În scopul facilitării accesului la soluționarea alternativă a litigiilor și al promovării soluționării pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii și asigurarea unui raport echilibrat între mediere și procedurile judiciare,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Obiectul și domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege stabilește principiile fundamentale ale medierii și reglementează particularitățile acesteia în domenii specifice, procedura de accedere în profesia de mediator, statutul mediatorului, modalitățile de organizare a activității și de autoadministrare a mediatorilor.
(2) Prezenta lege nu se aplică litigiilor din domeniile fiscal, vamal, administrativ și nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile autorităților publice comise în regim de putere publică.
Articolul 2. Noțiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. contract de mediere – acord încheiat între mediator și părțile aflate în litigiu, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;
2. convenție de mediere – acord prin care părțile se angajează să supună medierii un litigiu existent sau unul care ar putea să apară între acestea cu privire la un raport juridic contractual sau necontractual;
3. furnizor de formare – persoană juridică acreditată de Uniunea Mediatorilor să organizeze cursuri de formare inițială și/sau continuă pentru mediatori conform standardelor de formare în domeniu, aprobate de Uniunea Mediatorilor;
4. litigiu – conflict între două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice care este sau poate fi obiect de examinare în instanța de judecată sau în arbitraj;
5. mediator – persoană terță, licențiată conform prezentei legi și/sau legislației unui stat cu care Republica Moldova are încheiate acorduri și/sau tratate internaționale, care conduce procesul de mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă în scopul soluționării unui litigiu dintre părți;
6. mediere – proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta în legislația altor state, în care două sau mai multe părți aflate într‑un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind soluționarea acestuia, cu asistența unuia sau a mai multor mediatori, și care poate fi inițiat de către părți, recomandat sau impus de instanța de judecată ori prevăzut de dreptul unui alt stat;
7. organizație de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ, înregistrată conform legislației, care asigură, în condițiile legii, desfășurarea eficientă a activității de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilește modul de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spații pentru ședințele de mediere și acordă alte servicii conexe activității de mediator;
8. parte – persoană fizică sau juridică care își exprimă acordul de a soluționa un litigiu prin mediere;
9. tranzacție de mediere – acord încheiat de părți, în condițiile legii, și contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere, prin care părțile consimt asupra soluționării amiabile a unui litigiu și asupra opțiunii de soluționare agreate de acestea.
Articolul 3. Principiile medierii
Medierea are la bază următoarele principii:
a) participarea benevolă la procesul de mediere;
b) confidențialitatea;
c) libertatea de alegere a mediatorului;
d) egalitatea părților în procesul de mediere;
e) flexibilitatea procesului de mediere;
f) independența, neutralitatea și imparțialitatea mediatorului;
g) legalitatea.
Articolul 4. Participarea benevolă la procesul de mediere
(1) Părțile decid benevol inițierea procesului de mediere și participarea la acesta, stabilesc termene și reguli privind desfășurarea procesului de mediere, precum și convin asupra conținutului tranzacției de mediere.
(2) Pentru anumite categorii de litigii prevăzute de lege, părțile trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere. În aceste cazuri, părțile decid benevol și de comun acord în privința începerii sau încetării procesului de mediere.
Articolul 5. Confidențialitatea
(1) Procesul de mediere nu este public și se desfășoară cu respectarea principiului confidențialității, cu excepția cazului în care părțile decid altfel.
(2) Mediatorul este obligat să respecte confidențialitatea informației aflate în cadrul activității desfășurate, cu excepțiile prevăzute la alin. (6), până la începerea și/sau în cadrul procesului de mediere, precum și după suspendarea sau încetarea activității de mediator.
(3) Mediatorul este obligat să-i atenționeze pe participanții la procesul de mediere asupra obligației de păstrare a confidențialității informației, fiind în drept, după caz, să le solicite semnarea unui acord sau a unei clauze de confidențialitate.
(4) În procesul de mediere, mediatorul nu are dreptul să divulge informațiile de care a luat cunoștință în decursul sesiunilor separate cu părțile și nici să discute asemenea informații cu cealaltă parte fără acordul părții vizate.
(5) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul părților, poate solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor specialiști în domeniul respectiv.
(6) Mediatorii sau alte persoane implicate în administrarea procesului de mediere sunt obligați să respecte confidențialitatea informației rezultate din procesul de mediere sau legate de acesta, cu excepția cazurilor în care divulgarea informației este necesară pentru:
a) asigurarea ordinii publice;
b) asigurarea protecției interesului superior al copilului;
c) împiedicarea vătămării sănătății, integrității fizice sau psihice a persoanei;
d) punerea în aplicare sau executarea tranzacției de mediere;
e) prevenirea și/sau curmarea unei infracțiuni, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 276 din Codul de procedură penală nr. 122/2003.
