pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă

HOTĂRÂRE nr. 1361 din 22.12.2005 · GUVERNUL · publicat 20.01.2006
Modificat prin: HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3
pe legis.md
Trimiteri: 43 legate · 1 nerezolvată · 1 fără țintăMonitorul Oficial: 18 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (1)
  • 16 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (1)
  • Pct.16 Fără legătură: partea citată a fost abrogată, după cum arată nota din text.

Notă:

pe tot parcursul textului hotărîrii şi al Regulamentului, cuvintele „Inspectoratul de Stat al Muncii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă (se anexează).

2. Regulamentul nominalizat se pune în aplicare cu începere de la 1 martie 2006.

3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.706 din 5 iunie 2002 "Despre aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.74, art.800) din data punerii în aplicare a sus-numitului Regulament.

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:

Ministrul economiei

şi comerţului Valeriu LAZĂR

Chişinău, 22 decembrie 2005.

Nr. 1361.

Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005

REGULAMENT privind modul de cercetare a accidentelor de muncă I. Dispoziţii generale

1. Prezentul Regulament stabileşte modalitatea unică de comunicare, cercetare, înregistrare şi evidenţă a accidentelor de muncă, suportate de salariaţii care prestează munca la angajator, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Clasificarea şi definirea accidentelor

2. Accidentele se clasifică în:

accidente de muncă;

accidente în afara muncii.

3. Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:

a) în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;

b) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, cînd salariatul se deplasează de la intrarea în incinta întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (în continuare - unitate) pînă la locul de muncă şi invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă locul de muncă şi mijloacele de producţie;

c) în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă, precum şi în timpul frecventării încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;

d) în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul oferit de unitate, în modul stabilit, precum şi în timpul îmbarcării sau debarcării din acest mijloc de transport;

e) în timpul deplasării de la unitatea în care este încadrat salariatul, pînă la locul de muncă, organizat în afara teritoriului unităţii, sau pînă la o altă unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă sau a obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport utilizat;

f) în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi organizate de unitate în baza ordinului sau dispoziţiei emise de angajator;

g) în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui salariat de la un pericol în circumstanţele specificate la literele a),b),с),d) şi f) ale prezentului punct;

h) în timpul instruirii de producţie sau practicii profesionale în bază de contract încheiat între angajator şi instituţia de învăţămînt, între angajator, elevi şi studenţi.

4. Prin accident în afara muncii se înţelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a organismului salariatului, chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau pe teritoriul unităţii, în condiţii neprevăzute la punctul 3 din prezentul Regulament, cauza directă a căruia este determinată de fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenţionată, sinucidere, cazuri de boală latentă şi moarte naturală, folosire a mijloacelor de producţie în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau conducătorului, comitere a unui furt din avutul unităţii, angajatorului persoană fizică şi altele de acest gen). Activităţile, actele sau faptele menţionate în prezentul punct trebuie să fie confirmate prin documente corespunzătoare.

5. Accidentele de muncă şi accidentele în afara muncii (în continuare - accidente) se divizează în trei tipuri:

a) accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parţială sau totală de către salariat a capacităţii de muncă pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu caracter reversibil după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;

b) accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;

c) accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la producerea lui, decesul salariatului, confirmat de instituţia de expertiză medico-legală în modul stabilit.

6. Accidentele se clasifică în:

a) accident individual, în urma căruia este afectat un singur salariat;

b) accident colectiv, în urma căruia sînt afectaţi, în acelaşi timp, în acelaşi loc şi din aceeaşi cauză, minimum doi salariaţi.

II. Comunicarea despre producerea accidentelor

7. Fiecare accidentat sau martor ocular este obligat să anunţe imediat despre accidentul produs conducătorul său direct sau oricare conducător superior al acestuia şi să acorde, după caz, primul ajutor.

