nr. 1400 din 28 decembrie 2018
1. Se aprobă Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor, conform anexei.
2. Se abrogă Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncii, aprobat prin Hotărârea nr.146/2017 cu privire la aprobarea şi abrogarea unor acte normative ale Băncii Naționale a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, 201-213, art. 1183), înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. 1229 din 14 iunie 2017.
3. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, băncile vor dispune de un cadru de administrare a activității ce corespunde prevederilor regulamentului menționat la punctul 1.
5. Băncile, în termen de până la 30 aprilie 2019, vor prezenta primele raportări privind procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) pentru situația din 31 decembrie 2018.
6. Băncile, în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, vor evalua adecvarea la nivel colectiv a membrilor consiliului băncii conform cerinței prevăzute în punctul 15 din regulamentul menționat la punctul 1, utilizând criteriile de evaluare a independenței membrului consiliului băncii prevăzute la punctele 16 și 17 din regulamentul menționat la punctul 1 și vor întreprinde măsurile necesare pentru conformarea băncii cerinței prevăzute la punctul 15 din regulamentul menționat la punctul 1.
Nr. 322. Chişinău, 20 decembrie 2018.
Anexă la Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 322 din 20 decembrie 2018
REGULAMENT privind cadrul de administrare a activității băncilor
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Capitolul I
DOMENIUL DE APLICARE
1. Prezentul regulament se aplică băncilor din Republica Moldova şi sucursalelor băncilor străine deschise pe teritoriul Republicii Moldova şi stabilește cadrul de administrare a activității acestora pentru asigurarea unei gestiuni a riscurilor efective și prudente.
2. Sucursala unei bănci străine, deschise pe teritoriul Republicii Moldova, poate să se conducă de politicile privind cadrul de administrare ce reglementează activitatea societății-mamă cu condiția respectării cerințelor stabilite de legislația Republicii Moldova şi de prezentul regulament. În caz contrar, conducerea sucursalei băncii străine trebuie să-şi stabilească propriile politici şi să evalueze orice decizii sau practici la nivel de grup, pentru a se asigura că acestea nu duc la încălcarea de către sucursală a prevederilor legislației Republicii Moldova sau a regulilor prudențiale aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova.
Capitolul II
DEFINIȚII
3. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificațiile prevăzute în Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare: Legea nr.202/2017), Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei (în continuare: Legea nr.548/1995), Legea nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor (în continuare - Legea nr.232/2016) şi în actele normative ale Băncii Naționale emise întru aplicarea acestora.
4. În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
apetit la risc - nivelul absolut al riscurilor și tipurile acestora, pe care o bancă este dispusă să şi le asume în limita capacității sale de risc, conform modelului de afaceri în vederea realizării obiectivelor sale strategice;
audit statutar – auditul obligatoriu al situațiilor financiare individuale și al situațiilor financiare consolidate, după caz, prevăzut la art. 85 (2) din Legea nr.202/2017;
capacitatea de risc – gradul maxim al riscurilor pe care o bancă este capabilă să și-l asume, ținând cont de capitalul propriu al acesteia, de capacitățile de a gestiona și controla riscurile, precum și de constrângerile de reglementare;
capital intern – fondurile proprii ale băncii necesare pentru acoperirea pierderilor viitoare neaşteptate, la un nivel de încredere selectat pentru un anumit orizont de timp. Acesta reprezintă o formă de cuantificare a riscului şi leagă capitalul de riscurile specifice băncii, indiferent de existenţa activelor.