Articolul 6. Interzicerea divulgării informației și audierii participanților la procesul de mediere
(1) În scopul asigurării confidențialității procesului de mediere, părțile, mediatorul sau oricare altă persoană care a participat la procesul de mediere nu poate divulga și nu poate invoca în alt proces de mediere sau în arbitraj informațiile de care a luat cunoștință în cadrul procesului de mediere sau în legătură cu acesta. Este interzisă, de asemenea, divulgarea informațiilor privind:
a) propunerea unei părți de a iniția procesul de mediere sau exprimarea acordului unei părți de a participa la procesul de mediere;
b) opiniile sau propunerile enunțate de către una dintre părți cu privire la o eventuală soluționare amiabilă a litigiului;
c) declarațiile făcute de către o parte în cadrul procesului de mediere;
d) exprimarea acordului unei părți de a accepta propunerile înaintate de mediator;
e) actele întocmite exclusiv în scopurile procesului de mediere.
(2) Mediatorul este în drept, cu consimțământul scris al părților, să dea declarații în favoarea acestora, însă darea declarațiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară la procesul de mediere.
(3) În scopul asigurării confidențialității procesului de mediere, în temeiul și în condițiile legii, mediatorul și participanții la procesul de mediere nu pot fi audiați în privința faptelor sau actelor de care au luat cunoștință în cadrul procesului de mediere. În condițiile art. 5 alin. (6), mediatorul poate fi chemat în calitate de martor.
Articolul 7. Libertatea de alegere a mediatorului
Părțile selectează din Registrul de stat al mediatorilor, ținut de Ministerul Justiției, sau, după caz, din unul dintre registrele autorizate ale unui alt stat unul sau mai mulți mediatori a căror activitate nu este suspendată. Părțile pot renunța, la orice etapă a procesului de mediere, la serviciul mediatorului ales.
Articolul 8. Egalitatea părților în procesul de mediere
Fiecare persoană dispune de acces liber și egal la mediere, indiferent de vârstă, statut social, rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, de avere sau de alte criterii.
Articolul 9. Flexibilitatea procesului de mediere
Părțile decid, de comun acord, cu asistența mediatorului, asupra regulilor și duratei procesului de mediere.
Articolul 10. Independența, neutralitatea și imparțialitatea mediatorului
Mediatorul trebuie să fie independent și neutru față de litigiu și de părțile implicate în soluționarea acestuia, să conducă procesul de mediere într-un mod imparțial și să respecte normele de etică profesională.
Articolul 11. Conflictul de interese
(1) Mediatorul este obligat să se abțină de la medierea litigiului și să aducă acest fapt la cunoștința părților în cazul în care apare o circumstanță de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului.
(2) Mediatorul nu este în drept să acționeze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care a fost desemnat ca mediator.
(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator o persoană care a reprezentat anterior interesele uneia dintre părți în instanța de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistență în legătură cu obiectul litigiului.
(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părțile sau una dintre părți la soluționarea în instanța de judecată sau în arbitraj a litigiului pentru care a fost desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistența sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricăreia dintre părțile procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.
(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă executorie tranzacția de mediere încheiată de părți în procesul de mediere.
(6) În cazul în care mediatorul este reprezentant al unei profesii conexe justiției, acesta nu este în drept să presteze, în legătură cu litigiul mediat, servicii corespunzătoare acelei profesii.
(7) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care este ofițer de urmărire penală sau procuror în cauza penală sau contravențională în care este vizată una dintre părțile procesului de mediere, precum și persoana incompatibilă în baza prevederilor legilor speciale.
Articolul 12. Competențele instituțiilor statului în domeniul medierii
(1) Ministerul Justiției are următoarele competențe în domeniul medierii:
a) elaborează, coordonează, promovează și monitorizează implementarea politicilor publice;
b) elaborează și promovează proiecte de acte normative și, după caz, aprobă acte normative în cazurile prevăzute de legislație;
c) avizează proiectele de acte normative elaborate de Uniunea Mediatorilor și care urmează a fi aprobate de aceasta;
d) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în vederea punerii în aplicare și perfecționării cadrului normativ;
e) eliberează sau, după caz, retrage licența pentru desfășurarea activității de mediator;
f) înregistrează, suspendă sau încetează activitatea de mediator;
g) reprezintă interesele Republicii Moldova în organizațiile internaționale din domeniul medierii;
h) comunică structurilor internaționale denumirile autorităților competente să examineze cererile de învestire a tranzacțiilor de mediere cu formulă executorie;
i) ține evidența mediatorilor și Registrul de stat al mediatorilor;
j) asigură publicarea, pe site-ul său web oficial, a informației privind modalitățile de contactare a mediatorilor și a organizațiilor care oferă servicii de mediere;
k) alte competențe prevăzute de lege.
(2) Instanțele de judecată au următoarele competențe în domeniul medierii:
a) recomandă sau, după caz, dispun medierea în cazurile prevăzute de legislație;
b) monitorizează realizarea de către părți a medierii recomandate sau dispuse;
c) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în activitatea de identificare a mediatorilor, inclusiv prin schimb reciproc de informații;
d) confirmă tranzacțiile de mediere, în condițiile Codului de procedură civilă;
e) sesizează Uniunea Mediatorilor cu privire la tranzacțiile de mediere încheiate de mediator cu încălcarea legislației și la alte acțiuni sau inacțiuni neconforme comise de mediator în activitatea profesională;
f) aplică amenzi judiciare, în condițiile Codului de procedură civilă și ale Codului de procedură penală, pentru eschivarea de la desfășurarea ședințelor de mediere, prevăzute pentru categoriile de litigii stabilite la art. 44 alin. (3) din prezenta lege.
