risc/rentabilitate al întreprinderilor nou-înființate și al IMM-urilor respective și capacitatea acestora de a obține rentabilități ajustate în funcție de risc. Dificultățile întâmpinate de IMM-urile respective în diseminarea informațiilor cu privire la calitatea proiectelor lor, percepția cu privire la gradul lor de risc și bonitatea financiară scăzută au drept consecință un nivel ridicat al costurilor de tranzacție și de agenție și pot să accentueze aversiunea față de risc a investitorilor. Întreprinderile mici cu capitalizare medie și întreprinderile inovatoare cu capitalizare medie se pot confrunta cu dificultăți similare și, prin urmare, este posibil să fie afectate de aceeași disfuncționalitate a pieței sau de același obstacol.
86. Măsura de finanțare de risc trebuie concepută astfel încât să abordeze disfuncționalitatea specifică a pieței sau alt obstacol relevant identificate în evaluarea ex ante, în special în ceea ce privește întreprinderile eligibile din etapa de dezvoltare, zona geografică și, dacă este cazul, sectorul economic vizate.
87. Pentru asigurarea faptului că intermediarii financiari implicați în măsură vizează disfuncționalitățile identificate ale pieței, trebuie să se efectueze un proces de diligență care să garanteze o strategie de investiții solidă din punct de vedere comercial care să se concentreze asupra obiectivului identificat în materie de politică și care să respecte cerințele de eligibilitate și restricțiile de finanțare definite. Furnizorul de ajutor de stat trebuie să selecționeze intermediari financiari care pot demonstra că propunerea lor de strategie de investiții este solidă din punct de vedere comercial și include o politică adecvată de diversificare a riscurilor menită să asigure realizarea viabilității economice și atingerea unui nivel eficient în ceea ce privește amploarea și domeniul de aplicare teritorial al investițiilor.
88. Necesitatea intervenției statului în cazul categoriilor specifice de întreprinderi-țintă care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Capitolului III poate fi justificată pentru următoarele categorii:
88.1. Întreprinderi mici cu capitalizare medie
88.1.1. Includerea întreprinderilor mici cu capitalizare medie, alături de IMM-uri printre întreprinderile eligibile poate fi justificată în măsura în care stimulează investitorii privați să investească într-un portofoliu mai diversificat, cu posibilități sporite de intrare și de ieșire. Includerea în portofoliu a acestor întreprinderi poate să reducă gradul de risc la nivel de portofoliu și, în consecință, să sporească rentabilitatea investițiilor. Aceasta poate fi o modalitate de a atrage investitori instituționali în întreprinderi aflate în etapele inițiale de dezvoltare care prezintă un grad mai ridicat de risc.
88.1.2. În condițiile în care evaluarea ex ante conține elemente de probă de natură economică adecvate în acest sens, poate fi justificat sprijinul pentru întreprinderile mici cu capitalizare medie. În evaluarea sa, Consiliul Concurenței ia în considerare intensitatea forței de muncă și a capitalului întreprinderilor vizate, precum și alte criterii care reflectă constrângerile specifice în materie de finanțare care afectează întreprinderile mici cu capitalizare medie, cum ar fi garanții suficiente pentru un împrumut mare sau necesitatea unui capital extern semnificativ pentru dezvoltare și implementare.
88.2. Întreprinderi inovatoare cu capitalizare medie pot întâmpina constrângeri financiare similare celor ale IMM-urilor. În cazul întreprinderilor cu capitalizare medie care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare, și activități de inovare în paralel cu investiția inițială în instalații de producție, inclusiv în ceea ce privește replicarea pe piață, și ale căror performanțe anterioare nu permit potențialilor investitori să emită ipoteze pertinente referitoare la perspectivele comerciale viitoare ale rezultatelor activităților respective, întrucât piețele respective sunt în curs de dezvoltare sau conțin un element tehnologic avansat al cărui risc este dificil de evaluat, cum ar fi sectorul aerospațial și cel al apărării. În astfel de situații, ajutorul de stat pentru finanțarea de risc poate fi necesar întreprinderilor inovatoare cu capitalizare medie în vederea extinderii capacităților lor de producție la o scară sustenabilă, care să le permită să atragă finanțare privată pe cont propriu. Includerea acestor întreprinderi într-un portofoliu de investiții poate fi o modalitate eficace pentru un intermediar financiar de a oferi un set de oportunități de investiții mai diversificat unei game mai largi de potențiali investitori.
88.3. IMM-uri care primesc investiția inițială de finanțare de risc în contextul în care au funcționat pe orice piață pentru o perioadă mai mare decât perioada de eligibilitate stabilită în Capitolul III
88.3.1. Anumite tipuri de întreprinderi pot fi considerate ca fiind, în continuare, în stadiul de extindere/de creștere incipientă în cazul în care, deși există de mai mult timp, nu și-au dovedit încă în mod suficient potențialul de rentabilitate sau nu au înregistrat performanțe suficient de solide și nu dispun de garanții suficiente. Acesta poate fi cazul sectoarelor cu un nivel ridicat de risc, cum ar fi biotehnologia, sectorul aerospațial, apărarea, industriile culturale și creative și, eventual, la un nivel mai general, al IMM-urilor inovatoare, inclusiv al IMM-urilor care pun accentul pe tehnologiile verzi sau digitale ori al IMM-urilor care urmăresc inovarea socială. Întreprinderile care dispun de suficient capital propriu intern pentru a-și finanța activitățile inițiale pot să aibă nevoie de finanțare externă numai într-o etapă ulterioară, cum ar fi pentru a-și extinde capacitatea în vederea desfășurării activității la o scară mai mare. Acest demers poate necesita un volum mai mare de investiții decât cel pe care îl pot asigura întreprinderile respective din resurse proprii.
88.3.2. Consiliul Concurenței este în drept să autorizeze măsuri în cadrul cărora investiția inițială să fie realizată după perioada de eligibilitate stabilită în Secțiunea 2 Capitolul III. În astfel de circumstanțe, Consiliul Concurenței poate solicita ca măsura să definească în mod clar categoriile eligibile de întreprinderi, pe baza elementelor de probă furnizate în evaluarea ex ante în ceea ce privește existența unei disfuncționalități specifice a pieței care afectează întreprinderile respective.
88.4. Întreprinderi nou-înființate și IMM-uri care necesită o investiție de finanțare de risc al cărei cuantum depășește pragul stabilit în Capitolul III
88.4.1. În anumite sectoare în care costurile de cercetare sau de investiții inițiale sunt relativ ridicate, cum ar fi în sectorul aerospațial, al apărării, al științelor vieții sau al tehnologiei verzi ori al energiei din surse regenerabile, este posibil ca respectivul cuantum maxim al ajutorului prevăzut în Secțiunea 2 Capitolul III să nu fie suficient pentru a realiza toate rundele de investiții necesare și a pune întreprinderea nou-înființată sau IMM-ul pe o traiectorie de creștere durabilă. În anumite condiții poate fi justificată autorizarea unui cuantum superior al investițiilor globale destinate întreprinderilor eligibile.
88.4.2. În cadrul măsurilor de finanțare de risc se poate acorda sprijin care să depășească cuantumul total maxim prevăzut în Capitolul III, cu condiția ca valoarea preconizată a finanțării să reflecte amploarea și natura deficitului de finanțare identificat și cuantificat în evaluarea ex ante în ceea ce privește sectoarele sau teritoriile vizate. Consiliul Concurenței va lua în considerare intensitatea ridicată a capitalului în sectoarele vizate și/sau costurile mai mari ale investițiilor în anumite zone geografice.
