Capitolul I
PARTEA ACUZĂRII
Articolul 51. Procurorul
(1) Procurorul este persoana care, în limitele competenţei sale, exercită sau, după caz, conduce în numele statului urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţă, exercită sau, după caz, conduce şi alte atribuţii prevăzute de prezentul cod. Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcţie de acuzator de stat.
(2) Procurorul este în drept să pornească o acţiune civilă împotriva învinuitului, inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere materială pentru fapta învinuitului, inculpatului:
1) în interesul persoanei vătămate care se află în stare de imposibilitate sau de dependenţă faţă de învinuit, inculpat ori din alte motive nu-şi poate realiza singură dreptul de a porni acţiune civilă;
2) în interesul statului.
(3) La exercitarea atribuţiilor sale în procesul penal, procurorul este independent şi se supune numai legii. El, de asemenea, execută indicaţiile scrise ale procurorului ierarhic superior privind înlăturarea încălcărilor de lege şi omisiunilor admise la efectuarea şi/sau la conducerea urmăririi penale.
(31) Indicaţiile date de procurorul ierarhic superior pot fi contestate de procuror la Procurorul General şi adjuncţii lui. Procurorul General şi adjuncţii lui decid asupra contestării, prin ordonanţă motivată, în termen de cel mult 15 zile.
(32) Indicațiile date de procurorul-șef al procuraturii specializate pot fi contestate de procuror doar la Procurorul General.
(4) În cursul judecării cauzei, procurorul reprezintă învinuirea în numele statului şi prezintă în şedinţa de judecată probele acumulate de organul de urmărire penală.
(5) Procurorul este în drept să declare apel sau recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care el le consideră ilegale sau neîntemeiate.
(6) Procurorul General şi adjuncţii lui sunt în drept să atace pe căi extraordinare de atac hotărârile judecătoreşti rămase definitive pe care le consideră ilegale sau neîntemeiate.
(7) În faza executării hotărârilor judecătoreşti, procurorul exercită atribuţiile prevăzute de prezentul cod.
(8) – abrogat.
Articolul 52. Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale
(1) În cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita competenţei sale materiale şi teritoriale:
1) porneşte urmărirea penală, dispunând printr-o ordonanţă motivată fie efectuarea urmăririi penale de către alte organe de urmărire penală, fie exercitarea sa nemijlocită a urmăririi penale în conformitate cu prevederile prezentului cod, sau refuză pornirea urmăririi penale, sau dispune încetarea urmăririi penale;
2) exercită nemijlocit urmărirea penală, revenindu-i atribuţiile organului de urmărire penală;
3) conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală, decide excluderea din dosar a probelor obţinute conform prevederilor art. 94 alin.(1);
4) controlează permanent executarea procedurii de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile;
5) cere de la organul de urmărire penală, pentru control, dosare penale, documente, acte procedurale, materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvârșite şi persoanele identificate în cauzele penale în care exercită controlul şi dispune conexarea sau, după caz, disjungerea cauzei dacă se impune aceasta;
6) verifică calitatea probelor administrate, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indici temeinici că a săvârșit o infracţiune;
7) asigură respectarea termenului rezonabil de urmărire penală în fiecare cauză penală;
8) anulează ordonanţele ilegale, modifică sau completează ordonanțele neîntemeiate ale organului de urmărire penală;
9) retrage motivat cauza penală de la ofiţerul de urmărire penală şi preia urmărirea penală sau transmite cauza conducătorului organului de urmărire penală pentru desemnarea altui ofiţer de urmărire penală pe cauza dată;
10) dispune formarea grupurilor de urmărire penală și/sau a grupurilor de ofițeri de investigații;
11) soluţionează abţinerile sau recuzările ofiţerilor de urmărire penală;
12) decide aplicarea măsurii preventive, modificarea şi revocarea ei în limitele prevăzute de prezentul cod;
13) efectuează controlul asupra legalităţii reţinerii persoanei;
14) dă indicaţii în scris cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii în vederea căutării persoanelor care au săvârșit infracţiuni;
15) emite, conform prevederilor prezentului cod, ordonanţe privind reţinerea persoanei, aducerea forţată a persoanei, ridicarea de obiecte şi documente, privind alte acţiuni de urmărire penală;
16) înaintează în instanța de judecată demersuri prin care solicită autorizarea efectuării acțiunilor sau a aplicării măsurilor procesuale, a finalizării urmăririi penale în lipsa învinuitului și a altor acțiuni în cazul în care este necesară autorizarea judecătorului de instrucție;
17) poate asista la efectuarea oricărei acţiuni de urmărire penală sau o efectuează personal;
18) solicită participarea judecătorului de instrucţie la efectuarea unor acţiuni de urmărire penală dacă legea dispune participarea obligatorie a acestuia;
19) restituie dosarele penale organului de urmărire penală cu indicaţiile sale în scris;
20) înlătură persoana care efectuează urmărirea penală dacă aceasta a încălcat legea în procesul urmăririi penale;
21) înaintează organului respectiv sesizări cu privire la ridicarea imunităţii unor persoane şi tragerea lor la răspundere penală;
22) încetează urmărirea penală, clasează cauza penală, dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau aplică măsuri de constrângere cu caracter educativ în cazurile prevăzute de lege;
23) pune sub învinuire şi audiază învinuitul;
24) asigură părţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei în condiţiile prezentului cod;
241) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanța de pornire a urmăririi penale, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă, raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații care nu prejudiciază desfășurarea urmăririi penale;
25) întocmeşte rechizitoriul în cauza penală, copia căruia o înmânează învinuitului, şi trimite cauza în instanţa de judecată competentă;
26) sesizează organele de urmărire penală şi cele care exercită activitate specială de investigaţii despre înlăturarea încălcării legii.
27) se pronunță în actele procedurale dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
28) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art.219 alin.(9) și al art.276 alin.(7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;
29) informează victima sau partea vătămată cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică) și condițiile generale de acordare a acestora.
(2) – abrogat.
(3) – abrogat.
(4) – abrogat.
(42) Indicațiile scrise ale procurorului date ofițerului de urmărire penală în cadrul procesului penal sunt obligatorii pentru executare.
(5) În cadrul urmăririi penale, procurorul dispune şi de alte drepturi şi obligații prevăzute de prezentul cod.
Articolul 53. Atribuţiile procurorului în instanţa de judecată
(1) La examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, procurorul are următoarele atribuţii:
1) reprezintă învinuirea în numele statului şi prezintă în şedinţa de judecată probele acuzării;
2) participă la examinarea probelor prezentate de partea apărării, prezintă noi probe necesare pentru confirmarea acuzării, face demersuri şi îşi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul dezbaterilor judiciare;
3) cere de la instanţa de judecată cauza penală pentru a formula inculpatului o acuzare mai gravă şi a administra noi probe dacă, în urma cercetării judecătoreşti, se constată că inculpatul a săvârșit şi alte infracţiuni, iar probele sunt insuficiente;
4) modifică încadrarea juridică a infracţiunii săvârșite de inculpat dacă cercetările judiciare confirmă că inculpatul a săvârșit această infracţiune;
5) face demers în instanţa de judecată de a întrerupe examinarea cauzei penale pe un termen prevăzut de prezentul cod pentru a înainta noi probe care confirmă acuzarea adusă inculpatului în cazul efectuării incomplete a urmăririi penale;
6) dă indicaţii în scris organului de urmărire penală privitor la efectuarea unor acţiuni procesuale asupra probelor suplimentare sau a noilor infracţiuni;
7) dispune, printr-o ordonanţă, aducerea silită în instanţa de judecată, în condiţiile art. 199, a persoanelor incluse în lista prezentată instanţei, precum şi a persoanelor solicitate pentru administrarea probelor noi sau suplimentare;
8) îşi expune părerea în dezbaterile judiciare asupra faptei infracționale săvârșite de inculpat, încadrării ei în baza legii penale şi pedepsei care urmează a fi aplicată, precum și asupra bunurilor care fac obiectul confiscării;
9) declară apel sau, după caz, recurs privind latura penală şi latura civilă a cauzei, le retrage în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) La judecarea cauzei penale în instanţa de judecată, procurorul dispune şi de alte drepturi şi obligații prevăzute de prezentul cod.
Articolul 531. Procurorul ierarhic superior
(1) Procuror ierarhic superior este:
a) pentru procurorii din procuratura teritorială – procurorul-șef al procuraturii teritoriale sau adjunctul acestuia, conform competențelor stabilite;
b) pentru procurorii din procuratura specializată – procurorul-șef al procuraturii specializate sau adjunctul acestuia, conform competențelor stabilite;
c) pentru procurorii-şefi adjuncţi ai procuraturilor teritoriale – procurorul-şef al procuraturii teritoriale;
d) pentru procurorii-şefi adjuncţi ai procuraturilor specializate – procurorul-şef al procuraturii specializate;
e) pentru procurorii-șefi ai procuraturilor teritoriale, inclusiv pentru procurorul-şef al Procuraturii unității teritoriale autonome Găgăuzia – procurorii-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale, conform competențelor stabilite;
f) pentru procurorii-şefi ai procuraturilor specializate – Procurorul General;
g) pentru procurorii din cadrul subdiviziunilor Procuraturii Generale – procurorii-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale;
h) pentru adjuncții procurorilor-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale – procurorii-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale;
i) pentru procurorii-șefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale – Procurorul General sau adjuncții săi, conform competențelor stabilite;
j) pentru adjuncții Procurorului General – Procurorul General;
k) pentru toți procurorii din cadrul sistemului Procuraturii – Procurorul General.
(2) Procurorul ierarhic superior, pe lângă atribuțiile prevăzute la art. 52 alin. (1), în cadrul urmăririi penale realizează următoarele atribuţii pentru exercitarea controlului ierarhic:
a) poate cere de la procurorii ierarhic inferiori, pentru control, dosare penale, documente, acte procedurale, materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvârșite şi la persoanele identificate în cauzele penale în care exercită controlul;
b) retrage, prin ordonanţă motivată, în cazurile prevăzute la alin. (3), materialele şi cauzele penale repartizate şi le transmite altui procuror pentru examinare;
c) decide, în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanţă motivată, asupra contestaţiei depuse de ofiţerul de urmărire penală împotriva indicaţiilor scrise ale procurorului;
c1) aprobă, cu indicațiile sale scrise, limitele acordului de recunoaștere a vinovăției și cele ale acordului judiciar de interes public, precum și acordul de recunoaștere a vinovăției și acordul judiciar de interes public;
d) anulează, total ori parţial, modifică sau completează, prin ordonanță motivată, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală;
e) soluţionează, prin ordonanță motivată, abţinerile şi recuzările procurorilor ierarhic inferiori;
f) examinează plângerile depuse împotriva actelor şi acţiunilor procurorilor ierarhic inferiori;
g) asigură repartizarea către procurori a sesizărilor pentru examinare sau a cauzelor penale pentru exercitarea ori, după caz, pentru conducerea urmăririi penale;
h) reţine materialele, cauzele penale pentru exercitarea urmăririi penale în mod personal sau pentru conducerea urmăririi penale, adoptând o ordonanţă motivată în acest sens;
i) soluționează conflictele de competență între diferite organe de urmărire penală;
j) restituie, cu indicaţiile sale scrise, dosarele penale procurorilor ierarhic inferiori;
j1) dispune formarea grupurilor de urmărire penală din persoane din cadrul diferitelor organe de urmărire penală și/sau din procurori ierarhic inferiori;
k) exercită alte atribuții prevăzute de lege.
(3) Materialele şi cauzele penale repartizate unui procuror pot fi retrase și transmise altui procuror în cazul:
a) transferului, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a procurorului, potrivit legii;
b) absenţei procurorului, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică prezentarea acestuia;
c) neîntreprinderii acțiunilor necesare pe cauza penală în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
d) constatării, din oficiu sau la plângere, a unei încălcări grave a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în procesul de administrare a probelor;
e) abținerii sau recuzării procurorului în condițiile art. 54.
(4) Procurorul General poate da instrucţiuni cu caracter general procurorilor, organelor de urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială de investigaţii şi organelor de constatare în scopul asigurării legalităţii urmăririi penale.
(5) În cazul în care consideră necesar, procurorul ierarhic superior, prin ordonanță motivată, poate exercita sau conduce urmărirea penală personal, precum și poate reprezenta acuzarea în instanțele de judecată.