(3) Competențele organului de urmărire penală și/sau ale procurorului aferente medierii în cadrul procesului penal sunt stabilite în Codul de procedură penală.
Capitolul III
UNIUNEA MEDIATORILOR
Articolul 34. Uniunea Mediatorilor
(1) Uniunea Mediatorilor este organul de autoadministrare al mediatorilor, de promovare și apărare a intereselor colective ale acestora, din care fac parte toți mediatorii din Republica Moldova, fiind constituit în temeiul prezentei legi și al statutului său, aprobat de Adunarea generală a mediatorilor.
(2) Uniunea Mediatorilor este o asociație profesională necomercială cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, cu sediul în municipiul Chișinău.
(3) Bugetul Uniunii Mediatorilor se formează din contribuțiile obligatorii ale mediatorilor, din amenzile achitate de mediatori în calitate de sancțiuni disciplinare și din alte surse neinterzise de lege.
(4) În primul trimestru al fiecărui an, Uniunea Mediatorilor prezintă Ministerului Justiției un raport anual privind activitatea sa și activitatea mediatorilor.
(5) Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul Uniunii Mediatorilor se verifică o dată la 4 ani, printr-un audit independent.
Articolul 35. Competențele Uniunii Mediatorilor
Uniunea Mediatorilor are următoarele competențe:
a) colaborează cu autoritățile publice în vederea implementării și perfecționării cadrului normativ în domeniul medierii;
b) elaborează și implementează standardele de formare în domeniul medierii;
c) promovează medierea ca modalitate de soluționare alternativă a litigiilor, prin încurajarea utilizării acesteia;
d) reprezintă interesele profesionale ale mediatorilor în organizațiile internaționale din domeniul medierii;
e) reglementează și monitorizează modul de organizare și desfășurare a cursurilor de formare a mediatorilor;
f) acreditează formatorii și furnizorii de formare inițială și continuă a mediatorilor;
g) creează comisii specializate, grupuri de lucru și aprobă competențele și modul de funcționare a acestora, conform Statutului Uniunii Mediatorilor;
h) elaborează și prezintă Ministerului Justiției raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;
i) coordonează activitatea profesională și dezvoltarea continuă a mediatorilor;
j) supraveghează respectarea de către mediatori a eticii profesionale;
k) prezintă, din oficiu sau la solicitarea Comisiei de disciplină, opinia cu privire la activitatea profesională a mediatorului;
l) ține evidența birourilor de mediere și a organizațiilor de mediere;
m) păstrează dosarele personale ale mediatorilor;
n) aprobă modelul legitimației de mediator și asigură procesul de eliberare a acesteia;
o) aprobă suma minimă a contractului de asigurare de răspundere civilă a mediatorului;
p) alte competențe prevăzute de lege.
Articolul 36. Organele Uniunii Mediatorilor
(1) Organele de administrare ale Uniunii Mediatorilor sunt:
a) Adunarea generală a mediatorilor;
b) Consiliul Uniunii Mediatorilor;
c) președintele Uniunii Mediatorilor;
d) secretarul general al Uniunii Mediatorilor.
(2) În cadrul Uniunii Mediatorilor se constituie și funcționează:
a) Comisia de etică;
b) Comisia de cenzori.
(3) Ședințele organelor colegiale ale Uniunii Mediatorilor se desfășoară cu prezența fizică a membrilor săi sau în regim online, prin intermediul mijloacelor de comunicații electronice, în conformitate cu Statutul Uniunii Mediatorilor.
Articolul 37. Adunarea generală a mediatorilor
(1) Adunarea generală a mediatorilor este organul suprem al Uniunii Mediatorilor.
(2) Adunarea generală a mediatorilor se convoacă cel puțin o dată pe an și este prezidată de președintele Uniunii Mediatorilor. Ședințele pot fi ordinare și extraordinare.
(3) Ședința ordinară a Adunării generale a mediatorilor se convoacă de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, care îi anunță pe mediatori, cu cel puțin o lună înainte, cu privire la data, ora și locul sau, după caz, modul desfășurării ședinței. Anunțul privind convocarea Adunării generale a mediatorilor, ordinea de zi și materialele ce urmează a fi examinate se plasează pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor.
(4) Ședința extraordinară se convoacă, în termen de 10 zile:
a) la inițiativa Consiliului Uniunii Mediatorilor;
b) la propunerea Ministerului Justiției;
c) la solicitarea a cel puțin 1/5 din numărul mediatorilor a căror formă de organizare a activității a fost înregistrată și a căror activitate nu este suspendată;
d) la solicitarea președintelui Uniunii Mediatorilor.
(5) Adunarea generală a mediatorilor este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 50% din numărul total al mediatorilor care, la momentul convocării, au forma de organizare a activității înregistrată.