88.5. Platforme alternative de tranzacționare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Capitolul III
88.5.1. Consiliul Concurenței recunoaște că platformele alternative de tranzacționare constituie o componentă importantă a pieței de finanțare a IMM-urilor, deoarece acestea atrag capital nou în IMM-uri și facilitează ieșirea investitorilor anteriori. Nu este obligatoriu ca platformele alternative de tranzacționare să se încadreze în categoria întreprinderilor mici la momentul înființării, iar nivelul maxim al ajutorului acordat ca ajutor la înființare în temeiul Capitolului III poate fi insuficient pentru susținerea acestora. Pentru a atrage suficiente resurse în vederea înființării noilor platforme și a desfășurării activității acestora, poate fi necesar să se acorde stimulente fiscale investitorilor corporativi. Platforma poate admite la tranzacționarea nu doar a IMM-urilor și a întreprinderilor care depășesc pragurile definiției IMM-urilor.
88.5.2. În anumite condiții, poate fi justificată autorizarea stimulentelor fiscale pentru investitorii corporativi, a investițiilor destinate înființării platformelor alternative de tranzacționare care depășesc pragurile ajutorului la înființare prevăzute de Capitolul III, precum și a ajutoarelor acordate platformelor în care majoritatea instrumentelor financiare tranzacționate sunt emise de IMM-uri. În acest caz, evaluarea ex ante trebuie să demonstreze existența unei disfuncționalități specifice a pieței sau a unui obstacol relevant care afectează platformele respective de pe piața geografică vizată.
89. Necesitatea intervenției statului în cazul măsurilor concepute pe baza unor parametri neconformi cu Capitolul III poate fi justificată pentru următoarele categorii:
89.1. Instrumente financiare cu o participare a investitorilor privați independenți sub ratele prevăzute în Capitolul III
89.1.1. Disfuncționalitățile pieței sau alte obstacole relevante care afectează întreprinderile din anumite regiuni pot fi accentuate în anumite regiuni din cauza subdezvoltării pieței de finanțare a IMM-urilor în zonele respective, în special în absența investitorilor consacrați de capital de risc, a fondurilor de investiții în societăți necotate sau a investitorilor providențiali. În cazul măsurilor care vizează depășirea acestor bariere structurale. Consiliul Concurenței poate accepta măsuri de finanțare de risc cu un nivel al participării investitorilor privați independenți inferior pragurilor prevăzute la Secțiunea 2, Capitolul III, cu condiția respectării condiției de la punctul 9.
89.1.2. Consiliul Concurenței poate accepta și măsuri de finanțare de risc care prevăd un nivel de participare a investitorilor privați independenți sub ratele prevăzute la Secțiunea 2, Capitolul III, în eventualitatea unei disfuncționalități mai pronunțate a pieței sau a unui alt obstacol relevant, astfel cum au fost evidențiate de furnizor, în special în cazul măsurilor adresate IMM-urilor care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială sau care se află în etapa de demonstrare a fiabilității conceptului, cu condiția ca o parte semnificativă a riscurilor investiției să fie suportată efectiv de investitorii privați participanți.
89.2. Instrumente financiare care sunt concepute pe baza unor parametrii care depășesc plafoanele prevăzute în Capitolul III
89.2.1. Prin adoptarea unei poziții de finanțare mai riscante, finanțarea publică poate facilita mobilizarea de finanțare suplimentară din partea investitorilor privați sau a creditorilor. În evaluarea măsurilor concepute pe baza unor parametri financiari care depășesc pragurile prevăzute la Capitolul III se va realiza de către Consiliul Concurenței pe baza criteriilor stabilite în punctul 95.
89.3. Instrumente financiare, altele decât garanțiile, în cazul cărora investitorii, intermediarii financiari și administratorii acestora sunt selecționați prin favorizarea protecției împotriva evoluției negative în raport cu participarea asimetrică la profit
89.3.1. În conformitate cu Secțiunea 2, Capitolul III, selecția intermediarilor financiari, precum și cea a investitorilor sau a administratorilor fondurilor trebuie să se bazeze pe un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, care să stabilească în mod clar obiectivele în materie de politică pe care le vizează măsura și tipul de parametri financiari concepuți pentru îndeplinirea obiectivelor respective. Intermediarii financiari sau administratorii lor trebuie să fie selectați printr-o procedură conformă Legii nr.131/2015 privind achizițiile publice. Dacă Legea nr.131/2015 privind achizițiile publice nu este aplicabilă, procedura de selecție trebuie să fie de așa natură încât să asigure cea mai mare varietate de opțiuni posibilă în rândul intermediarilor financiari calificați sau al administratorilor calificați ai fondurilor. În special, o astfel de procedură trebuie să permită furnizorul să compare termenele și condițiile negociate între intermediarii financiari sau administratorii fondurilor și potențialii investitori privați, astfel încât măsura de finanțare de risc să atragă investitori privați cu cel mai mic ajutor de stat posibil sau cu o deviere minimă de la condițiile egale (în continuare pari passu), pe baza unei strategii realiste de investiții.
89.3.2. În temeiul Secțiunii 2, Capitolul III, criteriile aplicabile pentru selecționarea administratorilor trebuie să includă o cerință în temeiul căreia, în cazul altor instrumente decât garanțiile, „se va prefera participarea (…) la profit în locul protecției împotriva evoluției negative” în scopul de a limita asumarea excesivă de riscuri de către administratorul care selecționează întreprinderile în care se efectuează investiția. Această cerință are scopul de a garanta că oricare ar fi forma instrumentului financiar prevăzut de măsură, orice tratament preferențial acordat investitorilor sau creditorilor privați trebuie să fie evaluat în raport cu interesul public care constă în asigurarea caracterului reînnoibil al capitalului public angajat și a viabilității financiare pe termen lung a măsurii.
89.3.3. În anumite situații, poate fi justificată prioritizarea mecanismelor de protecție împotriva evoluției negative, în special în cazul măsurilor care vizează întreprinderi nou-înființate sau anumite sectoare în care rata de nerambursare în cazul IMM-urilor este ridicată sau domenii caracterizate prin riscuri tehnologice semnificative și investiții inițiale substanțiale, precum ecosistemul aerospațial, al apărării și industriile culturale și creative. O astfel de abordare poate fi, de asemenea, adecvată în cazul măsurilor implementate prin intermediul unui fond de fonduri, care au ca obiectiv atragerea investitorilor privați sau în cazul măsurilor care vizează IMM-urile care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială sau care se află în etapa de demonstrare a fiabilității conceptului.
89.4. Stimulente fiscale pentru investitorii corporativi, inclusiv intermediarii financiari sau administratorii acestora care acționează în calitate de coinvestitori
89.4.1. Furnizorii pot considera oportun să instituie măsuri de acordare a unor stimulente fiscale unor investitori privați independenți care sunt investitori corporativi. Măsura trebuie să facă obiectul unor restricții specifice, astfel cum se prevede la punctele 97 și 103, pentru a se asigura că ajutorul la nivelul investitorilor corporativi rămâne proporțional și are un efect stimulativ real.
89.4.2. Intermediarii financiari și administratorii acestora pot beneficia de un stimulent fiscal numai în măsura în care acționează în calitate de coinvestitori sau de cocreditori.
89.4.3. Nu se pot acorda stimulente fiscale pentru serviciile prestate de intermediarii financiari sau de administratorii acestora în vederea punerii în aplicare a măsurii.
Subsecțiunea 3.3. Adecvarea măsurii de ajutor
90. Măsura de ajutor propusă trebuie să constituie un instrument de politică adecvat pentru atingerea obiectivului urmărit al ajutorului, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe un instrument de politică sau un instrument de ajutor mai potrivite care permit obținerea acelorași rezultate în condițiile unui efect de denaturare mai redus.
91. La examinarea criteriului caracterului adecvat al ajutorului de stat propus în comparație cu alte instrumente de politică și cu alte instrumente de ajutor, Consiliul Concurenței evaluează dacă măsura de finanțare de risc propusă constituie un instrument adecvat pentru a înlătura disfuncționalitatea identificată a pieței sau un alt obstacol relevant și pentru a contribui la realizarea obiectivelor în materie de politică pe care le vizează, iar alegerea formei specifice a măsurii de finanțare de risc este justificată în baza elementelor de probă prezentate de furnizori la evaluarea ex ante.
