pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă

HOTĂRÂRE nr. 1361 din 22.12.2005 · GUVERNUL · publicat 20.01.2006
Modificat prin: HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5
pe legis.md
Trimiteri: 59 legate · 1 nerezolvată · 1 fără țintăActe din afara site-ului: 3 părți legate de actul întregMonitorul Oficial: 22 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (1)
  • Capitolul IV1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (1)
  • Anexa nr.2 Fără legătură: partea citată a fost abrogată, după cum arată nota din text.
Din afara site-ului: părți legate de actul întreg (3)
  • art.1 Parte a unui act al Uniunii Europene. Legătura deschide actul întreg pe EUR-Lex.
  • art.2 (1) Parte a unui act al Uniunii Europene. Legătura deschide actul întreg pe EUR-Lex.
  • art.3 Parte a unui act al Uniunii Europene. Legătura deschide actul întreg pe EUR-Lex.

În temeiul art. 23 din Legea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale nr.756/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 31-33, art.192), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

[Clauza de adoptare în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

Prezenta hotărâre transpune parțial (transpune art.1, art.2 (1), art.3 și Anexa I) Regulamentul (UE) nr.349/2011 al Comisiei din 11 aprilie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă în ceea ce privește accidentele de muncă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 97 din 12 aprilie 2011, CELEX: 32011R0349, așa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2025/447 al Comisiei din 7 martie 2025.

[Clauza de amonizare introdusă prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

1. Se aprobă Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă (se anexează).

2. Regulamentul nominalizat se pune în aplicare cu începere de la 1 martie 2006.

3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.706 din 5 iunie 2002 "Despre aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.74, art.800) din data punerii în aplicare a sus-numitului Regulament.

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:

Ministrul economiei

şi comerţului Valeriu LAZĂR

Chişinău, 22 decembrie 2005.

Nr. 1361.

Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005

REGULAMENT privind modul de cercetare a accidentelor de muncă

I.

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte modalitatea unică de comunicare, cercetare, înregistrare şi evidenţă a accidentelor de muncă, suportate de salariaţii care prestează munca la angajator, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Definirea noțiunilor și clasificarea accidentelor

[Denumirea secțiunii în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

11. În sensul prezentului Regulament și al documentelor rezultate din aplicarea acestuia, următoarele noțiuni semnifică:

abatere – ultimul eveniment care se abate de la normal și conduce la accident;

activitate economică a angajatorului – activitatea economică principală a unității în care lucra accidentatul;

activitate fizică specifică – activitatea fizică precisă a accidentatului în momentul accidentului;

agent material asociat cu abaterea – unealta, echipamentul de muncă, obiectul sau instrumentul implicat în evenimentul anormal;

agent material asociat cu activitatea fizică specifică – unealta, echipamentul de muncă, obiectul sau instrumentul folosit de accidentat la momentul producerii accidentului;

agent material asociat contactului – modului de vătămare – obiectul, echipamentul de muncă, unealta sau instrumentul cu care accidentatul a intrat în contact sau modul de vătămare psihologică;

cetățenia accidentatului – țara a cărei cetățenie o deține accidentatul;

contact – mod de vătămare – modul în care accidentatul a fost afectat (traumă fizică sau mentală) de agentul fizic care a cauzat vătămarea;

dimensiunea unității – numărul de salariați (echivalent normă întreagă) care lucrează la unitatea în care lucra accidentatul;

localizare geografică – unitatea în care a avut loc accidentul;

mediu de muncă – locul de muncă, sediul locului de muncă sau mediul general unde a avut loc accidentul;

post de lucru – natura obișnuită sau, în mod alternativ, ocazională a locului de muncă/postului ocupat de accidentat la momentul accidentului (cea mai simplă subdiviziune organizatorică a unui loc de muncă);

tip de activitate al accidentatului – tipul principal de activitate sau sarcină (activitatea generală) efectuată de accidentat la momentul accidentului;

tip de vătămare – consecințele fizice pentru accidentat;

vârstă – vârsta accidentatului (ani împliniți) la data accidentării;

zile de incapacitate de muncă – zile în cursul cărora accidentatul nu are capacitate de muncă ca urmare a accidentului la locul de muncă

[Pct.11 introdus prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

2. Accidentele se clasifică în:

accidente de muncă;

accidente în afara muncii.

3. Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:

a) în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;

b) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, cînd salariatul se deplasează de la intrarea în incinta întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (în continuare - unitate) pînă la locul de muncă şi invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă locul de muncă şi mijloacele de producţie;

c) în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă, precum şi în timpul frecventării încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;

d) în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul oferit de unitate, în modul stabilit, precum şi în timpul îmbarcării sau debarcării din acest mijloc de transport;

e) în timpul deplasării de la unitatea în care este încadrat salariatul, pînă la locul de muncă, organizat în afara teritoriului unităţii, sau pînă la o altă unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă sau a obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport utilizat;

f) în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi organizate de unitate în baza ordinului sau dispoziţiei emise de angajator;

g) în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui salariat de la un pericol în circumstanţele specificate la literele a),b),с),d) şi f) ale prezentului punct;

h) în timpul instruirii de producţie sau practicii profesionale în bază de contract încheiat între angajator şi instituţia de învăţămînt, între angajator, elevi şi studenţi.

4. Prin accident în afara muncii se înţelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a organismului salariatului, chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau pe teritoriul unităţii, în condiţii neprevăzute la punctul 3 din prezentul Regulament, cauza directă a căruia este determinată de fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenţionată, sinucidere, cazuri de boală latentă şi moarte naturală, folosire a mijloacelor de producţie în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau conducătorului, comitere a unui furt din avutul unităţii, angajatorului persoană fizică şi altele de acest gen). Activităţile, actele sau faptele menţionate în prezentul punct trebuie să fie confirmate prin documente corespunzătoare.

5. Accidentele de muncă şi accidentele în afara muncii (în continuare - accidente) se divizează în trei tipuri:

a) accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parţială sau totală de către salariat a capacităţii de muncă pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu caracter reversibil după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;

b) accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;

c) accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la producerea lui, decesul salariatului, confirmat de instituţia de expertiză medico-legală în modul stabilit.

6. Accidentele se clasifică în:

a) accident individual, în urma căruia este afectat un singur salariat;

b) accident colectiv, în urma căruia sînt afectaţi, în acelaşi timp, în acelaşi loc şi din aceeaşi cauză, minimum doi salariaţi.

II.

COMUNICAREA DESPRE PRODUCEREA ACCIDENTELOR

7. Fiecare accidentat sau martor ocular este obligat să anunţe imediat despre accidentul produs conducătorul său direct sau oricare conducător superior al acestuia şi să acorde, după caz, primul ajutor.

8. Conducătorul, fiind anunţat despre accident:

va organiza acordarea ajutorului medical accidentatului şi, dacă va fi necesar, îl va transporta la o instituţie medicală de la care va solicita certificatul medical cu privire la tipul vătămări organismului acestuia;

va evacua, după caz, personalul de la locul accidentului;

va informa angajatorul despre accidentul produs;

va menţine neschimbată situaţia reală, în care s-a produs accidentul, pînă la primirea acordului persoanelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei situaţii ar provoca alte accidente ori ar periclita viaţa sau sănătatea altor persoane. În cazul în care se impune modificarea situaţiei reale, în care s-a produs accidentul, în prealabil se vor face fotografii şi scheme ale locului unde s-a produs accidentul, se vor aduna probe, materiale ce pot furniza informaţii despre accidentul produs, pentru a fi predate persoanelor care efectuează cercetarea.

[Pct.8 modificat prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

9. Angajatorul comunică imediat (prin telefon sau prin orice alt mijloc de comunicare) despre producerea accidentelor suferite de către salariați Inspectoratului de Stat al Muncii, Casei Naționale de Asigurări Sociale și, după caz, organului ierarhic superior, organului sindical de ramură sau interramural, Agenției Naționale pentru Sănătate Publică – în caz de suspiciune a bolii (intoxicației) profesionale acute. Agenția Națională pentru Sănătate Publică acționează în conformitate cu prevederile Regulamentului sanitar privind modul de cercetare și stabilire a diagnosticului de boală (intoxicație) profesională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1282/2016.

În cazul producerii accidentelor grave și/sau mortale, angajatorul este obligat să asigure accesul inspectorului de muncă la locul producerii accidentului și, suplimentar, să informeze subdiviziunea teritorială a poliției în a cărei rază s-a produs accidentul.

În toate cazurile în care Inspectoratul de Stat al Muncii a aflat despre producerea unui accident, acesta are obligația să se autosesizeze.

Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Administrația Națională a Penitenciarelor și Centrul National Anticorupție, prin serviciile lor de specialitate, comunică Inspectoratului de Stat al Muncii despre accidentele de muncă suportate de către persoanele civile, angajate în autoritățile publice respective și structurile organizaționale din sfera lor de competență.

