Articolul 2. Sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege se aplică serviciilor societăţii informaţionale, cu excepţia următoarelor:
a) activităţile profesionale în sectorul justiţiei, în măsura în care acestea implică exercitarea prerogativelor de putere publică;
b) activităţile de reprezentare juridică în faţa instanţelor de judecată şi a organelor de urmărire penală;
c) jocurile de noroc care implică mize în bani, cu excepţia concursurilor şi jocurilor promoţionale care au drept scop încurajarea vînzării de bunuri sau servicii şi pentru care plăţile, dacă se efectuează, servesc numai pentru achiziţionarea bunurilor sau serviciilor promovate;
d) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său;
e) vînzarea bunurilor personale de către persoanele fizice neînregistrate în calitate de întreprinzător;
f) serviciile electronice guvernamentale.
(2) Livrarea bunurilor ca atare sau furnizarea de servicii prestate fără utilizarea reţelei de internet (servicii off-line), precum şi folosirea poştei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale echivalente de către persoane fizice care acţionează în scopuri ce nu intră în cadrul activităţilor lor comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru încheierea de contracte între astfel de persoane, nu intră sub incidența prezentei legi.
(3) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.105/2003 privind protecția consumatorilor, ale Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, ale Legii nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată și moneda electronică și ale Legii nr.124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere.
(4) Prezenta lege nu aduce atingere nivelului de protecţie, în special în materie de sănătate publică şi interese ale consumatorilor, stabilit prin alte acte legislative.
(5) Prezenta lege nu aduce atingere măsurilor luate la nivel naţional în scopul de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi de a asigura apărarea pluralismului de opinii.
Articolul 3. Aplicarea prezentei legi în cazul serviciilor societăţii informaţionale
(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii înregistrați și/sau stabiliți în Republica Moldova, furnizorilor de servicii care își direcționează activitatea către Republica Moldova, precum și serviciilor oferite de aceștia.
(2) Un furnizor de servicii a cărui activitate este prezentată pe pagina sa web sau pe cea a unui intermediar se consideră că îşi direcţionează activitatea către Republica Moldova dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova, din aceste pagini web şi din activitatea globală a furnizorului de servicii rezultă, în mod clar, că acesta din urmă intenţiona să intre în relaţii comerciale în mod particular cu consumatori domiciliaţi în Republica Moldova sau în mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
(3) Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care, întrunite cel puţin cîte două, permit să se considere că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
a) natura internaţională a activităţii;
b) menţionarea unor itinerare cu punctul de plecare în alte state pentru deplasarea la locul în care furnizorul de servicii își are sediul;
с) folosirea limbii sau a monedei utilizate în mod obişnuit în statul în care se află consumatorul, cu condiţia ca aceasta să fie diferită de limba sau moneda utilizată în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul, cu posibilitatea de a rezerva şi de a confirma rezervarea în această limbă diferită;
d) efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referenţiere pe internet în scopul de a facilita accesul persoanelor aflate în statul unde este domiciliat consumatorul la pagina web sau la serviciile furnizorului de servicii ori ale intermediarului;
e) utilizarea unui nume de domeniu de nivel superior diferit de cel al statului în care furnizorul de servicii își are sediul.
(4) Următoarele indicii sînt insuficiente pentru a se considera că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
a) simpla accesibilitate a paginii web şi/sau a serviciilor furnizorului de servicii ori ale intermediarului în statul pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul;
b) menţionarea unei adrese electronice şi a altor date de contact;
c) folosirea unei limbi sau a unei monede utilizate în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul.
Articolul 4. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
comunicare electronică – informaţie în formă electronică, ce nu constituie document electronic, expediată, recepţionată şi stocată cu ajutorul mijloacelor electronice;
comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizaţii sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meşteşugărească sau exercită una dintre profesiile reglementate. Nu constituie comunicări comerciale:
a) informaţiile care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică;
b) comunicările legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, elaborate în mod independent, în special cînd acestea nu sînt furnizate în contrapartidă financiară;
contract electronic – totalitatea documentelor electronice ce constituie contractul de drept civil, urmărind stabilirea, modificarea sau sistarea unor drepturi şi obligaţii civile, al căror obiect îl pot constitui bunurile, lucrările sau serviciile;
consumator – orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decît cele ale activităţii comerciale;
destinatar al serviciilor – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează servicii ale societăţii informaţionale în scopuri comerciale, profesionale, personale sau de altă natură, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
furnizor de servicii – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător și care pune la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane servicii ale societăţii informaţionale;
furnizor de servicii stabilit într-un stat – furnizor de servicii avînd un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizînd acel sediu pentru o perioadă nedeterminată. Locul în care sînt amplasate şi utilizate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului, precum şi locul în care site-ul prin intermediul căruia este furnizat serviciul poate fi accesat nu sînt determinante pentru a stabili sediul furnizorului. În cazul în care furnizorul de servicii are mai multe sedii, se va lua în calcul sediul din care este furnizat serviciul respectiv, iar în cazul în care este dificil de stabilit din care sediu a avut loc furnizarea serviciului respectiv, se va lua în calcul sediul în care furnizorul are centrul activităţilor pentru serviciul în cauză;
intermediar în raporturile aferente furnizării de servicii ale societății informaționale – persoană fizică sau juridică care oferă subiecților raporturilor aferente furnizării de servicii ale societății informaționale servicii legate de organizarea și administrarea sistemelor informaționale și rețelelor de comunicații electronice în cadrul raporturilor aferente furnizării de servicii ale societății informaționale, inclusiv servicii de obținere, transmitere și stocare a informației în formă electronică;
poştă electronică – orice mesaj – text, vocal sau conţinînd sunete ori imagini – trimis prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii electronice, care poate fi stocat în reţea sau în echipamentul terminal al destinatarului pînă la deschiderea sa de către acesta;
serviciu al societăţii informaţionale – orice serviciu prestat în scopul obţinerii unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la cererea individuală a destinatarului serviciului, inclusiv vînzări de bunuri on-line. Serviciile societăţii informaţionale nu se limitează exclusiv la servicii în urma cărora se încheie contracte on-line, ci, în măsura în care acestea reprezintă o activitate economică, se extind la servicii care nu sînt remunerate de cei care le primesc, cum ar fi serviciile care furnizează informaţii on-line ori comunicări comerciale sau cele care furnizează instrumente de căutare, accesare şi recuperare a datelor. Servicii ale societăţii informaţionale sînt de asemenea serviciile care constau în transmiterea informaţiilor printr-o reţea de comunicaţii electronice, furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii electronice sau găzduirea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului. Serviciile transmise punct cu punct, precum video la cerere sau furnizarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, sînt de asemenea servicii ale societăţii informaţionale.
Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, următoarele activităţi:
a) serviciile furnizate în prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea echipamentului electronic;
b) serviciile cu un conţinut material, chiar dacă sînt furnizate prin intermediul dispozitivelor electronice;
c) serviciile prestate fără utilizarea reţelei de internet (serviciile off-line), cum ar fi distribuirea de programe pe dispozitive de stocare;
d) serviciile care nu sînt furnizate prin intermediul sistemelor de prelucrare şi stocare electronică a datelor, cum ar fi:
– serviciile de telefonie vocală, serviciile de fax/telex;
– serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;
– comercializarea directă prin telefon/fax;
e) serviciile furnizate prin transmiterea de date, fără solicitare individuală, în scopul recepţionării simultane de către un număr nelimitat de destinatari individuali (transmisiune punct-multipunct), cum ar fi:
– serviciile de transmisiune sau retransmisiune a serviciilor de programe audiovizuale;
– teletextul;
serviciu furnizat la distanţă – serviciu prestat fără ca părţile să fie prezente simultan;
serviciu furnizat la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor – serviciu prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale;
serviciu furnizat prin mijloace electronice – serviciu care este transmis iniţial şi primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) şi stocarea datelor şi care este transmis, transferat şi recepţionat integral prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice.
Articolul 5. Principiile de bază de furnizare a serviciilor societății informaționale
(1) Activitatea furnizorilor de servicii şi a destinatarilor serviciilor nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu excepția cazurilor în care activitatea furnizorilor de servicii și a destinatarilor serviciilor devine incidentă prevederilor Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
(2) Persoanele fizice și juridice au drepturi egale în ceea ce privește furnizarea de servicii ale societății informaționale. Acordarea anumitor priorități sau limitarea drepturilor și intereselor furnizorilor de servicii și ale destinatarilor serviciilor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, nu se admite.
(3) Activitatea persoanelor fizice şi juridice care furnizează servicii ale societăţii informaţionale nu se limitează la anumite teritorii sau categorii de bunuri, lucrări sau servicii, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
(4) Activitatea furnizorilor de servicii şi a intermediarilor stabiliţi în alte state care furnizează servicii destinatarilor din Republica Moldova se desfăşoară în condiţiile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi ale legislaţiei statului unde se află sediul furnizorilor de servicii şi al intermediarilor respectivi.
(5) Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale de către un furnizor de servicii stabilit într-un alt stat nu poate fi restricționată în Republica Moldova dacă furnizorul respectă prevederile legislaţiei naţionale.
(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică:
a) drepturilor de autor şi drepturilor conexe, precum şi drepturilor de proprietate industrială;
b) emisiunilor de monedă electronică;
c) publicităţii pentru organisme de plasament colectiv;
d) activităţilor de asigurare;
e) libertăţii părţilor de a alege dreptul aplicabil contractului lor;
f) obligaţiilor contractuale ce decurg din contractele încheiate de consumatori;
g) validităţii formale a contractelor care creează sau transferă drepturi asupra bunurilor imobiliare, în cazul în care aceste contracte sînt supuse unor cerinţe formale imperative din legislaţia statului în care este situat bunul imobiliar;
h) autorizării comunicărilor comerciale prin poşta electronică nesolicitate.
(7) Autorităţile publice abilitate pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (5) în cazurile în care acestea sînt necesare pentru menţinerea ordinii publice, pentru prevenirea, investigarea şi descoperirea infracţiunilor, pentru desfăşurarea urmăririi penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, împotriva oricăror atingeri aduse demnităţii umane, pentru protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, precum şi a investitorilor. Măsurile respective se aplică, în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative în vigoare, împotriva oricărui serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere obiectivelor menţionate sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective şi trebuie să fie proporţionale cu aceste obiective.