Secţiunea 1
Efectuarea expertizei judiciare
Articolul 11. Expertiza judiciară
(1) Expertiza judiciară se efectuează de către expertul judiciar înscris în Registrul de stat al experţilor judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experţilor judiciari nu sînt experţi de specialitatea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de incompatibilitate, ordonatorul expertizei judiciare poate recunoaște ad-hoc, în calitate de expert judiciar, o persoană competentă în specialitatea solicitată pentru efectuarea expertizei.
[Art.11 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) Expertiza judiciară se efectuează în temeiul actului de dispunere a expertizei judiciare, emis în conformitate cu prevederile legislaţiei de procedură.
Articolul 12. Obiectul de cercetare al expertizei judiciare
(1) Obiectul de cercetare al expertizei judiciare îl constituie lucrurile, substanţele, urmele, documentele, faptele, fenomenele, circumstanţele, corpul şi psihicul uman, care sînt examinate în vederea descoperirii adevărului.
(2) Expertiza judiciară nu soluţionează probleme privind legalitatea sau ilegalitatea documentelor sau a faptelor săvârșite de persoanele fizice şi juridice.
[Art.12 al.(2) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Articolul 13. Termenul de efectuare a expertizei judiciare
(1) Termenul de efectuare a expertizei judiciare se stabileşte de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară care a primit spre executare actul de dispunere a expertizei judiciare, ținând cont de specialitatea de expertiză, gradul ei de complexitate, normativele de muncă aprobate şi termenul solicitat de ordonatorul expertizei, precum și de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite.
[Art.13 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(11) Termenele de efectuare a expertizelor judiciare și consecutivitatea programată a acestora pot fi modificate de către conducătorul instituției publice de expertiză judiciară în cazul unui număr limitat de experți judiciari în specialitatea respectivă sau la solicitarea ordonatorului expertizei judiciare, în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Codul de procedură penală nr. 122/2003.
[Art.13 al.(11) introdus prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) La solicitarea motivată a expertului judiciar, termenul de efectuare a expertizei poate fi prelungit de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau, în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, sub răspundere proprie, fapt care se aduce la cunoştinţa ordonatorului expertizei.
(3) Neprezentarea raportului de expertiză în termenul stabilit, fără motive întemeiate, atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 14. Locul şi condiţiile efectuării expertizei judiciare
(1) Cercetările din cadrul expertizei judiciare se efectuează în laboratoare de expertiză judiciară, în corespundere cu specialitatea de expertiză efectuată.
[Art.14 al.(1) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) În cazul în care se impune necesitatea efectuării unor cercetări şi investigaţii la faţa locului sau la locul aflării obiectului ce urmează a fi examinat, ordonatorul expertizei sau solicitantul acesteia asigură expertului judiciar deplasarea spre obiectul cercetării şi înapoi, accesul liber la obiectul respectiv, precum şi condiţii optime de lucru.
(3) Raportul de expertiză judiciară se întocmeşte în incinta instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de expertiză judiciară.
Articolul 15. Comunicarea rezultatelor expertizei judiciare
Raportul de expertiză judiciară, obiectele și materialele transmise pentru efectuarea expertizei judiciare se predau ordonatorului expertizei judiciare, în conformitate cu prevederile legislației.
[Art.15 în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Secţiunea a 2-a
Aspecte organizatorice de efectuare a expertizei judiciare în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară
Articolul 16. Acţiunile premergătoare efectuării expertizei judiciare în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară
(1) La recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară îl transmite, pentru efectuarea cercetărilor solicitate, expertului judiciar sau comisiei de experţi judiciari nominalizaţi în conţinutul acestuia.
(2) În cazul în care expertul judiciar sau experţii judiciari din componenţa comisiei nu sînt nominalizaţi în conţinutul actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară numeşte un expert anume sau o comisie de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei judiciare solicitate.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul să delege şefilor subdiviziunilor de expertiză responsabilitatea de numire a expertului sau a comisiei de experţi, iar şefii respectivi au obligaţia să numească, în termen de 2 zile lucrătoare, expertul sau comisia de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei dispuse.
(4) În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, este necesară implicarea unui expert judiciar sau a unui specialist din cadrul sau din afara instituției publice de expertiză judiciară, conducătorul acesteia informează ordonatorul expertizei judiciare, în termen de 2 zile lucrătoare de la recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, despre implicarea expertului judiciar sau a specialistului respectiv, precum şi despre necesitatea identificării subiectului care va suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
[Art.16 al.(4) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(5) Dacă, în termen de 3 zile lucrătoare, ordonatorul expertizei judiciare nu îşi prezintă dezacordul faţă de includerea unui expert judiciar ori a unui specialist din cadrul sau din afara instituției publice de expertiză judiciară sau faţă de persoana acestuia, acesta se consideră acceptat.