(6) În cazul în care Adunarea generală a mediatorilor nu este deliberativă, Consiliul Uniunii Mediatorilor o convoacă repetat, în cel mult 15 zile. Adunarea convocată în aceste condiții este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 1/3 din numărul total al mediatorilor.
(7) Fiecare mediator deține un singur vot.
(8) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor se adoptă cu votul majorității mediatorilor prezenți, cu excepția hotărârilor privind atribuțiile indicate la art. 38 lit. a)–c), care se adoptă cu votul a cel puțin 2/3 din numărul mediatorilor prezenți. Hotărârile privind alegerea și revocarea membrilor Comisiei de licențiere, ai Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de disciplină se adoptă prin vot secret.
(9) Procedura privind convocarea, organizarea și desfășurarea ședințelor Adunării generale a mediatorilor se stabilește în Statutul Uniunii Mediatorilor.
(10) Adunarea generală a mediatorilor poate adopta hotărâri doar în raport cu subiectele incluse în ordinea de zi.
(11) Participarea mediatorilor la Adunarea generală a mediatorilor este obligatorie. Absența se anunță în prealabil, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Uniunii Mediatorilor. Nu se admite participarea prin reprezentant la Adunarea generală a mediatorilor.
(12) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor pot fi contestate în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.
(13) În cadrul Adunării generale a mediatorilor, votarea poate fi realizată și prin utilizarea mijloacelor electronice. Modul de organizare și desfășurare a votării și alegerilor în cadrul Uniunii Mediatorilor prin utilizarea mijloacelor electronice se stabilește în Statutul Uniunii Mediatorilor. Exprimarea dreptului de vot prin mijloace electronice se consideră participare la Adunarea generală a mediatorilor.
Articolul 38. Atribuțiile Adunării generale a mediatorilor
Adunarea generală a mediatorilor are următoarele atribuții:
a) aprobă și modifică Statutul Uniunii Mediatorilor;
b) alege și revocă membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de etică și ai Comisiei de cenzori;
c) aprobă mărimea și modul de calcul al contribuției obligatorii a mediatorilor;
d) aprobă procedura de verificare a respectării de către mediatori a obligațiilor privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;
e) aprobă Codul de etică al mediatorului;
f) aprobă rapoartele anuale ale președintelui Uniunii Mediatorilor și secretarului general al Uniunii Mediatorilor;
g) aprobă planul de activitate și bugetul anual ale Uniunii Mediatorilor;
h) decide cu privire la necesitatea efectuării unui audit intern sau extern;
i) adoptă hotărâri cu privire la procurarea, distribuirea și înstrăinarea patrimoniului Uniunii Mediatorilor;
j) desemnează membri în Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat;
k) alte atribuții stabilite de lege.
Articolul 39. Consiliul Uniunii Mediatorilor
(1) Consiliul Uniunii Mediatorilor este organul executiv al Uniunii Mediatorilor, fiind constituit din 7 mediatori aleși de Adunarea generală a mediatorilor pentru un mandat de 4 ani. Președintele Uniunii Mediatorilor este de drept și președintele Consiliului Uniunii Mediatorilor.
(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Consiliului Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului acestuia, Adunarea generală a mediatorilor nu a ales un nou membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției, fiind selectat din rândul mediatorilor.
(3) Calitatea de membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licențiere, al Comisiei de soluționare a contestațiilor, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de etică și al Comisiei de cenzori.
(4) Consiliul Uniunii Mediatorilor se convoacă în ședințe ori de cate ori este necesar, dar nu mai rar decât o dată pe trimestru.
(5) Ședințele Consiliului Uniunii Mediatorilor se consideră deliberative dacă la ele participă cel puțin 5 membri. Deciziile Consiliului Uniunii Mediatorilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.
(6) Fiecare membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a treia parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată de Uniunea Mediatorilor.
(7) Consiliul Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:
a) elaborează și aprobă standarde profesionale și recomandări privind unificarea practicii în domeniul medierii;
b) elaborează și aprobă recomandări cu privire la mărimea onorariilor mediatorilor;
c) asigură îndeplinirea hotărârilor Adunării generale a mediatorilor, aprobă și prezintă rapoartele anuale privind activitatea Uniunii Mediatorilor;
d) elaborează și transmite Ministerului Justiției spre promovare/aprobare proiecte de acte normative și/sau proiecte de acte administrative cu caracter normativ din domeniul medierii;
e) aprobă regulamente interne ale Uniunii Mediatorilor, inclusiv Regulamentul cu privire la controlul calității serviciilor prestate de mediator;
f) organizează cursuri de formare inițială sau continuă a mediatorilor;
g) deleagă mediatori pentru participare la seminare, conferințe și cursuri de instruire;
h) alege președintele Uniunii Mediatorilor dintre membrii săi și îl revocă;
i) emite opinii consultative asupra unor subiecte ce vizează medierea;
j) decide asupra tuturor chestiunilor care nu sunt de competența exclusivă a altor organe ale Uniunii Mediatorilor;
k) angajează secretarul general al Uniunii Mediatorilor;
l) aprobă contractele încheiate de secretarul general care depășesc suma de 50 de mii de lei;
m) alte atribuții stabilite de lege sau de Statutul Uniunii Mediatorilor.
