la proiectul de lege cu privire la pensia de întreținere garantată de stat (inițiativa legislativă nr. 69 din 11 martie 2026)

AVIZ nr. 18.21 din 22.04.2026 · GUVERNUL · publicat 23.04.2026
pe legis.md
Trimiteri: 38 legate · 3 fără țintă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Fără țintă (3)
  • art. 4 alin. (5) Fără legătură: parte a proiectului avizat sau a actului discutat în aviz; proiectul nu se află pe legis.md.
  • titlul IV Fără legătură: parte a proiectului avizat sau a actului discutat în aviz; proiectul nu se află pe legis.md.
  • punctul 4.2 Fără legătură: parte a proiectului avizat sau a actului discutat în aviz; proiectul nu se află pe legis.md.

Aprobat în ședința Guvernului din 22 aprilie 2026 Decizia protocolară nr.18.21/2026

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la pensia de întreținere garantată de stat, înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 69 din 11 martie 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.

Inițiativa legislativă prevede instituirea unui mecanism nou care presupune stabilirea plății pensiei de întreținere garantată de stat de către Casa Națională de Asigurări Sociale din contul transferurilor de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS).

Potrivit notei de fundamentare, inițiativa legislativă are drept scop consolidarea mecanismelor de protecție socială a copilului și asigurarea realizării efective a dreptului acestuia la întreținere din partea părinților. Astfel se propune achitarea restanței pentru pensia de întreținere obținută prin hotărârea definitivă a instanței de judecată din bugetul de stat prin intermediul Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Complementar, proiectul de lege prevede încadrarea forțată în câmpul muncii de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și utilizarea metodelor de coerciție legale de către Casa Națională de Asigurări Sociale, pentru recuperarea sumelor achitate sub formă de prestație, ca pensie de întreținere de stat.

Analizând natura juridică a pensiei de întreținere, se constată că aceasta nu este un risc social general, ci un conflict juridic privat care necesită o analiză individuală a fiecărui caz în parte. Proiectul este în contradicție atât cu prevederile art. 1, art. 3, art. 8 și art. 43 alin. (1) din Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale, cât și cu principiile sistemului public de asigurări sociale, or Codul familiei nr.1316/2000 deja conține prevederi privind dreptul la pensia de întreținere.

În acest context, instituirea unei prestații sociale în baza unei obligații stabilite prin act judecătoresc echivalează cu transformarea unui mecanism de executare a obligațiilor civile într-o prestație socială, ceea ce denaturează natura juridică a ambelor instituții.

Prestația nouă „pensia de întreținere garantată de stat” nu se încorporează în principiile organizării și funcționării sistemului public de asigurări sociale și nu poate fi administrată de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Totodată, mecanismul propus presupune intervenția statului prin executarea obligației în locul debitorului, urmată de exercitarea dreptului de subrogație pentru recuperarea sumelor achitate. Or, o asemenea abordare este, în mod structural, deficitară, întrucât transferă asupra statului riscul neexecutării unor obligații care, prin natura lor, sunt eminamente personale.

În mod practic, exercitarea dreptului de subrogație în raport cu debitori care deja nu și-au onorat obligațiile are șanse reduse de eficiență, transformând mecanismul într-un demers formal, cu un grad scăzut de recuperare a creanțelor. În aceste condiții, se creează un cerc vicios, în care statul avansează repetat resurse bugetare fără perspective reale de recuperare, ceea ce conduce, pe termen mediu și lung, la o presiune suplimentară asupra bugetului public.

Mai mult decât atât, un asemenea mecanism riscă să descurajeze executarea voluntară a obligațiilor de întreținere și să diminueze responsabilitatea individuală a debitorilor, în contradicție cu principiile fundamentale ale cadrului legal în materie.

În acest context, prevederile proiectului de lege propus contravin cadrului normativ în vigoare și depășesc competențele instituționale atât ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cât și ale Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Prezentul proiect vizează încadrarea forțată în câmpul muncii а persoanelor restante, ceea ce contravine prevederilor art. 43, art. 44 alin. (l) din Constituția Republicii Moldova, care garantează libertatea muncii și interzice muncă forțată, ale art. 5 lit. e), art. 6 din Codul Muncii, care stabilesc caracterul liber consimțit al raporturilor de muncă, precum și ale standardelor internaționale în domeniul muncii.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 990/2018 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ANOFM are rolul de facilitare а ocupării forței de muncă, de acordare а serviciilor de ocupare și acordare de suport persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, respectiv facilitarea ocupării prin aplicarea serviciilor și măsurilor active pe piața muncii.