Dacă decesul salariatului a survenit după un interval de timp de până la un an de la producerea accidentului, angajatorul sau persoanele interesate comunică Inspectoratului de Stat al Muncii despre decesul accidentatului, indiferent dacă accidentul a fost sau nu cercetat anterior.

[Pct.9 în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

91. Inspectoratul de Stat al Muncii asigură crearea, funcționalitatea și întreținerea unui sistem de recepție și înregistrare a comunicărilor despre accidentele produse, precum și de evidență a accidentelor produse care i-au fost comunicate și/sau cu privire la care s-a autosesizat.

92. - abrogat.

10. Dacă printre accidentaţi se vor afla salariaţi ai altor unităţi din ţară sau din străinătate, angajatorul la care s-a produs accidentul va comunica imediat despre aceasta administraţiei unităţii respective şi reprezentanţei diplomatice a ţării cetăţenia căreia o avea accidentatul (în cazul accidentului mortal al salariatului unei unităţi din străinătate, detaşat în interes de serviciu la o unitate din Republica Moldova).

11. Instituţia medicală care acordă asistenţă accidentatului este obligată să anunţe autorităţile competente în domeniul siguranţei ocupaţionale, datele cunoscute ce ţin de identitatea accidentatului şi a unităţii în care s-a produs accidentul.

12. Comunicarea despre producerea accidentelor va cuprinde următoarele date:

denumirea, adresa unităţii sau a angajatorului persoanei fizice;

numele, prenumele, starea familială, vîrsta şi profesia accidentatului / accidentaţilor;

data şi ora producerii accidentului;

locul şi circumstanţele care se cunosc în legătură cu accidentul produs;

tipul vătămării organismului accidentatului.

numele şi funcţia persoanei care a transmis comunicarea, numărul telefonului de legătură.

[Pct.12 modificat prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

III.

CERCETAREA ACCIDENTELOR

13. Scopul cercetării accidentelor de muncă constă în clasificarea lor, determinarea circumstanţelor, cauzelor şi încălcărilor actelor normative şi altor reglementări ce au condus la accidentarea salariaţilor, stabilirea persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative şi a măsurilor corespunzătoare întru prevenirea unor asemenea evenimente.

14. Accidentele grave şi mortale produse la locul de muncă se cercetează de inspectorii de muncă din cadrul autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale, iar cele cu incapacitate temporară de muncă – de comisia angajatorului.

În cazul în care angajatorul nu are posibilitatea de a constitui o comisie de cercetare a accidentului, acesta va fi cercetat de Inspectoratul de Stat al Muncii.

141. Accidentele de muncă suferite de angajații Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Administrației Naționale a Penitenciarelor şi Centrului Naţional Anticorupţie vor fi cercetate de serviciile lor de specialitate, care au competenţă numai pentru structurile din subordine.

15. La cercetarea accidentelor au dreptul să participe, după caz, reprezentanții împuterniciți ai organului ierarhic superior, ai autorităților administrației publice locale (specialiști în domeniul securității și sănătății în muncă), ai Casei Naționale de Asigurări Sociale, ai organului sindical și, la invitația inspectorului de muncă, specialiști din domeniul de activitate al angajatorului. Totodată, au dreptul să asiste persoanele care reprezintă în mod legal interesele accidentaților sau ale familiilor acestora.

16. - abrogat.

17. Persoanele desemnate să cerceteze accidentele au dreptul să pună întrebări şi să ia declaraţii de la orice persoană cu funcţii de răspundere, salariat, persoană ce deţine informaţii referitoare la accident, să examineze orice documente ale angajatorului necesare pentru identificarea circumstanţelor şi cauzelor producerii accidentelor şi să dispună, după caz, efectuarea expertizei tehnice a mijloacelor de producţie.

18. Fiecare participant la cercetarea unui accident, pe parcursul desfăşurării acesteia, în prezenţa inspectorului de muncă, are dreptul să pună întrebări persoanelor cu funcţii de răspundere, salariaţilor, persoanelor ce deţin informaţii referitoare la accident, să înainteze propuneri şi, după caz, să-şi expună în scris opinia privind circumstanţele, cauzele producerii accidentului şi despre persoanele care au încălcat actele normative şi alte reglementări, ce au condus la producerea accidentului. Opinia va fi înaintată persoanelor care cercetează evenimentul spre a fi inclusă în dosarul de cercetare.