Articolul 54. Abţinerea sau recuzarea procurorului
(1) Procurorul nu poate participa la desfăşurarea procesului în cauza penală:
1) dacă există cel puţin una din circumstanţele indicate în art.33, care se aplică în mod corespunzător;
2) dacă el nu poate fi procuror în baza legii sau a sentinţei instanţei de judecată.
(2) Faptul că procurorul a participat la exercitarea urmăririi penale în calitate de ofițer de urmărire penală, a condus sau a controlat acţiuni de procedură penală ori a reprezentat învinuirea în faţa instanţei de judecată nu constituie o incompatibilitate pentru participarea lui ulterioară la judecarea aceleiași cauze penale.
(3) În cazul în care există motivele prevăzute în alin.(1), procurorul este obligat să facă declaraţie de abţinere de la participare în cauza respectivă.
(4) Pentru aceleaşi motive, procurorul poate fi recuzat şi de către ceilalţi participanţi la proces în cauza respectivă, investiţi cu asemenea drept prin prezentul cod.
(5) Abţinerea sau recuzarea procurorului se soluţionează:
1) în cursul urmăririi penale – de către procurorul ierarhic superior, în privința procurorului ierarhic superior – de către Procurorul General sau unul dintre adjuncții acestuia, iar în privinţa Procurorului General – de către un judecător al Curţii Supreme de Justiţie;
2) în cursul judecării cauzei – de către instanţa respectivă.
(6) Hotărârea asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 541. Consultantul procurorului
(1) În cadrul procesului penal, procurorul poate fi asistat de un consultant.
(2) La indicația procurorului, consultantul:
a) elaborează proiecte de acte procedurale;
b) acordă asistență procurorului la efectuarea acțiunilor procesuale;
c) comunică actele procedurale și citează persoanele.
(3) Consultantul procurorului activează sub conducerea acestuia şi nu este în drept să efectueze acţiuni procesuale.
(4) Consultantul este obligat să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea asupra faptelor şi informaţiilor care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuţiilor care îi revin şi poartă răspundere, conform legii, pentru acţiunile ilegale săvârșite în exerciţiul funcţiei.
Articolul 55. Organul de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală desemnaţi ai organelor de urmărire penală prevăzute în art. 56.
(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în condiţiile prezentului cod.
(3) Organul de urmărire penală are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii.
(4) Dacă există indici ai infracţiunii, organul de urmărire penală, concomitent cu înregistrarea sesizării despre aceasta, porneşte procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile prezentului cod, efectuează acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvârșirea infracţiunii, ia măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobândite ilicit.
(5) Organul de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvârșită şi despre începerea acţiunilor de urmărire penală.
Articolul 56. Conducătorul organului de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul Național Anticorupție și Serviciul Fiscal de Stat, numit în modul stabilit de lege şi care acţionează în limitele competenţei sale.
(2) Conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării la timp a acțiunilor de descoperire și prevenire a infracțiunilor, asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor și asigură respectarea termenului de examinare a acestora.
(21) În exercitarea atribuţiilor sale, conducătorul organului de urmărire penală:
a) repartizează ofițerilor de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele referitoare la săvârșirea infracţiunilor, precum și cauzele penale;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie şi delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală primite de la alte organe de urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile alin. (3), prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale;
f) este în drept să-şi reţină sesizările, cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale personal, adoptând o ordonanţă motivată, în baza unor temeiuri legale, de primire a cauzei. În acest caz, îi revin atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;
f1) formează sau, după caz, propune procurorului formarea grupurilor de urmărire penală;
g) – abrogată;
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(23) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de urmărire penală şi acordă asistenţă metodică la efectuarea urmăririi penale, contribuie la obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Conducătorul organului de urmărire penală retrage materialele și cauzele penale repartizate unui ofițer de urmărire penală și le transmite altui ofițer de urmărire penală, cu informarea procurorului care conduce urmărirea penală, în cazul:
a) transferului, delegării, detașării, suspendării sau eliberării din funcție a ofiţerului de urmărire penală, potrivit legii;
b) absenței ofițerului de urmărire penală, dacă există cauze obiective care justifică urgența și care împiedică prezentarea acestuia.
(4) Retragerea sesizărilor și cauzelor penale de la un ofițer de urmărire penală în vederea repartizării acestora unui alt ofițer de urmărire penală în alte cazuri decât cele stabilite la alin. (3) se face de către conducătorul organului de urmărire penală doar în temeiul ordonanței motivate a procurorului.
(5) Conducătorul organului de urmărire penală nu are dreptul să dea indicații privind efectuarea acțiunilor procesuale, privind deciziile pe caz sau să se implice într-un alt mod în desfășurarea urmăririi penale.
Articolul 57. Ofiţerul de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului, în limitele competenţei sale, efectuează urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte acţiuni prevăzute expres de lege.
(2) Ofiţerul de urmărire penală are următoarele atribuţii:
1) asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizării privind pregătirea sau săvârșirea unei infracţiuni în cazul în care sesizarea nu a fost înregistrată de conducătorul organului de urmărire penală, începe urmărirea penală în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvârșită o infracţiune, propune procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau refuzul de a începe urmărirea penală;
2) propune transmiterea cauzei penale pentru urmărire penală după competenţă unui alt organ de urmărire penală;
3) poartă răspundere pentru efectuarea legală şi la timp a urmăririi penale;
4) propune procurorului înaintarea în instanţa de judecată a demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de efectuare a acţiunilor procesuale penale, a măsurilor speciale de investigaţii sau a autorizaţiei de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, care se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie;
5) citează şi audiază persoane în calitate de bănuit, parte vătămată, martori;
6) cercetează şi fixează, în modul stabilit, locul săvârșirii infracţiunii, efectuează percheziţii, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni procesuale;
7) cere documente şi materiale care conţin date relevante pentru cauza penală;
8) dispune efectuarea reviziei documentare, inventarierii, expertizei judiciare şi altor acţiuni;
9) conduce, din momentul înregistrării faptei social periculoase, măsurile speciale de investigaţii pentru descoperirea infracţiunii, căutarea persoanelor dispărute fără urmă, precum şi a bunurilor care s-au pierdut în urma săvârșirii infracţiunii;
10) dispune, prin comisie rogatorie, altor organe de urmărire penală efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
11) dă dispoziţii organelor de poliţie sau altor organe competente cu privire la reţinere, aducerea forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
12) recunoaşte persoanele ca parte vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă;
121) întreprinde măsuri pentru urmărirea și indisponibilizarea bunurilor infracționale;
13) întreprinde măsuri, prevăzute de lege, pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune;
14) solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat în cauza penală în cazurile prevăzute de prezentul cod;
141) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art. 219 alin. (9) și al art. 276 alin. (7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;
142) informează victima sau partea vătămată, în cursul acţiunilor de urmărire penală, cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică) și condițiile generale de acordare a acestora;
15) soluţionează recuzarea interpretului, traducătorului, specialistului, expertului;
16) adoptă ordonanţe referitor la cererile persoanelor participante la proces în legătură cu cauza penală;
161) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanță de pornire a urmăririi penale, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă, raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații fără a prejudicia desfășurarea urmăririi penale;
17) propune alegerea, prelungirea, modificarea şi revocarea măsurilor preventive, eliberarea bănuitului reţinut până la autorizarea arestării de către instanţă;
18) execută indicaţiile scrise ale procurorului;
19) contestă, în caz de dezacord, la procurorul ierarhic superior indicaţiile procurorului cu privire la efectuarea unor acţiuni procesuale;
20) prezintă, la cererea procurorului, explicaţii în scris;
21) prezintă procurorului probele acumulate în cauză, necesare pentru punerea sub învinuire.
(3) În procesul penal, ofiţerul de urmărire penală are şi alte împuterniciri prevăzute de prezentul cod.
(31) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii, sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
(4) În exercitarea atribuţiilor procesuale, ofiţerul de urmărire penală decide, în mod independent, cu privire la orientarea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de urmărire penală, cu excepţia cazurilor când legea prevede încuviințarea, autorizarea sau confirmarea acestora de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. Ofiţerul de urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod şi indicaţiilor scrise ale procurorului şi ale conducătorului organului de urmărire penală. Orice imixtiune în activitatea ofiţerului de urmărire penală este interzisă.
(41) Dacă nu este de acord cu decizia sau indicaţia conducătorului organului de urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, înaintând procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior materialele aferente şi obiecţiile sale scrise.
(42) Contestarea indicaţiilor prevăzute la alin. (41) privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, adresată procurorului care conduce urmărirea penală sau, după caz, procurorului ierarhic superior, nu suspendă executarea lor.
(5) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure protejarea drepturilor şi libertăţilor omului în condiţiile legii procesuale penale.
(6) – abrogat.
Articolul 571. Abţinerea sau recuzarea ofiţerului de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu poate efectua acţiuni de urmărire penală dacă există cel puţin una din circumstanţele indicate la art. 33 alin. (2). Nu constituie temei de recuzare efectuarea de către ofiţerul de urmărire penală a acţiunilor de urmărire penală pe cauza dată.
(2) Dacă există motive de recuzare, ofiţerul de urmărire penală este obligat să întocmească declaraţia de abţinere de la efectuarea urmăririi penale. Pentru aceleaşi motive, ofiţerul de urmărire penală poate fi recuzat şi de ceilalţi participanţi la proces în cauza respectivă învestiţi cu asemenea drept prin prezentul cod.
(3) Ofiţerul de urmărire penală trimite, fără a întrerupe activitatea procesuală, în decurs de 24 de ore, declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare procurorului care conduce urmărirea penală. Procurorul care conduce urmărirea penală va decide, în condiţiile legii, prin ordonanţă, în decurs de 72 de ore, asupra recuzării/abţinerii. Ordonanţa de abţinere sau recuzare a ofiţerului de urmărire penală este irevocabilă.
(4) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul care a examinat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare stabileşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite ori măsurile dispuse. Ordonanţa se remite conducătorului organului de urmărire penală care desemnează un alt ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale.
Articolul 572. Ofițerul de investigații și atribuțiile lui
(1) Ofițerul de investigații, în sensul prezentului cod, este persoana împuternicită care, în numele legii și în limitele competenței sale, efectuează măsuri speciale de investigații în cadrul procesului penal.
(2) În cadrul procesului penal pot efectua măsuri speciale de investigații doar ofițerii de investigații care activează în cadrul procuraturilor specializate, al Ministerului Afacerilor Interne, al Centrului Național Anticorupție, al Serviciului Vamal, al Serviciului Fiscal de Stat și al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
(3) La efectuarea măsurilor speciale de investigații în cadrul procesului penal, ofițerul de investigații se supune numai legii și indicațiilor legale scrise ale ofițerului de urmărire penală sau ale procurorului. La efectuarea măsurilor speciale de investigații de către ofițerul de investigații ale cărui identitate și calitate constituie secret de stat, indicațiile scrise se adresează conducătorului subdiviziunii specializate.
(4) În cazul în care în cadrul procesului penal este necesară efectuarea mai multor măsuri speciale de investigații sau este necesară efectuarea unei măsuri speciale de investigații cu un grad sporit de complexitate, procurorul poate dispune, prin ordonanță, formarea unui grup de ofițeri de investigații, desemnând un ofițer de investigații care va conduce acțiunile celorlalți ofițeri de investigații.
(5) În cazul în care în cadrul procesului penal este necesară efectuarea unei măsuri speciale de investigații ce implică aplicarea unor acțiuni/metode cu antrenarea investigatorului sub acoperire sau a persoanelor care colaborează confidențial cu organele care exercită activitate specială de investigații, procurorul desemnează ofițerul de investigații responsabil de efectuarea și consemnarea acestei măsuri speciale de investigații. Identitatea acestor persoane poate fi dezvăluită doar cu acordul lor și în condițiile stabilite de Legea nr.245/2008 cu privire la secretul de stat.
(6) Ofițerul de investigații are următoarele atribuții:
1) efectuează măsuri speciale de investigații dispuse de către ofițerul de urmărire penală sau de către procuror și autorizate de către procuror sau judecătorul de instrucție, prin utilizarea metodelor și mijloacelor speciale, inclusiv a mijloacelor tehnice speciale și a mijloacelor financiare speciale, a sistemelor informaționale, a băncilor de date și a altor surse de informații ce asigură realizarea sarcinilor măsurilor speciale de investigații;
2) propune, prin demers motivat, ofițerului de urmărire penală sau procurorului dispunerea, prelungirea sau încetarea efectuării măsurii speciale de investigații;
3) informează imediat, în scris, ofițerul de urmărire penală sau procurorul despre informațiile devenite cunoscute în rezultatul efectuării măsurii speciale de investigații din care reies fapte și circumstanțe cu privire la săvârșirea unei contravenții sau pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni, alta decât cea investigată;
4) execută indicațiile scrise ale ofițerului de urmărire penală sau ale procurorului;
5) solicită documente și informații relevante pentru efectuarea măsurii speciale de investigații;
6) alte atribuții prevăzute de prezentul cod.