92. În primă etapă, Consiliul Concurenței analizează dacă și în ce grad măsura de finanțare de risc poate fi considerată un instrument adecvat în comparație cu alte instrumente de politică menite să încurajeze furnizarea de finanțare de risc către întreprinderile eligibile. Ajutoarele de stat nu constituie singurul instrument de politică aflat la dispoziția furnizorilor în scopul de a facilita furnizarea de finanțare de risc pentru întreprinderile eligibile. Furnizorul poate utiliza alte instrumente complementare de politică, atât din perspectiva ofertei, cât și a cererii, cum ar fi măsuri de reglementare care să faciliteze funcționarea piețelor financiare, măsuri care să îmbunătățească mediul de afaceri, servicii de consiliere sau în materie de investiții publice conforme testului operatorului economic privat.
93. În a doua etapă, Consiliul Concurenței analizează dacă măsura propusă este mai adecvată decât instrumentele alternative de ajutor de stat care vizează remedierea aceleiași disfuncționalități a pieței sau înlăturarea aceluiași obstacol relevant. În general se consideră că instrumentele financiare denaturează mai puțin concurența în comparație cu granturile directe și, constituie un instrument mai adecvat. Ajutorul de stat pentru facilitarea furnizării de finanțare de risc poate fi acordat sub diverse forme, cum ar fi instrumentele fiscale selective sau instrumentele financiare subcomerciale, inclusiv o serie de instrumente de capital, de datorie sau de garantare cu diferite caracteristici de risc și de rentabilitate, precum și diverse moduri de punere în aplicare și diverse structuri de finanțare, a căror oportunitate depinde de natura întreprinderilor vizate și de deficitul de finanțare. Consiliul Concurenței evaluează dacă măsura prevede o structură eficientă de finanțare, luând în considerare strategia de investiții, astfel încât să fie asigurată viabilitatea operațiunilor.
94. Consiliul Concurenței apreciază pozitiv măsurile care implică fonduri suficient de mari în ceea ce privește dimensiunea portofoliului, acoperirea geografică și diversificarea portofoliului, deoarece astfel de fonduri pot fi mai eficiente și mai atractive pentru investitorii privați, în comparație cu fondurile mai mici. Anumite fonduri de fonduri pot să îndeplinească condițiile respective, în contextul în care costurile globale de administrare care rezultă din diferitele niveluri de intermediere sunt compensate de o creștere substanțială a eficienței.
95. Pentru a stabili caracterul adecvat al instrumentelor financiare ai căror parametrii de concepere nu intră în domeniul de aplicare al Capitolului III, Consiliul Concurenței ia în considerare următoarele condiții:
95.1. Măsura trebuie să mobilizeze fonduri suplimentare de la participanții pe piață. Existența unor rate ale investițiilor private independente minime sub nivelul celor prevăzute la Secțiunea 2, Capitolul III poate fi justificată doar dacă în evaluarea ex ante se constată o disfuncționalitate mai pronunțată a pieței sau un alt obstacol relevant. Evaluarea ex ante trebuie să includă o evaluare suficient de detaliată a nivelului și a structurii ofertei de finanțare privată pentru tipul de întreprindere eligibilă în zona geografică relevantă. Trebuie să se demonstreze că măsura mobilizează resurse private suplimentare care altfel nu ar fi fost furnizate sau ar fi fost furnizate sub altă formă ori în alte condiții sau în alt cuantum.
95.1.1. În cazul măsurilor de finanțare de risc care vizează în mod specific întreprinderile nou-înființate și IMM-urile care nu au funcționat pe nicio piață, Consiliul Concurenței poate accepta ca nivelul participării private independente să fie mai scăzut decât ratele prevăzute, inclusiv faptul că participarea privată nu are un caracter independent și este furnizată, cum ar fi de proprietarul întreprinderii beneficiare. În cazuri justificate în mod corespunzător pe baza evaluării ex ante, Consiliul Concurenței poate să accepte niveluri mai scăzute ale participării private și pentru întreprinderile eligibile care au funcționat pe o piață pe o perioadă care nu depășește perioada de eligibilitate stabilită la Secțiunea 2, Capitolul III, atunci când se demonstrează disfuncționalitatea pieței relevantă sau un alt obstacol relevant.
95.1.2. Măsurile de finanțare de risc care vizează întreprinderi eligibile active care la momentul primei investiții de finanțare de risc au funcționat pe orice piață peste perioada de eligibilitate prevăzută la Secțiunea 2, Capitolul III trebuie să conțină restricții corespunzătoare în ceea ce privește termenele sau alte criterii obiective de natură calitativă referitoare la etapa de dezvoltare a întreprinderilor-țintă. În cazul unor astfel de obiective-țintă de investiții Consiliul Concurenței solicită în mod normal, o rată minimă a participării private de 60%.
95.2. Partajarea riscurilor și a randamentelor între investitorii publici și cei privați. Consiliul Concurenței evaluează pozitiv măsurile în care pierderile sunt partajate în condiții pari passu între investitori, iar investitorii privați beneficiază numai de stimulente legate de performanța pozitivă admițând derogări de la acest principiu în prezența unor disfuncționalități de piață mai severe. Cu cât mecanismele de partajare a riscurilor și randamentelor sunt mai apropiate de practicile comerciale de piață, cu atât este mai probabilă acceptarea unui nivel mai redus al participării private.
95.3. Nivelul structurii de finanțare la care măsura intenționează să mobilizeze investiții private. La nivelul fondurilor de fonduri, utilizarea mecanismelor de protecție împotriva evoluției negative poate facilita atragerea finanțării private. În schimb o dependență excesivă a acestora poate denatura selecția întreprinderilor eligibile și să ducă la obținerea de rezultate ineficiente în cazul în care investitorii privați intervin la nivelul investițiilor în întreprinderi și pentru fiecare operațiune în parte. La evaluarea adecvării modului specific în care măsura este concepută, Consiliul Concurenței ia în considerare importanța riscului rezidual suportat de investitorii privați selecționați, în ceea ce privește pierderile așteptate și neașteptate asumate de investitorul public, precum și în ceea ce privește echilibrarea rentabilităților scontate între investitorul public și investitorii privați. Un profil diferențiat de risc și randament poate fi acceptat în cazul în care acesta maximizează cuantumul investițiilor private fără a afecta caracterul autentic a deciziilor de investiții, și anume obținerea de profit.
95.4. Natura exactă a stimulentelor trebuie să fie stabilită printr-un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu de selecție a intermediarilor financiari, și a administratorilor de fonduri sau a investitorilor. Administratorii fondurilor de fonduri trebuie să aibă obligația de a se angaja din punct de vedere juridic în cadrul mandatului lor de investiții să stabilească, printr-un proces competitiv de selecție a intermediarilor financiari eligibili, a administratorilor de fonduri eligibili sau a investitorilor eligibili, condițiile preferențiale care s-ar putea aplica la nivelul subfondurilor. Consiliul Concurentei este în drept să impună furnizorului obligația de a prezenta elemente de probă care să demonstreze că, în cadrul procesului de selecție a investitorilor privați, toți participanții la proces au solicitat condiții care nu s-ar încadra în domeniul de aplicare al Capitolului III sau că procedura de ofertare a fost neconcludentă.
95.5. Intermediarul financiar sau administratorul fondului poate să coinvestească alături de furnizorul ajutorului de stat, atât timp cât termenele și condițiile coinvestiției exclud orice conflict de interese potențial. Intermediarului financiar trebuie să îi revină cel puțin 10% din tranșa care suportă prima pierdere. O astfel de coinvestiție poate să contribuie la asigurarea faptului că deciziile de investiții sunt aliniate la obiectivele-țintă relevante în materie de politică. Unul dintre criteriile de selecție poate să fie capacitatea administratorului de a efectua investiții din resursele proprii.
