Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării
Prezenta lege stabileşte principiile activităţii de expertiză judiciară, modul de realizare a expertizelor judiciare, procedura de admitere în profesia de expert judiciar, statutul expertului judiciar, formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară.
Articolul 2. Noţiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:
act de dispunere a expertizei judiciare – ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei de judecată, prin care se dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cererea de efectuare a expertizei judiciare depusă de către părţi din iniţiativă proprie şi pe cont propriu în condiţiile codurilor de procedură civilă, penală și contravenţional;
birou de expertiză judiciară – formă de organizare a activității expertului judiciar în cadrul biroului individual de expertiză judiciară sau al biroului asociat de expertiză judiciară;
expert judiciar – persoană calificată și abilitată, conform legii, să efectueze expertize și să formuleze concluzii în specialitatea în care este calificată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, şi care este inclusă în Registrul de stat al experților judiciari;
expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravențional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;
instituție publică de expertiză judiciară – autoritate publică (instituție) sau o subdiviziune a acesteia care este parte componentă a sistemului instituțiilor publice de expertiză judiciară, finanțată de la bugetul de stat, precum și din alte surse neinterzise de lege;
laborator de expertiză judiciară – încăpere în care se efectuează expertiza judiciară şi care este prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru realizarea cercetărilor sau este amenajată într-un alt mod, conform specialităţii de expertiză judiciară corespunzătoare;
ordonator al expertizei judiciare – organul de urmărire penală, instanţa de judecată sau un alt participant al unui proces derulat conform legislaţiei de procedură civilă, penală sau contravenţională (denumită în continuare legislaţie de procedură), care are dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare.
Articolul 3. Cadrul juridic ce reglementează domeniul expertizei judiciare
Activitatea în domeniul expertizei judiciare este reglementată de prezenta lege, de legislaţia de procedură, de alte acte normative, precum şi de acordurile internaţionale privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală la care Republica Moldova este parte.
Articolul 4. Principiile de activitate în domeniul expertizei judiciare
Expertiza judiciară se efectuează în conformitate cu principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei, independenţei expertului, obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor, confidenţialităţii, imparţialităţii şi echităţii.
Articolul 5. Principiul legalităţii
În activitatea sa, expertul judiciar este obligat să acţioneze în conformitate cu legislaţia în vigoare ce reglementează domeniul activităţii de expertiză judiciară şi să aplice corect dispoziţiile actelor legislative şi normative la formularea concluziilor sale.
Articolul 6. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei
(1) La efectuarea expertizei judiciare este asigurată respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei.
(2) Cercetările care necesită limitarea temporară a libertăţii sau a inviolabilităţii persoanei se realizează doar în temeiurile şi conform procedurii stabilite de legislaţie.
(3) Orice persoană care se consideră lezată în drepturile şi libertăţile sale prin acţiunile expertului judiciar sau ale instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară are dreptul să se adreseze în instanţa de judecată în modul stabilit de legislaţia de procedură.
Articolul 7. Principiul independenţei expertului
(1) Expertul judiciar este independent faţă de ordonatorul expertizei judiciare, față de părţile din procesul judiciar, precum şi față de alte persoane interesate de rezultatul expertizei judiciare.
(2) Activitatea de expertiză judiciară se înfăptuieşte fără nicio imixtiune.
(3) Exercitarea de presiuni asupra expertului judiciar în timpul desfăşurării activităţii de expertiză judiciară cu scopul de a influenţa emiterea raportului de expertiză judiciară şi concluziile acesteia este inadmisibilă şi atrage răspundere juridică conform legii.
Articolul 8. Principiul obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor
Expertul judiciar îşi desfăşoară activitatea în mod corect şi efectuează cercetări cu privire la obiectele expertizei în baza unor aprecieri obiective, complete şi sub toate aspectele, aplicând realizările moderne ale ştiinţei şi tehnicii şi alegând, în măsura necesară, metodele adecvate de cercetare pentru soluţionarea problemelor înaintate.
Articolul 9. Principiul păstrării secretului profesional
(1) Informaţiile, faptele şi documentele de care expertul a luat cunoştinţă şi pe care le deţine ca urmare a exercitării atribuţiilor sale în vederea efectuării expertizei judiciare nu pot fi divulgate şi nu pot fi utilizate în interes personal ori în interesul unui terţ.
(2) Divulgarea informaţiilor, faptelor şi a documentelor specificate la alin. (1) se face doar cu autorizarea corespunzătoare a ordonatorului expertizei, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală ori profesională care impune dezvăluirea acestora.
Articolul 10. Principiul imparţialităţii şi echităţii
La efectuarea expertizei, expertul judiciar este obligat să acţioneze imparţial, corect şi nediscriminatoriu şi să nu admită afectarea obiectivităţii sale ca urmare a unor conflicte de interese, a unor influenţe de natură politică, rasială, etnică, socială sau a oricăror alţi factori ce pot influenţa rezultatele expertizelor judiciare efectuate.
Capitolul III
ADMITEREA ÎN PROFESIA DE EXPERT JUDICIAR
Articolul 40. Cerinţe pentru exercitarea activităţii de expert judiciar
(1) Poate obţine calitatea de expert judiciar persoana care întruneşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) cunoaşte limba română;
c) nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
d) are diplomă de studii superioare în domenii de formare profesională conform listei prevăzute la alin. (6);
e) corespunde condiţiilor prevăzute la alin. (3), dacă este cazul;
f) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită calificarea de expert judiciar;
g) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor de expert judiciar în specialitatea pentru care solicită calificarea de expert judiciar;
h) nu are antecedente penale;
i) are reputaţie ireproşabilă;
j) a susţinut examenul de calificare.
(2) - abrogat.
(21) Persoana care solicită calitatea de expert judiciar pentru o activitate ulterioară în instituțiile publice specializate și în subdiviziunile specializate ale Ministerului Sănătății, suplimentar față de studiile prevăzute la alin. (1) lit. d), trebuie să dețină și o diplomă de studii postuniversitare.
(3) Nu se consideră ca avînd reputaţie ireproşabilă şi nu se admite la examenul de calificare persoana:
a) care a fost anterior declarată vinovată de săvârșirea unei infracţiuni cu intenţie printr-un act judecătoresc definitiv;
b) căreia i-a fost retrasă licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar conform prevederilor art. 46;
c) care, în ultimii 5 ani, a fost concediată de la o instituţie publică de expertiză judiciară sau de la o altă instituţie publică ori privată în urma aplicării sancţiunii disciplinare de concediere.
(4) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional:
a) persoanele care au absolvit instituții de învățământ superior la specialitatea de expertiză judiciară respectivă sau cursuri în specialitatea de expertiză judiciară corespunzătoare domeniilor de formare profesională, ce cuprind minimum 600 de ore și nu a trecut mai mult de 1 an de la absolvire;
b) persoanele care, anterior depunerii solicitării de atribuire a calității de expert judiciar, au activat în această calitate cel puțin 5 ani, iar din momentul încetării activității nu au trecut mai mult de 2 sau, în cazul expertizelor medico-legale și psihiatrico-legale, mai mult de 3 ani;
c) persoanele care au dobândit calitatea de expert judiciar în străinătate, dacă confirmă absolvirea unui curs privind expertiza judiciară, de cel puțin 40 de ore, la o instituție de învățământ superior din țară.