19. Cercetarea accidentelor în afara muncii se va efectua în modul stabilit de prezentul Regulament. Comisia unităţii, după caz, inspectorul de muncă, va finaliza cercetarea, cu întocmirea în formă liberă a unui proces-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, în care vor fi expuse doar circumstanţele şi cauzele producerii acestui eveniment. Procesul-verbal întocmit de comisia unităţii va fi aprobat de conducătorul unităţii respective, cu aplicarea semnăturii olografe sau a semnăturii electronice calificate și, după caz, a ștampilei unității. Inspectorul de muncă va întocmi procesul-verbal pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale.

[Pct.19 modificat prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

20. În cazul în care angajatorul nu a comunicat și/sau cercetat accidentul produs, un atare accident poate va fi cercetat în baza cererii depuse de persoanele interesate.

Cercetarea accidentelor cu incapacitate temporară de muncă

21. Pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporară de muncă, în termen de cel mult 24 de ore din momentul primirii comunicării despre acest eveniment, angajatorul va desemna prin dispoziţie scrisă comisia de cercetare.

Comisia va fi formată din cel puţin trei persoane, în componenţa căreia vor intra conducătorul serviciului – specialist în securitatea și sănătatea în muncă (lucrător desemnat) şi cîte un reprezentant al angajatorului şi al sindicatului (salariaţilor).

Persoanele desemnate în comisia de cercetare trebuie să dispună de pregătire tehnică respectivă, cunoștințe în materie de Securitate și sănătate în muncă şi să nu facă parte dintre persoanele care aveau obligaţia de a organiza, controla sau conduce procesul de muncă la locul unde s-a produs accidentul.

În unele cazuri, astfel de accidente vor fi cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii în modul stabilit de prezentul Regulament.

22. Accidentul suportat de salariatul unei unităţi în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu la o altă unitate va fi cercetat de către comisia unităţii la care s-a produs accidentul, cu participarea reprezentantului unităţii al cărei salariat este accidentatul.

Un exemplar al dosarului de cercetare va fi expediat unităţii al cărei salariat este accidentatul.

23. Accidentul suportat de salariatul unităţii care efectuează lucrări pe un sector repartizat acesteia de o altă unitate va fi cercetat de unitatea ce efectuează lucrările respective.

24. Accidentele suportate de elevi şi studenţi în timpul cînd prestează munca sau îşi desfăşoară practica profesională în unităţi vor fi cercetate de comisia unităţii, cu participarea reprezentantului instituţiei de învăţămănt.

25. De la data emiterii dispoziției respective, comisia unității cercetează circumstanțele și cauzele producerii accidentului, întocmește și semnează, la rubrica respectivă, cu semnătură olografă sau semnătură electronică calificată, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr. 1), care ulterior este aprobat și semnat de către angajator, la rubrica respectivă, cu semnătură olografă sau semnătură electronică calificată, în termen de 24 de ore.

Angajatorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă, prezintă Inspectoratului de Stat al Muncii o copie a acestuia, autentificată prin semnătură olografă sau semnătură electronică calificată a angajatorului/conducătorului unității, cu mențiunea „conform originalului”, însoțită de o copie a certificatului medical cu privire la tipul vătămării organismului accidentatului.

Accidentele cercetate de către Inspectoratul de Stat al Muncii se finalizează cu întocmirea procesului-verbal de cercetare (conform anexei nr. 1). Procesul-verbal se semnează, la rubrica respectivă, cu semnătură olografă sau semnătură electronică calificată de către inspectorul de muncă care a cercetat accidentul.

[Pct.25 în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

251. Procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit de către comisia unității se anulează la cercetarea repetată a evenimentului de către Inspectoratul de Stat al Muncii.

Cercetarea accidentelor grave şi mortale

26. Accidentele grave şi mortale vor fi cercetate de către Inspectoratul de Stat al Muncii, care va desemna inspectorii de muncă ce vor efectua cercetarea accidentelor fără a se preta influenţelor de orice fel.

261. Actele aferente modului de organizare a activităților de protecție și prevenire (instrucțiuni, fișe personale de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, fișe de evaluare a factorilor de risc, registre ș.a.) în original pot fi ridicate de alte organe doar cu consimțământul inspectorului de muncă care este împuternicit să cerceteze cazul.

27. La cererea autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale sau unităţii, instituţia medicală care acordă asistenţă accidentatului va elibera, în termen de 24 ore, certificatul medical cu privire la tipul vătămării organismului acestuia, iar instituţia de expertiză medico-legală, în termen de 5 zile după finalizarea expertizei, va elibera autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale, în mod gratuit, concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului.