(7) Ofițerul de investigații poate contesta indicația ofițerului de urmărire penală sau a procurorului privind efectuarea măsurii speciale de investigații dacă există circumstanțe reale care pun în pericol viața și sănătatea sa sau ale investigatorului sub acoperire, refuzând astfel executarea acesteia. Cererea de contestare a ofițerului de investigații, însoțită de materialele aferente și obiecțiile expuse în scris, se adresează imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, procurorului care conduce urmărirea penală, în cazul contestării indicației ofițerului de urmărire penală, sau procurorului ierarhic superior, în cazul contestării indicației procurorului care conduce ori exercită urmărirea penală. Contestația ofițerului de investigații suspendă executarea indicației până la soluționarea acesteia.
(8) Abținerea sau recuzarea ofițerului de investigații se soluționează în conformitate cu prevederile art. 571.
Articolul 58. Victima
(1) Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în cadrul procesului penal şi este interesată în rezultatele acestuia.
(2) Victima are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit, să fie soluţionată de organul de urmărire penală, iar după aceasta să fie informată despre rezultatele soluţionării.
(3) Victima beneficiază de asemenea de următoarele drepturi:
1) să primească de la organul de urmărire penală certificat despre faptul că ea s-a adresat cu cerere sau o copie de pe procesul-verbal despre cererea orală;
2) să prezinte documente, obiecte şi alte mijloace de probă pentru confirmarea cererii sale;
21) să depună declarații și să dea explicații;
3) să se adreseze cu o cerere suplimentară;
4) să fie informată de către organul de urmărire penală, procuror sau, după caz, de către instanţa de judecată despre soluţionarea plângerii sale, despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale; să primească gratuit copii de pe acestea, precum şi de pe hotărârea de încetare sau de clasare a procesului penal în cauza respectivă, de neîncepere a urmăririi penale, copia de pe sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă;
5) să ceară de la organul de urmărire penală să fie recunoscută ca parte vătămată în cauza penală;
6) să depună cerere pentru a fi recunoscută ca parte civilă în procesul penal;
61) – abrogat;
7) să retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
8) să primească certificat despre înregistrarea cererii sale şi începerea urmăririi penale sau copie de pe ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale;
9) să atace ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale în decurs de 10 zile din momentul primirii copiei de pe ordonanţa respectivă şi să ia cunoştinţă de materialele în baza cărora a fost emisă această ordonanţă;
10) să fie apărată de acţiunile interzise de lege în modul prevăzut pentru apărarea persoanelor participante la procesul penal;
11) să fie asistată, la acţiunile procesuale efectuate cu participarea ei, de un avocat ales;
12) să apeleze la un mediator în condiţiile legii.
(4) Victima unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave contra persoanei, victima torturii, tratamentelor inumane sau degradante, victima infracțiunilor cu caracter sexual sau a violenței în familie, victima traficului de ființe umane, victima traficului de copii și victima unei infracțiuni prevăzute la art. 2081–2085 din Codul penal nr. 985/2002, indiferent de faptul dacă este recunoscută în calitate de parte vătămată sau parte civilă, dispune de asemenea de următoarele drepturi:
1) să fie consultată de un avocat pe tot parcursul procesului penal ca şi celelalte părţi în proces;
2) să fie asistată, în condiţiile legii, de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
3) să fie însoţită de o persoană de încredere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele închise;
4) să primească o hotărâre judecătorească despre compensarea materială pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune;
5) să fie informată cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică) și condițiile generale de acordare a acestora;
6) să fie audiată în prezența unui avocat, în condiții de respectare a demnității și intimității;
7) să fie informată, fără întârziere, în cazul în care persoana reținută, aflată în arest sau condamnată este eliberată sau evadează din detenție, cu explicații despre măsurile necesare de protecție.*
* Notă: Art.58 al.(4), pct.7) introdus prin LP252 din 10.07.25, MO430-433/14.08.25 art.596; intră în vigoare la momentul dezvoltării condițiilor tehnice.
(5) Victima, de îndată ce a fost identificată, beneficiază în condiţiile legii de dreptul la protecţie şi compensare, precum şi de dreptul de a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de protecţie.
(51) Victima actelor de tortură, a tratamentelor inumane sau degradante este supusă expertizei judiciare asupra stării psihice sau fizice.
(6) În cazul în care în calitate de victimă este o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau în care statul deţine cota parte, ea nu are dreptul să-şi retragă cererea.
(8) Victima este obligată:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti şi să dea explicaţii la solicitarea acestor organe, cu excepţia victimei traficului de fiinţe umane;
2) să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală, obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi mostre pentru cercetare comparativă;
3) să accepte a fi supusă examenului medical, la cererea organului de urmărire penală, în cazul în care ea se plânge că i-a fost cauzat prejudiciu fizic;
4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului care îi soluţionează cererea sau ale preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei.
(9) Victima are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(10) Victima beneficiază de drepturile sale şi îşi exercită obligaţiile personal sau, dacă legea permite, prin reprezentanţi. În cazul în care victimă este un minor sau o persoană iresponsabilă, drepturile acesteia sunt exercitate de reprezentanţii ei legali în modul prevăzut de prezentul cod. Drepturile victimei decedate sunt preluate de succesorii ei.
(11) Victima este audiată în condițiile prevăzute de prezentul cod pentru audierea martorului. Victima minoră este audiată în condițiile art. 1101.
Articolul 59. Partea vătămată
(1) Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.
(2) Recunoaşterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală sau, după caz, prin încheierea instanței de judecată, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale.
(3) În cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca parte vătămată, s-au constatat circumstanţe care atestă lipsa cauzării prejudiciului, organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, sau instanța de judecată, prin încheiere motivată, încetează participarea acestei persoane ca parte vătămată în procedura respectivă.
Articolul 60. Drepturile şi obligaţiile părţii vătămate
(1) Partea vătămată dispune de următoarele drepturi:
1) să cunoască esenţa învinuirii;
2) să facă declaraţii şi explicaţii;
3) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
4) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
5) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală sau instanţei de judecată şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
6) să ia cunoştinţă de toate procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care a participat, să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
7) să ia cunoștință de materialele cauzei penale și să noteze orice informații din dosar, la orice etapă a procesului penal, cu excepția cazului în care se impun restricții de către procuror printr-o ordonanță motivată;
8) să participe la şedinţa de judecată, inclusiv la examinarea materialelor cauzei;
9) să pledeze în dezbateri judiciare privitor la prejudiciul cauzat;
10) să fie informată de ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de procuror despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească gratuit, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri, precum şi de pe hotărârea de încetare sau clasare a procesului în cauza respectivă, de neîncepere a urmăririi penale, copia de pe sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă;
11) să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală, precum şi să atace hotărârea instanţei privitor la prejudiciul cauzat;
12) să retragă plângerile depuse de ea sau de reprezentantul său, inclusiv plângerile împotriva acţiunilor interzise de lege săvârșite împotriva sa;
121) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;
13) să se împace cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile prevăzute de lege;
14) să facă obiecţii asupra plângerilor altor participanţi la proces, care i-au fost duse la cunoştinţă de către organul de urmărire penală sau despre care a aflat în alte împrejurări;
15) să participe la judecarea cauzei pe cale ordinară de atac;
151) să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti;
16) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală şi să i se repare prejudiciul cauzat în urma acţiunilor nelegitime ale organului de urmărire penală;
17) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea însăşi, precum şi bunurile ce îi aparţin şi au fost ridicate de la persoana care a săvârșit acţiunea interzisă de legea penală, să primească în original documentele care îi aparţin;
18) să fie reprezentată de un avocat ales, iar dacă nu are mijloace pentru a plăti avocatul, să fie asistată, în condiţiile legii, de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
19) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.
(11) Partea vătămată recunoscută în infracţiunile de tortură, tratamente inumane sau degradante este supusă expertizei judiciare asupra stării psihice sau fizice dacă nu a fost supusă expertizei judiciare în condiţiile art. 58.
(12) Partea vătămată în cauzele penale privind infracțiuni cu caracter sexual, privind violența în familie, privind traficul de persoane, privind traficul de copii sau privind infracțiunile prevăzute la art. 2081–2085 din Codul penal nr. 985/2002 dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:
1) să fie informată cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică), subiecții care acordă aceste servicii și condițiile generale de acordare a acestora;
2) să fie asistată, în condițiile legii, de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat;
3) să fie însoţită de o persoană de încredere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele de judecată închise;
4) să fie audiată în prezența unui avocat, în condiţii de respectare a demnităţii şi intimităţii;
5) să refuze, în condiţiile legii, confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul.
(2) Partea vătămată este obligată:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
2) să facă declaraţii la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi mostre pentru cercetare comparativă;
4) să accepte a fi supusă examinării corporale la cererea organului de urmărire penală în cauza privind comiterea în privinţa sa a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supusă unei expertize judiciare, în condiţii de ambulator, pentru a se verifica capacitatea de a înţelege just circumstanţele care au importanţă pentru cauză şi de a face declaraţii juste în privinţa lor, în cazul în care sunt temeiuri verosimile de a pune la îndoială asemenea capacităţi;
6) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
7) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(3) Partea vătămată are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod. Partea vătămată poate oricând să renunţe la această calitate procesuală.
(4) Partea vătămată beneficiază de drepturile sale şi îşi exercită obligaţiile personal sau, dacă legea permite, prin reprezentanţi. În cazul în care parte vătămată este un minor sau o persoană iresponsabilă, drepturile acesteia sunt exercitate de reprezentanţii ei legali în modul prevăzut de prezentul cod.
(41) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la partea vătămată fără acordul ei pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării părţii vătămate sau riscul violării drepturilor omului.
(5) Partea vătămată este audiată în condițiile prevăzute de prezentul cod pentru audierea martorului. Partea vătămată minoră este audiată în condițiile art. 1101.
(6) Părții vătămate îi poate fi restricționat accesul la materialele cauzei penale de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă, restricția se referă doar la anumite acte procedurale și există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale și securitatea părților. Ordonanța procurorului poate fi atacată la judecătorul de instrucție în condițiile art. 313.
Articolul 61. Partea civilă
(1) Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de către instanţă în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.
(2) Recunoaşterea ca parte civilă se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată.
(3) În cazul în care s-a constatat că, după recunoaşterea părţii civile, cererea de chemare în judecată a fost depusă de o persoană necorespunzătoare sau că, din alte motive, lipsesc temeiuri pentru ca persoana să aibă calitate de parte civilă, organul de urmărire penală, prin hotărâre motivată, sistează participarea persoanei în calitate de parte civilă.
Articolul 62. Drepturile şi obligaţiile părţii civile
(1) În scopul susţinerii cererii sale, partea civilă dispune de următoarele drepturi:
1) să facă explicaţii asupra cererii depuse;
2) să prezinte şi alte materiale în susţinerea cererii sale;
3) să formuleze cereri de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
4) să înainteze cereri, în special pentru asigurarea acţiunii civile pornite;
5) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală sau a instanţei, să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
6) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care ea a participat şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
7) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale, să noteze orice date din dosar care se referă la acţiunea civilă;
8) să participe la şedinţe de judecată, inclusiv la cercetarea materialelor cauzei referitor la acţiunea sa;
9) să pledeze în dezbateri judiciare referitor la acţiunea sa civilă;
10) să fie informată de organul de urmărire penală sau de instanţă despre hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească gratuit, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri, precum şi copie de pe sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă;
11) să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală, precum şi să atace hotărârea instanţei referitor la acţiunea civilă;
12) să retragă cererea depusă pe cale de atac de ea sau de reprezentantul său;
13) să facă obiecţii la plângerile altor participanţi la proces, să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile înaintate de alţi participanţi la proces;
14) să participe la judecarea cauzei pe cale ordinară de atac;
15) să facă obiecţii împotriva acţiunilor nelegitime ale celeilalte părţi în proces;
16) să aibă reprezentant şi să înceteze împuternicirile lui;
17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
18) să renunţe la acţiunea civilă în orice etapă a procesului penal dacă legea permite;
181) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;
19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală şi să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
20) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea însăşi, precum şi bunurile ce îi aparţin şi au fost ridicate de la persoana care a săvârșit acţiunea interzisă de legea penală, să primească în original documentele care îi aparţin.