(5) - abrogat.
(6) Lista domeniilor de formare profesională corespunzătoare specialităților de expertiză judiciară se aprobă prin ordin al ministrului justiției, după consultarea instituțiilor publice de expertiză judiciară. Lista servește pentru implicarea ad-hoc, de către ordonatorul expertizei judiciare, a persoanelor competente în specialitatea solicitată pentru efectuarea expertizei, în condițiile art. 11 alin. (1).
Articolul 41. Stagiul profesional
(1) Persoana care solicită atribuirea calificării de expert judiciar efectuează un stagiu profesional în specialitatea pentru care doreşte să obţină calitatea de expert judiciar, la una dintre instituţiile publice de expertiză judiciară sau într-un birou de expertiză judiciară, sub îndrumarea conducătorului de stagiu.
(2) Stagiul profesional se efectuează conform unui plan individual stabilit de către conducătorul de stagiu, o perioadă de cel puţin 3 luni, în acest timp persoana având calitatea de expert stagiar.
(21) La sfârșitul stagiului profesional, în termen de cel mult un an, persoana susține examenul de calificare în specialitatea de expertiză judiciară. După expirarea termenului menționat, persoana poate participa la examenul de calificare doar cu condiția efectuării repetate a stagiului profesional.
(3) Efectuarea stagiului are loc pe bază de contract încheiat între expertul stagiar şi instituţia publică de expertiză judiciară sau între expertul stagiar şi biroul de expertiză judiciară, atunci când expertul stagiar nu este angajatul acestora.
(4) Instituţia publică de expertiză judiciară sau, după caz, biroul de expertiză judiciară îi asigură expertului stagiar spaţiul de lucru şi acces la utilajul şi materialele necesare pentru realizarea stagiului.
(5) Conducător al stagiului profesional este de regulă un expert judiciar cu gradul de calificare de categoria I sau de categorie superioară în specialitatea în care se efectuează stagiul ori un expert judiciar cu experiență de cel puțin 3 ani într-o specialitate nou-instituită.
(6) Un expert judiciar conducător de stagiu poate să aibă concomitent cel mult 2 experţi stagiari.
(7) În cadrul stagiului profesional, expertul stagiar studiază aprofundat bazele teoretice şi practice ale expertizei judiciare, legislaţia în vigoare în domeniul expertizei judiciare și acumulează deprinderile practice necesare exercitării activităţii profesionale de expertiză judiciară.
(8) Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile expertului stagiar, ale expertului îndrumător, precum şi ale instituţiei publice de expertiză judiciară sau, după caz, ale biroului de expertiză judiciară sînt stabilite printr-un regulament aprobat prin ordinul comun al ministrului justiţiei şi conducătorului instituţiei publice de expertiză.
(9) Persoana care solicită calitatea de expert judiciar pentru o activitate ulterioară în instituțiile publice specializate și în subdiviziunile specializate ale Ministerului Sănătății trebuie să susțină o specialitate postuniversitară în una din formele aprobate. Specialitatea postuniversitară se consideră ca fiind stagiu profesional, cu condiția absolvirii cursului privind expertiza judiciară. La sfârșitul specialității se susține un examen de calificare.
(10) Stagiul profesional poate fi efectuat şi în alte state, sub conducerea unui expert judiciar din statul respectiv.
Articolul 42. Expertul stagiar
(1) Expert stagiar poate fi persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a)–e) şi g)–i).
(2) Expertul stagiar activează sub supravegherea şi îndrumarea conducătorului de stagiu.
(3) Expertul stagiar poate să întocmească proiecte de rapoarte de expertiză judiciară sub îndrumarea conducătorului de stagiu. Expertul stagiar nu poartă răspundere pentru calitatea raportului de expertiză la întocmirea căruia a participat şi nu semnează rapoartele de expertiză judiciară.
(4) Expertul stagiar are următoarele obligaţii:
a) să urmeze cursuri de formare iniţială la o instituție de învățământ superior prevăzută la art. 54 alin. (2), din care cel puțin 40 de ore privind expertiza judiciară;
b) să efectueze expertizele date spre executare de către conducătorul stagiului;
c) să ţină evidenţa expertizelor judiciare efectuate sau a celor la efectuarea cărora a participat;
d) să achite taxa pentru efectuarea stagiului profesional, dacă asupra acesteia s-a convenit în contractul de efectuare a stagiului profesional;
e) să respecte regimul informaţiilor ce constituie secret de stat sau al altor informaţii cu accesibilitate limitată care i-au devenit cunoscute în cursul efectuării stagiului;
f) să respecte legislaţia, prevederile Codului deontologic al expertului judiciar, ale programului de efectuare a stagiului şi ale contractului de stagiu.
(41) Cursurile de formare inițială privind expertiza judiciară se efectuează în conformitate cu curriculumul unic coordonat cu toate instituțiile publice de expertiză judiciară.
(5) Taxa pentru efectuarea stagiului este stabilită de Guvern pentru fiecare instituţie publică de expertiză judiciară sau, după caz, de către biroul de expertiză judiciară în care se efectuează stagiul.
(6) Remunerarea expertului stagiar care efectuează stagiul în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se face în condiţiile legislației privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Remunerarea expertului stagiar care își efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se face în condiţiile convenite în contractul de stagiu.
(7) Expertul stagiar care își efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se supune regimului fiscal aplicabil experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară şi, la fel ca aceștia, achită contribuţii de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat și prime de asigurări obligatorii de asistență medicală în fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.
(8) Dosarul personal al expertului stagiar care efectuează un stagiu profesional în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară se păstrează la instituţia respectivă, iar dosarul personal al expertului stagiar care efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se păstrează la biroul respectiv.
Articolul 43. Obținerea calității de expert judiciar
(1) Calitatea de expert judiciar o are persoana care a promovat examenul de calificare în specialitatea de expertiză judiciară respectivă și a obținut licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar.
(2) La examenul de calificare este admisă persoana care întrunește condițiile prevăzute la art. 40 alin. (1) și care a depus, la instituția publică de expertiză judiciară corespunzătoare, următoarele acte:
a) cererea de admitere la examen;
b) o copie a buletinului de identitate;
c) o copie a diplomei de studii, potrivit prevederilor art. 40;
d) certificatul de cazier judiciar;
e) certificatul medical;
f) o declarație pe propria răspundere privind reputația sa ireproșabilă.
(3) Persoana care intenționează să își desfășoare activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este admisă la examenul de calificare după depunerea actelor indicate la alin. (2) la una dintre instituțiile publice de expertiză judiciară și după achitarea, în contul bancar al acesteia, a taxei obligatorii în valoare de 20 de unități convenționale.
(4) Examenul de calificare este susținut în fața Comisiei de calificare a experților judiciari (în continuare – Comisie de calificare), care se constituie, în fiecare instituție publică de expertiză judiciară, pentru un mandat de 4 ani, din 5 membri, dintre care un membru este desemnat de Ministerul Justiției.