Certificatul medical cu privire la tipul vătămării organismului accidentatului și concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului conțin informații conforme secțiunii „Tipul vătămării” din Lista de coduri atribuite variabilelor pentru completarea Formularului datelor variabile codificate referitoare la accidentul de muncă (conform anexei nr.5).

[Pct.27 modificat prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

28. Evenimentul produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu cu transport auto, aerian, fluvial, naval sau feroviar va fi cercetat în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, folosind, după caz, materialele de cercetare întocmite de organele de supraveghere a traficului.

Organele de supraveghere a traficului, în temeiul unui demers, vor elibera angajatorului sau inspectorului de muncă, în termen de 5 zile de la momentul finalizării cercetării, concluzia asupra cauzelor producerii accidentului şi persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative.

29. De la data emiterii dispoziției de cercetare a accidentului, inspectorul de muncă întocmește și semnează, la rubrica respectivă, cu semnătură olografă sau semnătură electronică calificată, în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare, procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr. 1). În cazul în care sunt necesare expertize tehnice sau de altă natură, durata cărora depășește termenul de 30 de zile lucrătoare, Inspectoratul de Stat al Muncii poate prelungi termenul până la obținerea documentelor necesare și a rezultatelor expertizelor.

[Pct.29 în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

În cazul participării reprezentanţilor, specificaţi la punctele 15 şi 16 din prezentul Regulament, procesul - verbal va fi semnat şi de aceştia.

Finalizarea cercetării accidentelor

30. Cercetarea accidentelor se va finaliza cu întocmirea dosarului de cercetare care va cuprinde:

a) procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă (în cazul accidentelor colective, procesul-verbal se va întocmi pentru fiecare accidentat);

b) procesul-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii;

c) opiniile participanţilor la cercetarea accidentului (după caz);

d) declaraţiile accidentaţilor (dacă va fi posibil);

e) declaraţiile persoanelor care au obligaţia să asigure măsurile de protecţie a muncii la locul de muncă unde s-a produs accidentul;

f) declaraţiile martorilor oculari;

g) fotografii şi scheme ale locului unde s-a produs accidentul;

h) alte acte şi documente necesare pentru clarificarea circumstanţelor şi cauzelor ce au condus la producerea accidentului;

i) încheierea expertizei tehnice (dacă este necesară);

j) certificatul medical cu privire la tipul vătămării organismului accidentatului;

[Pct.30 lit.j) modificată prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

k) concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului (în cazul accidentelor mortale).

Toate materialele din dosar vor fi paginate şi şnuruite.

31. Inspectorul de muncă, în termen de cel mult 3 zile de la data semnării procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă, expediază unității originalul dosarului de cercetare a accidentului, iar, după caz, autorității administrației publice locale care înregistrează şi ține evidența accidentelor produse la angajatori-persoane fizice, cu păstrarea unei copii certificate a dosarului privind cercetarea accidentului la Inspectoratul de Stat al Muncii.

În termenul prevăzut la alineatul întîi, Inspectoratul de Stat al Muncii transmite organului de urmărire penală competent o copie a dosarului de cercetare a accidentului, autentificată prin semnătura conducătorului autorității, cu mențiunea „conform originalului”.

311. Dacă Inspectoratul de Stat al Muncii va constata că la cercetarea accidentului au fost comise erori sau au apărut noi circumstanţe ale producerii accidentului, conducătorul inspectoratului dispune o cercetare nouă sau suplimentară a accidentului în cauză.

IV.

ÎNREGISTRAREA ȘI EVIDENȚA ACCIDENTELOR

32. Accidentele se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către unităţi, ale căror salariaţi sînt sau au fost accidentaţii, iar cele produse la angajator - persoană fizică se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către autoritatea administraţiei publice locale (primărie) pe teritoriul căreia este înregistrat contractul individual de muncă.

33. Accidentele suferite de elevi şi studenţi în timpul prestării muncii sau în cadrul practicii profesionale la unităţi se înregistrează de unitate.

34. Accidentele se înregistrează în Registrul de evidență a accidentelor de muncă/bolilor (intoxicațiilor) profesionale, conform anexei nr. 3.

35. Dosarele de cercetare a accidentelor se ţin în evidenţă şi se păstrează la unitate (primărie), precum și la autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale timp de 50 de ani, iar la organele interesate - în funcţie de necesitate.