95.6. Transferarea avantajului pe care îl primește intermediarul financiar din partea statului către beneficiarii finali, printr-un mecanism prevăzut în măsurile de finanțare de risc care utilizează instrumente de datorie, cum ar fi sub forma unor rate ale dobânzii mai scăzute, reducerea cerințelor în materie de garanții sau o combinație între cele două. Intermediarul financiar poate să transfere avantajul prin efectuarea de investiții în întreprinderi care, cu toate că sunt potențial viabile, conform criteriilor interne de rating ale intermediarului financiar, s-ar încadra într-o clasă de risc în care intermediarul nu ar investi în absența măsurii de finanțare de risc. Mecanismul de transfer trebuie să includă proceduri de monitorizare adecvate, precum și un mecanism de recuperare sau un mecanism contractual echivalent.
95.7. Strategia de investiții a intermediarului financiar trebuie să fie în concordanță cu obiectivele măsurii pentru a garanta că intermediarii financiari implicați în măsura de finanțare de risc îndeplinesc obiectivele relevante. În cadrul procesului de selecție intermediarii financiari trebuie să demonstreze modul în care propunerea lor de strategie de investiții poate contribui la îndeplinirea obiectivelor și a țintelor. Furnizorul trebuie să asigure că strategia de investiții a intermediarilor este în permanență în concordanță cu țintele convenite, cum ar fi prin intermediul unor mecanisme corespunzătoare de monitorizare și raportare și prin participarea reprezentanților acestuia în cadrul organe de reprezentare ale intermediarului financiar cum ar fi consiliul de supraveghere sau consiliul consultativ. O structură adecvată de guvernanță trebuie să garanteze faptul că aducerea unor modificări semnificative a strategiei de investiții necesită aprobarea prealabilă a furnizorului. Furnizorul nu poate participa direct la deciziile individuale de investiții și de cesionare.
96. În cadrul măsurii de finanțare de risc, furnizorii pot utiliza o serie de instrumente financiare, cum ar fi investiții de capital și de cvasicapital, instrumentele de creditare sau garanțiile care nu sunt acordate în condiții pari passu. În evaluarea instrumentelor financiare, Consiliul Concurenței are în vedere următoarele elemente:
96.1. Pentru investiții de capital
96.1.1. Instrumentele de investiții de capital pot lua forma unor investiții de capital sau de cvasicapital într-o întreprindere, prin care investitorul dobândește dreptul de proprietate asupra întreprinderii respective unei părți din întreprinderea respectivă. Instrumentele de capital pot avea diverse caracteristici asimetrice, oferind un tratament diferențiat investitorilor, deoarece unii dintre aceștia pot participa într-o măsură mai mare la risc și la randamente decât alții.
96.1.2. Pentru a atenua riscurile investitorilor privați, măsura poate oferi protecție în cazul unei evoluții favorabile (investitorul public renunță la o parte din rentabilitate) sau protecție împotriva unei părți din pierderi (limitarea pierderilor pentru investitorul privat) sau o combinație între cele două.
96.1.3. Stimulentele legate de evoluția pozitivă contribuie la o mai bună aliniere a intereselor între investitorii publici și cei privați. Protecția împotriva evoluției negative, în cazul căreia investitorul public poate fi expus riscului unor rezultate nesatisfăcătoare, poate avea drept consecință apariția unor discrepanțe între interese și selecția negativă de către intermediarii financiari sau de către investitori.
96.1.4. Instrumentele de capital cu rentabilitate plafonată cu opțiune call și cu împărțirea asimetrică a veniturilor în numerar oferă stimulente adecvate, în special când este o disfuncționalitate a pieței mai redusă.
96.1.5. Instrumentele de capital cu parametri inegali de partajare a pierderilor care depășesc limitele prevăzute în Capitolul III pot fi justificate numai pentru măsuri care remediază disfuncționalitățile grave ale pieței, cum ar fi în sectoarele de înaltă tehnologie, sau alte obstacole relevante identificate în evaluarea ex ante, cum ar fi măsurile care vizează în mod preponderent întreprinderile nou-înființate și IMM-urile care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială sau aflate în etapa de demonstrare a fiabilității conceptului. Pentru evitarea unei protecții ample împotriva riscului de evoluție negativă, tranșa care suportă prima pierdere care revine investitorului public trebuie să fie plafonată.
96.2. Pentru instrumente de datorie finanțate: împrumuturi
96.2.1. O măsură de finanțare de risc poate să vizeze acordarea de împrumuturi fie la nivelul intermediarilor financiari, fie la nivelul beneficiarilor finali.
96.2.2. Instrumentele de datorie finanțate pot lua diferite forme, inclusiv împrumuturi subordonate și împrumuturi cu partajarea riscurilor de portofoliu. Împrumuturi subordonate pot fi acordate intermediarilor financiari pentru a-și consolida structura de capital, în vederea acordării de finanțare suplimentară întreprinderilor eligibile. Împrumuturi cu partajarea riscurilor de portofoliu se acordă intermediarilor financiari care se angajează să cofinanțeze un portofoliu de noi împrumuturi sau leasinguri pentru întreprinderile eligibile până la o anumită rată de cofinanțare în combinație cu partajarea riscurilor de credit ale portofoliului pentru fiecare împrumut sau leasing în parte. În ambele cazuri, intermediarul financiar acționează în calitate de coinvestitor în întreprinderile eligibile, beneficiind de un tratament preferențial în raport cu investitorul sau creditorul public, deoarece instrumentul îi diminuează gradul de expunere la riscurile de credit care rezultă din portofoliul de împrumuturi suport.
96.2.3. În cazul în care caracteristicile instrumentului în ceea ce privește minimizarea riscurilor îl determină pe investitorul sau creditorul public să adopte, în ceea ce privește portofoliul de împrumuturi suport, o poziție de primă pierdere care depășește pragul prevăzut în Capitolul III, măsura poate să fie justificată numai în cazul măsurilor care vizează exclusiv întreprinderi nou-înființate si IMM- urile care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială sau care se află în etapa de demonstrare a fiabilității conceptului ori în prezența unei disfuncționalități grave a pieței, sau al unui obstacol relevant care trebuie să fie clar identificate în evaluarea ex ante. Consiliul Concurenței evaluează pozitiv măsurile care stabilesc un prag explicit pentru primele pierderi asumate de investitorul public, în special în cazul în care pragul respectiv nu depășește 35%.
96.2.4. Intermediarul financiar selecționat trebuie să asigure o rată substanțială a coinvestiției. Se consideră că acest lucru are loc în cazul în care rata respectivă este mai mică de 30% din valoarea portofoliului de împrumuturi suport.
96.3. Pentru instrumente de datorie nefinanțate: garanții
96.3.1. O măsură de finanțare de risc poate să prevadă acordarea de garanții sau de contragaranții intermediarilor financiari ori acordarea de garanții beneficiarilor finali sau o combinație între cele două opțiuni. Operațiunile eligibile acoperite de garanție trebuie să fie operațiuni eligibile de creditare pentru finanțare de risc nou-inițiate, inclusiv instrumente de leasing, precum și instrumente de investiții de cvasicapital, însă nu instrumente de capital.
96.3.2. Garanțiile trebuie să fie acordate pe bază de portofoliu. Intermediarii financiari pot selecționa operațiunile pe care doresc să le includă în portofoliul acoperit de garanție, cu condiția că operațiunile incluse îndeplinesc criteriile de eligibilitate, astfel cum sunt definite în măsura de finanțare de risc. Garanțiile trebuie să fie oferite la o rată care să asigure un nivel corespunzător de partajare a riscurilor și a randamentelor cu intermediarii financiari.
96.3.3. În cazuri justificate corespunzător, cum ar fi garanțiile pentru împrumuturi sau investiții de cvasicapital în întreprinderi nou-înființate sau IMM-uri care nu au efectuat încă prima lor vânzare comercială sau care se află în etapa de demonstrare a fiabilității conceptului, și sub rezerva rezultatelor evaluării ex ante, rata de garantare poate să fie mai mare decât cea prevăzută la Secțiunea 2, Capitolul III, dar nu trebuie să depășească 90%.