(2) Partea civilă este obligată:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
2) să asigure numărul de copii de pe cererea de chemare în judecată pentru toate părţile civilmente responsabile participante la proces;
3) să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi mostre pentru cercetare comparativă;
4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(3) Partea civilă are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(4) Partea civilă poate fi chemată şi ascultată în calitate de martor.
(5) Partea civilă îşi exercita drepturile şi obligaţiile sale personal sau, după caz, prin reprezentant. Drepturile minorului le exercită reprezentantul lui legal în modul prevăzut de prezentul cod.
Capitolul II
PARTEA APĂRĂRII
Articolul 63. Bănuitul
(1) Bănuitul este persoana fizică sau juridică faţă de care există anumite probe că a săvârșit o infracţiune până la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:
1) procesul-verbal de reţinere;
2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;
3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.
(11) Ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi informaţia despre drepturile prevăzute la art. 64 se aduc la cunoştinţă în decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanţei, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acţiuni procedurale efectuate în raport cu acesta. În cazul în care există necesitatea dispunerii unor măsuri speciale de investigaţii în privinţa bănuitului, aducerea la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi a drepturilor sale se amână în baza ordonanţei motivate a procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucţie pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii motivate a perioadei până la 3 luni. În cazul infracţiunilor privind crima organizată, spălarea de bani, al infracţiunilor cu caracter terorist, al infracţiunilor de corupţie şi ale celor conexe actelor de corupţie, termenul de amânare a aducerii la cunoştinţă poate fi prelungit până la 6 luni, la demersul procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Fiecare prelungire a termenului de amânare a aducerii la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi a drepturilor sale nu poate depăşi 30 de zile.
(2) Organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:
1) persoana reţinută – mai mult de 72 de ore;
2) persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;
3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi - mai mult de 6 luni.
(3) La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.(2), organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reţinut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privinţa lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. În caz de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre aceasta.
(4) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, constatînd că bănuiala nu s-a confirmat, este obligată să elibereze bănuitul reţinut sau să revoce măsura preventivă aplicată în privinţa lui până la expirarea termenelor indicate în alin.(2), dispunând scoaterea lui de sub urmărire.
(5) Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reţinutului, revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori, după caz, anulării ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanţei de punere sub învinuire.
(6) – abrogat.
(7) Interogarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvârșit o infracţiune se interzice.
Articolul 64. Drepturile şi obligaţiile bănuitului
(1) Bănuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sunt interzise de lege.
(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenţa apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvârșirea cărora este suspectat;
2) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit sau hotărârea despre aplicarea măsurii preventive, să primească de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre drepturile de care dispune prin prezentul articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi să primească de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;
3) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea de aplicare a măsurii preventive ori de recunoaştere în calitate de bănuit, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe hotărârea respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa;
4) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică, în condiţii confidenţiale, din partea apărătorului până la începutul primei audieri în calitate de bănuit;
5) din momentul când i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;
6) să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;
7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa apărătorului;
8) să recunoască fapta de săvârșirea căreia este bănuit şi să încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei;
9) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei, în condiţiile prevăzute de prezentul cod, în cazul recunoaşterii vinovăţiei;
10) să facă declaraţii sau să refuze de a le face;
11) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
12) să anunţe imediat, prin organul de urmărire penală, rudele sau o altă persoană, la propunerea sa, despre faptul reţinerii şi locul deţinerii;
13) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal;
14) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului;
15) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă;
151) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi la asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;
16) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea sa şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţe care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
17) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, precum şi să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective;
19) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărârile organului de urmărire penală;
20) să retragă orice plângere ori cerere a sa sau depusă de către apărătorul său;
21) să se împace cu partea vătămată;
211) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;
22) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală, ale procurorului sau ale instanţei;
23) să fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.
(3) Exercitarea de către bănuit a drepturilor de care dispune sau renunţarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Bănuitul nu poartă răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvârșită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvârșirea ei.
(31) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la bănuit fără acordul acestuia pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării bănuitului sau riscul violării drepturilor omului.
(32) Bănuitul este obligat să se prezinte la citarea organului de urmărire penală și să comunice despre schimbarea domiciliului.
(4) Bănuitul are dreptul să facă declaraţii sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
(41) Bănuitul poartă răspundere pentru declaraţiile în care a făcut un denunţ intenţionat fals precum că infracţiunea a fost săvârșită de o persoană care nu a avut atribuţie la săvârșirea ei şi pentru declaraţiile false făcute sub jurământ.
(42) Bănuitul este informat în scris de către organul de urmărire penală că, în cazul constatării faptului sustragerii de la urmărirea penală, neprezentarea nemotivată pentru înaintarea acuzării nu împiedică finalizarea urmăririi penale și transmiterea cauzei penale în instanța de judecată în lipsa sa.
(5) Bănuitul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(6) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile bănuitului minor se exercită şi de către reprezentantul lui legal.
Articolul 65. Învinuitul, inculpatul
(1) Învinuitul este persoana fizică sau juridică faţă de care s-a emis, în conformitate cu prevederile prezentului cod, o ordonanţă de punere sub învinuire.
(2) Învinuitul în privinţa căruia cauza a fost trimisă în judecată se numeşte inculpat.
(3) Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte:
1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare;
2) achitat, dacă sentinţa este integral de achitare.
(4) Persoana nu are calitatea de învinuit din momentul când în privinţa ei a fost încetat procesul penal sau ea a fost scoasă de sub urmărire penală.
Articolul 66. Drepturile şi obligaţiile învinuitului, inculpatului
(1) Învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată îi asigură învinuitului, inculpatului posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege.
(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) să ştie pentru ce faptă este învinuit şi, în legătură cu aceasta, la punerea sub învinuire, precum şi imediat după reţinerea în stare de arest sau după ce i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa de aplicare a măsurii preventive, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire;
2) imediat după reţinere sau după punerea sub învinuire, să primească de la organul de urmărire penală informaţie în scris despre drepturile de care dispune conform prezentului articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa, precum şi explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;
3) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică din partea apărătorului până la începutul primei audieri în calitate de învinuit;
4) în caz de reţinere, să fie adus imediat, dar nu mai târziu de 72 de ore, în faţa unui judecător, să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procesului;
5) din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;
6) să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;
7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa apărătorului;
8) să facă declaraţii sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
9) să dea explicaţii cu privire la învinuirea ce i se aduce sau să refuze de a le da;
10) să recunoască învinuirea ce i se aduce şi să încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei;
11) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei, în condiţiile prevăzute de prezentul cod, în cazul recunoaşterii vinovăţiei;
12) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
13) să anunţe, prin organul de urmărire penală, rudele apropiate sau o altă persoană, la propunerea sa, despre locul unde este ţinut sub arest;
14) să efectueze pregătirea materialelor pentru cauza penală;
15) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi pentru cercetare în şedinţa de judecată;
16) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
17) să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
18) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă;
181) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;
19) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale;
20) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea lui şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
21) să ia cunoştinţă de materialele trimise în judecată pentru confirmarea arestării sale;
22) după terminarea urmăririi penale, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei şi să noteze din ele datele necesare, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale;
23) să participe la judecarea cauzei în primă instanţă şi în ordine de apel;
24) să pledeze în dezbaterile judiciare când nu este asistat de apărător;
25) să ia ultimul cuvânt;
251) să ia cunoștință de materialele și probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucție sau instanței de judecată;
26) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri, precum şi copii de pe ordonanţele de aplicare în privinţa sa a măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale de constrângere, copii de pe rechizitoriu sau de pe un alt act de finalizare a urmăririi penale, de pe acţiunea civilă, de pe sentinţă, apel şi recurs, de pe decizia prin care sentinţa a devenit definitivă, de pe hotărârea definitivă a instanţei care a judecat cauza pe cale extraordinară de atac;
27) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărârile organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, inclusiv sentinţa sau decizia instanţei care a judecat cauza pe cale ordinară de atac;
28) să retragă orice plângere a sa sau depusă de către apărătorul său în interesele lui;
29) să se împace cu partea vătămată în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
291) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;
30) să facă obiecţii asupra plângerilor altor participanţi la procesul penal care i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul de urmărire penală sau despre care a aflat pe alte căi;
31) să-şi expună în şedinţa de judecată opinia referitor la cererile şi propunerile altor părţi în proces, precum şi la chestiunile soluţionate de către instanţă;
32) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalți participanţi la proces;
33) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
34) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată;
35) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.
(21) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la învinuit, inculpat fără acordul acestuia se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării învinuitului, inculpatului sau riscul violării drepturilor omului.
(22) Învinuitul este informat în scris de către organul de urmărire penală că, în cazul constatării faptului sustragerii de la urmărirea penală, neprezentarea nemotivată pentru înaintarea acuzării nu împiedică finalizarea urmăririi penale și transmiterea cauzei penale în instanța de judecată în lipsa sa.
(3) În cazul în care învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la reabilitare.
(4) Exercitarea de către învinuit, inculpat a drepturilor de care dispune sau renunţarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Învinuitul, inculpatul nu poartă răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazului în care el a făcut un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvârșită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvârșirea ei, precum şi în cazul în care a făcut declaraţii false sub jurământ.
(5) Învinuitul sau, după caz, inculpatul este obligat:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
11) să comunice organului de urmărire penală sau instanței despre schimbarea domiciliului;
2) fiind reţinut, să accepte de a fi supus, la cererea organului de urmărire penală, examinării corporale şi percheziţiei corporale;
3) să accepte, la cererea organului de urmărire penală, controlul medical, dactiloscopia, fotografierea, să dea posibilitate să i se ia, în temeiul autorizației judecătorului de instrucție, mostre de sânge, de eliminări ale corpului sau alte mostre biologice;
4) să fie supus, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, expertizei judiciare;
5) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
6) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de şedinţe fără învoirea preşedintelui şedinţei.
(6) Învinuitul, inculpatul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(7) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile învinuitului, inculpatului minor se exercită şi de reprezentantul lui legal.
Articolul 67. Apărătorul
(1) Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu participarea lui
(2) În calitate de apărător în procesul penal pot participa:
1) avocatul;
2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;
3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o persoană indicată la pct.1).
(3) Persoanele indicate în alin.(2) capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-au asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimțământul acesteia. Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie să anunţe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanţa.
(31) Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat dobândește calitatea de apărător în momentul în care coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat emite decizie privind acordarea asistenţei juridice calificate. Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate se aduce la cunoştinţă, după caz, solicitantului, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată.
(4) Avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau învinuitului la reţinere sau arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp şi cu consimțământul lor el poate continua participarea în calitate de apărător până la terminarea procesului în cauza respectivă sau până la includerea în proces a unei alte persoane din rândul celor menţionate la alin.(2).
(5) Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu poate fi desemnat în această calitate de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul în care:
1) nu întruneşte condiţiile indicate la alin.(2);
2) nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de lege sau sentinţei judecătoreşti;
3) a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sunt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără;
4) se află în legături de rudenie sau în relaţii de subordonare cu persoana ale cărei interese sunt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de el;
5) a participat mai înainte în această cauză în calitate de judecător, procuror, persoană care a efectuat urmărirea penală, expert, specialist, interpret, traducător, martor.
6) Apărătorul încetează participarea în cauză în această calitate dacă:
1) persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat contractul cu el, sau i-a suspendat împuternicirile;
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză;
3) procurorul sau instanţa l-a înlăturat de la participarea în această cauză în legătură cu constatarea unor circumstanţe ce exclud participarea lui în această calitate sau, la cererea acestuia, din alte motive întemeiate;
4) procurorul sau instanţa a admis cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului de renunţare la apărător;
5) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile;
6) procurorul sau instanţa a admis renunţarea la apărător declarată de către persoana pe care o apără avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
(7) În cazul în care procurorul sau instanţa nu a admis renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat nu poate sista participarea sa la această cauză.