[Art.16 al.(5) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(6) În cazul în care ordonatorul nu identifică, în termen de 3 zile lucrătoare, subiectul care va suporta cheltuielile de remunerare a expertului judiciar ori a specialistului, se consideră că acestea vor fi suportate conform prevederilor art. 75.
Articolul 17. Drepturile conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul:
a) să restituie motivat, fără executare, actul de dispunere a expertizei judiciare, obiectele şi materialele din dosar care urmează a fi examinate dacă instituţia pe care o conduce nu dispune de experţi judiciari calificați în specialitatea respectivă, de o bază tehnico-materială sau de condiţii speciale necesare pentru efectuarea cercetărilor ori dacă întrebările formulate spre examinare depăşesc competenţa experţilor judiciari din cadrul instituţiei;
[Art.17 lit.a) modificată prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
b) să înainteze ordonatorului expertizei un demers privind includerea în componenţa comisiei de expertiză a experţilor judiciari sau a altor persoane competente din cadrul sau din afara instituției publice de expertiză judiciară dacă cunoştinţele lor speciale sînt necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
[Art.17 lit.b) modificată prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
c) să activeze în calitate de expert judiciar conform calificării deţinute;
d) să restituie expertului judiciar raportul de expertiză judiciară prezentat, spre a fi completat, în cazul în care acesta nu este complet;
e) să solicite evaluarea expertului judiciar;
[Art.17 lit.e) modificată prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
f) alte drepturi prevăzute de prezenta lege.
Articolul 18. Obligaţiile conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară este obligat:
a) să repartizeze actul de dispunere a expertizei judiciare, împreună cu materialele anexate, spre executare unui expert sau unei comisii de experţi din cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară, care posedă cunoştinţe speciale în volumul necesar pentru a răspunde la întrebările înaintate expertului (comisiei de experţi) fie şefului subdiviziunii specializate pentru a fi repartizat experţilor subordonaţi;
b) să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei judiciare;
c) să stabilească termenele de efectuare a expertizelor judiciare şi să supravegheze respectarea lor;
d) să aprobe regulamente, instrucţiuni, metodici şi proceduri privind organizarea efectuării expertizelor;
e) să asigure informarea ordonatorului expertizei cu privire la efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru efectuarea expertizei;
f) să sesizeze organul de urmărire penală competent cu privire la orice presiuni exercitate în timpul desfăşurării expertizei judiciare cu scopul de a influenţa rezultatele acesteia sau procesul de emitere a raportului de expertiză.
Articolul 19. Expertiza extrajudiciară
(1) În cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară şi al birourilor de expertiză judiciară se pot efectua şi expertize extrajudiciare conform specialităților deţinute.
(2) Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice privind efectuarea expertizei. Cererea trebuie să conţină informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a cercetării. Plata pentru expertiza extrajudiciară se efectuează conform prevederilor art. 75, aplicate corespunzător.
[Art.19 al.(2) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(3) Expertiza extrajudiciară se realizează în afara unui proces judiciar şi presupune efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-științifice echivalente celor aplicate în cadrul expertizelor judiciare, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman.
[Art.19 al.(3) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(4) După efectuarea expertizei extrajudiciare, cercetările şi concluziile se expun într-un raport de expertiză extrajudiciară, căruia i se aplică prevederile stabilite de prezenta lege pentru raportul de expertiză judiciară şi care se prezintă persoanei care a solicitat efectuarea expertizei extrajudiciare.
(5) Raportul de expertiză extrajudiciară servește drept material pe care se întemeiază o cerere, o plângere, o decizie, o negociere, o tranzacție de împăcare sau un alt raport litigios.
[Art.19 al.(5) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Secţiunea a 3-a
Efectuarea expertizei judiciare asupra persoanelor
Articolul 20. Liberul consimțământ şi constrângerea la efectuarea expertizei
(1) Examinarea unei persoane în viaţă se efectuează doar cu liberul ei consimțământ, cu excepţia cazurilor în care efectuarea expertizei este obligatorie conform legislaţiei de procedură.
(2) Consimțământul persoanei care urmează să fie examinată se prezintă în scris ordonatorului expertizei. Dacă persoana faţă de care a fost dispusă efectuarea expertizei nu a atins vârsta de 16 ani, consimțământul acesteia este redactat de reprezentantul ei legal.