Articolul 40. Președintele Uniunii Mediatorilor
(1) Președintele Uniunii Mediatorilor se alege pe un termen de doi ani și nu poate deține mai mult de două mandate consecutive.
(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului de președinte al Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului respectiv, din diferite motive, Consiliul Uniunii Mediatorilor nu a ales un nou președinte, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției, fiind selectat dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.
(3) Funcția de președinte al Uniunii Mediatorilor este remunerată în mărimea stabilită de Adunarea generală a mediatorilor.
(4) Președintele Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:
a) conduce și reprezintă Uniunea Mediatorilor în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice și juridice atât la nivel național, cât și internațional;
b) prezidează ședințele Consiliului Uniunii Mediatorilor;
c) semnează actele Consiliului Uniunii Mediatorilor și ale Uniunii Mediatorilor;
d) prezintă Adunării generale a mediatorilor și Ministerului Justiției raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;
e) alte atribuții prevăzute de lege și de Statutul Uniunii Mediatorilor.
(5) Dacă funcția de președinte al Uniunii Mediatorilor este vacantă sau dacă președintele este demis ori se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile pentru o perioadă mai mare de două luni, interimatul funcției este asigurat de către unul dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ales prin vot secret de către membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.
Articolul 41. Secretarul general al Uniunii Mediatorilor
(1) Activitatea organizatorică, administrativă, economică și financiară a Uniunii Mediatorilor se asigură de către secretarul general al Uniunii Mediatorilor.
(2) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor este angajat de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, pe bază de concurs, pe un termen de 5 ani.
(3) În funcția de secretar general al Uniunii Mediatorilor poate fi angajată persoana care are studii superioare în management, economie sau drept și o vechime în muncă de cel puțin 3 ani.
(4) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:
a) asigură gestiunea economico-financiară a Uniunii Mediatorilor;
b) încheie acorduri și contracte în numele Uniunii Mediatorilor;
c) gestionează bugetul Uniunii Mediatorilor;
d) organizează elaborarea, fundamentarea și prezentarea spre aprobare Adunării generale a mediatorilor a proiectului de buget anual al Uniunii Mediatorilor;
e) prezintă spre aprobare Adunării generale a mediatorilor raportul anual privind executarea bugetului;
f) ține evidența bunurilor aflate în gestiunea Uniunii Mediatorilor;
g) organizează și participă la ședințele Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, fără drept de vot;
h) elaborează proiectul agendei și pregătește materialele pentru ședințele Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, după consultarea celui din urmă;
i) angajează personalul secretariatului și conduce activitatea acestuia;
j) execută deciziile Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor ce se referă la activitatea sa;
k) alte atribuții prevăzute de Statutul Uniunii Mediatorilor.
(5) În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (4) lit. a), secretarul general al Uniunii Mediatorilor are obligația de a-l consulta în prealabil pe președintele Uniunii Mediatorilor în ceea ce privește poziția instituțională pe care urmează să o expună și de a respecta considerentele expuse de către președintele Uniunii Mediatorilor.
(6) Pe perioada absenței temporare a secretarului general sau a vacanței funcției de secretar general, atribuțiile acestuia se exercită de către o persoană din cadrul secretariatului Uniunii Mediatorilor, desemnată prin hotărâre a Consiliului Uniunii Mediatorilor.
(7) Funcția de secretar general al Uniunii Mediatorilor este remunerată. Mărimea remunerației este stabilită de Consiliul Uniunii Mediatorilor.
(8) Pe perioada mandatului său, secretarul general al Uniunii Mediatorilor nu are dreptul să exercite prin cumul alte funcții sau activități remunerate, inclusiv cea de mediator, cu excepția funcțiilor didactice, științifice și de creație.
Articolul 42. Comisia de etică
(1) Comisia de etică este un organ independent, instituit în scopul examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului și al constatării abaterilor de la etica profesională.
(2) Comisia de etică este formată din 5 membri aleși de către Adunarea generală a mediatorilor. Mandatul membrilor Comisiei de etică este de 4 ani.
(3) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Comisiei de etică sau de la data încetării mandatului acestuia, din diferite motive, nu a fost ales un nou membru al Comisiei de etică, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției.
(4) Calitatea de membru al Comisiei de etică este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licențiere, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de cenzori și al Consiliului Uniunii Mediatorilor.
(5) Ședințele Comisiei de etică se consideră deliberative dacă la ele participă cel puțin 3 membri. Hotărârile Comisiei de etică se adoptă cu votul a cel puțin 3 membri.
(6) În urma examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului, Comisia de etică adoptă o hotărâre motivată privind:
a) constatarea încălcării Codului de etică al mediatorului, cu recomandări de corectare a comportamentului;
b) sesizarea Comisiei de disciplină referitoare la abaterea disciplinară depistată; sau
c) lipsa încălcării Codului de etică al mediatorului.
(7) Hotărârile Comisiei de etică se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.