Articolul 68. Drepturile şi obligaţiile apărătorului
(1) Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul:
1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;
2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;
31) prin intermediul organului de urmărire penală, să adreseze întrebări persoanelor audiate în condițiile art. 104–114;
4) să pregătească materiale în cauza respectivă;
5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
7) să înainteze cereri;
8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii;
11) să participe la şedinţele de judecată în primă instanţă, în apel, în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;
12) să pledeze în dezbateri judiciare;
13) la solicitarea sa, să primească gratuit copii de pe hotărârile care se referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o apără;
14) să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice altă hotărâre judecătorească în cauza respectivă;
15) să participe la împăcarea cu partea oponentă dacă persoana pe care el o apără participă la împăcare;
151) să participe la procesul de mediere la solicitarea persoanei pe care o apără;
16) să facă obiecţii referitor la plângerile altor participanţi la proces despre care a fost informat de către organul de urmărire penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor participanţi la proces şi referitor la chestiunile soluţionate de instanţa de judecată;
17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalți participanţi la proces;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesele căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetul statului;
20) să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
21) să solicite de la instanțele judecătorești, de la organele de drept, de la autoritățile publice, de la alte persoane și organizații informații, pe orice tip de suport informațional, referințe, copii certificate corespunzător de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice.
(2) Apărătorul bănuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificării circumstanţelor care combat învinuirea, exclud răspunderea penală a persoanei pe care o apără sau atenuează pedeapsa ori măsurile procesuale de constrângere, precum şi în scopul acordării asistenţei juridice necesare, în afară de drepturile prevăzute la alin. (1), dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:
1) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi durata lor;
2) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul;
3) să ia cunoștință de materialele și probele prezentate de procuror împreună cu demersul sau recursul său cu privire la aplicarea, prelungirea, revocarea, înlocuirea măsurii procesuale de constrângere, înainte de a fi transmise judecătorului de instrucție sau instanței de judecată.
(3) Apărătorul nu este în drept să întreprindă careva acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile. Apărătorul nu poate, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoască participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvârșirea infracţiunii. Apărătorul nu este în drept să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legătură cu exercitarea apărării dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o apără.
(4) Avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la apărare. Apărătorul nu este în drept să-şi înceteze de sine stătător împuternicirile de apărător, să împiedice invitarea unui alt apărător sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este în drept să transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza respectivă.
(5) Apărătorul nu este în drept, fără consimțământul persoanei pe care o apără, să efectueze următoarele acţiuni:
1) să o declare vinovată de săvârșirea infracţiunii;
2) să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă;
3) să recunoască acţiunea civilă;
4) să retragă plângerile persoanei pe care o apără;
5) să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.
(6) Apărătorul este obligat:
1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
3) să nu părăsească sala de şedinţe până la anunţarea întreruperii, fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(7) Apărătorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 69. Participarea obligatorie a apărătorului
(1) Participarea apărătorului în cadrul procesului penal este obligatorie în cazul în care:
1) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul este reținut, ținut în stare de arest ca măsură preventivă sau urmează a fi supus expertizei judiciare psihiatrice în condiții de staționar;
4) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă;
5) bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăți pentru a se apăra el însuși, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esențiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum și este o persoană cu necesități speciale;
6) procesul penal se desfășoară în privința unei persoane iresponsabile căreia i se incriminează săvârșirea unor fapte prejudiciabile sau în privința unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârșirea unor asemenea fapte;
7) procesul penal se desfășoară în privința reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei;
8) procesul penal se desfășoară în lipsa învinuitului, inculpatului care se sustrage de la urmărirea penală sau judecată;
9) este necesară asigurarea apărării bănuitului, învinuitului, inculpatului în procesul de audiere a minorului, în condițiile prevăzute la art. 1101;
10) instanța de judecată constată că, în cazul inculpatului, interesele justiției cer participarea apărătorului în ședința de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs ori la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;
11) participarea obligatorie a apărătorului este prevăzută expres de prezentul cod.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) pct. 10), instanța de judecată constată printr-o încheiere motivată faptul că interesele justiției cer participarea apărătorului, ținând cont, în mod obligatoriu, de următoarele circumstanțe cumulative:
1) complexitatea cauzei;
2) capacitatea persoanei de a se apăra singură;
3) gravitatea faptei de a cărei săvârșire este învinuită persoana și de sancțiunea prevăzută de lege pentru săvârșirea ei.
(3) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul când:
1) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoștință hotărârea organului de urmărire penală cu privire la:
a) reținerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1)–6);
b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiții de staționar – în cazul prevăzut la alin. (1) pct. 3);
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat și a fost depusă o cerere de reabilitare din parte rudelor sau a altor persoane – în cazul prevăzut la alin. (1) pct. 7);
3) s-a constatat că învinuitul, inculpatul se sustrage de la urmărirea penală sau judecată și procesul penal se desfășoară în lipsa acestuia.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă persoana nu dispune de un apărător ales, participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, în condițiile prezentului cod și ale Legii nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată.
Articolul 70. Admiterea, desemnarea şi înlocuirea apărătorului, confirmarea calităţii şi împuternicirilor lui
(1) Persoanele menţionate la art.67 alin.(2) participă la procesul penal în calitate de apărător:
1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia, precum şi la solicitarea altor persoane, cu consimțământul persoanelor interesele cărora urmează să le apere;
2) la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asistenţei juridice calificate înaintate în conformitate cu Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător.
(3) În cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales, organul de urmărire penală sau instanța de judecată solicită desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat a avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat.
(4) În cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, în conformitate cu art. 69 alin. (1), iar acesta lipsește nejustificat sau refuză să exercite apărarea, procurorul, prin ordonanță motivată, sau instanța de judecată, prin încheiere motivată, solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat pentru înlocuirea apărătorului și acordă un termen rezonabil pentru pregătirea unei apărări efective. La judecarea cauzei penale în instanță de judecată, avocatului desemnat i se acordă un termen suficient pentru pregătirea apărării.
(41) În cazul prevăzut la alin. (4), avocatul desemnat înlocuiește apărătorul care lipsește nejustificat sau care refuză să exercite apărarea numai pentru perioada absenței nejustificate a acestuia.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (4), organul de urmărire penală sau instanţa poate să propună bănuitului, învinuitului, inculpatului să invite un alt apărător.
(6) Bănuitul, învinuitul, inculpatul poate avea câțiva apărători aleși. Acţiunile procesuale la care este necesară participarea apărătorului nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite cu încălcarea normelor de procedură penală dacă la efectuarea lor nu au participat toţi apărătorii părţii în cauză.
(7) Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei:
1) documentul ce confirmă apartenenţa lui la avocatură;
2) documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de apărător conform legislaţiei Republicii Moldova;
3) mandatul avocatului.
(8) Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărâre motivată.
Articolul 71. Renunţarea la apărător
(1) Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător. Cererea de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei.
(2) Renunțarea la apărător poate fi acceptată de către procuror sau instanță numai în cazul în care cererea de renunțare este înaintată de către bănuit, învinuit, inculpat în mod benevol, din proprie inițiativă și în prezența apărătorului. Nu se admite renunțarea la apărător în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie conform art. 69.
(3) Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător se decide de către procuror sau de instanţă prin hotărâre motivată.
(4) Din momentul admiterii renunţării la apărător se consideră că bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi exercită apărarea de sine stătător.
(5) Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunțat la apărător este în drept, în orice moment al desfășurării procesului penal, să revină asupra renunțării și să invite un apărător ales sau să solicite desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică calificată garantată de stat în conformitate cu Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat. Apărătorul este admis din momentul prezentării documentelor ce confirmă calitatea și împuternicirile sale.
Articolul 72. Înlăturarea apărătorului din procesul penal
(1) Apărătorul nu are dreptul să participe la procesul penal în cazul în care este prezentă cel puţin una din următoarele circumstanţe:
1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;
2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:
a) persoană care a efectuat urmărirea penală;
b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;
c) judecător care a judecat cauza;
d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;
3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei judecătoreşti.
(2) Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces.
(3) Apărătorul nu poate participa în procesul penal dacă a acordat anterior sau acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără, precum şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima.
(4) Cererea de înlăturare din procesul penal a apărătorului se soluţionează de către procuror sau de instanţă şi hotărârea respectivă poate fi contestată numai de către persoana apărată, personal sau prin intermediul apărătorului său.
Articolul 73. Partea civilmente responsabilă
(1) Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.
(2) Recunoaşterea ca parte civilmente responsabilă se face prin hotărâre a organului de urmărire penală sau a instanţei.
(3) În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă.
Articolul 74. Drepturile şi obligaţiile părţii civilmente responsabile
(1) Partea civilmente responsabilă, în scopul protejării intereselor sale privitor la acţiunea civilă pornită împotriva sa, în condiţiile prezentului cod, dispune de următoarele drepturi:
1) să dea explicaţii privitor la acţiunea civilă înaintată;
2) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
3) să formuleze cereri de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
4) să înainteze cereri;
5) să depună benevol sume de bani la contul de depozit al instanţei judecătoreşti pentru asigurarea acţiunii civile pornite;
6) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
7) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea ei şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
8) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar care se referă la acţiunea civilă pornită împotriva sa;
9) să participe la şedinţa de judecată, inclusiv la cercetarea probelor cauzei referitor la acţiunea civilă înaintată;
10) să pledeze, în lipsa reprezentantului său, în dezbateri judiciare;
11) să fie informată de către organul de urmărire penală, precum şi de către instanţa de judecată, în cazul în care ea lipseşte de la şedinţele acesteia, despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească, la solicitarea sa, gratuit copii de pe aceste hotărâri, precum şi copii de pe sentinţă, decizie sau alte hotărâri judecătoreşti definitive;
12) să înainteze plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală, precum şi să atace hotărârea instanţei referitoare la acţiunea civilă înaintată;
13) să retragă cererea depusă pe cale de atac de ea sau de către reprezentantul său;
14) să facă obiecţii la plângerile altor participanţi la proces, să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor participanţi la proces, dacă acestea se referă la acţiunea civilă înaintată împotriva sa;
15) să participe, în cadrul şedinţelor de judecată, la judecarea cauzei privitor la acţiunea civilă împotriva sa pe cale ordinară de atac;
16) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celeilalte părţi la acţiunea civilă în proces;
17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale preşedintelui şedinţei de judecată;
18) să aibă reprezentant şi să sisteze împuternicirile acestuia.
(2) Partea civilmente responsabilă dispune, de asemenea, de dreptul:
1) să recunoască acţiunea civilă în orice fază a desfăşurării procesului penal;
2) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
3) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea însăşi, precum şi documentele, care îi aparţin, în original.
(3) Partea civilmente responsabilă este obligată:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală sau ale instanţei;
3) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(4) Partea civilmente responsabilă poate fi citată şi audiată în calitate de martor.
(5) Partea civilmente responsabilă are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(6) Partea civilmente responsabilă îşi exercită drepturile şi obligaţiile sale personal sau, după caz, prin reprezentant.
Capitolul III
REPREZENTANŢII ŞI SUCCESORII ÎN PROCESUL PENAL
Articolul 75. Capacitatea de exerciţiu în procesul penal
(1) Capacitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute de prezentul cod o au toate persoanele majore participante la proces, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2).
(2) Incapabile în procesul penal sunt considerate:
1) persoanele recunoscute astfel potrivit procedurii penale sau în privința cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;
2) partea vătămată, partea civilă care nu au împlinit vârsta de 14 ani.
(3) Instanţa poate recunoaşte persoană incapabilă, conform procedurii penale, partea vătămată, partea civilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea civilmente responsabilă, care în urma unei boli psihice temporare sau a debilităţii mintale nu este capabilă să-şi exercite de sine stătător drepturile şi obligaţiile.
(4) Partea vătămată, partea civilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul în vârstă de până la 18 ani au capacitatea de exerciţiu limitată. Posibilitatea acestora de a-şi exercita de sine stătător drepturile este limitată în cazurile prevăzute de prezentul cod.
(5) În procesul penal, capacitatea de exerciţiu a părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului şi părţii civilmente responsabile se stabileşte la momentul desfăşurării procesului penal.
(6) Organul de urmărire penală sau instanţa recunoaşte capacitatea de exerciţiu a persoanei care a atins majoratul sau, după caz, vârsta de 14 ani. Instanţa recunoaşte capacitatea de exerciţiu în procesul penal a părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului care au redobândit capacitatea de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile de sine stătător.
Articolul 76. Consecinţele incapacităţii şi capacităţii de exerciţiu limitate
(1) Persoana incapabilă participantă la proces nu-şi poate exercita de sine stătător drepturile prevăzute de prezentul cod, acestea fiind exercitate de reprezentantul ei legal.