(21) Persoana în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară poate de sine stătător da consimțământul privind examinarea sa. În acest caz, încuviinţarea ocrotitorului provizoriu ori a curatorului sau reprezentarea ei de către tutore nu este necesară.
(22) Consimțământul persoanei care urmează să fie examinată poate, de asemenea, fi dat, în numele persoanei, de către mandatarul împuternicit printr-un mandat de ocrotire în viitor dacă mandatul permite acest fapt.
(23) În cazul în care asupra persoanei este instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei, iar starea acesteia nu-i permite să ia de sine stătător o decizie privind internarea, la exprimarea consimțământului ocrotitorul provizoriu sau curatorul va asista persoana ocrotită, prin contrasemnarea declaraţiei, în condiţiile legii. În cazul în care asupra persoanei este instituită tutela, consimțământul acesteia este redactat de către tutore.
(24) În cazurile prevăzute la alin. (22) sau (23) este interzisă examinarea persoanei în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară dacă examinarea contravine dorinţelor exprimate de aceasta. La identificarea dorinţelor persoanei ocrotite este obligatorie prezenţa persoanei de încredere care va facilita stabilirea acestor dorinţe. Persoana de încredere este orice persoană aleasă liber de către persoana suferindă de tulburări psihice. În absenţa unei alegeri, persoana de încredere va fi desemnată de către autoritatea tutelară locală.
(3) Dacă persoana se eschivează în mod vădit să se prezinte pentru efectuarea expertizei, ordonatorul expertizei poate decide aducerea forţată a acesteia în modul stabilit de legislaţie.
(4) Persoana bănuită, învinuitul, inculpatul, persoana faţă de care sînt aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical pot fi supuse examinării în mod coercitiv, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(5) Dacă pentru efectuarea expertizei medico-legale sau psihiatrice apare necesitatea unei supravegheri îndelungate, persoana poate fi internată într-o instituţie medicală în condiţiile prevăzute de legislaţia de procedură.
Articolul 21. Temeiurile internării persoanei într-o instituţie medical şi termenul de aflare în aceasta pentru efectuarea expertizei
(1) Internarea persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei se admite doar în temeiul actului de dispunere a expertizei emis în modul stabilit de legislaţia de procedură. În caz de necesitate, în actul de dispunere a expertizei se indică şi decizia privind măsura preventivă sau de aducere forţată în instituţia medicală.
(2) Termenele de aflare a persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei sînt prevăzute de legislaţia de procedură.
(3) Dacă perioada de internare în instituţia medicală nu a fost prelungită sau dacă au dispărut temeiurile care justifică necesitatea internării persoanei examinate, aceasta se externează imediat din staţionar.
(4) Încălcarea termenelor de internare sau menţinerea internării nejustificate a persoanei în instituţia medicală poate fi contestată în instanţa de judecată de către persoana examinată, apărătorul ei, reprezentantul ei legal, precum şi de către conducătorul instituţiei medicale.
Articolul 22. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei supuse expertizei
(1) Este interzisă restrângerea drepturilor persoanei supuse expertizei, cu excepţia cazurilor în care aceasta este prevăzută în mod expres de legislaţie.
(2) Este interzis să se recurgă la violenţă, ameninţare, înşelăciune sau alte metode ilegale cu scopul obţinerii informaţiei de la persoana supusă expertizei.
(3) Persoanei internate într-o instituţie medicală pentru a fi supusă expertizei i se asigură posibilitatea de a avea întrevederi cu apărătorul ei sau cu reprezentantul ei legal în condiţii de confidenţialitate.
(4) Persoanei internate într-o instituţie medicală pentru a fi supusă expertizei i se asigură posibilitatea de a înainta cereri şi demersuri. Cererile şi demersurile înaintate în temeiurile prevăzute de legislaţia de procedură nu sînt supuse controlului şi sînt expediate destinatarului, imediat, într-un termen maxim de 24 de ore.
Articolul 23. Condițiile de spitalizare în cazul efectuării expertizei judiciare psihiatrice
(1) Pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiţii de staţionar, persoanele se spitalizează în staţionarele de psihiatrie cu regim obişnuit.
(2) Persoanele indicate la alin. (1), cărora le-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv, sînt spitalizate în secţiile instituţiei publice de expertiză judiciară special utilate în acest scop. Internarea în aceste secţii a persoanelor nearestate preventiv este interzisă.
(3) Deservirea materială, asistenţa medicală şi igienico-sanitară a persoanelor internate în staţionarele de psihiatrie se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 24. Metodele de examinare şi cercetare aplicate la efectuarea expertizei judiciare asupra persoanelor
(1) La examinarea persoanelor supuse expertizei nu este permisă aplicarea unor metode de cercetare însoţite de senzaţii puternice de durere, ce pot avea efecte negative asupra sănătăţii, precum şi a celor interzise în practica medicală.