(5) Majoritatea membrilor Comisiei de calificare sunt experți judiciari de categoria întâi ori superioară, care se bucură de reputație ireproșabilă și dețin un nivel înalt de profesionalism. Componența nominală a Comisiei de calificare se aprobă prin ordinul conducătorului instituției publice de expertiză judiciară.
(6) Pentru fiecare ședință la care participă, membrii Comisiei de calificare, inclusiv cei desemnați din rândul funcționarilor publici, beneficiază de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din mijloacele financiare alocate instituției publice de expertiză judiciară de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 ședințe pe lună.
(7) Comisia de calificare desfășoară examenul de calificare a experților judiciari în baza principiilor de accesibilitate și transparență, prin publicarea, pe site-ul web oficial al instituției publice de expertiză judiciară, a informației privind desfășurarea acestuia. Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de calificare, precum și procedura de desfășurare a examenului de calificare a experților judiciari și modul de contestare a rezultatelor examenului de calificare se aprobă de către Guvern.
(8) Instituțiile publice de expertiză judiciară sunt obligate să asigure condițiile necesare pentru desfășurarea examenului de calificare a experților judiciari cel puțin de 2 ori pe an, în cazul existenței solicitărilor de atribuire a calității de expert judiciar.
(9) Instituțiile publice de expertiză judiciară prezintă la Ministerul Justiției lista persoanelor care au susținut examenul de calificare în profesia de expert judiciar, precum și hotărârile comisiilor de calificare.
Capitolul IV
LICENŢIEREA EXPERTULUI JUDICIAR
Articolul 44. Eliberarea licenței
(1) Licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar este actul care confirmă statutul expertului judiciar. Licența se eliberează pe termen nelimitat.
(2) Licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar se eliberează la cererea solicitantului, depusă la Ministerul Justiției în cel mult 30 de zile de la emiterea hotărârii Comisiei de calificare. Ministerul Justiției eliberează licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar în termen de 15 zile de la data depunerii cererii, dacă solicitantul întrunește condițiile prevăzute la art. 40.
(3) Prin decizie motivată, Ministerul Justiției poate suspenda procedura de eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de expert judiciar până la obținerea informațiilor complete sau poate refuza eliberarea acesteia dacă constată că solicitantul nu întrunește condițiile prevăzute la art. 40. Decizia privind refuzul de eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de expert judiciar se contestă în ordinea contenciosului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.
(4) Licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar în cadrul unui birou de expertiză judiciară se eliberează contra unei plăți în mărime de 450 de lei, achitată în contul Ministerului Justiției.
(5) Persoana care a dobândit calitatea de expert judiciar în străinătate și întrunește condițiile prevăzute la art. 40 are dreptul să solicite eliberarea licenței de expert judiciar fără susținerea examenului de calificare, dacă confirmă absolvirea unui curs privind expertiza judiciară în modul prevăzut la art. 40 alin. (4) lit. c).
Articolul 45. Conţinutul licenţei
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar cuprinde:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) - abrogată;
c) seria şi numărul licenţei;
d) numele şi prenumele expertului judiciar;
e) codul de identificare;
f) numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei;
g) semnătura persoanei care a eliberat-o, certificată prin aplicarea ştampilei.
(2) Formularul licenţei este document de strictă evidenţă.
(3) Modelul licenței și al anexei la licență se aprobă de către Guvern.
Articolul 46. Retragerea licenţei
(1) Licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar și/sau anexele la aceasta se retrag în următoarele cazuri:
a) persoana a fost sancţionată disciplinar prin aplicarea sancţiunii de retragere a licenţei, în conformitate cu prevederile art. 59;
b) expertul judiciar a obţinut calificativul „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor;
c) actul prin care s-a constatat starea de incompatibilitate prevăzută la art. 50 a rămas definitiv;
d) expertul judiciar nu a înregistrat una din formele de organizare a activității sale în mai mult de un an de la demisia sa din instituția publică de expertiză judiciară sau de la încetarea activității sale în cadrul unui birou de expertiză judiciară.
(2) Licenţa se retrage prin ordin al ministrului justiției, în baza deciziei Comisiei de evaluare, a Comisiei de disciplină sau, după caz, a unui alt act care atestă existenţa temeiului de retragere a licenţei.
(3) Ordinul privind retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
Articolul 47. Legitimaţia şi ştampila expertului judiciar
(1) Expertul judiciar îşi confirmă identitatea prin legitimaţia eliberată de instituţia publică de expertiză judiciară, iar în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară – prin legitimaţia eliberată de către Ministerul Justiţiei.
(2) Legitimaţia se eliberează expertului judiciar doar după angajarea sa în funcţia de expert judiciar în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară în care urmează să-şi desfăşoare activitatea sau, corespunzător, după înregistrarea biroului de expertiză judiciară.
(3) Pentru certificarea rapoartelor de expertiză, expertul judiciar își aplică semnătura olografă și ștampila sau semnătura electronică calificată.
(4) Modelul legitimaţiei şi al ştampilei în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea într-o instituţie publică de expertiză judiciară se aprobă de către instituţia respectivă.
(5) Modelul legitimaţiei şi al ştampilei pentru experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară se aprobă de către Ministerul Justiţiei.
Articolul 48. Dosarul personal al expertului judiciar
(1) Instituţiile publice de expertiză judiciară păstrează dosarele personale ale experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul lor. Dosarele personale ale experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară se păstrează la Ministerul Justiţiei.
(2) Dosarul personal al expertului judiciar include:
a) actele prevăzute la art. 43 alin. (2) şi cererea de eliberare a licenţei;
b) copia licenţei;
c) copia certificatului de înregistrare a biroului de expertiză judiciară, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară;
d) rapoartele anuale de activitate, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară;
e) cererile de suspendare a activităţii de expert judiciar;
f) informaţii privind rezultatele evaluărilor la care a fost supus expertul judiciar;
g) informaţii privind încălcările comise de expertul judiciar în activitatea de expertiză judiciară şi sancţiunile aplicate, precum şi alte informaţii relevante.
Articolul 49. Registrul de stat al experților judiciari
Evidența experților judiciari este ținută de Ministerul Justiției prin Registrul de stat al experților judiciari. Conținutul Registrului de stat al experților judiciari și modul de ținere a acestuia sunt stabilite de Guvern.
Capitolul V
EXPERTUL JUDICIAR
Articolul 50. Incompatibilităţi pentru exercitarea activităţii de expert judiciar
(1) Expertul judiciar nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent ca angajat al unei instituţii publice de expertiză judiciară şi în cadrul unui birou de expertiză judiciară, chiar dacă formele de organizare a activităţii sale vizează specialități diferite de expertiză judiciară.