(2) În cazul în care partea civilă iresponsabilă nu are reprezentant legal, participarea ei în procesul penal se suspendă, iar acţiunea civilă se lasă fără examinare, dacă procurorul nu înaintează acţiune în interesele acesteia faţă de învinuit, inculpat sau faţă de persoana care poartă răspundere materială pentru faptele învinuitului, inculpatului. În cazul iresponsabilităţii părţii civilmente responsabile, participarea acesteia la proces se suspendă, iar acţiunea înaintată împotriva ei se lasă fără examinare.
(3) Participantul la proces cu capacitate de exerciţiu limitată, fără consimțământul reprezentantului său legal, nu este în drept:
1) să retragă cererea privitor la acţiunea prejudiciabilă comisă împotriva sa;
2) să se împace cu partea vătămată, bănuitul, învinuitul, inculpatul;
3) să recunoască acţiunea civilă înaintată lui;
4) să renunţe la acţiunea civilă înaintată de el;
5) să retragă plângerea depusă în interesele sale.
Articolul 77. Reprezentanţii legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului
(1) Reprezentanţi legali ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului sunt părinţii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili.
(2) În cazul în care victima, partea vătămată, bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor sau este persoană iresponsabilă și nu are reprezentant legal din rândul persoanelor indicate la alin. (1) ori în cazul unui conflict de interese între reprezentantul legal din rândul persoanelor indicate la alin. (1) și minor sau persoana iresponsabilă, organul de urmărire penală ori instanța de judecată desemnează din oficiu, prin ordonanță sau încheiere motivată, în calitate de reprezentant legal autoritatea tutelară teritorială din raza sediului organului de urmărire penală sau al instanței de judecată.
(3) Organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa, prin hotărâre motivată, admite în calitate de reprezentanţi legali ai părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului pe unul din părinţi, tutori sau curatori ai fiecăruia. Prioritate are acea candidatură dintre părinţi, tutori sau curatori care este susţinută de toţi ceilalţi reprezentanţi legali sau de către minor. În caz contrar, chestiunea admiterii reprezentantului legal o decide organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.
(4) Nu se admite în procesul penal în calitate de reprezentant legal:
1) al victimei, părţii vătămate şi părţii civile - persoana căreia i se incumbă cauzarea, prin infracţiune, a prejudiciului moral, fizic sau material părţii vătămate sau a prejudiciului material părţii civile;
2) al bănuitului, învinuitului, inculpatului – persoana căreia, prin infracţiunea imputată bănuitului, învinuitului sau inculpatului, i s-a cauzat prejudiciu material, fizic sau moral.
(5) În cazul în care, după admiterea persoanei în calitate de reprezentant legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului, se constată lipsa temeiurilor de a o menţine în această calitate, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de reprezentant legal. Calitatea de reprezentant legal încetează o dată cu atingerea majoratului de către partea vătămată, partea civilă, bănuit, învinuit, inculpat şi dobândirea de către aceştia a capacităţii depline de exerciţiu.
Articolul 78. Drepturile şi obligaţiile reprezentantului legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului
(1) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului admis în procesul penal dispune, după caz, de dreptul:
1) să cunoască esenţa bănuielii, învinuirii;
2) să fie înştiinţat despre citarea persoanei, interesele căreia le reprezintă, în organul de urmărire penală sau în instanţă şi să o însoţească acolo;
3) să comunice fără vreo restricţie cu persoana interesele căreia le reprezintă, în condiţii confidenţiale şi fără a se limita numărul şi durata întrevederilor;
4) să participe la acţiuni procesuale care se efectuează la propunerea organului de urmărire penală, la cele care se efectuează la cererea sa şi la cele care se efectuează cu participarea persoanei interesele căreia le reprezintă;
5) să facă explicaţii;
6) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
7) să înainteze cereri de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
8) să înainteze cereri;
9) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective;
10) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care el sau persoana interesele căreia le reprezintă a participat, să facă obiecţii asupra corectitudinii şi caracterului complet al proceselor-verbale respective, precum şi să ceară completarea lor cu date care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
11) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în instanţă de către organul de urmărire penală pentru confirmarea legalităţii şi temeiniciei ţinerii în stare de arest a persoanei interesele căreia le reprezintă;
12) după terminarea urmăririi penale, precum şi în caz de încetare sau clasare a procesului penal, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei, să noteze din ele datele necesare;
13) să participe la judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel;
14) să pledeze în dezbaterile judiciare în cazul în care partea civilă sau inculpatul, interesele cărora le reprezintă, nu au reprezentant sau, după caz, apărător;
15) să fie informat de către organul de urmărire penală sau instanţă despre hotărârile care se referă la drepturile şi interesele sale sau ale persoanei pe care o reprezintă, la cerere să primească copii de pe aceste hotărâri;
16) să depună plângeri, în modul stabilit de lege, împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală, să atace sentinţa sau, după caz, decizia instanţei care a judecat cauza pe cale ordinară de atac;
17) să retragă orice plângere a sa;
18) să facă obiecţii la plângerile înaintate împotriva persoanei pe care o reprezintă în cazul când ele i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul de urmărire penală sau despre ele a aflat din alte împrejurări;
19) să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor participanţi în proces, precum şi la chestiunile ce se soluţionează de către instanţă;
20) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la proces;
21) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
22) să invite pentru persoana pe care o reprezintă un apărător sau, după caz, un reprezentant şi să propună sistarea participării acestora.
(2) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului sau inculpatului dispune, în condiţiile prezentului cod, şi de dreptul:
1) să ceară repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei şi, cu excepţia reprezentantului legal al condamnatului, compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală;
2) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală în calitate de mijloace de probă, să primească documentele, care îi aparţin, în original.
(3) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile şi bănuitului iresponsabili, la desfăşurarea procesului penal, exercită drepturile acestora, cu excepţia drepturilor indisolubile de persoana acestora.
(4) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului cu capacitate de exerciţiu limitată este în drept:
1) cu consimțământul persoanei interesele căreia le reprezintă:
a) să ceară înlocuirea apărătorului;
b) să retragă plângerea susţinută de reprezentantul legal al părţii vătămate;
2) să cunoască intenţiile persoanei pe care o reprezintă:
a) de a retrage plângerea referitor la comiterea infracţiunii faţă de sine;
b) de a se împăca cu partea oponentă;
c) de a renunţa la acţiunea civilă intentată de el sau de a recunoaşte acţiunea civilă pornită împotriva lui;
d) de a retrage plângerea depusă în apărarea intereselor sale;
3) să accepte sau nu intenţiile persoanei pe care o reprezintă, enumerate la pct.2) din prezentul alineat.
(5) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului nu este în drept să întreprindă acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o reprezintă, inclusiv să renunţe la apărătorul învinuitului, inculpatului.
(6) Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului este obligat:
1) să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documente ce confirmă împuternicirile sale de reprezentant legal;
2) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau instanţei, obiecte şi documente;
4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(7) Reprezentantul legal poate fi citat şi interogat ca martor în condiţiile prezentului cod.
(8) Reprezentantul legal are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(9) Reprezentantul legal îşi exercită drepturile şi obligaţiile personal.
Articolul 79. Reprezentanţii victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și ai succesorului
(1) Reprezentanţi ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și ai succesorului sunt persoanele împuternicite de către acestea să le reprezinte interesele în cursul desfăşurării procesului în cauza penală.
(2) În calitate de reprezentanţi ai victimei, părţii vătămate, părţii civile, părții civilmente responsabile și ai succesorului la procesul penal pot participa avocaţi, avocați-stagiari şi alte persoane împuternicite cu asemenea atribuţii de către participantul la procesul respectiv, prin procură. În calitate de reprezentant al persoanei juridice, recunoscută ca parte civilă sau parte civilmente responsabilă, se admite conducătorul unităţii respective la prezentarea legitimaţiei.
(3) În cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca reprezentant al victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului, se constată lipsa de temeiuri pentru a menţine persoana în calitatea respectivă, organul de urmărire penală sau instanţa încetează participarea acestei persoane în calitate de reprezentant. Participarea reprezentantului încetează, de asemenea, şi în cazurile în care atribuţiile lui au fost suspendate de persoanele care i-au delegat iniţial aceste atribuţii sau reprezentantul care nu este avocat a refuzat să participe în continuare în această calitate.
(4) Partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă și succesorul poate avea câțiva reprezentanţi, însă organul de urmărire penală sau instanţa este în drept să limiteze numărul reprezentanţilor care participă la acţiuni procesuale sau în şedinţa de judecată până la un reprezentant.
Articolul 80. Drepturile şi obligaţiile reprezentantului victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului
(1) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului exercită, în cursul desfăşurării procesului penal, drepturile acestora, cu excepţia drepturilor indisolubile de persoana acestora. Pentru protejarea intereselor persoanei reprezentate, reprezentantul, în condiţiile prezentului cod, are dreptul:
1) să cunoască esenţa învinuirii;
2) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, la propunerea organului de urmărire penală, în cazul în care se prezintă la începutul acţiunii procesuale efectuate cu participarea persoanei reprezentate;
3) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
31) prin intermediul organului de urmărire penală, să adreseze întrebări persoanelor audiate în condițiile art. 104–114;
4) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
5) să facă explicaţii, să înainteze cereri;
6) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
7) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care el sau persoana reprezentată a participat, să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
8) să ia cunoștință de materialele cauzei penale și să noteze orice informații din dosar, la orice etapă a procesului penal, cu excepția cazului când se impun restricții de către procuror printr-o ordonanță motivată;
9) să participe la şedinţele de judecată în aceleaşi condiţii în care poate participa persoana reprezentată;
10) să pledeze în dezbateri judiciare în locul părţii civile sau al părţii civilmente responsabile interesele căreia le reprezintă;
11) să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală şi să atace hotărârile instanţei în limitele competenţei sale;
12) să retragă, cu consimțământul persoanei reprezentate, orice cerere depusă de el;
13) să facă obiecţii la plângerile altor participanţi la proces, care i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul de urmărire penală sau despre care a aflat în alte împrejurări, în cazul în care aceste plângeri se referă la interesele persoanei reprezentate;
14) în şedinţa de judecată, să-şi expună opinia referitor la cererile şi propunerile altor participanţi la proces, precum şi la chestiunile ce se soluţionează de către instanţă, în măsura în care ele ating interesele persoanei reprezentate;
15) să facă obiecţii împotriva acţiunilor nelegitime ale altor participanţi la proces în măsura în care ele ating interesele persoanei reprezentate;
16) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată când acestea se referă la interesele persoanei reprezentate;
17) cu consimțământul persoanei reprezentate, să invite un alt reprezentant al acesteia şi să-i transmită împuternicirile printr-o nouă procură a persoanei reprezentate;
18) să solicite de la instanțele judecătorești, organele de drept, autoritățile publice, de la alte persoane și organizați informații, pe orice tip de suport informațional, referințe, copii certificate corespunzător de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice;
(11) Reprezentantului părții vătămate îi poate fi restricționat accesul la materialele cauzei penale de către procuror, printr-o ordonanță motivată, dacă restricția este stabilită pentru o perioadă de timp rezonabilă, restricția se referă doar la anumite acte procedurale și există riscul ca accesul deplin la materialele cauzei penale să prejudicieze desfășurarea urmăririi penale și securitatea părților. Ordonanța procurorului poate fi atacată la judecătorul de instrucție în condițiile art. 313.
(2) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului, în cazul în care în procură aceasta este specificat, precum şi reprezentantul persoanei juridice care exercită această atribuţie din oficiu, au dreptul în numele persoanei reprezentate în modul prevăzut de prezentul cod:
1) să retragă cererea despre săvârșirea infracţiunii împotriva persoanei reprezentate;
2) să încheie tranzacții de împăcare cu bănuitul, învinuitul, inculpatul;
3) să renunţe la acţiunea intentată de către persoana reprezentată;
4) să recunoască acţiunea înaintată împotriva persoanei reprezentate;
5) să primească bunurile şi banii care îi revin persoanei reprezentate în baza hotărârii judecătoreşti.
(3) Reprezentantul părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului dispune, de asemenea, de dreptul:
1) să primească despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
2) să fie informat de către organul de urmărire penală despre hotărârile adoptate referitor la persoana reprezentată, să primească, la cerere, copii de pe aceste hotărâri.
(4) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului nu are dreptul să întreprindă acţiuni care ar veni în contradicţie cu interesele persoanei reprezentate.