(2) La efectuarea expertizei judiciare este permisă prelevarea de mostre de la persoana examinată, necesare pentru efectuarea cercetărilor. Mostrele sînt prelevate de către medic sau un alt specialist în prezenţa lucrătorilor medicali din instituţia medicală respectivă. Obţinerea mostrelor se consemnează în raportul de expertiză judiciară.
(3) Prelevarea mostrelor fără acordul persoanei examinate poate fi efectuată doar cu autorizarea judecătorului de instrucție, în condițiile stabilite de legislația procesual penală.
[Art.24 al.(3) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Articolul 25. Prezența altor participanţi la procesul judiciar la examinarea persoanei supuse expertizei
(1) La examinarea persoanei supuse expertizei pot fi prezente persoanele care au acest drept conform legislaţiei de procedură. Prezenţa altor persoane la efectuarea expertizei este permisă doar cu consimțământul persoanei examinate şi cu acordul scris al ordonatorului expertizei.
(2) La examinarea minorului asistă reprezentantul său legal şi/sau apărătorul său.
(21) La examinarea persoanei în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire poate asista mandatarul, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele şi/sau apărătorul său. Dispozițiile art. 20 alin. (24) se aplică în mod corespunzător pentru determinarea persoanelor care pot asista la examinare.
(3) Dacă apărătorul sau reprezentantul legal al persoanei supuse expertizei împiedică prin acţiunile sale efectuarea expertizei judiciare, printr-un demers motivat al expertului judiciar, ordonatorul expertizei poate interzice motivat prezenţa acestuia în continuare.
(4) Dacă examinarea persoanelor implică dezbrăcarea lor, la efectuarea expertizei pot asista doar persoane de acelaşi sex. Această restricţie nu se referă la medici sau la alţi lucrători medicali care participă la efectuarea expertizei.
(5) Nu este permisă prezenţa persoanei supuse expertizei, a reprezentantului său legal ori a apărătorului său:
a) la întocmirea raportului de expertiză;
b) în timpul consultării experţilor, la efectuarea expertizei în comisie sau a expertizei complexe;
c) la efectuarea cercetărilor, dacă prezenţa sa nu este necesară în virtutea naturii cercetărilor sau dacă aceasta poate împiedica efectuarea lor;
d) la efectuarea expertizei judiciare sau extrajudiciare asupra persoanelor cu boli psihice severe asociate cu imobilitate totală sau parțială, desfășurată în scopul instituirii unei măsuri de ocrotire judiciare.
Articolul 26. Colectarea mostrelor de la cadavrele supuse expertizei judiciare
[Art.26 denumirea modificată prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(1) În procesul efectuării expertizei medico-legale, colectarea mostrelor, a fragmentelor de țesuturi și organe de la cadavre, necesare pentru soluționarea problemelor formulate în actul de dispunere a expertizei, se realizează fără consimțământul prealabil al ordonatorului expertizei sau al rudelor persoanei decedate, faptul colectării și scopul acesteia consemnându-se în raportul de expertiză judiciară.
[Art.26 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) De la cadavrele supuse expertizei medico-legale pot fi prelevate, în scopuri didactice sau științifice, țesuturi și organe, cu condiția că aceasta nu afectează plenitudinea cercetărilor și valoarea probatorie a concluziilor medico-legale, faptul prelevării și scopul urmărit consemnându-se în raportul de expertiză judiciară.
(3) Prelevarea de ţesuturi şi organe de la cadavre în scopurile prevăzute la alin. (2) se efectuează doar cu acordul scris al rudelor persoanei decedate, iar în cazul persoanelor decedate neidentificate – cu acordul scris al ordonatorului expertizei.
(4) Prelevarea de țesuturi și organe de la cadavrele supuse expertizei medico-legale în scopuri de transplant se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane.
(5) Instituția de expertiză judiciară este responsabilă de păstrarea, utilizarea și distrugerea mostrelor biologice prelevate de la cadavre în conformitate cu normele sanitar-epidemiologice.
[Art.26 al.(5) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Secţiunea a 4-a
Tipurile de expertize judiciare
Articolul 27. Clasificarea expertizelor judiciare
(1) Expertizele judiciare se clasifică după următoarele criterii:
a) consecutivitatea efectuării expertizelor;
b) volumul cercetărilor;
c) numărul de experţi care au participat la efectuarea cercetărilor;
d) numărul de domenii ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizei.
(2) După consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizele judiciare pot fi clasificate în primare şi repetate.
(3) După volumul de cercetări, expertizele judiciare se clasifică în expertize de bază şi expertize suplimentare.
(4) După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele judiciare pot fi clasificate în expertize individuale şi expertize în comisie.
(5) După complexitatea domeniilor ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizelor judiciare, acestea se clasifică în monospecializate şi complexe.
Articolul 28. Expertiza primară
Expertiza primară este expertiza efectuată de către un expert judiciar sau de către o comisie de experţi judiciari pentru prima dată, în cazul în care obiectul de cercetare nu a mai fost supus anterior, în cadrul unui proces, vreunei expertize de aceeaşi specialitate.
Articolul 29. Expertiza repetată
(1) Expertiza repetată este expertiza care se efectuează cu privire la aceleaşi obiecte, fapte, circumstanţe şi care soluţionează aceleaşi întrebări formulate la efectuarea expertizei primare şi/sau suplimentare.
(2) Expertiza repetată se dispune în cazul în care concluziile expertizei primare şi/sau suplimentare au fost apreciate de ordonatorul expertizei ca fiind neîntemeiate sau în privința cărora există îndoieli referitoare la veridicitatea acestora, iar deficienţele nu pot fi înlăturate prin audierea expertului judiciar care a efectuat expertiza. La efectuarea expertizei repetate, toate chestiunile examinate în cadrul expertizei anterioare se examinează din nou.
(3) Expertiza repetată se dispune în cazurile în care:
a) concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate sau dacă există îndoieli în privinţa acestora;
b) ordonatorul expertizei sau instanţa de judecată a constatat că expertul judiciar nu avea dreptul să o efectueze ori şi-a depăşit competenţa;
c) a fost încălcată ordinea procesuală de dispunere a expertizei;
d) s-au constatat încălcări ale metodelor sau procedurilor de efectuare a expertizei;
e) concluziile expertului nu au fost corelate cu datele de fapt, puse la dispoziţia lui;
f) concluziile intră în contradicţie cu datele de fapt ce figurează în procesul judiciar;
g) există contradicţii esenţiale între opiniile experţilor participanţi la efectuarea unei expertize în comisie.
(4) În toate cazurile, efectuarea expertizei repetate se pune în sarcina unui alt expert sau a unei alte comisii de experţi. Expertul sau experţii care au efectuat expertiza primară pot asista la efectuarea expertizei repetate pentru a da explicaţii pe marginea concluziilor formulate în urma expertizei primare, însă nu pot participa la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor.
(5) Rezultatele expertizei repetate au aceeaşi valoare probantă ca şi rezultatele expertizei anterioare şi se apreciază în coroborare cu alte probe.
(6) Expertiza repetată se dispune motivat. La dispunerea expertizei repetate se prezintă raportul expertizei primare, precum şi toate materialele prezentate în cadrul expertizei primare.
Articolul 30. Expertiza de bază
Expertiza de bază este expertiza în care se efectuează volumul principal de examinări.
Articolul 31. Expertiza suplimentară
(1) Expertiza suplimentară se dispune în cazul în care concluziile expertului sînt incomplete şi necesită explicaţii sau completări ori atunci când apar întrebări noi referitoare la circumstanţele examinate şi, în toate cazurile, răspunsurile nu pot fi obţinute prin audierea expertului.
(2) Expertiza judiciară se consideră a fi incompletă dacă expertul nu a cercetat toate obiectele sau dacă nu a răspuns la toate întrebările prezentate spre soluţionare.
(3) În cadrul expertizei suplimentare, expertul realizează investigaţii doar în partea în care acestea nu au fost efectuate în cadrul expertizei de bază.
(4) Efectuarea expertizei suplimentare se dispune, de regulă, aceluiaşi expert care a realizat expertiza de bază, dar poate fi dispusă şi altui expert.
(5) Expertiza suplimentară se dispune motivat. În cazul dispunerii expertizei suplimentare se prezintă raportul expertizei primare, precum şi toate materialele prezentate în cadrul expertizei primare.
Articolul 32. Expertiza individual
Expertiza individuală este efectuată de un singur expert judiciar, în unul sau mai multe domenii de specialitate a expertizei judiciare.
Articolul 33. Expertiza în comisie
(1) Expertiza judiciară în comisie este expertiza efectuată de către experţi judiciari de aceeași specialitate de expertiză judiciară.
[Art.33 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) Expertiza în comisie se dispune în cazul în care examinările au un grad sporit de complexitate ori sînt voluminoase sau dacă există expertize efectuate anterior care prezintă concluzii divergente. În cadrul expertizei în comisie pot fi formulate întrebări referitoare la cauzele divergenţelor între concluziile expertizelor anterioare.
[Art.33 al.(2) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(3) Experţii incluşi în comisie stabilesc scopurile, succesiunea şi volumul cercetărilor în funcţie de caracterul obiectului expertizei.
(4) La finalul cercetărilor în cadrul expertizei în comisie se întocmeşte un singur raport de expertiză, care este semnat de toţi experţii ce fac parte din componenţa comisiei.
(5) În situația în care nu există o concluzie comună, unanim acceptată, în raportul de expertiză judiciară se prezintă concluzia majorității experților judiciari, precum și concluziile celorlalți experți judiciari din cadrul comisiei.
[Art.33 al.(5) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Articolul 34. Expertiza monospecializată
Se consideră expertiză monospecializată expertiza ale cărei cercetări se efectuează cu aplicarea cunoştinţelor dintr-un singur domeniu al ştiinţei, tehnicii sau alt domeniu al activităţii umane.
Articolul 35. Expertiza complexă
(1) Expertiza complexă se efectuează în cazurile în care pentru elucidarea faptelor sau circumstanţelor cauzei sînt necesare concomitent cunoștințe din mai multe specialități de expertiză judiciară, domenii ale științei, tehnicii sau din alte domenii ale activităţii umane.
[Art.35 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) Expertiza complexă se efectuează fie de către mai mulți experți calificați în diferite specialități de expertiză, fie de către un singur expert calificat în mai multe specialități de expertiză.
[Art.35 al.(2) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(3) Fiecare expert care participă la expertiza complexă efectuează cercetări în mod independent, în limita competențelor sale, evaluează rezultatele obținute de el, precum și pe cele ale altor experți, în măsura în care acestea vizează cercetările sale, și formulează concluziile respective.
[Art.35 al.(3) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(4) Organizarea unor cercetări complexe este atribuită conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau unuia dintre experţii incluşi în comisia instituită pentru efectuarea cercetărilor complexe, desemnat de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară.
(5) În urma expertizei complexe se întocmeşte un singur raport de expertiză judiciară, în care se indică cercetările efectuate de fiecare expert, volumul acestora, experţii care au formulat răspunsuri la întrebări şi concluziile la care s-a ajuns. Raportul de expertiză judiciară este semnat de expertul judiciar în partea care se referă la cercetările efectuate și concluziile formulate de el sau la realizarea și formularea cărora el a participat, precum și la celelalte informații intermediare din părțile raportului de expertiză judiciară pe care el le-a prezentat.
[Art.35 al.(5) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Secţiunea a 5-a
Raportul de expertiză judiciară
Articolul 36. Raportul de expertiză judiciară
(1) După efectuarea cercetărilor, expertul judiciar își expune rezultatele examinărilor și concluziile într-un raport de expertiză judiciară (în continuare – raport de expertiză).
[Art.36 al.(1) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) Raportul de expertiză este valabil dacă sînt respectate cumulativ următoarele condiţii:
a) instituția publică de expertiză judiciară și birourile de expertiză judiciară au implementat sistemul de management al calității conform standardelor aplicabile;
[Art.36 al.(2), lit.a) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
b) cercetările au fost efectuate în specialitatea de expertiză judiciară în care expertul judiciar este calificat;
[Art.36 al.(2), lit.b) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
c) expertiza a fost efectuată prin metode şi proceduri aprobate;
d) expertiza a fost efectuată cu aparataj standardizat, în cazul expertizelor judiciare efectuate cu utilizarea aparatajului, mijloacelor tehnice sau a altui utilaj;
e) expertiza a fost efectuată de un expert judiciar inclus în Registrul de stat al experţilor judiciari sau de către o persoană recunoscută în calitate de expert judiciar în procesul respectiv de către ordonatorul expertizei.
(3) La efectuarea oricărei expertize judiciare se întocmeşte un singur raport de expertiză.
(31) În cazul prezentării spre examinare a mai multor obiecte de cercetare sau a mai multor întrebări formulate în baza unui act de dispunere a expertizei judiciare, cu acordul ordonatorului de expertiză judiciară, conducătorul instituției publice de expertiză judiciară poate să dispună întocmirea mai multor rapoarte de expertiză, pentru fiecare obiect de cercetare/întrebare formulată sau pentru un grup de obiecte de cercetare/întrebări formulate, dacă acest fapt contribuie la reducerea termenelor procedurale la etapa de urmărire penală.
[Art.36 al.(31) introdus prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(4) Raportul de expertiză se întocmește în cel puțin 2 exemplare, dintre care unul se transmite ordonatorului expertizei judiciare. Celelalte exemplare se transmit instituțiilor publice de expertiză judiciară sau biroului de expertiză judiciară în care activează expertul/experții care au fost implicați în efectuarea expertizei judiciare.
[Art.36 al.(4) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(5) La raportul de expertiză se anexează, după caz, materialele pe care se întemeiază concluziile expertului (planşe fotografice, scheme, schiţe şi grafice etc.).
[Art.36 al.(5) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cercetările şi concluziile expertului se expun verbal în cazul în care expertiza se desfăşoară în faţa ordonatorului expertizei care consemnează procesul de efectuare a cercetărilor şi concluziile expertului într-un proces-verbal încheiat în condiţiile legislaţiei de procedură.
(7) Prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false în raportul de expertiză atrage răspundere penală conform legislaţiei.
Articolul 37. Forma şi conţinutul raportului de expertiză
(1) Raportul de expertiză se întocmeşte în formă scrisă, pe suport de hârtie sau în format electronic, în limba română şi este structurat în trei părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
[Art.37 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) În partea introductivă a raportului de expertiză se indică:
a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de expertiză judiciară;
b) datele privind actul de dispunere a expertizei judiciare;
c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
d) denumirea şi adresa juridică a laboratorului în care a fost efectuată expertiza judiciară;
e) menţiunea despre informarea privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă sau, după caz, Codul contravenţional şi privind răspunderea pentru încălcarea prevederilor art. 312 şi 315 din Codul penal;
f) data întocmirii raportului de expertiză, numărul și specialitatea de expertiză;
[Art.37 al.(2), lit.f) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
g) datele expertului sau ale experţilor participanți la efectuarea expertizei (numele, prenumele, numărul licenţei, specialitatea în care este calificat, gradul de calificare, precum şi, dacă este cazul, gradul ştiinţific şi vechimea în muncă în calitate de expert judiciar în specialitatea respectivă);
[Art.37 al.(2), lit.g) modificată LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale celor care au asistat la efectuarea expertizei;
i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru soluţionarea căruia se solicită efectuarea expertizei;
j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru expertiză;
k) întrebările înaintate spre soluţionare;
l) în cazul expertizei suplimentare sau al celei repetate, datele expertizei primare (numărul, data întocmirii raportului de expertiză, numele şi prenumele experţilor participanți la efectuarea expertizei, concluziile acestora), precum şi motivele dispunerii acesteia.
(3) În partea descriptivă a raportului de expertiză, în funcţie de specialitatea expertizei efectuate, se regăsesc următoarele informaţii:
[Art.37 al.(3) partea introductivă modificată LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
a) date despre starea obiectelor supuse examinării (prezenţa şi starea ambalajului) sau date despre persoanele examinate, modalitățile de transportare şi de ambalare a materialelor şi obiectelor prezentate pentru expertiză;
b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea metodelor de cercetare şi a metodicilor aplicate, a mijloacelor tehnice şi a materialelor de consum folosite, condiţiilor de utilizare şi a rezultatelor obţinute;
c) scopurile, condiţiile şi rezultatele experimentelor (dacă acestea au fost efectuate) şi obţinerii unor modele de comparaţie;
d) date privind deteriorarea sau consumul obiectelor supuse examinării;
e) evaluare pe etape a cercetărilor, analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi formularea concluziilor;
f) referiri la ilustraţii, anexe şi explicaţiile necesare pentru acestea;
g) circumstanţele relevante identificate de expert şi în privința cărora nu au fost adresate întrebări;
h) sinteza rezultatelor examinărilor și argumentarea concluziilor;
[Art.37 al.(3), lit.h) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
i) argumentarea imposibilității sau a refuzului de a răspunde la toate sau la unele întrebări ce au fost formulate, dacă materialele prezentate nu au fost suficiente sau întrebările formulate nu ţin de competenţa expertului, sau nivelul ştiinţei şi practica expertizelor nu permit găsirea răspunsurilor la aceste întrebări;
[Art.37 al.(3), lit.i) modificată prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
j) caracteristica succintă a dispozitivelor şi materialelor utilizate, regimul procesului de fixare şi imprimare. Pentru mijloacele tehnice şi programele soft, se indică tipul, modelul, producătorul, denumirea şi versiunea programului soft utilizat, programul de obţinere şi imprimare a imaginilor.
(4) În partea finală a raportului de expertiză sînt expuse concluziile expertului, care cuprind răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul expertizei. Răspunsurile la întrebări se formulează exact, fără a permite interpretări echivoce.
(5) Raportul de expertiză este semnat de expertul/experții care l-au întocmit corespunzător specialității, aplicându-se ștampila acestuia/acestora sau semnătura electronică pe fiecare pagină și pe toate anexele.
[Art.37 al.(5) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
Articolul 38. Corectarea greşelilor comise în textul raportului de expertiză
(1) În cazul în care la întocmirea raportului de expertiză au fost admise greşeli tehnice, sau omisiuni care generează erori materiale și erori de conținut, expertul care l-a întocmit, din proprie inițiativă sau la cererea ordonatorului expertizei, va proceda la corectarea acestor greşeli și/sau omisiuni.
[Art.38 al.(1) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(2) Rectificarea greșelilor și/sau a omisiunilor comise se face prin întocmirea, într-un număr de exemplare egal cu numărul de exemplare ale raportului de expertiză, a unui act de corectare a greșelilor și/sau a omisiunilor comise în conținutul raportului de expertiză (în continuare – act de corectare a greșelilor), în care expertul menționează compartimentul, pagina și alineatul în care a fost comisă greșeala și/sau omisiunea, precum și prezintă textul corect. Actul de corectare a greșelilor cuprinde și o declarație de răspundere penală pentru prezentarea cu bună știință a unor corectări false, pe care expertul o semnează, indicând persoana la inițiativa căreia a fost corectată greșeala și/sau omisiunea.
[Art.38 al.(2) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(3) Exemplare ale actului de corectare a greșelilor se transmit persoanelor cărora le-a fost transmis raportul de expertiză în care s-a comis greșeala și/sau omisiunea și, respectiv, câte un exemplar se anexează la exemplarele arhivate ale raportului de expertiză.
[Art.38 al.(3) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(4) Actul de corectare a greşelilor se certifică în mod similar cu raportul de expertiză, conform prevederilor art. 37 alin. (5).
Articolul 39. Arhivarea rapoartelor de expertiză
(1) Instituţiile publice de expertiză judiciară şi experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară sînt obligaţi să ţină arhiva rapoartelor de expertiză judiciară întocmite în cadrul acestora.
(2) În scopul păstrării datelor, pentru fiecare expertiză judiciară efectuată, se întocmeşte un dosar separat, care cuprinde: actul de dispunere a expertizei, un exemplar al raportului de expertiză, după caz, un exemplar al actului de corectare a greșelilor, corespondenţa expertului care a efectuat expertiza, precum şi înregistrări ale observaţiilor sale originale, datele derivate şi suficiente, informaţiile necesare pentru a stabili traseul unei cercetări, alte notiţe ale acestuia.
[Art.39 al.(2) modificat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
[Art.39 al.(3) abrogat prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(4) Termenul de păstrare a rapoartelor de expertiză în arhivă este de 25 de ani, iar în cazul expertizelor psihiatrico-legale – de 75 de ani.
(5) Arhiva rapoartelor de expertiză este ţinută suplimentar şi în format electronic, cu păstrarea conţinutului iniţial intact al documentelor şi asigurarea condiţiilor de protecţie împotriva modificării acestuia.
(6) Arhiva rapoartelor de expertiză a expertului judiciar care și-a desfășurat activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, dar a fost radiat din Registrul de stat al experților judiciari, se păstrează în biroul în care acesta și-a desfășurat activitatea. După caz, arhiva respectivă se transmite spre păstrare, prin ordinul ministrului justiției, unui alt birou de expertiză judiciară sau unei instituții publice de expertiză judiciară, în care activează cel puțin un expert calificat în cel puțin o specialitate similară deținută de expertul judiciar care a fost radiat din Registrul de stat al experților judiciari.
[Art.39 al.(6) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(7) Un exemplar al raportului de expertiză, efectuat de o persoană recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1), se transmite, printr-un act de predare-primire al ordonatorului expertizei judiciare, spre păstrare unui birou de expertiză judiciară sau unei instituții publice de expertiză judiciară în care activează cei mai mulți experți judiciari calificați în genul de expertiză care include specialitatea respectivă.
[Art.39 al.(6) în redacția LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(71) În cazul pierderii sau al distrugerii exemplarului raportului de expertiză păstrat în dosarul cauzei, pot fi eliberate copii autentificate de pe exemplarul arhivat al raportului de expertiză, la solicitarea ordonatorului expertizei judiciare sau, după caz, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care examinează cauza. Se interzice eliberarea exemplarului arhivat al raportului de expertiză.
[Art.39 al.(71) introdus prin LP191 din 10.07.25, MO409-412/31.07.25 art.551; în vigoare 31.08.25]
(8) Eliberarea copiilor de pe rapoartele de expertiză altor persoane se poate face doar cu acordul scris al ordonatorului expertizei sau al organului care examinează cauza.