Potrivit Legii nr. 105/2018 privind promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj, serviciile ANOFM sunt acordate la solicitarea persoanelor și nu pot forța angajarea acestora.

În acest context, prevederile proiectului de lege contravine misiunii instituționale a ANOFM, iar orice formă de constrângere la muncă este inadmisibilă, ceea ce ar genera о neconcordanță evidentă cu legislația muncii.

În partea ce ține de utilizarea metodelor de coerciție legale de către Casa Națională de Asigurări Sociale, pentru recuperarea sumelor achitate sub formă de prestație, ca pensie de întreținere de stat, menționăm că sumele plătite necuvenit prin intermediul structurilor teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale se recuperează de la beneficiari, persoane terțe, în baza deciziei structurii respective, care constituie titlu executoriu. În cazul în care sumele nu pot fi recuperate pe cale amiabilă, acestea sunt recuperate pe cale judiciară.

În subsidiar, din interpretarea sistemică a art. 4 alin. (5) din prezentul proiect se prezumă că asupra aceluiași debitor pot coexista două tipuri de creanțe: datoria față de copil și datoria față de stat. În asemenea conjunctură apare o imprecizie cu referire la decizia executorului judecătoresc privind distribuirea primară a mijloacelor bănești, or, actualmente, Codul de executare nr. 443/2004 nu stabilește în mod expres ordinea de prioritizare între tipurile de creanțe.

Concomitent, la subcompartimentul nr.4.3 „Impactul asupra sectorului privat” din nota de fundamentare, autorul susține că, prin mecanismul propus, sectorul privat va avea acces la un număr mai mare de angajați. În acest sens, nu este clară modalitatea prin care statul ar putea facilita angajarea unei persoane fizice la o persoană juridică de drept privat, fără a afecta principiul libertății de voință a ambelor părți la încheierea contractelor individuale de muncă.

La compartimentul nr. 4 „Analiza impactului de reglementare” din nota de fundamentare, autorul reflectă că, Casa Națională de Asigurări Sociale va încheia acorduri cu organizații omoloage din statele UE, Israel, Ucraina, Turcia pentru a percepe sumele pensiilor de întreținere direct în bugetul de stat sau în contul executorului judecătoresc.

Totuși, proiectul de lege nu înglobează prevederi concrete privind mecanismul juridic internațional, prin care un act normativ național ar putea obliga instituțiile internaționale să vireze mijloace bănești către Casa Națională de Asigurări Sociale sau către executorul judecătoresc. Se specifică că, din punct de vedere juridic, există riscul ca aceste simple acorduri între instituții să fie insuficiente pentru a genera obligații de plată forțată, deoarece executarea silită a veniturilor internaționale depinde de exigențele tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, pe care proiectul în cauză nu le invocă sub nicio formă.

Este de remarcat faptul că legislația națională nu doar prevede, ci și impune părinților obligația de a asigura întreținerea copiilor minori și a celor majori incapabili de muncă. Or, prin prisma realizării practice a supremației interesului superior al copilului, statului îi revine obligația de a institui și de a implementa un cadru normativ clar și eficient care să reglementeze plata pensiei de întreținere, asigurând protecția drepturilor copilului.

În Republica Moldova, mecanismele și procedurile de încasare a pensiei de întreținere a copiilor sunt reglementate de Constituția Republicii Moldova, de Codul familiei nr. 1316/2000 și de Legea nr. 370/2023 privind drepturile copilului, de legislația civilă conexă și, în cazul în care plata benevolă eșuează, – de normele Codului de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004.