Articolul 43. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori este formată din 3 mediatori cu o vechime în profesie de cel puțin 3 ani, aleși pentru un mandat de doi ani, fără dreptul de a exercita două mandate consecutive. Un membru al Comisiei de cenzori nu poate fi membru al altor comisii din cadrul Uniunii Mediatorilor.
(2) Comisia de cenzori exercită controlul activității economico-financiare a Uniunii Mediatorilor.
(3) Comisia de cenzori efectuează un control ordinar o dată pe an. La necesitate, aceasta poate efectua un control extraordinar la cererea Consiliului Uniunii Mediatorilor, a președintelui Uniunii Mediatorilor sau la solicitarea Adunării generale a mediatorilor.
(4) După efectuarea controlului ordinar sau, după caz, extraordinar, Comisia de cenzori întocmește un raport care reflectă perioada verificată, corelația bugetului cu cheltuielile efectuate, temeinicia cheltuielilor efectuate, concluziile și recomandările Comisiei de cenzori. Raportul se semnează de către toți membrii Comisiei de cenzori. Membrul Comisiei de cenzori poate exprima opinie separată, care se anexează la raport.
(5) Raportul Comisiei de cenzori se aduce la cunoștința Consiliului Uniunii Mediatorilor și se aprobă de către Adunarea generală a mediatorilor.
(6) Organizarea și funcționarea Comisiei de cenzori sunt prevăzute în regulamentul de activitate al acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii Mediatorilor.
Capitolul IV
PROCESUL DE MEDIERE
Articolul 44. Recurgerea la mediere
(1) Medierea poate fi inițiată de către oricare dintre părți, din proprie inițiativă, precum și la recomandarea autorităților publice, a instanțelor de judecată, a organului de urmărire penală. Medierea poate fi inițiată la orice etapă de examinare a litigiului.
(2) În cadrul procesului de mediere, o parte sau ambele părți au dreptul de a beneficia de serviciile garantate de stat ale unui mediator în modul prevăzut de Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat.
(3) Părțile trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere, până la adresarea în instanța de judecată, pentru următoarele categorii de litigii:
a) civile, indicate la art. 55 alin. (2), cu excepția celor în care autoritatea publică are calitate de reclamant sau pârât;
b) de familie, indicate la art. 56;
c) de muncă, indicate la art. 57.
Articolul 45. Efectul medierii asupra termenelor de prescripție
(1) Inițierea procesului de mediere în condițiile prezentei legi suspendă termenele de prescripție pentru părți pe durata acestuia în condițiile legislației procesuale. Părțile care recurg la mediere în vederea soluționării unui litigiu sunt în drept să inițieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivul litigiu, ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripție extinctivă pe durata procesului de mediere.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozițiilor privind termenele de decădere și de prescripție rezultate din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 46. Motivarea părților pentru recurgerea la mediere
(1) Părțile care recurg la mediere se scutesc de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacției de mediere în condițiile art. 52.
(2) În cazul în care, până la depunerea cererii de chemare în judecată, părțile au participat la procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacției de mediere sau cu soluționarea parțială a litigiului dintre părți ori în cazul în care procesul de mediere nu a fost inițiat ca urmare a neacceptării de către una dintre părți a invitației de a participa la mediere, la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%.
(3) Părțile care recurg la mediere după depunerea cererii de chemare în judecată beneficiază de următoarele facilități:
1) eșalonarea achitării taxei de stat;
2) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacția asupra tuturor pretențiilor, taxa de stat se restituie în proporție de:
a) 100% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de fond;
b) 75% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de apel;
c) 50% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de recurs;
3) în cazul finalizării procesului de mediere cu soluționarea parțială a unui litigiu privind pretenții patrimoniale, taxa de stat se reduce și se restituie proporțional valorii pretenției soluționate prin mediere.
(4) Părțile beneficiază de facilitățile prevăzute în prezentul articol în modul stabilit de Legea taxei de stat nr. 213/2023 și de Codul de procedură civilă.
Articolul 47. Etapele procesului de mediere
(1) Pentru categoriile de litigii prevăzute la art. 44 alin. (3), procesul de mediere se inițiază până la adresarea în instanța de judecată. Dacă în urma medierii nu a fost încheiată o tranzacție de mediere sau dacă litigiul a fost soluționat parțial, părțile se pot adresa în instanța de judecată făcând dovada desfășurării a cel puțin unei ședințe de mediere, sub sancțiunea restituirii cererii de chemare în judecată în conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă nr. 225/2003. Sancțiunea restituirii cererii de chemare în judecată nu se aplică în situațiile prevăzute la alin. (10).
(2) Procesul de mediere începe la data semnării contractului de mediere. Dacă partea nu a acceptat notificarea mediatorului privind prezentarea la prima ședință de mediere sau a refuzat participarea la mediere, procesul de mediere se consideră neînceput.
(3) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă. Acesta trebuie să corespundă cerințelor minime stabilite de Uniunea Mediatorilor și să nu conțină clauze contrare legii sau ordinii publice.