(5) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului este obligat:
1) să îndeplinească indicaţiile persoanei reprezentate;
2) să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documentele care îi confirmă împuternicirile;
3) să se înfăţişeze la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a reprezenta interesele persoanei reprezentate;
4) să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiectele şi documentele de care dispune;
5) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
6) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(6) Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile și al succesorului are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(7) Înlăturarea din procesul penal a reprezentantului victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile, martorului, succesorului se efectuează în condiţiile înlăturării apărătorului, prevăzute în art.72 şi aplicate în mod corespunzător.
Articolul 81. Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile
(1) În procesul penal, succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile este recunoscută una dintre rudele ei apropiate care a manifestat dorința să exercite drepturile și obligațiile victimei sau părții vătămate decedate sau care, în urma infracțiunii, a pierdut capacitatea de a-și exprima conștient voința. Succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral victimei sau părții vătămate.
(2) Recunoașterea rudei apropiate ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile se decide de către procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, de către ofițerul de urmărire penală ori de instanța de judecată, cu condiția că ruda apropiată solicită această calitate. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, procurorul sau instanța de judecată recunoaște aceste persoane ca succesori ai victimei, ai părții vătămate sau ai părții civile. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri suficiente pentru recunoașterea persoanei ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile, hotărârea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri.
(3) În cazul în care, după recunoașterea persoanei ca succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile, se constată lipsa temeiurilor de a o menține în această calitate, procurorul sau instanța, prin hotărâre motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de succesor al victimei, al părții vătămate sau al părții civile. Ruda apropiată a victimei, a părții vătămate sau a părții civile recunoscută succesor al acesteia este în drept să renunțe la împuterniciri în orice moment al desfășurării procesului penal.
(4) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile participă la procesul penal în locul victimei, al părții vătămate sau al părții civile.
(5) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile poate fi citat și audiat în calitate de martor.
(6) Succesorul victimei, al părții vătămate sau al părții civile are și alte drepturi și obligații prevăzute de prezentul cod.
Capitolul IV
ALTE PERSOANE PARTICIPANTE LA PROCESUL PENAL
Articolul 82. Asistentul procedural
(1) Asistentul procedural este persoana care nu are interes personal în cauză, nu este angajat al organului de urmărire penală şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere.
(2) Asistentul procedural poate fi invitat să participe şi la reconstituirea faptei sau la efectuarea experimentului când prezenţa acestuia este necesară.
(3) Asistentul procedural este obligat:
1) să se prezinte la citarea organului care efectuează acţiunea procesuală;
2) să comunice, la cererea organului care efectuează acţiunea procesuală, despre raporturile sale cu persoanele care participă la efectuarea acţiunii respective;
3) să îndeplinească indicaţiile organului care efectuează acţiunea procesuală;
4) să nu părăsească locul efectuării acţiunii procesuale fără învoirea organului respectiv;
5) să semneze procesul-verbal al acţiunii procesuale la care a asistat, să facă obiecţii la procesul-verbal, să refuze de a semna procesul-verbal respectiv dacă obiecţiile sale nu au fost incluse în procesul-verbal;
6) să nu dea publicităţii circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum şi cele care constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(4) Neîndeplinirea de către asistentul procedural a obligaţiilor sale impune răspunderea prevăzută de lege.
(5) Asistentul procedural are dreptul:
1) să asiste la efectuarea acţiunii procesuale de la început până la terminarea ei;
2) să ia cunoştinţă de procesul-verbal al acţiunii procesuale la care a asistat;
3) pe parcursul efectuării acţiunii procesuale, precum şi la familiarizarea sa cu procesul-verbal, să facă obiecţii referitor la cele efectuate şi la cele reflectate în procesul-verbal, obiecţii care urmează să fie înscrise în procesul-verbal al acţiunii respective;
4) să semneze numai acea parte a procesului-verbal al acţiunii procesuale care reflectă circumstanţele percepute de el;
5) să primească compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la acţiunea procesuală în cauză şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală.
(6) Asistentul procedural are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 821. Consilierul de probaţiune
(1) Consilierul de probaţiune este persoana care efectuează evaluarea psihosocială și controlul subiecţilor probaţiunii, contribuie la resocializarea și la adaptarea socială a acestora prin formarea unei atitudini şi a unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate şi a prevenirii săvârșirii de noi infracţiuni.
(2) Consilierul de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele cauzei.
Articolul 83. Grefierul
(1) Grefier în şedinţa de judecată este funcţionarul instanţei judecătoreşti, care nu are interes personal în cauză şi întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, înregistrează declaraţiile părţilor şi ale martorilor.
(2) Grefierul este obligat:
1) să se afle în sala de şedinţe pe tot parcursul procesului pentru consemnarea, în procesul-verbal, a desfăşurării şedinţei de judecată şi să nu părăsească şedinţa fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
2) să expună complet şi exact în procesul-verbal acţiunile şi hotărârile instanţei de judecată, cererile, demersurile, obiecţiile, declaraţiile şi explicaţiile tuturor persoanelor participante la şedinţa de judecată, precum şi alte circumstanţe care vor fi incluse sau, după caz, anexate la procesul-verbal;
3) să întocmească procesul-verbal al şedinţei de judecată în termenul stabilit de prezentul cod;
4) la cererea instanţei de judecată sau a unei părţi în procesul penal, să comunice despre relaţiile sale cu persoanele care participă la proces în cauza respectivă;
5) să execute întocmai indicaţiile preşedintelui şedinţei de judecată;
6) să nu divulge datele şedinţei de judecată închise.
(3) Grefierul poartă răspundere personală pentru caracterul complet şi exactitatea procesului-verbal al şedinţei de judecată, la întocmirea căruia este independent de indicaţiile oricărei persoane în ceea ce priveşte conţinutul înscrierilor din procesul-verbal.
(4) Neexecutarea de către grefier a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.
(5) Grefierul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 84. Recuzarea grefierului
(1) Grefierul nu poate participa în procedura în cauza penală:
1) dacă există cel puţin una din circumstanţele prevăzute în art.33, care se aplică în mod corespunzător;
2) dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei judecătoreşti;
3) dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă personală ori de serviciu de vreuna din părţi;
4) dacă se constată incompetenţa lui.
(2) Participarea anterioară a persoanei în calitate de grefier la şedinţa de judecată nu este un obstacol care exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi calitate în procedura dată.
(3) Recuzarea grefierului se soluţionează de instanţa care judecă cauza şi hotărârea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 85. Interpretul, traducătorul
(1) Interpret, traducător este persoana fizică autorizată, inclusă în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați, care asigură traducerea orală dintr-o limbă în alta și/sau traducerea semnelor celor surzi, muți ori surdomuți sau traducerea textelor scrise dintr-o limbă în alta, cunoaște terminologia juridică, nu este interesată în cauza penală și acceptă să participe în această calitate. În cauza penală interpretul sau traducătorul este desemnat în această calitate de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată în cazurile prevăzute de prezentul cod. Interpretul poate fi numit din rândul persoanelor propuse de către participanții la procesul penal.
(11) Prin derogare de la alin. (1), pot fi desemnate în calitate de interpret sau traducător persoanele neincluse în Registrul de stat al interpreților și traducătorilor autorizați dacă nu există interpreți sau traducători autorizați din/în limbile pentru care se solicită interpretarea și/sau traducerea ori interpreții și/sau traducătorii autorizați nu pot fi contractați pentru efectuarea interpretării și/sau traducerii.
(12) În cazul în care interpretul își are domiciliul sau locul de muncă într-o altă localitate, fapt care nu-i permite să se prezinte în termenul stabilit la locul efectuării acțiunii procesuale, interpretarea poate fi efectuată și prin intermediul videoconferinței, care se asigură de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată.
(2) Judecătorul, procurorul, persoana care efectuează urmărirea penală, apărătorul, reprezentantul legal, grefierul, expertul, martorul nu sunt în drept să-şi asume obligaţii de interpret, traducător chiar dacă posedă limbile şi semnele necesare pentru traducere.
(3) Înainte de a începe efectuarea acţiunii procesuale, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată stabileşte identitatea interpretului, traducătorului, datele privind numărul, seria și data eliberării autorizației, limba sau limbile pentru care este autorizat, precum şi în ce relaţii se află el cu persoanele care participă la acţiunea respectivă, îi explică drepturile şi obligaţiile lui şi îl previne de răspunderea penală pentru traducerea intenţionat greşită sau pentru eschivarea de la îndeplinirea obligaţiilor sale. Aceasta se consemnează în procesul-verbal şi se certifică prin semnătura interpretului, traducătorului.
(4) Interpretul, traducătorul este obligat:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată;
2) să prezinte, de regulă, organului de urmărire penală sau instanţei documentul ce confirmă calificarea de interpret, traducător, să-şi aprecieze obiectiv capacitatea sa de a traduce complet şi exact;
3) să comunice, la cererea organului de urmărire penală, a instanţei sau părţilor, despre experienţa sa profesională şi relaţiile cu persoanele participante la procesul penal;
4) să se afle la locul efectuării acţiunii procesuale, în şedinţa de judecată atât timp cât este necesar de a asigura interpretarea, traducerea şi să nu părăsească locul efectuării acţiunii respective fără permisiunea organului care o efectuează sau, după caz, şedinţa de judecată fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
5) să facă interpretarea, traducerea complet, exact şi la momentul oportun;
6) să îndeplinească cerinţele legale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
7) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
8) să confirme, prin semnătură, inclusiv semnătură electronică, caracterul complet şi exact al interpretării, traducerii incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale la efectuarea căreia a participat, precum şi exactitatea traducerii documentelor care se înmânează persoanelor participante la procesul penal;
9) să nu divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum şi cele care constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(5) Neexecutarea de către interpret, traducător a obligaţiilor sale atrage răspundere, potrivit legii. Pentru traducere intenţionat incorectă, interpretul, traducătorul poartă răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(6) Interpretul, traducătorul are dreptul:
1) să pună întrebări persoanelor prezente pentru precizarea traducerii;
2) să ia cunoştinţă de procesul-verbal al acţiunii procesuale la care a participat, precum şi de declaraţiile persoanelor audiate în şedinţa de judecată cu participarea sa, să facă obiecţii referitor la caracterul complet şi exact al traducerii înscrise, care vor fi incluse în procesul-verbal;
3) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la acţiunea procesuală în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
4) să primească plata pentru serviciile prestate.
(7) Interpretul, traducătorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 86. Recuzarea interpretului, traducătorului
(1) Interpretul, traducătorul nu poate participa în procedura în cauza penală:
1) dacă există cel puţin una din circumstanţele prevăzute în art.33, care se aplică în mod corespunzător;
2) dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei judecătoreşti;
3) dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă personală cu persoana care efectuează urmărirea penală sau cu judecătorul;
4) dacă se află în dependenţă de serviciu de vreuna din părţi ori de specialist sau expert;
5) dacă se constată incompetenţa lui.
(2) Participarea anterioară a persoanei în calitate de interpret, traducător la proces nu este un obstacol care exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi calitate în procedura dată.
(3) Recuzarea interpretului, traducătorului se soluţionează de organul de urmărire penală sau de instanţă şi hotărârea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 87. Specialistul
(1) Specialistul este persoana chemată pentru a participa la efectuarea unei acţiuni procesuale în cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele procesului penal. Cererea organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare sau a instanţei cu privire la chemarea specialistului este obligatorie pentru conducătorul întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei în care activează specialistul.
(11) Specialistul poate fi chemat de organul de urmărire penală, la cererea apărătorului, pentru a explica unele circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei penale.
(2) Specialistul trebuie să posede suficiente cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru acordarea ajutorului necesar organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare sau instanţei. Opinia expusă de specialist nu substituie concluzia expertului.
(3) Specialistul nu poate fi numit sau în alt mod implicat în procesul penal ca specialist în probleme juridice.
(4) Înainte de începerea acţiunii procesuale la care participă specialistul sau, după caz, înainte de audierea specialistului, organul de urmărire penală, procurorul, organul de constatare sau instanţa stabileşte identitatea şi competența specialistului, domiciliul lui, precum şi în ce relaţii se află el cu persoanele care participă la acţiunea respectivă, îi explică drepturile şi obligațiile şi îl previne de răspunderea pentru refuzul sau eschivarea de a-şi îndeplini obligațiile. Aceasta se consemnează în procesul-verbal al acţiunii respective şi se certifică prin semnătura specialistului.