8. Conducătorul, fiind anunţat despre accident:

va organiza acordarea ajutorului medical accidentatului şi, dacă va fi necesar, îl va transporta la o instituţie medicală de la care va solicita certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente a organismului acestuia;

va evacua, după caz, personalul de la locul accidentului;

va informa angajatorul despre accidentul produs;

va menţine neschimbată situaţia reală, în care s-a produs accidentul, pînă la primirea acordului persoanelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei situaţii ar provoca alte accidente ori ar periclita viaţa sau sănătatea altor persoane. În cazul în care se impune modificarea situaţiei reale, în care s-a produs accidentul, în prealabil se vor face fotografii şi scheme ale locului unde s-a produs accidentul, se vor aduna probe, materiale ce pot furniza informaţii despre accidentul produs, pentru a fi predate persoanelor care efectuează cercetarea.

9. Angajatorul, în funcție de domeniul de activitate, va comunica imediat despre producerea accidentelor la locul de muncă (prin telefon sau prin orice alte mijloace de comunicare) autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale respective, Casei Naționale de Asigurări Sociale și, după caz, organului ierarhic superior, organului sindical de ramură sau interramural, Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (în cazurile de intoxicație acută). În cazul producerii accidentelor grave și mortale, va comunica suplimentar subdiviziunilor teritoriale ale poliţiei în a căror rază s-a produs accidentul.

În toate cazurile în care autoritatea competentă în domeniul siguranţei ocupaţionale a aflat despre producerea unui accident, aceasta are obligaţia să se autosesizeze.

[Pct.9 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

91. Autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale asigură crearea, funcționalitatea și întreținerea unui sistem de recepție și înregistrare a comunicărilor despre accidentele produse, precum și de evidență a accidentelor produse care i-au fost comunicate și/sau cu privire la care s-a autosesizat.

[Pct.91 introdus prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

92. Autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale informează, în termen de 5 zile, Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la accidentele de muncă produse.

[Pct.92 introdus prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

10. Dacă printre accidentaţi se vor afla salariaţi ai altor unităţi din ţară sau din străinătate, angajatorul la care s-a produs accidentul va comunica imediat despre aceasta administraţiei unităţii respective şi reprezentanţei diplomatice a ţării cetăţenia căreia o avea accidentatul (în cazul accidentului mortal al salariatului unei unităţi din străinătate, detaşat în interes de serviciu la o unitate din Republica Moldova).

11. Instituţia medicală care acordă asistenţă accidentatului este obligată să anunţe autorităţile competente în domeniul siguranţei ocupaţionale, datele cunoscute ce ţin de identitatea accidentatului şi a unităţii în care s-a produs accidentul.

12. Comunicarea despre producerea accidentelor va cuprinde următoarele date:

denumirea, adresa unităţii sau a angajatorului persoanei fizice;

numele, prenumele, starea familială, vîrsta şi profesia accidentatului / accidentaţilor;

data şi ora producerii accidentului;

locul şi circumstanţele care se cunosc în legătură cu accidentul produs;

caracterul vătămării violente a organismului accidentatului;

numele şi funcţia persoanei care a transmis comunicarea, numărul telefonului de legătură.

III. Cercetarea accidentelor

13. Scopul cercetării accidentelor de muncă constă în clasificarea lor, determinarea circumstanţelor, cauzelor şi încălcărilor actelor normative şi altor reglementări ce au condus la accidentarea salariaţilor, stabilirea persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative şi a măsurilor corespunzătoare întru prevenirea unor asemenea evenimente.

14. Accidentele grave şi mortale produse la locul de muncă se cercetează de inspectorii de muncă din cadrul autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale, conform competenței prevăzute la art. 231 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, iar cele cu incapacitate temporară de muncă – de comisia angajatorului.

În cazul în care angajatorul nu are posibilitatea de a constitui o comisie de cercetare a accidentului, acesta va fi cercetat de autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale.

În cazul în care apar conflicte de competență între autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale, acestea vor fi soluționate în conformitate cu prevederile Codului administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018.