(2) Expertul judiciar implicat în activităţi ce încalcă prevederile alin. (1) este obligat, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a constatat situaţia de incompatibilitate, să înceteze activitatea incompatibilă cu funcţia sa ori să depună o cerere de excludere din profesia de expert judiciar. Dacă în termenul menţionat expertul judiciar nu întreprinde acţiuni în vederea eliminării incompatibilităţii, acestuia i se retrage licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar pentru toate specialităţile în care este calificat ca expert judiciar.
Articolul 51. Drepturile expertului judiciar
(1) Expertul judiciar are următoarele drepturi:
a) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele dosarului şi să solicite ordonatorului expertizei materiale suplimentare necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
b) să ceară explicaţii ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei;
c) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe importante pentru cauză, în privinţa cărora nu au fost formulate întrebări;
d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acţiunilor de procedură şi să înainteze demersuri referitoare la obiectul expertizei;
e) să atace, în condiţiile legii, acţiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă drepturile expertului judiciar;
f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize complexe;
g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din raportul de expertiză de către participanţii la proces;
h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru efectuarea expertizei în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea;
i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă şi efectuată expertiza judiciară, recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în legătură cu efectuarea acesteia;
j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securităţii sale în cazul în care există un pericol pentru viaţa sau sănătatea sa;
k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetării şi înapoi sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi accesul liber la obiectul respectiv.
(2) Expertul judiciar beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de legislaţia de procedură.
(3) Expertul judiciar poate fi implicat în calitate de specialist la efectuarea unor acţiuni procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. În unul şi acelaşi proces judiciar el poate participa doar în calitate de expert sau doar în calitate de specialist, cu excepţia cazurilor de participare a medicului legist la exhumarea cadavrului, la examinarea exterioară a cadavrului la faţa locului şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor şi la demontarea dispozitivelor explozive.
(4) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) din prezenta lege beneficiază de drepturile expertului judiciar stipulate la alin. (1) din prezentul articol în limitele cazului respectiv.
Articolul 52. Obligaţiile şi interdicţiile expertului judiciar
(1) Expertul judiciar este obligat:
a) să efectueze expertiza în termenul stabilit conform art. 13;
b) să comunice rezultatele expertizei doar ordonatorului expertizei;
c) să nu distrugă obiectele examinate, nici să nu le modifice substanţial caracteristicile fără consimţămîntul scris al ordonatorului expertizei;
d) să asigure integritatea maximă a obiectelor şi materialelor examinate;
e) să efectueze cercetări complete, în baza cărora să prezinte concluzii întemeiate şi obiective;
f) să se prezinte în faţa ordonatorului expertizei pentru a da explicaţii cu privire la conţinutul raportului de expertiză;
g) să se abţină de la efectuarea expertizei în cazul în care există temeiuri de recuzare, conform legislaţiei de procedură;
h) să se opună şi să nu admită vreo încercare de exercitare a influenţei asupra sa în scopul întocmirii raportului de expertiză în favoarea unuia dintre participanţii la proces sau în interesul altor persoane;
i) să nu divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în legătură cu efectuarea expertizei;
j) să informeze ordonatorul expertizei despre efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru efectuarea acesteia;
k) să refuze efectuarea expertizei doar în condiţiile art. 53;
k1) să informeze cu privire la orice schimbări care necesită modificarea datelor din registrele de stat ținute de Ministerul Justiției;
l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege şi de Codul deontologic al expertului judiciar.
(2) Expertul judiciar are şi alte obligaţii stabilite de legislaţia de procedură.
(3) În cazul în care a fost admisă încercarea de exercitare a unei influenţe asupra sa în circumstanţele prevăzute la alin. (1) lit. h), expertul judiciar este obligat să informeze în acest sens, în scris, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară, ordonatorul expertizei sau, după caz, organul de urmărire penală competent.
(4) În desfăşurarea activităţii sale, expertul judiciar are interdicţie de a contacta personal părţile în proces, dacă acest lucru pune la îndoială imparţialitatea sa, precum şi de a aduna în mod independent materiale pentru efectuarea expertizei.
(5) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) respectă obligațiile expertului judiciar stipulate în prezentul articol, în limitele cazului respectiv.
Articolul 53. Refuzul de efectuare a expertizei judiciare
(1) Expertul judiciar poate să refuze efectuarea expertizei judiciare în următoarele cazuri:
a) a fost încălcată procedura de dispunere a expertizei judiciare;
b) întrebările prezentate spre soluţionare depăşesc competenţa sa ori se constată că realizările ştiinţei şi tehnicii nu permit soluţionarea lor;
c) materialele prezentate pentru efectuarea expertizei sînt insuficiente;
d) expertul judiciar nu dispune de condiţii, metode şi proceduri aprobate, nici de mijloacele tehnice necesare pentru efectuarea cercetărilor;
e) există un pericol pentru viaţa sau sănătatea expertului judiciar, care depăşeşte limitele riscului profesional;
f) nu este asigurat accesul liber la obiectul expertizei sau nu există condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei;
g) nu a fost achitată taxa pentru serviciile de efectuare a expertizei;
h) nu există niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 29 alin. (3) pentru a dispune o expertiză judiciară repetată, nici temeiurile prevăzute la art. 31 alin. (1) pentru a dispune o expertiză suplimentară.
(2) În cazul existenţei unuia dintre motivele prevăzute la alin. (1), expertul judiciar informează în scris ordonatorul expertizei despre refuzul efectuării expertizei judiciare, despre motivele care au stat la baza acestui refuz şi despre necesitatea ridicării de către acesta a materialelor prezentate pentru efectuarea expertizei.
Articolul 54. Formarea continuă a experţilor judiciari
(1) Fiecare expert judiciar, indiferent de forma de organizare a activităţii sale, participă anual la cursuri de formare continuă cu o durată de cel puţin 40 de ore, care presupun perfecţionarea atît în materia legislaţiei privind expertiza judiciară, cît şi în specialitatea în care este calificat ca expert judiciar.
(2) Formarea continuă a expertului judiciar poate avea loc în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, în cadrul altor instituţii autorizate, inclusiv de expertiză judiciară, din Republica Moldova sau dintr-un alt stat.
(3) Cursurile de formare continuă pot fi realizate prin diferite modalități, organizate în ţară sau în străinătate, inclusiv cursuri de instruire cu durată diferită, stagii, seminare, ateliere, instruire la distanţă, conferinţe, mese rotunde şi alte forme de dezvoltare profesională.
(4) Formarea continuă a experţilor judiciari care activează în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se asigură de către instituţia de expertiză corespunzătoare. Formarea continuă a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară se face pe bază de contract cu Institutul Naţional al Justiţiei sau, după caz, cu o altă instituţie, conform alin. (2), expertul judiciar avînd o responsabilitate personală pentru urmarea cursurilor respective.
(5) Controlul privind frecventarea cursurilor de formare continuă de către experţii judiciari îl efectuează instituţia publică de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar. Controlul privind frecventarea cursurilor de formare iniţială şi continuă de către experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este efectuat de Ministerul Justiţiei.
(6) În cazul în care expertul judiciar nu urmează cursurile de formare continuă conform programului stabilit, acesta nu poate fi apreciat cu calificativul „foarte bine” în cadrul evaluării performanţelor şi nu poate primi un grad de calificare superior celui pe care îl deţinea la momentul evaluării.