96.3.4. În cazul garanțiilor plafonate, rata-plafon trebuie să acopere, numai pierderile preconizate. În cazul în care rata-plafon acoperă și pierderile nepreconizate, valoarea acestora trebuie să fie stabilită astfel încât să reflecte acoperirea suplimentară a riscului. În general, rata-plafon nu trebuie să depășească 35%. Garanțiile neplafonate garanții cu rată de garantare, dar fără rată-plafon-pot fi acordate în cazuri justificate în mod corespunzător și valoarea acestora poate fi stabilită astfel încât să reflecte acoperirea suplimentară a riscului oferită de garanție.
96.3.5. Durata garanției trebuie să fie limitată la maximum 10 ani, fără a aduce atingere scadenței instrumentelor individuale de datorie acoperite de garanție, care poate fi mai mare.
96.3.6. Garanția trebuie redusă în cazul în care intermediarul financiar nu include în portofoliu o sumă minimă de investiții pe durata unei anumite perioade. Pentru sumele neutilizate se aplică comisioane de angajament. Metode precum recurgerea la comisioane de angajament, evenimente declanșatoare sau obiective intermediare pot fi utilizate pentru a stimula intermediarii să atingă volumele convenite.
97. Condițiile pentru stabilirea criteriului adecvării al stimulentelor fiscale sunt:
97.1. Furnizorii trebuie să își bazeze măsurile de ajutor fiscal pe constatările evaluării ex ante cu privire la disfuncționalitatea pieței sau la un alt obstacol relevant și să își orienteze instrumentul către o categorie bine definită de întreprinderi eligibile.
97.2. Stimulentele fiscale pentru investitorii corporativi pot include facilități privind impozitul pe venit, și/sau a unor facilități fiscale privind câștigurile de capital și dividendele, inclusiv a unor credite sau amânări fiscale. Sunt considerate ca adecvate facilitățile fiscale privind impozitul pe venit care conțin limite specifice ale procentajului din suma investită pentru care investitorul poate solicita facilitatea fiscală, precum și ale cuantumului facilității fiscale care se poate deduce din obligațiile fiscale ale investitorului. Obligația fiscală aferentă câștigurilor de capital din cedările de acțiuni poate să fie amânată, dacă câștigurile sunt reinvestite în investiții eligibile într-un anumit termen, în timp ce pierderile care rezultă din cedarea acțiunilor respective pot fi deduse din profiturile provenite din alte acțiuni care fac obiectul aceluiași impozit.
97.3. Stimulentele fiscale pentru investitorii corporativi sunt considerate adecvate dacă furnizorul prezintă elemente de probă din care rezultă că selecția întreprinderilor eligibile se bazează pe un set bine structurat de cerințe de investiții, adus la cunoștința publicului prin publicitate corespunzătoare și care descrie caracteristicile întreprinderilor eligibile care fac obiectul unei disfuncționalități a pieței sau a unui alt obstacol relevant.
97.4. Fără a aduce atingere posibilității de a prelungi o măsură, durata schemelor fiscale trebuie să fie de cel mult 10 ani. În cazul în care furnizorul propune prelungirea unei măsuri pe o durată totală mai mare de 10 ani inclusiv schemele anterioare, dacă există, furnizorul respectiv trebuie să efectueze o nouă evaluare ex ante, împreună cu o evaluare a eficacității schemei pe întreaga durată a punerii sale în aplicare.
97.5. În analiza sa, Consiliul Concurenței ia în considerare caracteristicile specifice ale sistemului fiscal și de stimulentele fiscale existente, precum și de interacțiunea dintre aceste stimulente.
97.6. Avantajul fiscal trebuie să fie accesibil tuturor investitorilor care îndeplinesc criteriile aplicabile, fără discriminare în ceea ce privește locul de stabilire al acestora. Furnizorul trebuie să asigure un nivel adecvat de transparență în ceea ce privește domeniul de aplicare și parametrii tehnici ai măsurii, care trebuie să includă pragurile și limitele relevante pentru stabilirea avantajului maxim pe care fiecare investitor individual îl poate obține în temeiul măsurii respective, precum și cuantumul investiției maxime care poate să fie efectuată în întreprinderi individuale eligibile.
98. Condiții privind măsurile de sprijin destinate platformelor alternative de tranzacționare:
98.1. Pentru măsurile de ajutor de stat acordate platformelor alternative de tranzacționare peste limitele prevăzute în Capitolul III, operatorul platformei trebuie să demonstreze, printr-un plan de afaceri, capacitatea acesteia de a deveni autonomă în termen de cel mult 10 ani. Notificarea trebuie să includă scenarii contrafactuale credibile privind accesul la finanțare al întreprinderilor tranzacționabile în absența platformei.
98.2. Consiliul Concurenței apreciază pozitiv platformele alternative de tranzacționare care sunt înființate de mai multe țări și care își desfășoară activitatea în mai multe țări, deoarece acestea pot fi deosebit de eficiente și atractive pentru investitorii privați, în special pentru investitorii instituționali.
98.3. În cazul platformelor alternative de tranzacționare existente, propunerea de strategie de afaceri a platformei trebuie să demonstreze necesitatea unui sprijin pe termen scurt, determinată de un deficit persistent de întreprinderi cotate și prin urmare și de lichiditate, în pofida viabilității pe termen lung a platformei. Se evaluează în mod pozitiv ajutorul acordat pentru înființarea unei platforme alternative de tranzacționare dacă acestea nu există în Republica Moldova. Consiliul Concurenței acordă o atenție sporită analizei deficitului de finanțare în situația în care platforma sprijinită funcționează ca subplatformă sau filială a unei burse de valori existente.
Subsecțiunea 3.4. Proporționalitatea ajutorului
99. Pentru ca o măsură de ajutor pentru finanțare de risc să fie considerată proporțională, ajutorul trebuie să se limiteze la minimul strict necesar pentru a atrage finanțare de pe piață în scopul de a înlătura disfuncționalitatea pieței sau un alt obstacol relevant, fără a genera avantaje necuvenite.
100. În ceea ce privește măsurile de finanțare de risc în cazul cărora investiția de finanțare de risc per beneficiar eligibil depășește pragul stabilit în Capitolul III, cuantumurile mai mari ale investiției de finanțare de risc per beneficiar trebuie să fie proporționale cu amploarea deficitului de finanțare cuantificat în evaluarea ex ante.
101. La nivelul investitorilor, ajutorul trebuie limitat la minimul necesar pentru a atrage capital privat în scopul de a obține efectul minim de levier al resurselor private și de a înlătura deficiența pieței sau un alt obstacol relevant.
102. Condițiile pentru stabilirea criteriului proporționalității pentru instrumente financiare sunt:
102.1. Intermediarii financiari trebuie să selecteze beneficiarii finali pe baza unei strategii de investiții viabile din punct de vedere comercial și a unor planuri de afaceri viabile, care să justifice nivelul finanțării de risc care urmează să fie furnizate, asigurând astfel caracterul necesar și proporțional al ajutorului.
102.2. Măsura trebuie să asigure un echilibru între condițiile preferențiale ale instrumentului financiar, pentru a maximiza efectul de levier al capitalului privat, să remedieze disfuncționalitatea de piață identificată sau un alt obstacol identificat și să asigure o rentabilitate suficientă pentru viabilitatea operațională a instrumentului.
102.3. Natura și valoarea exacte ale stimulentelor trebuie stabilite printr-un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu de selecție în cadrul căruia intermediarii financiari, precum și administratorii fondurilor sau investitorii să fie invitați să prezinte oferte concurente.