Astfel, titlul IV „Obligația de întreținere dintre membrii familiei”, capitolul 12 (art. 74 - 79) și capitolul 14 (art. 86 și 87) din Codul familiei nr. 1316/2000 stabilesc cercul subiecților ce datorează copiilor obligația de întreținere. Articolele 92 - 111 din Codul familiei nr. 1316/2000 reglementează temeiurile și modul de stabilire a pensiei de întreținere și modul de plată (benevolă sau silită) a pensiei de întreținere. Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 reglementează în mai multe articole (art. 37, 105-114, 145, 160) aspecte specifice aplicabile procedurii de executare silite a documentelor executorii privind încasarea pensiei de întreținere, printre care scutirile aplicabile creditorilor din această categorie de documente executorii de la obligația avansării cheltuielilor de executare, derogările prevăzute de lege pentru urmărirea în vederea încasării pensiei de întreținere de la lista bunurilor și veniturilor exceptate de urmărire silită, procedurile specifice privind urmărirea salariului debitorului și cuantumul reținerilor din acesta, aspecte particulare privind întoarcerea executării în cazul documentelor executorii de încasare a pensiei de întreținere etc.

În esență, reglementările menționate se aliniază standardelor internaționale și practicilor europene în domeniul executării silite a obligațiilor de întreținere. Totodată, în cazul identificării impedimentelor și lacunelor legislative privind procedurile de executare silită a pensiei de întreținere a copiilor, a problemelor sistemice cu care se confruntă părțile implicate în procesul de executare silită a pensiei de întreținere, prin care este pusă în pericol protecția eficientă a drepturilor și a intereselor copilului, oportun ar fi perfecționarea cadrului legal, revizuirea măsurilor coercitive eficiente împotriva părinților care refuză sau întârzie plata pensiei, inclusiv prin aplicarea anumitor sancțiuni sau restricții.

În același timp, orice măsură care implică majorarea cheltuielilor bugetare trebuie fundamentată prin identificarea clară a surselor de finanțare și reflectată corespunzător în buget, or, din analiza notei de fundamentare nu rezultă o justificare suficientă a necesității reglementării propuse și nicio fundamentare economico-financiară adecvată, în conformitate cu cerințele art. 30 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative.

Astfel, potrivit notei de fundamentare la proiectul de lege, la punctul 4.2 „Impactul financiar și argumentarea costurilor estimative”, se menționează că anual va fi nevoie de cca 900 de milioane de lei pentru a fi transferate către beneficiari (...). De asemenea, va fi nevoie de cca 850 mii de lei anual pentru cheltuieli de personal. În aceste condiții, proiectul de lege implică cheltuieli bugetare semnificative, fără ca autorul să indice modalitatea de acoperire a acestora și sursa concretă de finanțare, aspect indispensabil potrivit exigențelor bugetare aplicabile, ceea ce afectează transparența și credibilitatea fundamentării economico- financiare a proiectului. Or, conform articolului 131 alin. (6) din Constituția Republicii Moldova, „nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”.

Totodată, considerăm că proiectul de lege nu asigură coerența normativă și aplicabilitatea eficientă a mecanismului propus, și anume prin utilizarea diferitelor prevederi care pot fi interpretate după cum urmează: „pensiei de întreținere garantate de stat”, care reprezintă „suma de bani destinată să ofere sprijin copilului și mamei acestuia (...)”, persoana restantă ca fiind „părintele care (...) nu își onorează obligațiile în mod regulat (mai mult de trei luni consecutiv)”, în timp ce alte articole se referă la neexecutarea obligațiilor pentru o perioadă de cel puțin șase luni, precum și utlizarea unor termeni „salariul minim anual pe economie”,
„asigurarea achitării”, „educă de sine stătător”, „nu este recepționată de la persoana restantă” etc.

Analizând fondul soluțiilor normative preconizate în proiectul de lege, în corelație cu argumentele autorului prin prisma art. 48-50 din Constituția Republicii Moldova în raport cu cadrul normativ, mecanismele și procedurile de încasare a pensiei de întreținere a copiilor aplicabile în prezent, se constată ca fiind nejustificate motivele autorului referitoare la promovarea proiectului de lege privind pensia de întreținere garantată de stat.

În concluzie, proiectul de lege nu este suficient fundamentat, este incompatibil cu cadrul normativ existent și creează riscuri semnificative de ordin juridic, instituțional și bugetar.

Având în vedere cele expuse, inclusiv caracterul impropriu al unor funcții atribuite Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum și impactul semnificativ asupra bugetului de stat, Guvernul nu susține promovarea proiectului în redacția propusă.