(4) Începerea unui proces de mediere în condițiile prezentei legi sau, după caz, dispunerea de către instanța de judecată a efectuării unei ședințe de mediere constituie temei pentru suspendarea procesului de judecată pentru perioada cuprinsă între data semnării contractului de mediere și cea a soluționării sau, după caz, a constatării imposibilității de a soluționa litigiul prin mediere.
(5) Părțile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulți mediatori sau pot solicita unei organizații de mediere desemnarea unui mediator, conform regulilor aprobate de organizația respectivă. În cadrul procesului judiciar, instanța propune părților să participe la o ședință de mediere cu privire la soluționarea litigiilor prin mediere.
(6) Părțile se pot prezenta la mediator fie individual, fie împreună. În cazul în care se prezintă doar una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, adresează celeilalte părți notificarea scrisă în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de 15 zile de la data recepționării notificării, dacă în convenția de mediere nu este prevăzut un alt termen. În litigiile cu element de extraneitate se stabilește un termen de 30 de zile de la data recepționării notificării. Notificarea se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia. Partea solicitantă prezintă mediatorului datele de contact ale celeilalte părți pe care le deține.
(7) Părțile sunt în drept să determine prin acord comun toate aspectele ce țin de inițierea, derularea și finalizarea procesului de mediere.
(8) Până la încheierea contractului de mediere, mediatorul este obligat să informeze părțile privind scopul medierii, procedura, drepturile și obligațiile mediatorului și ale părților, consecințele procesului de mediere, efectele semnării unei tranzacții de mediere, precum și privind consecințele nerespectării prevederilor tranzacției de mediere semnate.
(9) Contractele de mediere învestite cu formulă executorie obțin caracter executoriu la data la care creanța devine exigibilă și oferă dreptul la executare silită extrajudiciară fără adresarea unei cereri în instanța de judecată sau către notar, dacă părțile au convenit asupra acestui lucru, în mod expres, în contract. Nu se învestesc cu formulă executorie contractele de mediere contrare legii.
(10) Medierea nu se consideră inițiată dacă, după întreprinderea tuturor măsurilor de notificare, inclusiv cu implicarea părții, mediatorul este în imposibilitatea de a desfășura ședința în condițiile alin. (1). În acest caz, prevederile alin. (1) referitoare la restituirea cererii de chemare în judecată nu se aplică dacă partea vizată prezintă actul eliberat de mediator cu privire la imposibilitatea desfășurării ședinței de mediere.
(11) Dacă după punerea pe rol a cererii de chemare în judecată s-a prezentat partea care nu a participat la ședința de mediere, instanța dispune participarea părților la o ședință de mediere și schimbă termenul de judecată, cu excepția cazului în care partea respectivă refuză expres participarea la ședința de mediere. Dacă partea respectivă nu se prezintă în mod repetat la ședința de mediere, atunci instanța îi aplică o amendă dintre cele prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. f) și continuă examinarea cauzei.
Articolul 48. Notificarea
(1) Mediatorul informează partea sau, după caz, părțile privind data, ora și locul desfășurării ședinței de mediere, prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii informației.
(2) Pentru toate litigiile, inclusiv pentru cele în care părțile, potrivit legii, trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere până la adresarea în instanța de judecată, mediatorul întreprinde măsurile disponibile în vederea identificării locului de aflare a părții, pentru notificarea acesteia cu privire la desfășurarea ședinței de mediere solicitate de parte.
Articolul 49. Desfășurarea medierii
(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părților, mediatorul utilizând metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere.
(2) Medierea litigiului are loc într-un termen care nu trebuie să depășească 3 luni de la data încheierii contractului de mediere. Până la expirarea termenului respectiv, părțile pot solicita de comun acord prelungirea acestuia.
(3) În cazul în care litigiul este trimis spre mediere în cadrul unui proces judiciar sau în cadrul urmăririi penale, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu acordul instanței de judecată sau, după caz, al procurorului.
(4) În procesul de mediere, mediatorul este în drept să se informeze în privința fondului cauzei.
(5) Părțile decid, de comun acord și cu asistența mediatorului, asupra regulilor și duratei procesului de mediere. Dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere privind regulile de desfășurare a procesului de mediere, mediatorul este în drept să desfășoare procesul de mediere în maniera pe care acesta o consideră potrivită, luând în considerare circumstanțele litigiului, doleanțele părților și necesitatea desfășurării procedurii într-un termen rezonabil.
(6) Părțile sunt în drept să renunțe în orice moment la mediere.
(7) Părțile participă personal la procesul de mediere. În cazul în care una dintre părți este persoană juridică, aceasta participă la proces prin intermediul unui reprezentant împuternicit conform legii.
(8) Pe parcursul procesului de mediere, părțile pot fi asistate de avocați, traducători și/sau interpreți, precum și de specialiști în domeniul respectiv. Cu consimțământul părților, la procesul de mediere pot participa și alte persoane.
(9) Pe durata desfășurării procesului de mediere, mediatorul se poate întruni în ședințe comune cu ambele părți sau în ședințe separate cu fiecare parte.
(10) Modul de desfășurare a ședințelor se negociază de către părți și mediator. Ședințele de mediere pot fi desfășurate inclusiv online.