102.4. În cazul în care rentabilitatea asimetrică ajustată în funcție de risc sau partajarea asimetrică a pierderilor este stabilită printr-un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, se consideră că instrumentul financiar este proporțional și reflectă nivelul corespunzător de rentabilitate echitabilă pentru investitori. Dacă administratorii fondurilor sunt selecționați printr-un proces deschis, transparent și nediscriminatoriu care prevede cerința ca solicitanții să își prezinte baza de investitori în cadrul procesului de selecție, se consideră că investitorii privați sunt selecționați în mod corespunzător.
102.5. În cazul unei coinvestiții a unui fond public cu investitori privați care participă de la caz la caz, investitorii privați trebuie selecționați printr-un proces competitiv separat pentru fiecare operațiune, aceasta fiind modalitatea preferată de determinare a nivelului de rentabilitate considerat echitabil pentru investitori.
102.6. În cazul în care investitorii privați nu sunt selecționați printr-un proces de selecție adecvat, cum ar fi din cauza că procedura de selecție s-a dovedit a fi ineficace sau neconcludentă, rata echitabilă de rentabilitate trebuie stabilită de un expert independent pe baza unei analize a criteriilor de referință de pe piață și a riscului de piață efectuată conform unei metodologii standard, general acceptată, cum ar fi metoda fluxului de numerar actualizat, pentru a se evita supracompensarea investitorilor. Pe această bază, expertul independent trebuie să calculeze un nivel minim al ratei echitabile de rentabilitate la care să adauge o marjă corespunzătoare care să reflecte riscurile.
102.7. Expertul independent trebuie desemnat, astfel încât acesta să îndeplinească următoarele condiții minime: expertul trebuie să fie autorizat să furnizeze servicii de consultanță de specialitate, să fie înregistrat la asociațiile profesionale relevante, să respecte normele deontologice și profesionale aplicabile, să fie independent și să își asume răspunderea pentru exactitatea expertizei furnizate. Experții independenți trebuie selectați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie. Autoritatea care acordă ajutorul nu poate utiliza serviciile aceluiași expert independent de mai mult de două ori într-o perioadă de 3 ani pentru determinarea ratei echitabile de rentabilitate în cadrul măsurilor de ajutor pentru finanțare de risc.
102.8. Măsura poate fi structurată astfel încât să includă investiții publice și private cu o repartizare asimetrică a profiturilor sau cu un calendar de execuție diferențiat, cu condiția ca rentabilitatea ajustată în funcție de risc estimată pentru investitorii privați să fie limitată la o rată echitabilă de rentabilitate.
102.9. La selectarea și remunerarea intermediarilor financiari sau a administratorilor fondurilor se iau în considerare următoarele:
102.9.1. Alinierea intereselor economice dintre furnizorul de ajutor și intermediarii financiari sau administratorii acestora, după caz, poate să limiteze la minimum nivelul ajutorului. Alinierea trebuie să vizeze atât realizarea obiectivelor specifice de politică publică, cât și performanța financiară a investiției publice în cadrul instrumentului.
102.9.2. Intermediarul financiar sau administratorul fondului poate coinvesti împreună cu furnizorul, cu condiția ca termenii și condițiile coinvestiției să fie structurați astfel încât să excludă orice conflict de interese. O asemenea coinvestiție poate contribui la alinierea deciziilor de investiții ale administratorului la obiectivele de politică publică stabilite. Capacitatea administratorului fondului de a investi din resurse proprii poate constitui un criteriu de selecție.
102.9.3. Remunerația intermediarilor financiari sau a administratorilor fondurilor, în funcție de tipul măsurii de finanțare de risc, trebuie să includă un comision anual de administrare, precum și stimulente bazate pe performanță, cum ar fi comisioanele de performanță.
102.9.4. Componenta bazată pe performanță a remunerației trebuie să fie substanțială și concepută astfel încât să recompenseze rezultatele financiare, precum și a realizării obiectivelor specifice de politică publică stabilite ex ante. Trebuie să existe un echilibru între stimulentele legate de politicile publice și cele legate de performanța financiară, pentru a asigura o selecție eficientă a întreprinderilor eligibile în care se efectuează investițiile. Consiliul Concurenței ia în considerare existența unor posibile sancțiuni prevăzute în acordul de finanțare dintre furnizor și intermediarul financiar, aplicabile în cazul nerealizării obiectivelor de politică definite.
102.9.5. Nivelul remunerației bazate pe performanță trebuie justificat prin raportare la practicile relevante de pe piață. Administratorii trebuie remunerați nu doar pentru efectuarea cu succes a plăților și pentru cuantumul capitalului privat atras, ci și pentru performanța investițională, cum ar încasările de venituri și câștiguri de capital care depășesc o anumită rată minimă sau pragul minim acceptabil de rentabilitate.
102.9.6. Totalul comisioanelor de administrare nu trebuie să depășească costurile operaționale și de administrare necesare pentru execuția instrumentului financiar în cauză, plus un profit rezonabil, în conformitate cu practica de pe piață. Comisioanele nu trebuie să includă costurile de investiție.
102.9.7. Întrucât intermediarii financiari sau administratorii acestora, după caz, trebuie să fie selecționați printr-un proces de selecție deschis, transparent și nediscriminatoriu, structura de ansamblu a comisioanelor poate să fie evaluată în cadrul punctajului procesului de selecție respectiv, iar remunerația maximă poate să fi stabilită ca urmare a selecției respective.
102.9.8. În cazul numirii directe a unei entități căreia îi este încredințată execuția, comisionul anual de administrare trebuie să reflecte situația de pe piață comparabilă și nu trebuie să depășească în principiu 3% din aportul care va fi adus la capitalul entității respective, excluzânduse stimulentele bazate pe performanță.
103. Condițiile pentru stabilirea criteriului proporționalității al stimulentelor fiscale sunt:
103.1. Investiția totală pentru fiecare întreprindere beneficiară nu trebuie să depășească pragul maxim stabilit prin Secțiunea 2, Capitolul III, cu excepția cazului în care o sumă mai mare se poate justifica pe baza disfuncționalității pieței identificate în evaluarea ex ante, iar instrumentul fiscal este instrumentul cel mai adecvat.
103.2. Indiferent de tipul de facilitate fiscală, acțiunile eligibile trebuie să fie cu risc maxim, ordinare, nou-emise de o întreprindere eligibilă, astfel cum este definită în evaluarea ex ante, și trebuie să fie păstrate timp de cel puțin 3 ani. Pot beneficia de facilitatea fiscală doar investitorii care sunt independenți de întreprinderea în care s-a investit.
103.3. În cazul facilităților fiscale privind impozitul pe venit, investitorii care oferă finanțare întreprinderilor eligibile pot beneficia de facilități fiscale în limita unui procentaj rezonabil din suma investită, cu condiția să nu se depășească cuantumul maxim al obligațiilor fiscale ale investitorului în materie de impozit pe venit, astfel cum a fost stabilit anterior măsurii fiscale. Se consideră că este rezonabil ca facilitățile fiscale să fie plafonate la 30% din suma investită. Pierderile cauzate de cedarea acțiunilor pot fi deduse din impozitul pe venit.
103.4. În cazul facilităților fiscale legate de dividende, orice dividend primit pentru acțiunile care îndeplinesc condițiile poate fi scutit integral de la plata impozitului pe venit.
103.5. În cazul facilităților fiscale legate de câștigul de capital, orice profit obținut din vânzarea de acțiuni care îndeplinesc condițiile poate fi scutit integral de la plata impozitului pe câștigul de capital. Obligația de plată a impozitului asupra câștigurilor de capital obținute din cedarea acțiunilor care îndeplinesc condițiile poate fi amânată dacă în termen de un an câștigurile respective sunt reinvestite în noi acțiuni care îndeplinesc condițiile.
104. Condiții privind măsurile de sprijin destinate platformelor alternative de tranzacționare sunt:
104.1. Ajutorul de stat poate fi acordat pentru a acoperi până la 50% din costurile de investiții suportate pentru înființarea platformei respective.