(7) Expertul judiciar a cărui activitate de expertiză judiciară a fost suspendată sau a încetat, la reluarea activității, urmează un curs de formare continuă, dacă de la ultima evaluare a performanțelor au trecut mai mult de 2 ani sau, în cazul expertului judiciar în domeniul expertizei medico-legale și psihiatrico-legale, mai mult de 3 ani.
Articolul 55. Evaluarea performanțelor experților judiciari
(1) Activitatea și performanțele experților judiciari sunt supuse evaluării periodice obligatorii în vederea stabilirii gradului de corespundere a acestora calității deținute în toate specialitățile, determinării nivelului de cunoștințe și aptitudini profesionale ale acestora, a abilităților de aplicare a cunoștințelor teoretice de către aceștia, identificării deficiențelor și aspectelor forte în activitatea acestora, precum și în vederea sporirii eficienței activității acestora.
(2) Evaluarea ordinară a performanțelor experților judiciari se face o dată la 5 ani de către Comisia de evaluare, constituită în fiecare instituție publică de expertiză judiciară. Din componența Comisiei de evaluare fac parte câte un expert judiciar de categoria întâi ori superioară, desemnat de fiecare instituție publică de expertiză judiciară, și un reprezentant al Ministerului Justiției. Mandatul membrilor Comisiei de evaluare este de 4 ani.
(3) Evaluarea ordinară a performanțelor expertului judiciar din domeniul expertizei medico-legale sau psihiatrico-legale se face o dată la 5 ani de către Comisia de evaluare, constituită în instituția publică specializată a Ministerului Sănătății. Din componența Comisiei de evaluare fac parte experți judiciari de categoria întâi ori superioară, dintre care doi sunt desemnați de instituția publică specializată a Ministerului Sănătății, unul – de o instituție publică de expertiză judiciară și unul – de Ministerul Justiției. Mandatul membrilor Comisiei de evaluare este de 4 ani.
(4) Pentru fiecare ședință la care participă, membrii Comisiei de evaluare, inclusiv cei desemnați din rândul funcționarilor publici, beneficiază de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din mijloacele financiare alocate instituției publice de expertiză judiciară de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 ședințe pe lună.
(5) Experții judiciari care își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară sunt evaluați de una dintre comisiile de evaluare constituite conform alin. (2), în funcție de specialitatea în care sunt evaluați.
(6) În urma evaluării performanțelor, expertului judiciar i se atribuie unul dintre următoarele calificative: „nesatisfăcător”, „satisfăcător”, „bine” și „foarte bine”.
(7) Rezultatele evaluării ordinare a performanțelor expertului judiciar pot fi contestate în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care acestea au fost făcute publice, cererea de contestație fiind depusă pe numele conducătorului instituției publice de expertiză judiciară.
(8) Expertul judiciar poate fi supus evaluării performanțelor în mod extraordinar în următoarele cazuri:
a) la angajarea într-o instituție publică de expertiză judiciară, dacă expertul a activat anterior în cadrul unui birou de expertiză judiciară și au trecut mai mult de doi ani de la ultima evaluare;
b) expertul nu s-a prezentat motivat la evaluarea ordinară;
c) în cazul identificării unor încălcări în metodele și practicile de efectuare a expertizei judiciare.
(9) Expertul judiciar nu poate efectua, în mod individual, o expertiză judiciară în cazul în care:
a) nu s-a prezentat motivat la evaluarea ordinară – până la evaluarea extraordinară a performanțelor;
b) a obținut calificativul „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor – până la soluționarea contestației.
(10) Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de evaluare, procedura și criteriile de evaluare a performanțelor experților judiciari, precum și modul de contestare a rezultatelor evaluării performanțelor se stabilesc de Guvern.
(11) Instituțiile publice de expertiză judiciară prezintă Ministerului Justiției lista experților judiciari evaluați, precum și hotărârile comisiilor de evaluare.
Articolul 56. Gradele de calificare ale experţilor judiciari
(1) Pentru atitudine profesionistă şi rezultate înalte obţinute la evaluarea performanţelor, expertului judiciar i se conferă, de către Comisia de evaluare, următoarele grade de calificare:
a) expert judiciar de categorie superioară;
b) expert judiciar de categoria întâi;
c) expert judiciar de categoria a doua;
d) expert judiciar de categoria a treia.
(2) Gradul de calificare de expert judiciar de categoria a treia se acordă la obţinerea calificării de expert judiciar în specialitatea solicitată.
(3) Conferirea gradului de calificare imediat superior se face dacă expertul a obţinut calificativul „foarte bine” la evaluarea performanţelor sau calificativul „bine” la ultimele 2 evaluări ale performanţelor în aceeași specialitate.
(4) Modul şi criteriile de acordare a gradelor de calificare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 55 alin. (9).
Capitolul VI
RĂSPUNDEREA EXPERTULUI JUDICIAR
Articolul 57. Răspunderea juridică a expertului judiciar
(1) Pentru încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la expertiza judiciară, a unor norme ale Codului deontologic al experţilor judiciari, pentru pagubele materiale cauzate, contravenţiile sau infracţiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale, expertul judiciar poartă răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
(2) Tragerea la răspundere disciplinară a expertului judiciar pentru abateri disciplinare ce vizează activitatea de expertiză judiciară se face în conformitate cu prezenta lege.
Articolul 58. Abaterile disciplinare privind activitatea de expertiză judiciară
Constituie abateri disciplinare ale expertului judiciar ce țin de activitatea de expertiză judiciară:
a) nerespectarea secretului profesional;
b) săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale ori bunelor moravuri;
c) neprezentarea raportului de expertiză în termenul stabilit fără motive întemeiate;
d) tergiversarea sistematică şi atitudinea neglijentă în activitatea de efectuare a expertizei judiciare;
e) refuzul nemotivat de a efectua expertiza judiciară;
f) efectuarea unei expertize judiciare într-un domeniu în care nu deţine calificarea de expert judiciar;
g) refuzul nejustificat de a-și îndeplini obligaţiile profesionale;
h) constatarea săvârșirii unor acţiuni ilegale la obţinerea licenţei sau a gradului de calificare;
i) desfăşurarea activităţii de expertiză judiciară într-o altă formă organizatorică decât cele prevăzute de prezenta lege;
j) efectuarea de expertize judiciare în perioada de suspendare a activităţii;
k) lipsa arhivei rapoartelor de expertiză sau ţinerea arhivei cu încălcarea prevederilor art. 39;
l) neprezentarea rapoartelor anuale de activitate, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară;
m) neprezentarea nemotivată la evaluarea ordinară sau extraordinară a performanțelor.
Articolul 59. Sancţiunile disciplinare
(1) Pentru comiterea abaterilor disciplinare ce țin de activitatea de expertiză judiciară, expertului judiciar îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) amendă cuprinsă între 30 și 50 de unităţi convenţionale;
d) suspendarea activităţii de expert judiciar pe o perioadă de până la 6 luni;
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar.