În cazul lichidării unităţii (primăriei) sau neasigurării integrităţii documentelor, dosarele de cercetare a accidentelor se vor transmite spre păstrare arhivei de stat.

36. Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Administrația Națională a Penitenciarelor și Centrul Național Anticorupție, prin serviciile lor de specialitate, prezintă Inspectoratului de Stat al Muncii procesele-verbale de cercetare a accidentelor de muncă (conform anexei nr. 1) suportate de către persoanele civile, angajate în autoritățile publice respective și structurile organizaționale din sfera lor de competență. În cazul persoanelor civile care activează în medii criptice, procesele-verbale se întocmesc cu omiterea informațiilor protejate prin legile speciale.

[Pct.36 în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

IV1. STOCAREA DATELOR CODIFICATE DESPRE ACCIDENTELE DE MUNCĂ

361. Inspectoratul de Stat al Muncii acumulează și codifică datele variabile referitoare la accidentele de muncă.

362. Datele variabile codificate referitoare la accidentele de muncă se conțin în Formularul datelor variabile codificate referitoare la accidentul de muncă, conform anexei nr. 4.

363. Formularul datelor variabile codificate referitoare la accidentul de muncă se completează de către Inspectoratul de Stat al Muncii, pe baza datelor din procesele-verbale de cercetare a accidentelor de muncă prezentate de către angajatori, conform pct. 25, și de către autoritățile prevăzute la pct. 36, precum și din procesele-verbale întocmite de către inspectorii de muncă, cu codificarea variabilelor, conform anexei nr. 5.

364. Inspectoratul de Stat al Muncii furnizează trimestrial Biroului Național de Statistică, în termenele și conform procedurilor stabilite în comun, formularele completate cu datele variabile cu privire la accidentele de muncă a căror cercetare este finalizată, pentru fiecare accident de muncă în parte, conform anexei nr. 4.

Datele variabile sunt codificate conform clasificatoarelor prevăzute în anexa nr. 5.

Datele referitoare la accidentele de muncă mortale includ acele accidente de muncă în urma cărora decesul accidentatului a survenit în termen de până la un an de la producerea accidentului.

Datele sunt utilizate de către Biroul Național de Statistică pentru producerea statisticilor oficiale, în baza informațiilor transmise de către Inspectoratul de Stat al Muncii.

[Capitolul IV1 introdus prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

V.

DISPOZIȚII FINALE

37. La cererea accidentatului sau a persoanei care reprezintă interesele familiei acestuia şi a organelor interesate, angajatorul sau Inspectoratul de Stat al Muncii îi va expedia, în termen de cel mult 3 zile din data adresării, copia autentificată a procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă sau copia procesului-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii.

38. În cazul în care unitatea refuză cercetarea evenimentului produs la locul de muncă, evenimentul este cercetat de către Inspectoratul de Stat al Muncii.

381. Procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă se contestă în conformitate cu legislația.

382. Persoanele implicate în cercetarea accidentelor de muncă, precum și în procesul de acumulare, stocare și transfer al datelor referitoare la accidentul de muncă asigură confidențialitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal conform cadrului normativ.

Documentele rezultate din cercetarea accidentelor de muncă, întocmite în format electronic, corespund rigorilor normative aplicabile documentului electronic.

[Pct.382 introdus prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

39. Responsabilitatea pentru comunicarea, cercetarea, evidenţa corectă şi oportună a accidentelor produse în muncă, pentru întocmirea proceselor-verbale şi pentru realizarea măsurilor de lichidare a cauzelor accidentelor de muncă o poartă conducătorul unităţii.

[Pct.39 modificat prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

40. Controlul asupra comunicării, cercetării, raportării, evidenței accidentelor de muncă produse și realizării măsurilor de lichidare a cauzelor accidentelor de muncă îl exercită autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale.

401. - abrogat.

402. - abrogat.

41. Cheltuielile aferente cercetării accidentelor, efectuării expertizelor, perfectării şi expedierii dosarelor cercetării le suportă angajatorul al cărui salariat este sau a fost accidentatul.

42. Persoanele culpabile de împiedicarea sau tergiversarea cercetării accidentelor poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

anexa nr.1

[Anexa nr.1 în redacția HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

[Anexa nr.2 abrogată prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

anexa nr.3

anexa nr.4

[Anexa nr.4 introdusă prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]

anexa nr.5

[Anexa nr.5 introdusă prin HG159 din 08.04.26, MO170-172/16.04.26 art.177; în vigoare 01.01.27]