[Pct.14 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

15. La cercetarea accidentelor au dreptul să participe, după caz, reprezentanții împuterniciți ai organului ierarhic superior, ai autorităților administrației publice locale (specialiști în domeniul securității și sănătății în muncă), ai Casei Naționale de Asigurări Sociale, ai organului sindical și, la invitația inspectorului de muncă, specialiști din domeniul de activitate al angajatorului. Totodată, au dreptul să asiste persoanele care reprezintă în mod legal interesele accidentaților sau ale familiilor acestora. După caz, pentru identificarea existenței raporturilor de muncă, poate fi solicitată participarea reprezentantului Inspectoratului de Stat al Muncii.

[Pct.15 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

[Pct.16 abrogat prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

17. Persoanele desemnate să cerceteze accidentele au dreptul să pună întrebări şi să ia declaraţii de la orice persoană cu funcţii de răspundere, salariat, persoană ce deţine informaţii referitoare la accident, să examineze orice documente ale angajatorului necesare pentru identificarea circumstanţelor şi cauzelor producerii accidentelor şi să dispună, după caz, efectuarea expertizei tehnice a mijloacelor de producţie.

18. Fiecare participant la cercetarea unui accident, pe parcursul desfăşurării acesteia, în prezenţa inspectorului de muncă, are dreptul să pună întrebări persoanelor cu funcţii de răspundere, salariaţilor, persoanelor ce deţin informaţii referitoare la accident, să înainteze propuneri şi, după caz, să-şi expună în scris opinia privind circumstanţele, cauzele producerii accidentului şi despre persoanele care au încălcat actele normative şi alte reglementări, ce au condus la producerea accidentului. Opinia va fi înaintată persoanelor care cercetează evenimentul spre a fi inclusă în dosarul de cercetare.

19. Cercetarea accidentelor în afara muncii se va efectua în modul stabilit de prezentul Regulament. Comisia unităţii, iar, după caz, inspectorul de muncă, va finaliza cercetarea, cu întocmirea în formă liberă a unui proces-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, în care vor fi expuse doar circumstanţele şi cauzele producerii acestui eveniment. Procesul-verbal întocmit de comisia unităţii va fi aprobat de conducătorul unităţii respective, cu aplicarea ştampilei unităţii. Inspectorul de muncă va întocmi procesul-verbal pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale.

20. În cazul în care angajatorul nu a comunicat accidentul produs, un atare accident poate fi cercetat şi în baza cererii depuse de persoanele interesate.

Cercetarea accidentelor cu incapacitate temporară de muncă

21. Pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporară de muncă, în termen de cel mult 24 de ore din momentul primirii comunicării despre acest eveniment, angajatorul va desemna prin dispoziţie scrisă comisia de cercetare.

Comisia va fi formată din cel puţin trei persoane, în componenţa căreia vor intra conducătorul serviciului (specialist) pentru protecţia muncii şi cîte un reprezentant al angajatorului şi al sindicatului (salariaţilor).

Persoanele desemnate în comisia de cercetare trebuie să dispună de pregătire tehnică respectivă şi să nu facă parte dintre persoanele care aveau obligaţia de a organiza, controla sau conduce procesul de muncă la locul unde s-a produs accidentul.

În unele cazuri, astfel de accidente vor fi cercetate de autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale, în modul stabilit de prezentul Regulament.

22. Accidentul suportat de salariatul unei unităţi în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu la o altă unitate va fi cercetat de către comisia unităţii la care s-a produs accidentul, cu participarea reprezentantului unităţii al cărei salariat este accidentatul.

Un exemplar al dosarului de cercetare va fi expediat unităţii al cărei salariat este accidentatul.

23. Accidentul suportat de salariatul unităţii care efectuează lucrări pe un sector repartizat acesteia de o altă unitate va fi cercetat de unitatea ce efectuează lucrările respective.

24. Accidentele suportate de elevi şi studenţi în timpul cînd prestează munca sau îşi desfăşoară practica profesională în unităţi vor fi cercetate de comisia unităţii, cu participarea reprezentantului instituţiei de învăţămănt.