(11) Înregistrarea audio sau video a ședințelor de mediere se efectuează cu acordul tuturor părților și al mediatorului.
Articolul 50. Soluționarea litigiului
(1) Părțile convin, de comun acord, asupra opțiunilor de soluționare a litigiului. Mediatorul nu poate decide asupra acestor opțiuni, dar, la cererea părților, poate înainta propuneri asupra posibilităților de soluționare a litigiului.
(2) Litigiile soluționate prin mediere se finalizează cu încheierea tranzacției de mediere. Părțile pot solicita, prin consens, acordarea unui termen, până la semnarea tranzacției de mediere, pentru a consulta opinia unor experți, astfel încât să își poată exprima consimțământul liber și în cunoștință de cauză.
(3) Părțile pot formula în scris condițiile de soluționare a litigiului.
Articolul 51. Valabilitatea tranzacției de mediere
(1) Tranzacția de mediere se încheie în formă scrisă și trebuie să corespundă condițiilor de valabilitate prevăzute de prezenta lege și de alte acte normative.
(2) Nu se admite includerea în tranzacția de mediere a unor clauze care:
a) se referă la drepturi și obligații de care părțile nu pot dispune liber prin tranzacție de mediere;
b) încalcă legislația, ordinea publică și bunele moravuri;
c) sunt în mod vădit inechitabile;
d) prejudiciază interesul superior al copilului;
e) încalcă drepturile unor terțe persoane neantrenate în procesul de mediere.
Articolul 52. Executarea tranzacției de mediere
(1) Tranzacția de mediere este obligatorie pentru părți și se execută benevol în termen de 20 de zile de la data semnării acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.
(2) Părțile, de comun acord, pot învesti tranzacția de mediere cu formulă executorie la un notar ales prin consens.
(3) Tranzacția de mediere, cu excepția celei încheiate pentru soluționarea unui conflict ce se referă la dreptul translativ de proprietate asupra unui bun imobil, se învestește cu formulă executorie dacă fiecare parte a litigiului este reprezentată de avocat în procesul de mediere și dacă tranzacția de mediere este semnată de mediator, de fiecare parte și de avocatul fiecărei părți. Persoanele juridice pot fi reprezentate de un angajat jurist, în baza procurii.
(4) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în afara unui proces civil nu este executată benevol și nu este învestită cu formulă executorie, aceasta poate fi confirmată de către instanța de judecată în scopul executării silite, în condițiile Codului de procedură civilă.
(5) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în cadrul unui proces judiciar nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părții interesate, aceasta poate fi confirmată de către instanța de judecată în condițiile Codului de procedură civilă.
(6) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces arbitral nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părții interesate, aceasta se confirmă prin hotărâre arbitrală în condițiile legii.
(7) Tranzacția de mediere nu poate fi învestită cu formulă executorie dacă:
a) conținutul acesteia este contrar legislației naționale;
b) conținutul tranzacției cu element de extraneitate este contrar legislației statului respectiv;
c) legislația națională sau internațională privind tranzacțiile cu element de extraneitate nu prevede posibilitatea învestirii acesteia cu formulă executorie.
Articolul 53. Suspendarea, reluarea și încetarea procesului de mediere
(1) Procesul de mediere se suspendă de drept în cazul:
a) suspendării activității mediatorului;
b) retragerii licenței pentru desfășurarea activității de mediator;
c) decesului mediatorului.
(2) Procesul de mediere încetează în cazul:
a) semnării de către părți a tranzacției de mediere;
b) constatării de către mediator a imposibilității părților de a încheia tranzacția de mediere;
c) renunțării uneia sau ambelor părți la mediere;
d) expirării termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat prelungirea acestuia;
e) abținerii mediatorului de la medierea litigiului în condițiile art. 11 alin. (1);
f) renunțării mediatorului la continuarea procesului de mediere în condițiile art. 56 alin. (4);
g) decesului părții persoană fizică sau lichidării părții persoană juridică.
(3) Încetarea medierii în temeiul alin. (2) se consemnează într-un proces‑verbal, întocmit conform modelului aprobat de Uniunea Mediatorilor, care se semnează de către mediator, se înmânează părților și, după caz, se prezintă instanței de judecată, arbitrajului, organului de urmărire penală sau agentului constatator. În procesul-verbal nu se include informația referitoare la conținutul sesiunilor de mediere, opinia mediatorului privind comportamentul părților și nici orice altă informație a cărei divulgare contravine principiului confidențialității.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1), dosarul de mediere se repartizează de către Uniunea Mediatorilor unui alt mediator, identificat de părți sau, după caz, de Uniune, pentru reluarea procesului de mediere.
(5) Mediatorul este obligat să asigure păstrarea procesului-verbal și a materialelor aferente procesului de mediere timp de cel puțin 4 ani de la data expirării termenului de executare integrală a tranzacției de mediere, conform unor reguli aprobate de Uniunea Mediatorilor.
(6) Reluarea procesului de mediere cu atragerea aceluiași sau a unui alt mediator se efectuează în condițiile art. 44, 47–50.