(2) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanţele în care a fost comisă aceasta, de activitatea şi comportamentul expertului judiciar.
(3) Pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 58 lit. f), h), i), j), k) și m) se aplică sancţiunea retragerii licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar pentru toate domeniile de specialitate în care o deţine.
(4) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată nu mai târziu de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale, perioada aflării în concediu anual de odihnă sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârșirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data la care a devenit definitivă hotărârea instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
(5) Dacă în decursul unui an de la data aplicării sancţiunii disciplinare expertul judiciar sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare.
Articolul 60. Procedura de tragere la răspundere disciplinară
(1) Procedura disciplinară începe de drept în momentul depunerii sesizării motivate privind faptele expertului judiciar care pot constitui abateri disciplinare. Această sesizare poate fi depusă de orice persoană care se consideră lezată în drepturi prin acţiunile expertului judiciar, precum şi de către ministrul justiţiei, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară, părţile în proces.
(2) Se consideră vădit neîntemeiată sesizarea în care sînt invocate fapte ce nu se referă la abateri disciplinare ori fapte pentru care a expirat termenul de prescripţie prevăzut la art. 59 alin. (4) sau sesizarea care este depusă în mod repetat, fără a aduce noi dovezi ale faptelor invocate în conţinutul sesizării.
(3) Aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a), b) sau c) expertului judiciar, indiferent de forma de organizare a activităţii sale, se face printr-o hotărâre a Comisiei de disciplină a experţilor judiciari (denumită în continuare Comisie de disciplină), conform procedurii prevăzute de prezenta lege.
(4) Sancţiunile prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. d) și e) se aplică de către ministrul justiţiei în temeiul hotărârii Comisiei de disciplină.
(5) Copia hotărârii redactate a Comisiei de disciplină se transmite, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunţării acesteia, instituţiei publice de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar sau, respectiv, Ministerului Justiţiei.
(6) Actul prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
Articolul 61. Comisia de disciplină
(1) Comisia de disciplină se constituie pe lângă Ministerul Justiţiei şi are drept scop examinarea cazurilor de încălcare a disciplinei şi deontologiei expertului judiciar, precum şi sancţionarea disciplinară a experţilor judiciari, indiferent de forma de organizare a activităţii lor, conform prevederilor prezentei legi şi ale propriului regulament aprobat de ministrul justiţiei.
(2) Comisia de disciplină se constituie prin ordinul ministrului justiţiei şi este formată din 7 membri cu un mandat de 4 ani: 4 experţi judiciari, câte unul din fiecare instituţie publică de expertiză judiciară, 2 reprezentanţi ai societăţii civile şi un expert judiciar din rândul celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară. Experţii judiciari din rândul celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară şi reprezentantul societăţii civile sînt selectaţi, prin concurs, de către Ministerul Justiţiei.
(3) Prin ordinul de constituire a Comisiei de disciplină sînt desemnaţi de asemenea 7 membri supleanţi ai membrilor permanenţi, conform distribuţiei prevăzute la alin. (2).
(31) Membrii Comisiei de disciplină, inclusiv membrii supleanți, beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din contul mijloacelor financiare alocate Ministerului Justiției de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 ședințe pe lună.
(4) Secretariatul Comisiei de disciplină este asigurat de Ministerul Justiţiei, secretarul acesteia fiind desemnat prin ordinul ministrului justiţiei.
(5) Experţii judiciari cărora le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani nu pot fi membri ai Comisiei de disciplină.
(6) Dacă unul dintre membrii Comisiei de disciplină este subiect al procedurii disciplinare, acesta va fi înlocuit cu un membru supleant.
(7) Şedinţa Comisiei de disciplină este deliberativă dacă la ea participă 5 membri. Deciziile Comisiei de disciplină se adoptă cu votul majorităţii membrilor comisiei.
(8) Membrii Comisiei de disciplină sînt obligaţi să păstreze secretul deliberărilor şi să nu dezvăluie nicio opinie exprimată pe parcursul procedurii disciplinare.
Articolul 62. Procedura disciplinară în cadrul Comisiei de disciplină
(1) Sesizarea privind faptele expertului judiciar care pot constitui abateri disciplinare se adresează Comisiei de disciplină şi se depune la Ministerul Justiţiei.
(2) În cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării se stabilește data examinării ei, care se comunică autorului sesizării, expertului judiciar şi membrilor Comisiei de disciplină. Copii ale sesizării şi ale materialelor care o însoţesc se transmit expertului judiciar vizat şi membrilor Comisiei de disciplină cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data examinării cauzei.
(3) Şedinţele Comisiei de disciplină sînt publice, cu excepţia cazului în care, pentru protejarea informaţiilor cu acces limitat, comisia decide, printr-o hotărâre, că şedinţa sau o parte a acesteia urmează să fie închisă.
(4) Cauza disciplinară se examinează cu participarea obligatorie a expertului judiciar vizat în sesizare. La examinarea cauzei este obligatorie citarea persoanei care a depus sesizarea sau a reprezentantului acesteia.
(5) La examinarea cauzei disciplinare, expertul judiciar poate fi reprezentat sau asistat de un avocat sau de o altă persoană aleasă de el în calitate de reprezentant. Neprezentarea fără motive a expertului judiciar în şedinţa Comisiei de disciplină în care se examinează cauza disciplinară nu împiedică examinarea acesteia.
(6) Secretarul Comisiei de disciplină asigură accesul expertului judiciar şi al persoanei care a depus sesizarea, precum şi al reprezentanţilor acestora, la toate documentele referitoare la caz.
(7) În şedinţele Comisiei de disciplină pot fi chemaţi şi audiaţi martori.
(8) Ca urmare a examinării sesizării privind faptele expertului judiciar ce pot constitui abateri disciplinare, Comisia de disciplină pronunţă dispozitivul hotărârii prin care constată sau nu abaterea disciplinară şi stabileşte, după caz, sancţiunea. Sub sancţiunea nulităţii, dispozitivul se pronunţă în mod public şi trebuie să fie motivat.
Capitolul VII
SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII EXPERTULUI JUDICIAR
Articolul 63. Suspendarea activităţii expertului judiciar
(1) Activitatea expertului judiciar se suspendă în următoarele cazuri:
a) existenţa unei situaţii de incompatibilitate, pe durata acesteia;
b) aflarea în concediu de maternitate/paternal, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani sau în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 4 ani, pe perioada concediului;
c) participarea la o campanie electorală în calitate de candidat pentru o autoritate publică sau pentru o autoritate a administraţiei publice locale, pe perioada campaniei sau alegerea într-o funcţie electivă pentru o autoritate publică sau pentru o autoritate a administraţiei publice locale;
d) incapacitatea temporară de muncă cu o durată mai mare de 4 luni consecutive, dar care nu poate depăşi un an;
e) aplicarea unei sancţiuni disciplinare conform prevederilor prezentei legi, pe perioada stabilită în hotărârea disciplinară;
f) aplicarea unei măsuri preventive sub formă de arest preventiv sau de arest la domiciliu, pe perioada măsurii, conform hotărârii instanţei de judecată;
g) demersul procurorului în cadrul unui proces penal, depus în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
h) demisia dintr-o instituţie publică de expertiză judiciară, pe perioada de până la înregistrarea ca expert judiciar în cadrul unui birou de expertiză judiciară, care nu va depăși termenul prevăzut la art. 65 alin. (5).