25. De la data emiterii dispoziţiei respective, comisia unităţii va cerceta circumstanţele şi cauzele producerii accidentului, va întocmi şi va semna, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr.1 la prezentul Regulament), care ulterior va fi aprobat şi semnat de către angajator în termen de 24 ore. Angajatorul, în termen de 3 zile de la data semnării procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă, va prezenta autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale o copie autentificată prin semnătura conducătorului unității, cu mențiunea „conform originalului”. Accidentele cercetate de autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale se vor finaliza cu întocmirea unui proces-verbal de cercetare (conform anexei nr.2 la prezentul Regulament) pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale respectiv.

[Pct.25 modificat prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

Cercetarea accidentelor grave şi mortale

26. Accidentele grave şi mortale vor fi cercetate de către autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale, care va desemna inspectorii de muncă ce vor efectua cercetarea accidentelor fără a se preta influenţelor de orice fel.

27. La cererea autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale sau unităţii, instituţia medicală care acordă asistenţă accidentatului va elibera, în termen de 24 ore, certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente a organismului acestuia, iar instituţia de expertiză medico-legală, în termen de 5 zile după finalizarea expertizei, va elibera autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale, în mod gratuit, concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului.

28. Evenimentul produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu cu transport auto, aerian, fluvial, naval sau feroviar va fi cercetat în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, folosind, după caz, materialele de cercetare întocmite de organele de supraveghere a traficului.

Organele de supraveghere a traficului, în temeiul unui demers, vor elibera angajatorului sau inspectorului de muncă, în termen de 5 zile de la momentul finalizării cercetării, concluzia asupra cauzelor producerii accidentului şi persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative.

29. De la data emiterii dispoziţiei de cercetare a accidentului, inspectorul de muncă va întocmi şi va semna, în termen de cel mult 30 zile (cu excepţia cazurilor care necesită expertize tehnice, situaţiilor în care autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale poate prelungi termenul pînă la obţinerea documentelor necesare şi rezultatelor expertizelor), procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr.2 la prezentul Regulament) pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale respectiv.

În cazul participării reprezentanţilor, specificaţi la punctele 15 şi 16 din prezentul Regulament, procesul - verbal va fi semnat şi de aceştia.

Finalizarea cercetării accidentelor

30. Cercetarea accidentelor se va finaliza cu întocmirea dosarului de cercetare care va cuprinde:

a) procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă (în cazul accidentelor colective, procesul-verbal se va întocmi pentru fiecare accidentat);

b) procesul-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii;

c) opiniile participanţilor la cercetarea accidentului (după caz);

d) declaraţiile accidentaţilor (dacă va fi posibil);

e) declaraţiile persoanelor care au obligaţia să asigure măsurile de protecţie a muncii la locul de muncă unde s-a produs accidentul;

f) declaraţiile martorilor oculari;

g) fotografii şi scheme ale locului unde s-a produs accidentul;

h) alte acte şi documente necesare pentru clarificarea circumstanţelor şi cauzelor ce au condus la producerea accidentului;

i) încheierea expertizei tehnice (dacă este necesară);

j) certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente a organismului accidentatului;

k) concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului (în cazul accidentelor mortale).

Toate materialele din dosar vor fi paginate şi şnuruite.

31. Inspectorul de muncă, în termen de cel mult 3 zile de la data semnării procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă, expediază unității originalul dosarului de cercetare a accidentului, iar, după caz, autorității administrației publice locale care înregistrează şi ține evidența accidentelor produse la angajatori-persoane fizice, cu păstrarea unei copii certificate a dosarului privind cercetarea accidentului la autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale.

În termenul prevăzut la alineatul întîi, după caz, autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale transmite organului de urmărire penală competent o copie a dosarului de cercetare a accidentului, autentificată prin semnătura conducătorului autorității, cu mențiunea „conform originalului”.

[Pct.31 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

311. Dacă autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale va constata că la cercetarea accidentului au fost comise erori sau au apărut noi circumstanţe ale producerii accidentului, conducătorul acesteia dispune o cercetare nouă sau suplimentară a accidentului în cauză.