104.2. În cazul stimulentelor fiscale destinate investitorilor corporativi, Consiliul Concurenței evaluează proporționalitatea măsurii pe baza condițiilor privind stimulentele fiscale stabilite la pct. 87.
Subsecțiunea 3.5. Cumulul
105. Ajutorul pentru finanțare de risc poate să fie cumulat cu orice altă măsură de ajutor de stat care are costuri eligibile identificabile.
106. Ajutorul pentru finanțare de risc poate să fie cumulat cu alte măsuri de ajutor de stat fără costuri eligibile identificabile sau cu un ajutor de minimis până la cel mai ridicat prag total relevant de finanțare stabilit în condițiile specifice ale fiecărui caz într-un regulament sau într-o decizie adoptată de Plenul Consiliului Concurenței.
Subsecțiunea 3.6. Evitarea efectelor negative nejustificate ale ajutorului pentru finanțare de risc asupra mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene
107. Pentru ca ajutorul să fie compatibil, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea mediului concurențial și impactul asupra schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre trebuie să fie limitate și să nu prevaleze asupra efectelor pozitive ale ajutorului într-o măsură care ar fi contrară interesului comun.
108. La examinarea efectului pozitiv a ajutorului de stat, Consiliul Concurenței analizează următoarele:
108.1. O piață eficientă a finanțării de risc destinată IMM-urilor este esențială pentru ca întreprinderile să poată avea acces la fondurile necesare în fiecare etapă a dezvoltării lor. În cazul în care există o disfuncționalitate a pieței sau un alt obstacol relevant în calea funcționării eficiente a acestui tip de finanțare, ajutorul pentru finanțare de risc poate fi necesar pentru a îmbunătăți furnizarea de finanțare de risc către IMM-urile viabile de la începutul dezvoltării lor până în etapele de creștere și, în anumite circumstanțe, către întreprinderile mici cu capitalizare medie și întreprinderile inovatoare cu capitalizare medie, astfel încât să se dezvolte pe termen mai lung o piață competitivă a finanțării de risc. Principalul efect pozitiv pe care ajutorul pentru finanțare de risc urmărește să îl aducă este îmbunătățirea accesului la finanțare al întreprinderilor în cauză.
108.2. Atunci când evaluează efectele pozitive ale ajutorului pentru finanțare de risc care trebuie puse în balanță cu efectele sale negative asupra mediului concurențial, Consiliul Concurenței poate lua în considerare, după caz, și alte beneficii decât furnizarea de finanțare de risc, care pe lângă faptul că le permite întreprinderilor să crească sau să dezvolte noi activități și generează creștere economică, poate contribui semnificativ la tranziția digitală, la tranziția către activități durabile din punct de vedere al mediului inclusiv activități cu emisii scăzute de carbon, neutre din punct de vedere climatic sau reziliente la schimbările climatice, la consolidarea lanțurilor valorice reziliente sau la dezvoltarea zonelor asistate. Consiliul Concurenței acordă o atenție deosebită criteriilor pentru activitățile economice durabile prevăzute în Hotărârea Guvernului privind taxonomia pentru finanțarea durabilă, inclusiv principiului de a nu aduce prejudicii semnificative sau altor metodologii echivalente.
108.3. Pentru ca Consiliul Concurenței să poată evalua corespunzător efectele pozitive preconizate ale ajutorului asupra dezvoltării activităților vizate, furnizorul trebuie să stabilească obiective clare și specifice, care să remedieze disfuncționalitatea pieței sau alt obstacol identificat la evaluarea ex ante. Amploarea și durata măsurii trebuie să fie proporționale cu aceste obiective.
108.4. Furnizorul trebuie să definească indicatori de performanță relevanți, pe baza evaluării ex ante, pentru ca Consiliul Concurenței să poată măsura efectele preconizate ale al ajutorului în raport cu obiectivele urmărite. Indicatorii de performanță pot include:
108.4.1. investițiile impuse sau preconizate ale sectorului privat;
108.4.2. numărul estimat de beneficiari finali în care se va investi, inclusiv numărul întreprinderilor nou-înființate și a noilor IMM-uri;
108.4.3. numărul estimat de întreprinderi noi care vor fi create în perioada de punere în aplicare a măsurii de finanțare de risc și ca rezultat al investițiilor de finanțare de risc;
108.4.4. numărul de locuri de muncă care vor fi create în întreprinderile care sunt beneficiari finali în perioada cuprinsă între data primei investiții de finanțare de risc în cadrul măsurii de finanțare de risc și data de ieșire;
108.4.5. după caz, proporția investițiilor care vor fi efectuate în conformitate cu testul operatorului economic privat în economia de piață;
108.4.6. obiectivele intermediare și termenele în care urmează să fie investite anumite sume sau procentaje predefinite din buget;
108.4.7. rentabilitatea sau randamentul care se estimează că se va obține din investiții;
108.4.8. după caz, cererile de brevet care vor fi depuse de beneficiarii finali în perioada de punere în aplicare a măsurii de finanțare de risc;
108.4.9. după caz, consolidarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare critice, de exemplu, cum ar fi sectoarele sănătății, produselor electronice, aerospațial, produselor cu dublă utilizare și apărării și promovarea dezvoltării tehnologice.
108.5. Indicatorii menționați la subpunctul 108.4. sunt relevanți pentru a demonstra că se estimează că ajutorul pentru finanțare de risc produce efecte pozitive în conformitate cu obiectivele care au fost stabilite. În special, indicatorii permit evaluarea eficacității măsurii și a validității strategiilor de investiții elaborate de intermediarul financiar în contextul procesului de selecție.
108.6. În cazul în care se recurge parțial sau integral la o măsură de finanțare de risc pentru a sprijini întreprinderile care au fost recent recunoscute/recompensate pentru capacitatea de inovare în conformitate cu criteriile prevăzute în cadrul activităților CASSINI, sau cărora CEI le-a acordat recent o etichetă de calitate ”marca de excelență”, sau pentru a coinvesti cu Fondul CEI, sau pentru a furniza investiții de continuare în ceea ce privește programul Accelerator, Consiliul Concurenței este în drept să accepte ca furnizorul să utilizeze aceiași indicatori de performanță pe care îi utilizează CASSINI sau, respectiv, CEI.
109. La examinarea efectului negativ a ajutorului de stat, Consiliul Concurenței analizează următoarele:
109.1. Măsura de ajutor de stat trebuie să fie concepută astfel încât să limiteze denaturările mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene. În cazul măsurilor de finanțare de risc, potențialele efecte negative trebuie evaluate la fiecare nivel unde este posibil să existe un ajutor: investitorii, intermediarii financiari și administratorii acestora, precum și beneficiarii finali.
109.2. Pentru a permite Consiliului Concurenței să evalueze efectele negative potențiale ale măsurii de ajutor asupra mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene, furnizorul poate prezenta orice studiu sau alte dovezi relevante disponibile, precum evaluări ex post pentru scheme similare referitoare la întreprinderile eligibile, structurile de finanțare, parametrii de proiectare și zona geografică vizată.
109.3. La nivelul pieței de furnizare a finanțării de risc, ajutorul de stat poate duce la excluderea investitorilor privați. Se poate reduce, astfel stimulentele investitorilor privați de a oferi finanțare întreprinderile eligibile și investitorii privați pot fi încurajați să aștepte intervenția statului. Riscul este mai mare pe măsură ce volumul total al finanțării publice este mai mare, cu cât sunt mai mari întreprinderile beneficiare și cu cât este mai avansat stadiul de dezvoltare a acestora, deoarece finanțarea privată devine disponibilă treptat. Ajutorul de stat nu trebuie să înlocuiască riscul comercial normal care ar fi fost asumat de investitori în absența acestuia. Chiar dacă disfuncționalitatea pieței sau alt obstacol relevant este definit în mod corespunzător, probabilitatea ca măsura să conducă la excluderea investitorilor privați este redusă.