(2) Suspendarea activităţii expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se dispune de asemenea în temeiurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii al Republicii Moldova.
(3) Suspendarea activităţii expertului judiciar se dispune printr-un ordin al conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau, după caz, al ministrului justiţiei, în cazul expertului judiciar care își desfășoară activitatea într-un birou de expertiză judiciară, cu efectuarea înscrierii corespunzătoare în Registrul de stat al experţilor judiciari.
(4) În cazul suspendării activităţii expertului judiciar prin ordinul conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară, acesta, în termen de 3 zile lucrătoare, informează Ministerul Justiţiei pentru efectuarea înscrierii în Registrul de stat al experţilor judiciari.
Articolul 64. Pierderea calităţii de expert judiciar
(1) Pierderea calităţii de expert judiciar intervine în următoarele cazuri:
a) retragerea licenţei conform prevederilor art. 46 alin. (1);
b) demisia din instituţia publică de expertiză judiciară şi nedepunerea solicitării de înregistrare în calitate de expert judiciar în cadrul unui birou de expertiză judiciară în termenul prevăzut la art. 65 alin. (5);
c) la cerere, prin renunțarea la calitatea de expert judiciar, inclusiv la una din specialitățile deținute, făcută în scris și depusă la Ministerul Justiției;
d) existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care se constată vinovăţia expertului pentru comiterea unei infracţiuni;
e) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activități, ca pedeapsă de bază sau ca pedeapsă complementară în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a dispus această sancţiune;
f) existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei în privinţa expertului;
g) survenirea incapacităţii de muncă, constatată prin certificat medical;
h) pierderea cetăţeniei Republicii Moldova;
i) existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care expertul este declarat ca fiind dispărut fără urmă;
j) decesul expertului sau existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care se declară decesul expertului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)–j), calitatea de expert judiciar încetează din oficiu, iar de survenirea acestora se ia act prin ordinul conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar sau al ministrului justiţiei, în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.
(3) Ordinul emis în conformitate cu prevederile alin. (2) poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
(31) În cazul renunțării la una din specialitățile deținute, Ministerul Justiției emite ordinul de încetare a dreptului de efectuare a expertizei judiciare în specialitatea la care expertul judiciar a renunțat, cu radierea informației din Registrul de stat al experților judiciari și cu retragerea anexei la licență în specialitatea respectivă.
(4) Numele și prenumele persoanei care îşi pierde calitatea de expert judiciar se radiază din Registrul de stat al experţilor judiciari.
(5) Copia ordinului de încetare a calităţii de expert judiciar emis de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară se transmite Ministerului Justiţiei în termen de 3 zile lucrătoare de la emitere pentru efectuarea înscrierii în Registrul de stat al experţilor judiciari.
Capitolul VIII
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ÎN DOMENIUL EXPERTIZEI JUDICIARE. COMPETENŢA FUNCŢIONALĂ ÎN DOMENIUL EXPERTIZEI JUDICIARE
Articolul 65. Formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară
(1) Experţii judiciari îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară sau în cadrul birourilor de expertiză judiciară.
(2) Sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei și Ministerului Sănătății, subdiviziunile tehnico-criminalistice de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie. Statul poate crea şi alte instituţii publice de expertiză judiciară. Alte instituţii publice pot fi considerate instituţii de expertiză judiciară dacă au în statele de personal experţi judiciari specializaţi conform domeniilor de competenţă. Toate instituţiile publice de expertiză judiciară activează în baza propriilor regulamente aprobate conform prevederilor legale.
(3) Centrul Naţional de Expertize Judiciare este o instituţie coordonatoare a practicii în domeniul expertizei judiciare. Instituțiile publice de expertiză judiciară și birourile de expertiză judiciară contribuie la unificarea practicilor în domeniul expertizei judiciare.
(4) Activitatea experţilor judiciari din cadrul unui birou de expertiză judiciară se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative adoptate în vederea executării prezentei legi.
(41) Expertul judiciar care a obținut licența pentru exercitarea profesiei de expert judiciar, în termen de 1 an de la eliberarea licenței, este obligat să înregistreze una dintre formele de organizare a activității prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. b) și c) sau să se angajeze la una dintre instituțiile publice de expertiză judiciară.
(5) Expertul judiciar care și-a încetat activitatea în cadrul biroului de expertiză judiciară sau care a demisionat dintr-o instituție publică de expertiză judiciară poate, în termen de un an, să solicite înregistrarea uneia dintre formele de organizare a activității prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. b) și c) sau să se reangajeze la una dintre instituțiile publice de expertiză judiciară.
(6) La demisia expertului din instituţia publică de expertiză judiciară, instituția informează în acest sens Ministerul Justiţiei pentru a face înscrierile corespunzătoare în Registrul de stat al experţilor judiciari.
(7) În perioada de după demisie din instituția publică de expertiză judiciară sau de la încetarea activității în cadrul unui birou de expertiză judiciară și până la înregistrarea uneia dintre formele de organizare a activității prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. b) și c), sau până la angajarea la una dintre instituțiile publice de expertiză judiciară, activitatea expertului judiciar se consideră suspendată de drept, dar nu mai mult de un an.
(8) Prevederile alin. (6) şi (7) din prezentul articol nu se aplică expertului judiciar eliberat din instituţia publică de expertiză judiciară în temeiul hotărârii de aplicare a sancţiunii disciplinare indicate la art. 59 alin. (1) lit. e) din prezenta lege.
Articolul 66. Competenţele instituţiilor publice de expertiză judiciară
Instituţiile publice de expertiză judiciară efectuează expertize judiciare în cadrul proceselor judiciare, precum şi expertize extrajudiciare, conform nomenclatorului expertizelor judiciare aprobat de Guvern. Competențele instituțiilor publice de expertiză judiciară sunt stabilite prin regulamentele proprii de activitate, aprobate conform prevederilor legale.
Articolul 67. Domeniile de competenţă a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară
Experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară sînt abilitaţi să efectueze expertize judiciare şi extrajudiciare în diverse domenii de specialitate, cu excepţia bancnotelor şi hârtiilor de valoare.
Articolul 68. Formele de organizare a activităţii experţilor judiciari
(1) Expertul judiciar îşi poate exercita activitatea prin una din următoarele forme de organizare:
a) în calitate de angajat în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară;
b) în cadrul unui birou individual de expertiză judiciară;
c) în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 65 alin. (1) din prezenta lege şi ale alin. (1) din prezentul articol, expertul judiciar medico-legal îşi poate desfăşura activitatea în cadrul Catedrei medicină legală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.
(3) Expertul judiciar poate fi fondator şi/sau asociat într-un singur birou de expertiză judiciară.
(4) Denumirea biroului individual de expertiză judiciară include, în mod obligatoriu, numele şi prenumele expertului judiciar care l-a fondat. Biroul asociat de expertiză judiciară poate avea denumire.
(5) Dizolvarea biroului individual sau asociat de expertiză judiciară se efectuează în conformitate cu legislaţia civilă.
(6) Biroul individual şi biroul asociat de expertiză judiciară ţin Registrul contractelor pentru servicii de expertiză judiciară, încheiate cu solicitanţii de expertize.
(7) Birourile de expertiză judiciară activează în condiţii juridice şi economice egale şi nu pot fi discriminate unele în raport cu altele sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.
(8) - abrogat.
Articolul 69. Biroul individual de expertiză judiciară
(1) În biroul individual de expertiză judiciară îşi desfăşoară activitatea un singur expert judiciar, care este şi fondatorul biroului.
(2) Biroul individual de expertiză judiciară activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.
Articolul 70. Biroul asociat de expertiză judiciară
(1) Biroul asociat de expertiză judiciară poate fi fondat de către 2 sau mai mulţi experţi judiciari şi are statut de persoană juridică.
(2) Biroul asociat de expertiză judiciară dispune de un cont în bancă şi de ştampilă.
(3) Pe ştampila biroului asociat de expertiză judiciară este imprimată denumirea completă a acestuia şi numărul de înregistrare din Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară, care este ţinut de Ministerul Justiţiei şi este publicat pe pagina web a ministerului.
(4) Raporturile dintre experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară sînt reglementate prin contract.
(5) În cadrul biroului asociat de expertiză judiciară, experţii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi poartă răspundere personală pentru expertizele efectuate.
(6) Membrii biroului asociat de expertiză judiciară numesc un conducător al biroului din rândurile lor sau o persoană terţă, care se ocupă de conducerea şi organizarea activităţii biroului.
Articolul 71. Înregistrarea birourilor de expertiză judiciară
(1) Ministerul Justiţiei înregistrează şi ține evidenţa birourilor de expertiză judiciară.
(2) Expertul judiciar poate participa la înregistrarea unui birou de expertiză judiciară în calitate de fondator sau asociat doar după confirmarea deţinerii dreptului de folosinţă a unui laborator care să asigure desfăşurarea activităţii conform specialităţii de expertiză judiciară pentru care a fost calificat.
(3) Birourile de expertiză judiciară se înregistrează în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii următoarelor acte:
a) cererea de înregistrare, cu indicarea sediului biroului şi a datelor de contact (număr de telefon, număr de fax şi adresă electronică);
b) declaraţia de fondare a biroului individual sau a biroului asociat de expertiză judiciară, completată conform formei aprobate de Ministerul Justiţiei;
c) copiile actelor ce confirmă adresa biroului de expertiză judiciară;
d) copia licenţei sau, după caz, a licenţelor fondatorilor pentru exercitarea profesiei de expert judiciar;
e) dovada deţinerii dreptului de folosinţă a laboratorului de expertiză judiciară conform specialităţii pentru care a fost calificat ca expert judiciar, pentru fiecare expert judiciar fondator al biroului;
f) dovada achitării taxei de înregistrare stabilite.
(4) Înregistrarea biroului de expertiză judiciară are loc prin includerea datelor sale în Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară. Schimbarea denumirii, sediului, datelor de contact, a numărului de membri și alte date noi se consemnează în registru.
(5) Taxa de înregistrare a biroului de expertiză judiciară este de 20 de unităţi convenţionale, care se transferă la bugetul de stat.
(6) Biroului de expertiză judiciară i se eliberează un extras din registru care servește drept temei pentru luarea în evidenţă fiscală, pentru deschiderea conturilor bancare şi pentru confecţionarea ştampilei.
(7) Refuzul de înregistrare a biroului de expertiză judiciară poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
Articolul 72. Radierea birourilor de expertiză judiciară din Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară
Radierea birourilor de expertiză judiciară din Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară se efectuează de către Ministerul Justiţiei în următoarele cazuri:
a) la cerere, printr-o solicitare scrisă depusă la Ministerul Justiţiei;
b) în cazul în care expertul judiciar, fondator al biroului de expertiză judiciară, nu mai deţine licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar;
c) în cazul pierderii dreptului de folosinţă a laboratorului de expertiză judiciară de către toţi experţii judiciari membri ai biroului de expertiză judiciară.
Articolul 74. Finanţarea instituţiilor publice de expertiză judiciară
Instituţiile publice de expertiză judiciară sînt finanţate din bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de legislaţie.
Articolul 75. Plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare/extrajudiciare
(1) Expertiza judiciară/extrajudiciară se efectuează cu condiția ca solicitantul să achite în prealabil costurile acesteia. Tarifele pentru efectuarea expertizei judiciare și extrajudiciare, inclusiv tarifele pentru alte servicii aferente acestora, se aprobă de Guvern.
(2) În cauzele penale și în cele contravenționale, costurile pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv costurile pentru alte servicii aferente acesteia, se acoperă din contul și în limitele bugetului aprobat al instituției publice de expertiză judiciară, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală nr. 122/2003 și/sau când părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, solicită efectuarea expertizei.
(3) În cauzele civile, plata pentru expertiza judiciară se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menționat în actul de dispunere a expertizei judiciare.
(4) Costurile expertizei judiciare efectuate în scopul instituirii unei măsuri de ocrotire judiciare se acoperă din contul și în limitele bugetului aprobat al instituției publice de expertiză judiciară.
(5) Costurile expertizei judiciare efectuate la solicitarea Agentului guvernamental sau a Avocatului Poporului se acoperă din contul și în limitele bugetului aprobat al instituției publice de expertiză judiciară.
(6) Plata cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate din bugetul de stat se face conform procedurii prevăzute de legislația de procedură.
(7) Ca excepție, în cazul în care solicitantul are o situație materială precară, este o persoană cu dizabilități sau beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituției publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, tarifele pentru efectuarea expertizei judiciare pot fi reduse cu până la 50%.
[Art.75 în redacția LP34 din 20.03.26, MO152-155/08.04.26 art.127; în vigoare 01.07.26]
Articolul 76. Remunerarea expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară
(1) Raporturile dintre expertul judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară și solicitantul de expertiză judiciară se stabilesc prin contract de prestări de servicii, încheiat în formă scrisă, semnat de ambele părţi.
(2) Serviciile expertului judiciar se remunerează de către partea care le-a solicitat, onorariile pentru acestea fiind stabilite de comun acord şi indicate în contractul prevăzut la alin. (1).
(3) Taxa încasată pentru serviciile expertului judiciar constituie venitul acestuia, care se impozitează în conformitate cu legislaţia fiscală şi din care se calculează şi se achită contribuţii de asigurări sociale în conformitate cu legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și prime de asigurări obligatorii de asistență medicală în fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Activitatea financiară a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este supusă controlului din partea organelor competente ale statului în condiţiile legii.
(4) Experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară sînt obligaţi să ţină evidenţa contractelor încheiate cu solicitanţii serviciilor lor, conform prevederilor art. 68 alin. (6), şi să elibereze bonuri de casă pentru onorariile încasate.