[Pct.311 introdus prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

IV. Înregistrarea şi evidenţa accidentelor

32. Accidentele se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către unităţi, ale căror salariaţi sînt sau au fost accidentaţii, iar cele produse la angajator - persoană fizică se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către autoritatea administraţiei publice locale (primărie) pe teritoriul căreia este înregistrat contractul individual de muncă.

33. Accidentele suferite de elevi şi studenţi în timpul prestării muncii sau în cadrul practicii profesionale la unităţi se înregistrează de unitate.

34. Accidentele se înregistrează în Registrul de evidență a accidentelor de muncă/bolilor (intoxicațiilor) profesionale, conform anexei nr. 3.

[Pct.34 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

35. Dosarele de cercetare a accidentelor se ţin în evidenţă şi se păstrează la unitate (primărie), precum și la autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale timp de 50 de ani, iar la organele interesate - în funcţie de necesitate.

În cazul lichidării unităţii (primăriei) sau neasigurării integrităţii documentelor, dosarele de cercetare a accidentelor se vor transmite spre păstrare arhivei de stat.

[Pct.35 modificat prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

36. Unităţile (primăriile) vor raporta anual organelor de statistică, în modul stabilit, despre situaţia statistică a accidentelor de muncă înregistrate în perioada de referinţă.

V. Dispoziţii finale

37. La cererea accidentatului sau a persoanei care reprezintă interesele familiei acestuia şi a organelor interesate, angajatorul sau autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale îi va expedia, în termen de cel mult 3 zile din data adresării, copia autentificată a procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă sau copia procesului-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii.

38. În cazul în care unitatea refuză întocmirea procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă sau procesului-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, precum şi în cazul în care accidentatul sau persoana care îi reprezintă interesele nu este de acord cu conţinutul procesului-verbal, litigiul va fi soluţionat în conformitate cu legislaţia referitoare la soluţionarea litigiilor individuale de muncă.

39. Responsabilitatea pentru comunicarea, cercetarea, raportarea, evidenţa corectă şi oportună a accidentelor produse în muncă, pentru întocmirea proceselor-verbale şi pentru realizarea măsurilor de lichidare a cauzelor accidentelor de muncă o poartă conducătorul unităţii.

40. Controlul asupra comunicării, cercetării, raportării, evidenței accidentelor de muncă produse și realizării măsurilor de lichidare a cauzelor accidentelor de muncă îl exercită autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale.

[Pct.40 în redacția HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

401. Autoritatea competentă în domeniul siguranței ocupaționale, în termen de 5 zile de la semnarea procesului-verbal privind cercetarea accidentului de muncă grav sau mortal, va prezenta Inspectoratului de Stat al Muncii o copie autentificată prin semnătura conducătorului autorității, cu mențiunea „conform originalului”, iar, la solicitare, organelor şi instituțiilor ai căror reprezentanți au participat la cercetare.

[Pct.401 introdus prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

402. Autoritățile competente în domeniul siguranței ocupaționale prezintă anual, trimestrial, precum și la solicitare, Inspectoratului de Stat al Muncii datele privind accidentele de muncă înregistrate, conform unui formular aprobat de directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, cu prezentarea informației pe categorii de accidente:

1) accidente de muncă și accidente în afara muncii;

2) accidente mortale, accidente grave, precum și accidente cu incapacitate temporară de muncă cercetate de comisiile angajatorilor sau, după caz, de inspectorii de muncă din cadrul autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale;

3) accidente individuale și accidente colective.

[Pct.402 introdus prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

41. Cheltuielile aferente cercetării accidentelor, efectuării expertizelor, perfectării şi expedierii dosarelor cercetării le suportă angajatorul al cărui salariat este sau a fost accidentatul.

42. Persoanele culpabile de împiedicarea sau tergiversarea cercetării accidentelor poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

anexa nr.1

anexa nr.2

[Anexa nr.2 modificată prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]

anexa nr.3

[Anexa nr.3 introdusă prin HG291 din 11.06.19, MO193-202/14.06.19 art.334; în vigoare 15.06.19]