(41) Specialistul se audiază în condițiile audierii martorului.
(5) Specialistul este obligat:
1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare sau a instanţei;
2) să prezinte organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare documentele ce confirmă calificarea lui de specialist respectiv, să-şi aprecieze obiectiv capacitatea sa de a acorda ajutorul necesar ca specialist;
3) să comunice, la cererea organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatarea instanţei sau părţilor, despre experienţa sa în domeniu şi despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza penală respectivă;
4) să se afle la locul efectuării acţiunii procesuale sau în şedinţa de judecată atât timp cât este necesar de a asigura acordarea ajutorului ca specialist şi să nu părăsească fără permisiune locul efectuării acţiunii procesuale respective sau şedinţa de judecată;
5) să aplice toate cunoștințele şi deprinderile sale speciale pentru acordarea de ajutor organului care efectuează acţiunea procesuală la descoperirea, fixarea sau excluderea probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice şi a programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru expert, să dea explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa profesională;
6) să facă concluzii de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală;
7) să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare;
8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
9) să confirme, prin semnătură, mersul, conţinutul şi rezultatele acţiunii procesuale la care a participat, precum şi caracterul complet şi exact al înscrierilor în procesul-verbal al acţiunii respective;
10) să nu divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum şi cele care constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(6) Pentru prezentarea cu bună știință a unei concluzii false, specialistul poartă răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(7) Specialistul are dreptul:
1) să ia cunoştinţă, cu permisiunea organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare sau a instanţei, de materialele cauzei şi să pună întrebări participanţilor la acţiunea procesuală respectivă pentru a formula o concluzie adecvată, să ceară completarea materialelor şi datelor puse la dispoziţie pentru darea concluziei;
2) să-i atenţioneze pe cei prezenţi asupra circumstanţelor legate de descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor şi documentelor respective, asupra aplicării mijloacelor tehnice şi programelor computerizate, să dea explicaţii referitor la chestiunile ce ţin de competenţa sa profesională;
3) să facă obiecţii, care vor fi incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective, referitor la descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor, precum şi să dea alte explicaţii conform competenţei sale profesionale;
4) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care a participat şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
5) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare sau ale instanţei;
6) să primească recompensă pentru lucrul efectuat.
(8) Specialistul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(9) Recuzarea specialistului se face în condiţiile prevăzute pentru recuzarea interpretului, traducătorului conform prevederilor art.33, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 88. Expertul
(1) Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care, aplicând cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza acestora.
(2) Expertul nu poate fi numit sau în alt mod implicat în procesul penal ca expert în probleme juridice.
(3) Expertul este obligat:
1) să facă în raportul său concluzii obiective şi întemeiate asupra întrebărilor ce i se pun, să delimiteze concluziile făcute în baza programelor computerizate sau a literaturii de specialitate care nu au fost verificate de el;
2) să refuze de a face concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul cunoştinţelor lui de specialitate sau dacă materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu sunt suficiente pentru prezentarea concluziilor, comunicând în scris despre aceasta organului sau instanţei care a dispus expertiza judiciară, cu indicarea motivelor respective;
3) să se prezinte în fața ordonatorului expertizei judiciare pentru a da explicații cu privire la conținutul raportului de expertiză judiciară;
4) să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documentele ce confirmă calificarea lui specială, să-şi aprecieze obiectiv capacitatea şi competenţa sa pentru darea concluziilor respective;
5) să comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, precum şi a părţilor în şedinţa de judecată, despre experienţa sa profesională şi despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza dată;
6) în caz de participare la efectuarea acţiunii procesuale, să nu părăsească locul efectuării acesteia fără permisiunea organului care o efectuează, precum şi şedinţa de judecată fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
7) să comunice rezultatele expertizei judiciare doar ordonatorului acesteia;
8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
9) să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării expertizei judiciare sau în urma participării la şedinţa de judecată închisă, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum cele care constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
10) să se opună și să nu admită vreo încercare de exercitare a influenței asupra sa în scopul întocmirii raportului de expertiză judiciară în favoarea unuia dintre participanții la proces sau în interesul altor persoane;
11) să informeze în scris, în cazul în care s-a încercat exercitarea unei influențe asupra sa în circumstanțele prevăzute la pct. 10), conducătorul instituției publice de expertiză judiciară, ordonatorul expertizei judiciare sau, după caz, organul de urmărire penală, procurorul competent.
(4) Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false, expertul poartă răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(5) Expertul are dreptul:
1) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale în legătură cu obiectul expertizei judiciare;
2) să ceară să i se pună la dispoziţie materiale suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor;
3) să participe, cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri şi la alte acţiuni procesuale ce ţin de obiectul expertizei judiciare, să pună întrebări persoanelor audiate cu participarea lui;
4) să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci şi la alte circumstanţe ce ţin de competenţa sa şi care au fost constatate în urma investigaţiilor efectuate;
5) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care el a participat şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
6) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la procesul penal în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
7) să primească recompensă pentru lucrul efectuat;
8) să ceară ordonatorului expertizei judiciare asigurarea securității sale în cazul în care există un pericol pentru viața sau sănătatea sa.
(6) Expertul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 89. Recuzarea expertului
(1) Persoana nu poate lua parte la proces în calitate de expert:
1) dacă există circumstanţe prevăzute la art.33, ale cărui prevederi se aplică în mod corespunzător;
2) dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă de persoana care efectuează urmărirea penală, de judecător sau de vreuna din părţile la proces ori, după caz, de reprezentanţii lor;
3) dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei judecătoreşti;
4) dacă a efectuat în cauza respectivă o revizie sau alte acţiuni de control, rezultatele cărora au servit temei pentru pornirea procesului penal;
5) dacă a participat în calitate de specialist în acest proces, cu excepţia cazurilor de participare a medicului legist la examinarea exterioară a cadavrului şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor şi la demontarea dispozitivelor explozive;
6) dacă se constată incompetenţa ei.
(2) Participarea anterioară a persoanei în calitate de expert nu este un obstacol care exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi calitate în procedura dată, cu excepţia cazurilor în care expertiza judiciară se efectuează repetat în legătură cu apariţia îndoielilor în privinţa veridicităţii concluziilor din raport.
(3) Recuzarea expertului se soluţionează de organul de urmărire penală sau de instanţă şi hotărârea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 90. Martorul
(1) Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.
(2) Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate.
(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt în stare să înţeleagă just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă referitor la ele declaraţii exacte şi juste;
2) apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi – pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia;
21) mediatorii și participanții la mediere – în privința faptelor sau actelor de care au luat cunoștință în cadrul procesului de mediere. Mediatorul poate fi audiat doar în cazurile de protejare a interesului superior al copilului sau de prevenire și curmare a unei infracțiuni;
3) persoanele care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;
4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul – cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia cazurilor de participare la reţinere în flagrant delict, de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul – pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu condiţia de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii;
6) slujitorii cultelor – referitor la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor lor;
7) medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală – referitor la viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc;
8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvârșit infracţiunea ce se investighează;
9) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncții Avocatului Poporului și funcționarii Oficiului Avocatului Poporului – referitor la faptele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuțiilor lor;
10) - abrogat.
(4) Persoanele menţionate la alin.(3) pct. 5) şi 7) pot fi citate şi ascultate ca martori numai în cazul când această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave.
(5) Persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre cauza respectivă în legătură cu participarea lor la procesul penal în calitate de apărător, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile sunt în drept, în cazuri excepţionale, cu consimțământul persoanei interesele căreia le reprezintă, să facă declaraţii în favoarea ei, însă darea declaraţiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioară în procedura acestei cauze.
(6) În cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea dacă o persoană este capabilă să înţeleagă just circumstanţele care prezintă importanţă pentru cauză şi să facă în privinţa lor declaraţii juste, organul de urmărire penală, iar la cererea părţilor, şi instanţa pot invita un expert.
(7) Martorul este obligat:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a face declaraţii şi a participa la acţiuni procesuale;
2) să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătură cu cauza respectivă şi să răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură, exactitatea declaraţiilor sale incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate la acesta;
3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă;
4) să accepte, la cererea organului de urmărire penală, examinarea corporală;
5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supus unei expertize judiciare în condiţii de ambulator pentru verificarea capacităţii de a înţelege corect circumstanţele care urmează să fie constatate în cauza respectivă şi de a face declaraţii juste în cazul în care sunt temeiuri verosimile pentru a pune la îndoială o asemenea capacitate;
6) să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală sau ale preşedintelui şedinţei de judecată;
7) să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
(8) Neexecutarea neîntemeiată de către martor a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.
(9) Dacă martorul nu se prezintă la acţiunea procesuală fără motive întemeiate, organul de urmărire penală sau instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită.
(10) Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere conform art. 313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună ştiinţă – conform art. 312 din Codul penal.
(11) Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul, logodnica, concubinul, concubina bănuitului, învinuitului, inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. Organul de urmărire penală sau instanţa este obligată să aducă aceasta la cunoştinţă persoanelor respective sub semnătură.
(12) Martorul are dreptul:
1) să ştie în legătură cu care cauză este citat;
2) să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea sa;
3) să înainteze cereri;
4) să fie informat despre toate măsurile de protecţie disponibile, conform prevederilor prezentului cod şi ale Legii cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal;
5) să fie informat despre posibilitatea audierii, prin intermediul unei videoconferințe cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut;
6) să solicite organului de urmărire penală consemnarea datelor de identitate reale într-un proces-verbal separat, care se va păstra într-un plic sigilat, excluzând posibilitatea învinuitului de a lua cunoştinţă de aceste date;
7) să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;
8) să facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă; să ia cunoştinţă de declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea declaraţiilor sale;
9) la depunerea declaraţiilor, să utilizeze documente ce conţin calcule complicate, denumiri geografice şi altă informaţie care este dificil de a o expune din memorie, notiţe asupra amănuntelor greu de reţinut; să ilustreze declaraţiile sale cu scheme, desene grafice;
10) la participarea în acţiuni procesuale din cadrul urmăririi penale, să fie asistat de un apărător ales de el ca reprezentant;
11) să scrie personal declaraţiile sale în procesul-verbal al audierii din cadrul urmăririi penale;
12) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
13) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau prezentate de el însuşi în calitate de probe, să primească documentele, ce îi aparţin, în original.
(13) Martorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 91. Reprezentantul legal al martorului minor
(1) Reprezentantul legal al martorului minor are dreptul să ştie despre citarea de către organul de urmărire penală sau de instanţă a persoanei interesele căreia le reprezintă, să o însoţească şi să asiste la acţiunile procesuale cu participarea acestuia.
(2) Reprezentantul legal al martorului minor, luând parte la efectuarea acţiunilor procesuale, are dreptul:
1) cu permisiunea organului de urmărire penală sau a instanţei, să se adreseze persoanei interesele căreia le reprezintă cu întrebări, observaţii, îndrumări;
2) să înainteze cereri;
3) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
4) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să ia cunoştinţă de procesul-verbal al acţiunilor procesuale la care el împreună cu persoana interesele căreia le reprezintă au participat în cauza dată şi să ceară completarea lui sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
6) să invite pentru persoana interesele căreia le reprezintă un avocat în calitate de reprezentant.
(3) Reprezentantul legal al martorului minor, luând parte la efectuarea acţiunilor procesuale, este obligat:
1) să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală;
2) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Articolul 92. Avocatul martorului
(1) Persoana, fiind citată în calitate de martor, are dreptul să invite un avocat care îi va reprezenta interesele în organul de urmărire penală şi o va însoţi la acţiunile procesuale efectuate cu participarea sa.
(2) Avocatul invitat de către martor în calitate de reprezentant al său la organul de urmărire penală, după ce şi-a confirmat calitatea şi împuternicirile, are dreptul:
1) să ştie în care cauză penală este citată persoana pe care o reprezintă;
2) să asiste pe tot parcursul desfăşurării acţiunii procesuale la care participă persoana pe care o reprezintă;
3) să ceară, în condiţiile prevăzute de lege, recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea martorului respectiv;
4) să înainteze cereri;
5) să-i explice martorului drepturile lui şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;
6) să se adreseze, cu permisiunea organului de urmărire penală, persoanei interesele căreia le reprezintă cu întrebări, observaţii, îndrumări;
7) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
8) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care el împreună cu persoana interesele căreia le reprezintă au participat şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv.
(3) Avocatul martorului, luând parte la acţiunile procesuale, este obligat să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală.