Aprobat în ședința Guvernului din 11 martie 2026 Decizia protocolară nr. 9.16/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege privind lanțurile scurte de aprovizionare cu produse alimentare, înaintat cu titlul de inițiativă legislativă (nr. 21 din 11 februarie 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.
Potrivit notei de fundamentare, proiectul de lege are drept scop modernizarea organizării lanțului agroalimentar și creșterea accesului operatorilor la canalele eficiente de comercializare, susținând, prin acesta, direcțiile de politici publice asumate în Programul de activitate al Guvernului, în special, direcția privind promovarea noilor lanțuri de aprovizionare, inclusiv a lanțurilor scurte.
În opinia autorilor proiectului, lipsa, în legislație, a conceptului de lanț scurt de aprovizionare și de instrumente aferente acestuia contribuie la menținerea unui decalaj dintre capacitatea de producție și accesul stabil la canalele moderne de comercializare, cum ar fi retail și HoReCa.
În același timp, autorii proiectului atrag atenția că inițiativele de promovare a produselor autohtone (brandig) și programele de suport pentru IMM-uri nu sunt suficiente, întrucât sunt orientate preponderent asupra capacității de producție și asupra promovării, fără a contribui la crearea unui canal de distribuție funcțional către retail și HoReCa. Accesul operatorilor mici și mijlocii la retail este afectat de bariere care țin de asimetrie procedurală și informațională, cum ar fi lipsa unor canale standard de depunere a ofertelor, acces limitat la criterii interne de selecție și termene neclare de selecție. Astfel, proiectul vine să completeze cadrul existent prin mecanisme precontractuale de transparență procedurală (proceduri scrise, criterii accesibile, termene și răspuns motivat la ofertă), reducând prin aceasta riscul ca accesul la raft să depindă de practici informale.
Guvernul susține scopul urmărit de către autorii proiectului și apreciază că acesta va contribui la consolidarea poziției producătorilor de produse alimentare pe piața respectivă, creând premisele unor raporturi comerciale pe termen lung cu retail și HoReCa, contribuind, în același timp, la reziliența sistemului agroalimentar.
Totodată, Guvernul consideră necesar să vină cu unele observații și propuneri de îmbunătățire a textului proiectului.
Pe tot parcursul textului, cuvântul „intervențiile”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „măsuri de sprijin”, la forma gramaticală corespunzătoare.
Articolul 1 alineatul (2):
la litera b) se va revedea termenul „operatorilor economici”, întrucât în textul proiectului se utilizează mai mulți termeni pentru „operatori economici”, cum ar fi „operator”, „operator din lanț scurt de aprovizionare”, „comerciant” ș.a. De asemenea, termenul „lanțuri scurte de aprovizionare”, întrucât în textul proiectului poate fi identificat și termenul „lanțuri scurte”, „lanțuri de aprovizionare” ș.a., ceea ce nu corespunde normelor de tehnică legislativă. Potrivit acestora, terminologia utilizată în textul actului normativ trebuie să fie constantă, uniformă și să corespundă celei utilizate în alte acte normative (observație valabilă în tot textul proiectului);
la litera c), cuvintele „lanțuri scurte la piață” se propune a fi substituite cu cuvintele „lanțuri scurte de aprovizionare pe piața Republicii Moldova”.
Articolul 2:
la alineatul (1), cuvântul „alimentar” se propune a fi substituit cu cuvântul „agroalimentar”, în corelare cu obiectul de reglementare al proiectului;
la alineatul (2):
la litera a), cuvintele „amprentei de carbon” se propun a fi revizuite, întrucât legislația nu operează cu un asemenea termen (observație valabilă și pentru articolul 5 litera f));
la litera c), cuvintele „producătorilor și altor operatori economici” se propune a fi revizuite, întrucât nu este clar ce semnifică termenul „producător”. Totodată, se va verifica dacă producătorul are calitatea de operator economic. Or, prin expresia ce însoțește cuvântul „producător” (și altor operatori economici) se înțelege că producătorul este, la fel, operator economic. De asemenea, în măsura în care termenul „producător” are semnificația termenului „producător agricol”, definit în articolul 2 din Legea nr. 312/2013 privind grupurile de producători agricoli și asociațiile acestora, considerăm necesar ca în tot textul proiectului de lege să se opereze nemijlocit cu acest termen, pentru asigurarea utilizării unei terminologii uniforme în legislație.
Suplimentar, dispozițiile articolelor 1 și 2 se recomandă a fi generalizate și expuse într-o formă concisă. Se remarcă expunerea scopului și a obiectului de reglementare a legii în mai multe dispoziții ale articolelor 1 și 2.
La articolul 3 alineatul (1), în partea ce vizează termenul „procesatori”, considerăm necesară definirea termenului. După caz, se va face trimitere la norma din actul normativ care definește acest termen sau, în nota de fundamentare, se va explica acest termen, astfel încât, pentru autoritățile de punere în aplicare, să fie clară sfera subiecților față de care se aplică actul normativ.
Articolul 4:
la literele a) și d), în scopul expunerii clare și fără echivoc a definițiilor propuse termenilor „lanț scurt de aprovizionare” și „operator din lanț scurt de aprovizionare”, se consideră oportună definirea termenului „producător primar”, utilizat în aceste definiții.
De asemenea, se recomandă revizuirea definiției „lanțului scurt de aprovizionare”, astfel încât aceasta să fie aliniată la cadrul normativ actual al Uniunii Europene. Preluarea definiției din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 este depășită, acesta fiind abrogat.
În prezent, cadrul relevant este reprezentat de Regulamentul (UE) nr. 2021/2115 și de Documentul de lucru al Comisiei Europene din anul 2025 – „Consolidarea poziției fermierilor în lanțul alimentar”, care nu impun o limită numerică strictă privind numărul intermediarilor. Aceste norme se bazează pe criterii funcționale, precum existența unei conexiuni directe și apropiate și a transparenței între producător și consumator. Menținerea unei limitări numerice explicite ar putea genera restricții nejustificate de acces pe piață și tratamente diferențiate între operatorii economici pentru alte produse, ceea ce ar putea contraveni principiilor UE privind lanțurile scurte de aprovizionare cu produse agroalimentare.
În același timp, precizăm că prin termenul „producătorul primar” se înțelege o entitate care obține materii prime prin desfășurarea activităților agricole, de creștere a animalelor, pescuit sau silvicultură, reprezentând prima verigă în lanțul alimentar, fără a presupune în mod necesar procesarea produselor obținute.
Totodată, potrivit Legii nr. 257/2006 privind organizarea şi funcționarea piețelor produselor agricole şi agroalimentare, noțiunea „produse agroalimentare” desemnează „produse naturale, de origine vegetală sau animală, inclusiv bioproduse şi produse semiprelucrate, prelucrate şi/sau conservate, derivate din cele naturale”.
Prin urmare, această noțiune are un caracter extensiv, incluzând atât materii prime, cât și produse finite, în funcție de destinația și gradul de prelucrare a acestora.
În acest context, se impune clarificarea noțiunii „lanț scurt de aprovizionare”, pentru a stabili dacă lanțul vizează exclusiv producătorul primar sau include și alți producători care realizează prelucrarea produselor agroalimentare;
la litera b), în definiția termenului „produs agroalimentar comercializat prin lanț scurt”, cuvintele „în scopul aplicării prezentei legi” se vor exclude, ca fiind declarative și, respectiv, inutile. Totodată, cuvintele „în categoriile şi în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului” urmează a fi reformulate, prin indicarea concretă a obiectului de reglementare a hotărârii Guvernului, astfel încât norma să poată constitui temei legal pentru adoptarea de către Guvern a hotărârii respective (observație valabilă și pentru articolul 6 alineatul (5), articolul 7 alineatul (5) și articolul 8 alineatul (2));
la litera c), care stabilește definiția termenului „logo oficial”, se va analiza suplimentar utilizarea cuvântului „oficial”, prin prisma Legii nr. 86/2011 cu privire la simbolurile publice, întrucât acesta, de regulă, se atribuie simbolurilor publice. Totodată, se propune revizuirea necesității stabilirii în definiție a locului amplasării acestui logo, precum și a detalierii cuvintelor „semn distinctiv” (de ex.: semn grafic distinctiv, alcătuit din simboluri, desene, combinat cu elemente verbale, având o structură și o compoziție unică, destinat identificării punctelor de vânzare sau unităților de alimentație publică care participă la lanțuri scurte de aprovizionare);
la litera d) se vor detalia cuvintele „alt operator economic”. Or, pentru a fi înscriși în Registrul național al lanțurilor scurte de aprovizionare, subiecții trebuie identificați nemijlocit de lege;
la litera e) se va analiza suplimentar dacă termenul „intermediar” are aceeași semnificație ca noțiunea „furnizor intermediar”, definită în articolul 2114 din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. În măsura în care acești doi termeni au aceeași semnificație, se va opta pentru utilizarea în proiectul legii a terminologiei deja definite de legislație, fără a fi necesară introducerea unei noi noțiuni;
la litera f) se vor revizui cuvintele „platforme de comerț electronic”, utilizate în definiția termenului „punct de vânzare”, prin prisma terminologiei folosite în Legea nr. 284/2004 privind serviciile societății informaționale.
Complementar terminologiei utilizate în proiectul de lege, este necesar de a identifica clar subiecții care cad sub incidența respectivei legi, pentru înțelegerea justă și aplicarea corespunzătoare a prevederilor, doarece în textul proiectului se face referire la o gamă largă de subiecți, unii dintre ei având aceeași semnificație. Astfel, se vor revizui următorii termeni din textul legii: operator, operator economic, operator din lanț scurt de aprovizionare, comerciant, producător, producător primar, furnizor, furnizor de produse agroalimentare, în scopul utilizării unei terminologii uniforme.
Articolul 5:
la litera c), cuvintele „criterii obiective” necesită a fi detaliate, în scopul corespunderii criteriilor de claritate și de previzibilitate a normei (observație valabilă și pentru articolul 9 alineatul (2) și articolul 12 alineatul (2) litera c));
literele d)-h) urmează a fi revăzute, întrucât, în forma expusă, se identifică ca obiective ale proiectului de lege, și nu ca principii. Mai mult decât atât, se va reține că principiile sunt idei directoare fundamentale, cu grad maxim de generalitate, care orientează întregul sistem de norme juridice. Astfel, nu orice normă juridică poate fi ridicată la nivel de principiu;
la litera f) se va preciza la ce „resurse” se face referire.
Articolul 6:
alineatul (1) se propune a fi reformulat în vederea expunerii că „punctele de vânzare sau unitățile de alimentație publică care participă la lanțuri scurte de aprovizionare se identifică prin logoul pentru lanțuri scurte de aprovizionare”;
la alineatul (5) este prevăzut că dispozițiile privind condițiile generale de utilizare, criteriile minime de acordare, reînnoire, suspendare și retragere a dreptului de utilizare a logoului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Acest aspect urmează a fi revăzut, luând în considerare că dispozițiile care instituie norme primare se stabilesc prin legi (observație valabilă și pentru articolul 7 alineatul (5) și articolul 8 alineatul (3)). Totodată, identificăm că proiectul legii prevede, în articolul 8, condițiile generale pentru utilizarea logoului oficial. Astfel, se atestă neconcordanțe între reglementările articolului 6 alineatul (5) și cele ale articolului 8.
În partea ce vizează aprobarea de către Guvern a cerințelor minime de evidență și trasabilitate nu este specificat dacă cerințele se referă la logoul oficial sau la produsele agroalimentare, astfel cum este prevăzut în articolul 8 alineatul (2) al proiectului de lege. În măsura în care se face referire la cerințele de trasabilitate și evidență a produselor agroalimentare, normele se vor revizui, pentru a evita paralelismele legislative;
la alineatul (6) este stabilit că „utilizarea logoului oficial cu încălcarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative subordonate acesteia atrage răspundere în condițiile legislației”. În acest sens, se consideră necesară determinarea nemijlocită a tipului de răspundere pentru o asemenea încălcare. Totodată, se va analiza necesitatea completării dispozițiilor finale și tranzitorii ale proiectului de lege cu reglementări concrete, aferente stabilirii în actele normative incidente a sancțiunilor pentru utilizarea logoului cu încălcarea legii privind lanțurile scurte de aprovizionare cu produse agroalimentare.
Articolul 7:
alineatul (1) se propune a fi completat cu textul „stabilită la articolul 18”. De asemenea, în nota de fundamentare nu este clar reglementată modalitatea de organizare și funcționare a Registrului național al lanțurilor scurte de aprovizionare. Astfel, autorul proiectului urmează să specifice dacă este necesară crearea unui sistem informațional nou sau acesta va funcționa într-un format deja operațional la nivel instituțional;
la alineatele (2)-(6), cuvântul „Registru” urmează a fi revăzut, or, potrivit regulilor de tehnică legislativă, pentru a se folosi această prescurtare este necesar ca la prima utilizare în text a referinței la Registrul național al lanțurilor scurte de aprovizionare să se completeze cu textul „(în continuare – Registru)”.
Subsecvent, la alineatul (2) se va analiza suplimentar textul „operatorii din lanțuri scurte de aprovizionare, inclusiv producătorii, grupurile de producători, organizațiile de producători, procesatorii, comercianții şi unitățile de alimentație publică”, întrucât, potrivit definiției date termenului „operator din lanț scurt de aprovizionare” (a se vedea articolul 4 litera d) din proiect), acesta include referința inclusiv la producător, procesator, comerciant, unitate de alimentație publică sau alt operator economic înscris în Registrul național al lanțurilor scurte de aprovizionare. Astfel, textul „ , inclusiv producătorii, grupurile de producători, organizațiile de producători, procesatorii, comercianții şi unitățile de alimentație publică” se consideră a fi inutil, fapt pentru care se propune a fi exclus;
la alineatul (3):
- cuvintele „după caz” urmează a fi detaliate, pentru că acestea lasă loc de interpretare și aplicare neuniformă, ceea ce aduce atingere principiului clarității și previzibilității juridice (observație valabilă și pentru articolul 16 alineatul (1));
- sugerăm ca după cuvântul „înscris” să se introducă cuvintele „în Registru”;
alineatul (4) se propune a fi revăzut, deoarece în forma expusă poartă caracter declarativ, și nu normativ;
la alineatul (5) se vor analiza suplimentar cuvintele „procedura de înscriere și înregistrare”, în vederea evitării tautologiilor juridice. Or, în măsura în care termenul „înscriere” are aceeași semnificație ca termenul „înregistrare” se va opta pentru utilizarea doar a cuvântului „înregistrare”. Mai mult decât atât, textul alineatului (5) necesită a fi reformulat, astfel încât să se identifice fără echivoc obiectul de reglementare al actului normativ ce necesită a fi aprobat de către Guvern, în temeiul respectivei legi;
la alineatul (6), cuvintele „Partea publică a Registrului este disponibilă” se propun a fi substituite cu cuvintele „Registrul este disponibil”, având în vedere mențiunea „cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal şi a secretului comercial”, utilizată în textul normei.
La articolul 8:
pentru a expune dispozițiile într-o succesiune logică, dispozițiile articolului dat vor fi expuse anterior dispozițiilor articolului 7.
În altă ordine de idei, se atestă că denumirea articolului 8 „Condiții generale pentru utilizarea logoului oficial” nu corespunde dispozițiilor de conținut ale acestuia, care prevăd:
- obligațiile punctelor de vânzare și ale unităților de alimentație publică;
- aprobarea de către Guvern a unor cerințe privind evidența și trasabilitatea produselor agroalimentare ș.a.;
alineatul (1):
litera a) este formulată vag, nefiind clar ce semnifică „informare corectă”. Subsecvent, aspectele juridice privind informarea consumatorului urmează a fi examinate inclusiv prin prisma Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, care stabilește informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare pentru asigurarea unui înalt nivel de protecție a consumatorilor (observație valabilă și pentru alineatul (2) litera c) din același articol);
la litera b), textul se consideră ambiguu, nefiind stabilit ce semnifică „evidențele minime”, forma și termenul de păstrare ale acestor evidențe. În acest sens, se va reține că lipsa clarității și a previzibilității juridice poate duce la nerespectarea obligației. Or, norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conține o normă de drept care, aparent, descrie conduita persoanei în situația dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaște drepturile şi obligațiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarității este contrară articolului 23 din Constituția Republicii Moldova (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr. 19/2018, §51). Observația este valabilă pentru toate reglementările din proiect care nu sunt formulate cu suficientă precizie;
la alineatul (2), litera b) este expusă mult prea generalizat, lăsând loc de interpretare. Astfel, nu este clar ce semnificație au cuvintele „modul de demonstrare a aprovizionării”, întrucât acestea pot avea conotații multiple și pot face referire, de exemplu, la prezentarea de documente, proceduri de verificare, controale efectuate de autoritatea competentă, rapoarte semestriale/anuale etc.;
la alineatul (3) se consideră necesar ca temeiurile de suspendare și retragere a dreptului de utilizare a logoului să fie stabilite expres în lege și să nu fie raportate la condițiile stabilite de către Guvern. Totodată, se va evita utilizarea cuvintelor incerte „poate constitui”.
De asemenea, în scopul reflectării integrale a obiectivului proiectului, precum și al asigurării îndeplinirii obiectivului de la articolul 2, alineatul (2) litera a) din proiectul de lege, propunem consolidarea proiectului de lege prin prisma corelării acestuia cu achizițiile publice verzi. Astfel, recomandăm introducerea unei prevederi care să permită autorităților contractante (școli, grădinițe, spitale) să utilizeze „apartenența la un lanț scurt” drept criteriu de sustenabilitate și performanță de mediu (ex.: prospețime, sezonalitate, amprentă de carbon redusă). Această abordare, conformă cu bunele practici europene (ex., modelul EGalim din Franța), favorizează natural producătorul local, fără a institui bariere discriminatorii.
Denumirea capitolului III se recomandă a fi reformulată, deoarece capitolul include doar în mică măsură dispoziții privind accesul produselor din lanțuri scurte de aprovizionare la comerțul cu amănuntul și la piețele agroalimentare.
Articolul 9:
la alineatul (1) sunt lipsite de claritate și previzibilitate cuvintele „diligența necesară”, „examinarea efectivă”, „categoriile relevante” și „condițiile comerciale uzuale”. În acest context, reiterăm că norma ce nu corespunde criteriilor clarității este contrară articolului 23 din Constituția Republicii Moldova (observație valabilă și pentru cuvintele „în măsura în care sunt relevante și veritabile” din articolul 15 alineatul (3)). Totodată, norma, în forma expusă, este declarativă și se referă nu numai la comercianții care participă la lanțul scurt de aprovizionare, ci la toți comercianții;
la alineatul (2):
- se vor revedea cuvintele „comercianții care operează unități comerciale”, deoarece sunt ambigue: cuvântul „operează” nu se consideră adecvat în acest context;
- se va indica denumirea Legii nr. 231/2010 prin completarea cu cuvintele „cu privire la comerțul interior”;
- textul „încadrate în categoriile B, C și D” se va substitui cu textul „cu suprafața comercială B, C și D”, în corelare cu terminologia utilizată în anexa nr. 5 la Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior;
la alineatul (3) litera a), referitor la stabilirea criteriilor principale de selecție și evaluare a furnizorilor de produse agroalimentare de către comercianți, nu este clar dacă fiecare comerciant își va stabili propriile criterii, fără a se conduce de anumite reguli primare prestabilite prin acte normative. În acest sens, remarcăm aplicarea neuniformă a procedurilor interne de selecție și evaluare a furnizorilor de produse agroalimentare de către comercianți, ceea ce nu se consideră adecvat (observația este valabilă și pentru stabilirea de către fiecare comerciant a modalității de depunere a ofertelor, a listei de documente minime solicitate, a termenelor pentru examinarea ofertelor, prevăzute la literele b) și c) ale aceluiași alineat);
recomandăm ca alineatul (5) să fie prevăzut într-un articol distinct. În acest sens, este necesar a revizui și denumirea articolului 9. Totodată, după cuvintele „pagina web” din alineatul (5) se va introduce cuvântul „oficială”, în conformitate cu terminologia utilizată în alte acte normative;
la alineatul (6):
- se va indica clar subiectul care primește răspuns în scris de la comerciant în termen de 10 zile de la data primirii ofertei;
- se va indica obiectul răspunsului (acceptarea sau refuzul ofertei) oferit de către comerciant;
- cuvântul „calendaristice” se va evita la determinarea curgerii și calculării termenelor, deoarece aceasta este regula generală de curgere a termenului. În caz contrar, se poate interpreta per a contrario că, în celelalte cazuri în care nu s-a specificat că zilele sunt calendaristice, de fapt, se au în vedere zile lucrătoare;
- pentru asigurarea unei clarități și pentru eliminarea oricarei posibilități de interpretare, propunem precizarea expresă că atât operatorii, cât și comercianții vor putea comunica deopotrivă prin scrisori în format electronic și prin scrisori întocmite pe suport de hârtie;
la alineatul (7):
- considerăm necesară determinarea concretă a motivelor care se pot integra în justificarea obiectivă a comerciantului;
- în vederea clarității normei, se vor detalia cuvintele „exclud sistematic” și „excesiv de dificil”;
- formularea „accesul operatorilor [....] la procedurile prevăzute la alin. (2)” se consideră a fi inadecvată, fapt pentru care se propune a fi revăzută.
Articolul 10:
la alineatul (1):
- cuvintele „piețelor agroalimentare” se propun a fi substituite cu cuvintele „piețelor produselor agroalimentare”, în conformitate cu terminologia utilizată în Legea nr. 257/2006 privind organizarea și funcționarea piețelor produselor agricole și agroalimentare (observație valabilă și pentru alineatul (2));
- cuvintele „vor asigura” se vor substitui cu cuvântul „asigură”, în vederea respectării articolului 54 alineatul (1) litera j) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative (observație valabilă și pentru articolul 19 alineatul (1) ș.a.);
- cuvintele „şi privind aprovizionarea cu produse agroalimentare comercializate prin lanț scurt” se consideră a fi inutile, în contextul în care participarea la lanțuri scurte de aprovizionare semnifică aprovizionarea cu produse agroalimentare comercializate prin lanț scurt;
- textul „materiale informative şi marcaje la raft/meniu” se propune a fi substituit cu textul „prevăzute la articolul 6 alineatul (2)”;
la alineatul (2), cuvintele „autorităților competente” se vor substitui cu cuvintele „autorităților administrației publice locale”.
De asemenea, atragem atenția că dispoziția are un caracter preponderent facultativ, fiind utilizată formularea „pot adopta măsuri”, ceea ce nu instituie o obligație juridică imperativă în sarcina administrațiilor piețelor agroalimentare și a autorităților administrației publice locale. Or, în condițiile în care proiectul urmărește crearea unui mecanism funcțional de facilitare a accesului operatorilor înscriși în Registrul național al lanțurilor scurte de aprovizionare la spațiile de comercializare, utilizarea unei norme permisive nu garantează realizarea efectivă a scopului legii și poate conduce la aplicare neuniformă la nivel național. În acest context, se recomandă reformularea prevederii, în sensul instituirii unei obligații clare și determinate, cu stabilirea elementelor minime obligatorii de implementare și a unui termen concret de punere în aplicare.
La articolul 11:
denumirea articolului nu corespunde dispozițiilor cuprinse în acest articol, motiv pentru care necesită a fi reformulată;
alineatul (1) se propune a fi inserat în capitolul I, deoarece dispozițiile acestuia au caracter general;
la alineatul (2), având în vedere că textul acestuia sunt complementare alineatului (1), se recomandă, de asemenea, ca acestea să fie integrate în capitolul I al proiectului de lege, cu reformularea corespunzătoare și asigurarea clarității normei;
la alineatul (3):
- dispozițiile acestui alineat se propun a fi prevăzute într-un articol distinct și integrate în capitolul VI al proiectului de lege;
- după cuvintele „practicilor comerciale neloiale” sugerăm să se includă textul „stabilită în art. 2117 alin. (1) din Legea nr. 231/2010 privind comerțul interior”;
- cuvintele „participanți la” se vor substitui cu prepoziția „din”.
La articolul 12:
alineatul (1) conține o normă declarativă, lipsită de densitate normativă, motiv pentru care se propune a fi exclusă;
la alineatul (2):
- la litera a), se recomandă a face trimitere la actul normativ/actele normative unde sunt stabilite obiectivele de mediu, dezvoltare regională şi dezvoltare rurală;
- la litera b), cuvintele „acestor obiective” propunem a fi substituite cu textul „obiectivelor prevăzute la lit. a)”;
la alineatul (3), se impune revizuirea normei propuse și completarea acesteia astfel încât, la implementarea măsurii de sprijin, furnizorul să respecte normele materiale și procedurale ale Legii nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat, pentru a asigura compatibilitatea ajutorului cu mediul concurențial.
La articolul 13:
deși denumirea articolului prevede „Tipuri generale de intervenții”, în conținutul acestuia nu sunt expuse tipurile de intervenții, ci doar segmentele pe care se intervine. În acest context, denumirea articolului urmează a fi reformulată;
la alineatul (1), litera e), cu referire la măsurile fiscale sau tarifare, urmează a fi exclusă, întrucât astfel de intervenții pot fi promovate doar în contextul și cu respectarea procedurilor stabilite de Codul fiscal nr. 1163/1997 și de legislația bugetar-fiscală aplicabilă.
Din alt punct de vedere, observăm că în Legea nr. 126/2025 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole, care a transpus Regulamentul UE 2021/2115, s-au stabilit obiectivele generale și specifice care trebuie realizate prin intermediul sprijinului financiar acordat din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural. Unul dintre aceste obiective specifice îl consitituie îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric, care poate fi atins prin organizarea lanțului scurt de aprovizionare (indicatorul de rezultat R10 potrivit Regulamentului UE). La rândul lor, intervențiile sunt concepute de către autoritatea de manangement al politicilor agricole pe baza tipurilor de intervenții prevăzute de legea invocată. Din această perspectivă, se propune excluderea tipurilor generale de intervenții din proiect, pentru a nu crea norme conflictuale cu legislația armonizată din domeniul politicii agricole;
alineatul (2) conține o formulare ambiguă și nu este clar dacă condițiile de eligibilitate, limitele şi procedurile aplicabile se referă la determinarea intervențiilor pentru dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare sau vizează alt subiect. Mai mult decât atât, norma, în forma expusă, este declarativă și lipsită de densitate normativă, or, aceasta nu specifică prin ce acte normative concrete se stabilesc condițiile de eligibilitate, formele, limitele și procedurile aplicabile aferente intervențiilor.
Articolul 14 se recomandă a fi exclus, întrucât reglementări generale privind aplicarea măsurilor aferente ajutorului de stat sunt prevăzute în articolul 12 alineatul (3) din proiectul de lege. Complementar, în partea ce vizează cuvintele „în raport cu măsurile de sprijin instituite în temeiul prezentei legi” din dispoziția art. 14 alin. (2), menționăm că în proiectul legii nu sunt stabilite concret măsurile de sprijin pentru dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.
Articolul 15:
la alineatul (1), după cuvântul „achizițiile” se va introduce cuvântul „publice”, în vederea utilizării unei terminologii uniforme. Totodată, se va specifica la ce „elemente” se face referire. Subsecvent, pentru a face trimitere la integrarea elementelor legate de lanțuri scurte de aprovizionare, în condițiile Legii nr. 131/2015 privind achizițiile publice, sunt necesare completări în acest sens în legea citată. Redacția în vigoare a Legii nr. 131/2015 nu prevede dispoziții privind elementele legate de lanțuri scurte de aprovizionare. Unica referire în această lege la lanțurile scurte de aprovizionare este cea prevăzută în articolul 26 alineatul (61), care stabilește acordarea unui punctaj suplimentar ofertelor legate de integrarea într-un lanț scurt de aprovizionare. Complementar, semnalăm că la data intrării în vigoare a Legii nr. 325/2025 privind achizițiile publice (1 ianuarie 2027) Legea nr. 131/2015 se va abroga (a se vedea articolul 90 din Legea nr. 325/2025);
alineatul (2) se propune a fi exclus, deoarece dublează dispozițiile articolului 26 alineatul (61) din Legea nr. 131/2015. Mai mult decât atât, în alineatul (1) al articolului 15 din proiectul de lege este stabilit deja că achizițiile publice de produse agroalimentare se realizează în condițiile Legii nr. 131/2015;
la alineatul (3), textul alineatului are un caracter declarativ, motiv pentru care propunem a fi exclus.
La articolul 16:
alineatele (1) și (2) se consideră a fi inutile, luând în considerare faptul că fac referire la procedura desfășurării achizițiilor publice reglementată de Legea nr. 131/2015. Subsecvent, normele nu sunt formulate cu suficientă precizie și nu utilizează termenii consacrați în legea citată. Or, potrivit articolului 1 din Legea nr. 131/2015, specificațiile tehnice, criteriile de atribuire și condițiile contractuale propuse sunt unele dintre elementele caracteristice documentației de atribuire;
alineatul (3), de asemenea, este incert, lăsând loc de aplicare neuniformă. Expresia „poate fi acceptată, după caz” este interpretabilă, contrară principiului clarității și previzibilității normei. Subsecvent, cuvintele „alte documente echivalente prevăzute în documentația de atribuire” se vor revedea, deoarece nu este clar dacă se face referire la „documente echivalente emise de organismele stabilite în statele membre ale Uniunii Europene”, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 131/2015 privind achizițiile publice, sau se referă la alte documente.
La articolul 17:
Dispozițiile acestui articol vizează obiectul de reglementare a dispozițiilor finale și tranzitorii ale actului normativ, și nu a dispozițiilor de conținut. Totodată, textul alineatului (1) nu prevede prin ce acte vor fi aprobate ghidurile și modelele orientative, cine le va aproba, precum și nu este prevăzută forța juridică a acestora.
De asemenea, nu este indicat un termen în care instituțiile vizate în alineatul (1) vor trebui să elaboreze ghiduri şi modele orientative de documentații de atribuire pentru achizițiile publice de produse agroalimentare şi servicii de alimentație publică, care să includă recomandări privind integrarea criteriilor de sustenabilitate şi a elementelor legate de lanțurile scurte de aprovizionare;
alineatul (2) apare ambiguu, întrucât:
- nu prevede identificarea criteriilor de mediu și a criteriilor lanțului scurt de aprovizionare;
- nu este determinat în cadrul cărei proceduri necesită a fi aplicate criteriile de mediu şi criteriile lanțului scurt de aprovizionare;
- nu stabilește un termen-limită în care autoritățile vizate la alineatul (1) vor trebui să organizeze activități de formare şi informare pentru autoritățile contractante. De asemenea, se va revedea dacă autoritățile vizate au competențele necesare de formare a autorităților contractante, în vederea aplicării corecte a criteriilor de mediu şi criteriilor lanțului scurt de aprovizionare;
- aferent organizării de către autoritățile competente în domeniul agriculturii şi al achizițiilor publice a activităților de formare şi informare pentru autoritățile contractante, în vederea aplicării corecte a criteriilor de mediu şi criteriilor lanțului scurt de aprovizionare, cu respectarea legislației în domeniul concurenței şi al ajutorului de stat, este de remarcat faptul că autoritatea publică cu atribuții în domeniul concurenței și al ajutorului de stat este Consiliul Concurenței. Astfel, în partea ce vizează domeniul concurenței şi al ajutorului de stat, autoritățile competente în domeniul agriculturii şi al achizițiilor publice nu dețin atribuții în acest sens.
La articolul 18 este menționat că, în sensul prezentei legi, autoritatea competentă este Camera de Comerț și Industrie. Deoarece Camera de Comerț și Industrie este o organizație nonguvernamentală, autonomă şi independentă, potrivit articolului 1 din Legea nr. 393/1999 cu privire la Camera de Comerț și Industrie, apreciem că aceasta nu poate exercita funcția de coordonare generală a implementării legii.
La articolul 19:
alineatul (1) conține o normă caracteristică dispozițiilor finale ale actului normativ, fapt pentru care se va exclude din capitolul VI.
Totodată, din punctul de vedere al tehnicii legislative din alineatul (1), cuvintele „va include” necesită a fi substituite cu cuvântul „include”, în vederea respectării articolului 54 alineatul (1) litera j) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative;
la alineatul (2), cuvintele „Programul național” necesită a fi substituite cu cuvintele „Programul strategic al politicii agricole”.
La articolul 20 alineatul (2), cuvintele „pagina sa” se vor completa cu cuvântul „web”.
La articolul 21:
Potrivit acestui articol, „încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă în conformitate cu legislația în vigoare”. În acest context, urmează a se stabili în lege normele a căror încălcare atrage răspunderea administrativă. Totodată, se va asigura că în legislație există sancțiuni pentru încălcarea normelor incidente din proiectul examinat și este determinată autoritatea competentă care aplică aceste sancțiuni. În cazul în care nu există, se propune ca dispozițiile finale ale proiectului să fie completate cu modificări ale actelor normative incidente privind determinarea acestor sancțiuni și a autorității competente de aplicare a lor.
La articolul 22 alineatul (1), textul „în termen de 9 luni de la data publicării” se va substitui cu textul „la expirarea a 9 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. De asemenea, cuvintele „intră în vigoare în termen de” se referă nu la o dată concretă, ci la o anumită perioadă, ceea ce este conceptual inacceptabil, deoarece legea nu poate intra în vigoare la diferite momente în interiorul unei perioade.
La nota de fundamentare:
Nota de fundamentare nu oferă informații suficiente privind impactul financiar și cel asupra mediului al proiectului de lege. Deși se afirmă că implementarea măsurilor nu ar genera costuri, proiectul introduce totuși acțiuni care presupun resurse financiare, inclusiv pentru crearea și administrarea unui eventual sistem informațional.
Prin urmare, se impune completarea notei informative cu evaluări financiare și de mediu, în conformitate cu cerințele cadrului normativ aplicabil.
În această ordine de idei, Guvernul susține proiectul de lege respectiv.