109.4. La nivelul intermediarilor financiari, ajutorul poate avea efecte de denature a concurenței prin creșterea sau menținerea puterii de piață a unui intermediar, ,cum ar fi pe piața unei anumite regiuni. Chiar dacă ajutorul nu consolidează în mod direct puterea de piață intermediarului financiar, ajutorul o poate consolida în mod indirect, descurajând extinderea concurenților existenți, provocând ieșirea acestora de pe piață sau descurajând intrarea de noi concurenți.
109.5. Măsurile de finanțare de risc trebuie să vizeze întreprinderi orientate spre creștere, incapabile să atragă un nivel adecvat de finanțare din surse private, dar care pot deveni viabile prin intermediul ajutorului de stat pentru finanțare de risc. În cazul în care o măsură prevede înființarea unui fond public, însă strategia de investiții a acestuia nu demonstrează în mod suficient viabilitatea potențială a întreprinderilor eligibile, este puțin probabil ca măsura să îndeplinească cerințele testului comparativ, deoarece investiția de finanțare de risc ar putea fi echivalentă cu o subvenție directă.
109.6. Condițiile privind administrarea comercială și procesul decizional orientat spre profit, prevăzute la Secțiunea 2, Capitolul III sunt esențiale pentru a asigura că selecția întreprinderilor beneficiare finale se realizează pe baze comerciale. Consiliul Concurenței ia în considerare aceste condiții atunci când evaluează măsurile de finanțare de risc în conformitate cu prezentul Regulament, inclusiv atunci când măsura implică intermediari financiari publici.
109.7. Fondurile de investiții la scară mică, cu o acoperire regională limitată și fără mecanisme adecvate de guvernanță, se analizează pentru a preveni menținerea unor structuri de piață ineficiente. Este posibil ca schemele regionale de finanțare de risc să nu aibă întotdeauna o amploare insuficient de mare și un domeniu de aplicare suficient de larg, din cauza unui număr limitat de întreprinderi eligibile ca obiective-țintă, ceea ce poate diminua eficiența fondurilor și conduce la acordarea de ajutoare unor întreprinderi mai puțin viabile. În astfel de cazuri, investițiile pot denatura concurența și pot conferi avantaje nejustificate anumitor întreprinderi.
109.8. La nivelul beneficiarilor finali, măsura poate denatura concurența pe piețele în care activează întreprinderile respective, cum ar fi în cazul în care vizează întreprinderi din sectoarele cu performanțe slabe. O extindere semnificativă a capacității ca urmare a acordării de ajutoare de stat pe o piață cu performanțe slabe poate în special, să denatureze în mod nejustificat mediul concurențial, întrucât crearea sau menținerea unei capacități excedentare poate avea drept consecință restrângerea marjelor de profit, reducerea investițiile concurenților sau determina ieșirea acestora de pe piață, pot împiedica intrarea întreprinderilor să intre pe piață generând structuri de piață ineficiente care afectează pe termen lung și interesele consumatorilor. În piețele în creștere, riscul de denaturare a stimulentelor dinamice sau de blocare a intrării și ieșirii pe piață este, în general, mai redus.
109.9. Riscul de denaturare a mediului concurențial este semnificativ atunci când măsura de finanțare de risc are caracter sectorial sau favorizează anumite sectoare. În aceste cazuri, Consiliul Concurenței evaluează capacitatea de producție din sectorul respectiv, ținând cont de cererea potențială. Pentru a permite această evaluare, furnizorul trebuie să precizeze în notificare dacă măsura este sectorială sau privilegiază anumite sectoare.
109.10. Consiliul Concurenței evaluează eventualele efecte negative de delocalizare, întrucât acestea pot afecta mediul concurențial și schimburile comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene. Consiliul Concurenței evaluează probabilitatea ca fondurile regionale să încurajeze delocalizarea. Riscul de denaturare este mai ridicat atunci când activitățile intermediarului financiar vizează o regiune neasistată situată lângă regiuni asistate sau lângă regiuni cu intensitate mai mare a ajutoarelor regionale. Totodată, o măsură regională de finanțare de risc care se concentrează numai pe anumite sectoare poate genera efecte negative de delocalizare.
109.11. În cadrul evaluării efectelor negative asupra mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene, Consiliul Concurenței este în drept să ia în considerare după caz externalități negative ale activității sprijinite prin ajutor, în cazul în care acestea afectează în mod negativ mediul concurențial și schimburile comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene într-o măsură care contravine interesului comun, creând sau agravând ineficiențele pieței.
110. La punerea în balanța a efectelor pozitive și negative ale ajutorului, Consiliul Concurenței analizează efectele negative identificate ale măsurii de ajutor asupra mediului concurențial și schimburilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene, punându-le în balanță cu efectele pozitive ale ajutorului. Măsura va fi considerată compatibilă cu piața internă numai dacă beneficiile depășesc efectele negative.
111. Echilibrul general al anumitor tipuri de scheme de ajutoare poate fi, ulterior, supus evaluării ex post, conform Capitolului VI. În astfel de situații, Consiliul Concurenței poate limita durata schemelor, cu posibilitatea de a renotifica pentru prelungirea acestora.
Subsectiunea 3.6. Transparența
112. Ca o garanție suplimentară împotriva denaturărilor nejustificate ale mediului concurențial, furnizorii de ajutor de stat, Consiliul Concurenței, întreprinderile și publicul larg trebuie să aibă acces cu ușurință la toate actele relevante și la toate informațiile pertinente cu privire la ajutorul acordat. Furnizorii ajutorului de stat trebuie să publice pe un site web cuprinzător textul integral al deciziei de acordare a ajutorului individual sau al schemei de ajutor aprobate și al dispozițiilor de punere în aplicare a acesteia sau un link către acesta.
113. Furnizorii ajutorului de stat trebuie să publice pe pagina web oficială a Consiliului Concurenței informațiile privind fiecare ajutor individual acordat care depășește echivalentul în lei moldovenești a 100 000 de euro, determinat la cursul oficial al leului moldovenesc față de euro, stabilit de BNM la data acordării ajutorului de stat, conform anexei nr. 3.
114. Informația privind ajutoarele de stat trebuie să fie accesibile. Informațiile trebuie publicate sub formă de foi de calcul cu date fără drepturi de proprietate, care să permită căutarea, extragerea, descărcarea și publicarea cu ușurință a datelor pe internet, de exemplu, în format CSV sau XML și să se permită accesul publicului larg la site-ul web oficial fără nicio restricție, inclusiv fără înregistrarea prealabilă a utilizatorului.
115. Pentru schemele sub formă de stimulente fiscale, condițiile stabilite la punctul 113 se consideră îndeplinite dacă furnizorul publică informațiile necesare privind cuantumurile ajutorului individual conform următoarelor intervale, în echivalentul în lei moldovenești determinat la cursul oficial al leu-lui moldovenesc față de euro, stabilit de BNM la data acordării ajutorului de stat, a:
115.1. 0,1-0,5 milioane de euro;
115.2. 0,5-1 milioane de euro;
115.3. 1-2 milioane de euro;
115.4. 2-5 milioane de euro;
115.5. 5-10 milioane de euro;
115.6. 10-30 milioane de euro;
115.7. 30-60 milioane de euro;
115.8. 60-100 milioane de euro;
115.9. 100-250 milioane de euro;
115.10. 250 și peste 250 milioane de euro.
116. Informațiile menționate la punctul 113 trebuie publicate în termen de 6 luni de la data acordării ajutorului sau, în cazul ajutoarelor sub formă de stimulente fiscale, în termen de un an de la data la care trebuie depusă declarația fiscală. În cazul ajutoarelor ilegale, dar care ulterior sunt considerate compatibile, furnizorul trebuie să publice informațiile în termen de 6 luni de la data deciziei Plenului Consiliului Concurenței de declarare a ajutorului ca fiind compatibil. Informațiile trebuie să fie disponibile timp de cel puțin 10 ani de la data acordării ajutorului.