cultura privind riscurile - normele, atitudinile și conduita unei instituții în ceea ce privește conștientizarea, asumarea și administrarea riscurilor, precum și mecanismele de control care stau la baza deciziilor privind riscurile;
control intern - un sistem care asigură desfășurarea unor operațiuni eficiente, controlul corespunzător al riscurilor, desfășurarea prudentă a activității, credibilitatea informațiilor financiare şi nefinanciare raportate, atât intern, cât şi extern, precum şi conformitatea cu cadrul legal şi de reglementare, cerințele de supraveghere şi regulile şi deciziile interne ale băncii;
eveniment idiosincratic - un eveniment care riscă să aibă consecințe negative grave pentru o singură bancă;
eveniment sistemic - un eveniment care riscă să aibă consecințe negative grave pentru sistemul financiar sau economia reală;
funcții critice – astfel cum sunt definite în Legea nr.232/2016;
guvernanță corporativă - ansamblu de relații între organul de conducere al băncii, acționari şi alte persoane interesate. Guvernanța corporativă include, de asemenea, structurile (modul de organizare internă) prin intermediul cărora sunt stabilite obiectivele băncii, mijloacele de realizare a acestora şi sunt monitorizate performanțele;
indicatorii planului de redresare - indicatori calitativi și cantitativi stabiliți de fiecare bancă pe baza cadrului prevăzut în prezentul regulament pentru a identifica etapele în care pot fi luate măsurile corespunzătoare menționate în planul de redresare;
model de afaceri – totalitatea activităților desfășurate în baza unei strategii cu scopul atingerii performanței financiare;
personal identificat – personalul băncii menționat la art.39 (1) din Legea nr.202/2017, care include membrii organului executiv, persoanele care deţin funcţii-cheie în cadrul băncii, precum şi orice alt angajat ce primeşte o remuneraţie totală care îl plasează în aceeaşi categorie de remuneraţie cu cea a membrilor organului executiv şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie;
procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) – procesul de identificare, cuantificare, gestionare și monitorizare a capitalului intern, implementat de către bancă conform art. 78 din Legea nr. 202/2017;
procesul de evaluare a adecvării lichidității interne (ILAAP) - procesul de identificare, măsurare, administrare și monitorizare a lichidității interne, implementat de către bancă, în baza art. 79 din Legea nr.202/2017;
profil de risc – evaluarea la un anumit moment în timp a expunerilor la risc brute și, după caz, nete (după luarea în considerare a diminuatorilor de risc), agregate în cadrul și între fiecare categorie de risc relevante, pe baza unor estimări anticipative;
reglementări interne primare – statutul, strategiile, codurile, politicile, regulamentele şi alte acte normative interne pentru administrarea activității băncii şi a riscurilor la care este expusă, aprobate de către consiliul băncii ori, după caz, de către adunarea generală a acționarilor, în vederea conformării cu actele normative;
reglementări interne secundare - instrucțiuni, proceduri, ghiduri, manuale sau alte documente aprobate de către organul executiv al băncii pentru implementarea prevederilor reglementărilor interne primare;
risc aferent tehnologiei informației și comunicațiilor (risc TIC) - subcategorie a riscului operațional care se referă la riscul de pierdere/impact negativ, din cauza compromiterii confidențialității informațiilor, integrității datelor, aferent sistemelor informaționale, indisponibilității sistemelor informaționale și/sau a datelor, precum și incapacitatea de a schimba TIC într-o anumită perioadă şi la un cost rezonabil. Aceste pierderi/impact negativ pot rezulta din factori externi sau interni, cum ar fi: organizare inadecvată, sisteme informaționale și infrastructuri de rețele și comunicații defectuoase sau insuficient de securizate, precum și un număr insuficient de angajați sau angajați calificați necorespunzător, în a căror responsabilitate intră administrarea sistemelor informaționale ale băncii;
risc asociat folosirii excesive a efectului de levier - riscul rezultat din vulnerabilitatea unei bănci faţă de un efect de levier sau un efect de levier contingent care poate necesita măsuri neplanificate de corectare a planului său de afaceri, inclusiv vânzarea de active în regim de urgenţă, ceea ce ar putea duce la pierderi sau la reevaluări ale activelor rămase;
risc de concentrare - riscul de afectare a profiturilor și a capitalului rezultat din expunerile față de fiecare contraparte şi/sau grupuri de persoane aflate în legătură, şi/sau grupuri de persoane care activează în același sector economic, desfășoară aceeași activitate sau dețin o asociere în participație;
risc de conformitate - subcategorie a riscului operațional ce se referă la riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului, care poate conduce la amenzi, daune şi/sau la rezilierea de contracte sau care poate afecta reputația unei bănci ca urmare a încălcărilor sau neconformării cu actele normative, acordurile, practicile recomandate sau standardele etice;
risc de credit - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor sau contraparte a obligațiilor contractuale sau a eșecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite în contract;
risc de credit al contrapărţii – subcategorie a riscului de credit care reprezintă riscul de afectare a profiturilor și a capitalului în situația când o contraparte la o tranzacție intră în stare de nerambursare (default) înainte de decontarea finală a fluxurilor de mijloace bănești aferente tranzacției;
risc de decontare – riscul de pierdere cauzat de diferența între prețul de decontare convenit şi valoarea de piață curentă pentru tranzacțiile în care instrumentul de datorie, titlul de capital sau valuta rămân nedecontate după data de livrare scadentă;
risc de lichiditate - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului, determinat de incapacitatea băncii de a-şi îndeplini obligațiile la scadența acestora;
risc operațional – riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului care rezultă din procese sau sisteme interne inadecvate sau eşuate şi/sau în urma acţiunii unor persoane sau evenimente externe;
risc de piață - riscul de a înregistra pierderi aferente pozițiilor din bilanț şi din afara bilanțului din cauza fluctuațiilor nefavorabile pe piață ale prețurilor instrumentelor financiare deținute pentru tranzacționare, ale ratelor dobânzii şi ale cursului de schimb valutar;
risc de poziție - riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului care poate apărea din cauza neconcordanței prețului în timp, între momentul încheierii contractului şi momentul în care se face plata şi încasarea sumei prevăzute în contract;
risc rezidual - riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului care poate sa apăra din cauza că tehnicile utilizate de diminuare a riscurilor sunt mai puțin eficiente decât se aștepta, pe motiv că aceste tehnici generează noi riscuri (cum ar fi riscul de lichiditate, de conformitate) care ar putea afecta eficiența tehnicilor de diminuare;
risc de rată al dobânzii - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii;
risc reputaţional - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului sau a lichidității, determinat de percepția nefavorabilă asupra imaginii unei bănci de către contrapărţi, acționari, investitori sau autorități de supraveghere;
risc strategic - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor şi a capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsa de reacție la schimbările din mediul de afaceri;
risc de transfer - riscul de afectare a profiturilor şi a capitalului rezultat din imposibilitatea convertirii de către o contraparte a monedei naționale în valuta necesară la plata unor obligații financiare, din cauza lipsei sau indisponibilității acestei monede ca urmare a unor restricții impuse de către țara contrapărţii respective;
risc de țară - riscul expunerii la pierderi ca urmare a condițiilor şi evenimentelor economice, sociale şi/sau politice dintr-o țară străină care afectează activitatea băncii;
risc valutar - riscul expunerii la pierderi rezultate din contractele comerciale sau din alte raporturi economice ca urmare a fluctuațiilor pe piață ale ratei de schimb valutar în perioada dintre încheierea contractului şi scadența acestuia;
sistem informațional - sistem de gestionare a informației din cadrul unei bănci, împreună cu resursele organizaționale asociate, cum ar fi resursele informaționale, resursele umane, structurile organizatorice;
simulare de criză (stress-test) - tehnică de administrare a riscurilor utilizată pentru evaluarea potențialelor efecte ale unor evenimente sau modificări viitoare ale condițiilor economice, care ar putea avea impact asupra situației financiare a băncii;
simulare de criză în sens invers (reverse stress-test) - simulare de criză care pornește de la identificarea rezultatului predefinit (spre exemplu stare de dificultate majoră în asigurarea continuității) explorând apoi scenarii și circumstanțe care ar putea determina producerea acestuia;
toleranță la risc - nivelul maxim al riscului acceptat de către bancă care se încadrează în limitele reale din cadrul apetitului la risc asumat de o bancă;
valoare economică - valoarea actualizată a fluxurilor de mijloace bănești nete așteptate, aferente băncii.
Titlul II
ROLUL ȘI COMPONENȚA ORGANULUI DE CONDUCERE ȘI ALE COMITETELOR SPECIALIZATE
Capitolul I
ROLUL ȘI RESPONSABILITĂȚILE ORGANULUI DE CONDUCERE
5. Banca va stabili mărimea şi componența organului său de conducere și mecanismul său de guvernanță, considerând natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente, conform modelului de afaceri şi activităţilor desfășurate de bancă.
6. Atribuțiile și responsabilitățile organului de conducere trebuie să fie explicit determinate, precum și repartizate într-un mod explicit și eficient între consiliul băncii și organul executiv. Rolul, structura, componența numerică, termenul pentru care se aleg/numesc membrii organului de conducere, modul de funcționare şi atribuțiile organului de conducere se stabilesc în statutul băncii și în reglementările interne primare ale băncii, cu respectarea prevederilor Legii nr.202/2017 ale actelor normative emise de către Banca Națională a Moldovei în aplicarea acesteia şi ale Legii nr.1134/1997 privind societățile pe acțiuni, în măsura în care aplicabilitatea acestora nu este limitată de Legea nr.202/2017.
7. Ședințele consiliului băncii, precum și ședințele organului executiv al băncii, inclusiv numărul de membri prezenți şi frecvența ședințelor, trebuie să fie organizate într-un mod, încât să se asigure examinarea temeinică a problemelor băncii şi dezbaterea critică a subiectelor în scopul menținerii eficienței. Banca va asigura includerea în procesele-verbale ale organului de conducere informația integrală cu privire la examinarea problemelor și dezbaterea subiectelor, inclusiv tezele principale ale cuvântărilor pe marginea ordinii de zi, cu indicarea numelui vorbitorilor și toate propunerile/opiniile membrilor organelor de conducere. Banca va asigura numerotarea proceselor-verbale în ordinea consecutivă a ședințelor organului de conducere.
8. Toți membrii organului de conducere trebuie să fie conștienți de structura și responsabilitățile organului de conducere și de repartizarea atribuțiilor și responsabilităților între organul executiv, consiliu și comitetele specializate ale consiliului. Pentru a avea un sistem adecvat de verificare și evaluare a activității băncii, procesul decizional al organului de conducere nu poate fi dominat de un singur membru al organului de conducere sau un grup mic de membri. Consiliul băncii și organul executiv trebuie să interacționeze și să facă schimb de informații suficiente pentru a le permite să își îndeplinească adecvat atribuțiile și responsabilitățile încredințate. 
81. Fiecare membru al organului de conducere trebuie să aibă o gândire independentă, aceasta reprezentând un model de comportament manifestat în special în timpul discuțiilor și la luarea deciziilor în cadrul organului de conducere, indiferent dacă membrul respectiv este sau nu considerat independent în conformitate cu prevederile pct.16.
82. În cazul evaluării independenței membrilor, băncile trebuie să facă diferența între noțiunea de „gândire independentă”, care se aplică tuturor membrilor organului de conducere a băncii și principiul de „a fi independent”, care este impus membrilor consiliului băncii. Criteriile pentru evaluarea „gândirii independente” sunt enunțate în pct.83.
83. Pentru evaluarea gândirii independente băncile vor determina dacă membrii organului de conducere:
1) au abilitățile comportamentale necesare, și anume:
a) curaj, convingere și tărie pentru a evalua și a pune în discuție în mod eficace deciziile propuse ale altor membri ai organului de conducere;
b) capacitatea de a adresa întrebări celorlalți membri ai organului de conducere;
c) capacitatea de a nu fi influențat/ă de “gândirea de grup”, adică de opiniile celorlalți membri fără realizarea de analize proprii aferente subiectului abordat.
2) nu se află în conflicte de interese de natură să împiedice capacitatea de a-și îndeplini sarcinile în mod independent și obiectiv.
Capitolul II
ATRIBUŢIILE ŞI ORGANIZAREA CONSILIULUI BĂNCII
9. Consiliul este organul de conducere al băncii cu atribuții de supraveghere a performanței băncii, aprobând și monitorizând implementarea de către organul executiv al băncii a obiectivelor strategice, cadrului de guvernare și culturii corporative și poartă responsabilitatea per ansamblu privind activitatea băncii.
10. Consiliul băncii stabilește modul în care banca reglementează şi organizează activitatea sa. În acest scop, consiliul definește cadrul de administrare al activității băncii, prin asigurarea elaborării, aprobării, implementării, monitorizării implementării permanente și revizuirii periodice ale reglementărilor interne primare în toate domeniile de activitate ale băncii.
11. Consiliul are, cel puțin, următoarele responsabilități:
1. realizarea atribuțiilor prevăzute la art. 41 din Legea nr. 202/2017;
2. realizarea responsabilităților atribuite comitetului de numire și comitetului de remunerare, dacă acestea nu au fost constituite la nivelul băncii;
3. aprobarea unui cod de conduită care determină clar comportamentul acceptabil şi inacceptabil al personalului, inclusiv activitățile nepermise şi asumarea de riscuri excesive pentru bancă, precum și modul de gestionare al conflictelor de interes la nivelul băncii;
4. supravegherea modului de implementare și conformare cu codul de conduită al băncii, în special identificarea, gestionarea și prevenirea unor conflicte de interes potențiale și/sau actuale;
5. supravegherea şi asigurarea eficacității activității funcțiilor de control intern (funcția de administrare a riscurilor, funcția de conformitate și de audit intern), care raportează direct consiliului, în special menținerea independenței activității acestora;
6. aprobarea și monitorizarea procesului de implementare a planului de audit intern, după examinarea prealabilă de către comitetul de administrare a riscurilor și de comitetul de audit intern;
7. aprobarea şi supravegherea implementării politicii privind numirea organului executiv și a personalului care deține funcții-cheie;
8. aprobarea şi supravegherea implementării politicilor în domeniul administrării riscurilor şi asigurarea instruirii personalului băncii antrenat în domeniul corespunzător;
12. Consiliul trebuie să asigure corespunderea la nivel individual și colectiv a experienței şi a cunoștințelor membrilor consiliului și organului executiv, caracterului şi complexității activității şi profilului de risc al băncii, să stabilească standarde de performanță pentru organul executiv conform strategiei şi politicilor băncii şi să monitorizeze corespunderea performanțelor acestuia standardelor respective.
13. Membrii consiliului trebuie să exercite atribuțiile lor cu onestitate, integritate, obiectivitate și loialitate, să dedice suficient timp și prudență în exercitarea acestora, precum și în strictă conformitate cu prevederile legale și cadrul normativ.
14. Membrii consiliului trebuie să participe în mod activ în activitatea băncii şi trebuie să fie capabili să ia decizii şi să facă propriile raționamente care să fie solide, obiective şi independente.
15. Consiliul trebuie să fie alcătuit dintr-un număr suficient de membri independenți, dar nu mai puțin de 1/3 din totalul membrilor aleși în consiliu. Criteriile de evaluare a independenței membrului consiliului băncii sunt prevăzute la punctul 16.
16. Fără a aduce atingere punctului 17, un membru al consiliului băncii este considerat ca „fiind neindependent” în următoarele cazuri:
1. deține sau a deținut în ultimii 5 ani, un mandat de membru al organului de conducere în bancă și/sau în entități din perimetrul de consolidare prudențială, cu excepția unei poziții de membru independent al organului de conducere în bancă și/sau în entități din perimetrul de consolidare prudențială;
2. are o deținere directă/indirectă în cadrul băncii în mărime de cel puțin 5% din capitalul acesteia sau reprezintă interesele unui deținător de o astfel de deținere;
3. are o relație financiară sau economică semnificativă cu banca (mai mult de 5% din fondurile proprii ale băncii);
4. este un angajat sau se află în alte relații similare cu un deținător de deținere în bancă în mărime de cel puțin 5% din capitalul acesteia;
5. este angajat de orice entitate din perimetrul de consolidare prudențială, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele două condiții:
a. nu aparține unui astfel de nivel ierarhic, care răspunde direct doar față de organul de conducere al băncii/un membru al organului de conducere;
b. a fost ales ca membru al consiliului băncii în contextul unui sistem de reprezentare a angajaților cu asigurarea unei protecții adecvate împotriva demiterii abuzive și a altor forme de tratament injust;
6. a fost angajat, în perioada ultimului an calendaristic, într-o funcție la un astfel de nivel ierarhic în cadrul unei bănci sau al unei alte entități din perimetrul de consolidare prudențială, care răspunde direct doar față de organul de conducere;
7. a fost, în ultimul an calendaristic, o persoană cu funcții de răspundere, conducător și/sau membru al organelor de conducere într-o entitate de consultanță profesională, un auditor extern sau un consultant important pentru bancă sau pentru o altă entitate din perimetrul de consolidare prudențială sau, în alte situații, un angajat implicat în mod substanțial în serviciul oferit;
8. este sau a fost în ultimul an un furnizor semnificativ (a furnizat bunuri sau servicii în valoare de peste 5% din activele băncii) sau un client important al băncii sau al unei alte entități din perimetrul de consolidare prudențială, ori a avut o altă relație de afaceri importantă sau este un angajat implicat în mod substanțial, în alte condiții, în mod direct sau indirect, cu un furnizor, client sau entitate comercială care are o relație de afaceri importantă cu banca;
9. primește, suplimentar față de remunerația pentru rolul său și remunerația pentru post, conform alineatului 5), comisioane sau alte beneficii semnificative din partea băncii sau a unei alte entități din perimetrul de consolidare prudențială;
10. a acționat ca membru independent în organul de conducere în cadrul băncii ultimii 12 ani consecutivi;
11. este soțul/soția, rudă de gradul I sau II al unui membru al organului de conducere al băncii sau al unei alte entități din perimetrul de consolidare prudențială, sau a persoanei aflate într-una din situațiile menționate la alineatele 1) – 10).
17. Încadrarea în una sau mai multe din situațiile prevăzute la punctul 16 nu poate califica în mod automat un membru ca „fiind neindependent”. În cazul în care, un membru se încadrează într-una sau mai multe din situațiile prevăzute la punctul 16, banca este în drept să califice că membrul trebuie considerat ca fiind independent, dacă aceasta dispune de motive argumentate (justificate) cu privire la capacitatea membrului de a-și exercita atribuțiile într-o manieră obiectivă și echilibrată pentru a lua decizii în mod independent și dacă argumentele (justificările) prezentate Băncii Naționale a Moldovei au fost acceptate de aceasta.
18. Consiliul va supraveghea activitatea organului executiv, monitorizând acțiunile acestuia, pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu strategia şi politicile băncii, prin examinarea informațiilor furnizate de către organul executiv şi de către funcțiile de conformitate, de audit intern şi de administrare a riscurilor şi prin întrunirea regulată cu organul executiv şi funcțiile respective.
19. Consiliul este obligat să aprobe şi să actualizeze periodic normele privind propria activitate, ținând cont de actele normative și de regulamentul consiliului aprobat de adunarea generală a acționarilor, care stabilesc organizarea, drepturile, responsabilitățile şi activitățile consiliului, precum şi să mențină performanța şi integritatea, prin practicarea evaluărilor periodice a fiecărui membru, precum şi al consiliului la nivel colectiv.
20. Pentru realizarea atribuțiilor lor, membrii consiliului trebuie să dispună de acces în orice moment la orice informație ce ține de activitatea băncii şi a organului executiv, precum şi la rapoartele auditului intern şi extern.
Capitolul III
COMITETELE SPECIALIZATE ALE CONSILIULUI
Secțiunea 1
Organizarea comitetelor
21. Pe lângă instituirea comitetelor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 202/2017, băncile sunt în drept să dispună și de alte comitete specializate (comitet de etică, conduită sau conformitate și/sau altele), care să asiste consiliul în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin. În contextul Legii nr. 202/2017, bancă semnificativă este societatea de importanță sistemică, definită conform Legii nr. 202/2017 și identificată conform actelor normative ale Băncii Naționale.
22. Consiliul băncii poate determina numărul şi structura comitetelor pentru facilitarea propriilor activități. Existența comitetelor nu exonerează în niciun fel consiliul de la îndeplinirea colectivă a sarcinilor și a responsabilităților sale.
23. În cazul în care banca nu a înființat comitetul de numire și/sau comitetul de remunerare, prevederile secțiunilor 4 și 5 din capitolul III cu privire la comitetul de numire și comitetul de remunerare, sunt aplicabile membrilor consiliului băncii.
24. Atribuțiile, funcțiile și responsabilitățile comitetelor specializate ale consiliului băncii se stabilesc în reglementările interne primare, aprobate de către consiliul băncii, care trebuie să fie în corespundere cu prezentul regulament și cu prevederile art.44 din Legea nr.202/2017.
25. În cazul modificării componenței consiliului băncii, la prima ședință în componență nouă, consiliul trebuie să examineze plenitudinea numerică a comitetelor în vederea completării acestora.
26. Comitetele specializate vor susține consiliul băncii în anumite domenii specifice și vor contribui la dezvoltarea și perfecționarea cadrului de administrare al activității băncii.
27. Comitetele specializate trebuie să dispună de un regulament general sau separat pe fiecare comitet, aprobat de consiliul băncii, cu privire la rolul, scopul și modul de activitate a acestora, de asemenea trebuie să conțină reguli de activitate a membrilor comitetului.
28. Comitetele specializate sunt formate, în exclusivitate, din membri ai consiliului băncii. La ședințele comitetelor pot fi invitate să participe şi alte persoane, la decizia comitetului, datorită experienței specifice sau datorită faptului că îndrumările oferite de acestea sunt relevante pentru un anumit aspect/domeniu.
29. Numărul membrilor unui comitet specializat nu poate fi mai mic de 3 persoane. Președintele comitetului este numit de către consiliul băncii din cadrul membrilor aleși ai comitetului.
30. Băncile care nu sunt considerate semnificative au dreptul să reunească comitetul de audit şi comitetul de administrare a riscurilor, iar băncile considerate semnificative au dreptul să reunească comitetul de numire şi comitetul de remunerare, conform art.44 din Legea nr.202/2017. Decizia argumentată de reunire a comitetelor, în ambele cazuri, este comunicată în scris Băncii Naționale a Moldovei în termen de 10 zile de la aprobarea hotărârii respective de către consiliul băncii. Membrii comitetelor astfel reunite trebuie să dispună de cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa necesară pentru asigurarea bunei funcţionări a acestora. Neîndeplinirea cerinţelor privind calitatea membrilor din comitetele reunite acordă Băncii Naţionale a Moldovei dreptul de a se opune deciziei de reunire a comitetelor, inclusiv de a solicita băncii întreprinderea măsurilor necesare în vederea remedierii deficienţelor.
31. Comitetele specializate trebuie:
1. să aibă acces la toate informațiile relevante și datele necesare pentru a-și îndeplini rolul, inclusiv la date și informații de la funcții relevante și funcții de control intern;
2. să primească rapoarte periodice și informații în caz de necesitate, comunicări și opinii de la șefii funcțiilor de control intern în vederea realizării responsabilităților atribuite;
3. să revizuiască periodic și să decidă cu privire la conținutul, formatul și frecvența informațiilor privind riscul care va fi raportat acestora;
4. dacă este necesar, să asigure implicarea corespunzătoare a funcțiilor de control intern și a altor funcții relevante în domeniile lor specifice de expertiză și/sau să solicite consultanță din partea unui expert extern.
32. Comitetele specializate trebuie să interacționeze, după caz, pentru a asigura consecvența şi a evita discrepanțele în hotărârile acestora. Această interacțiune va avea loc, cel puțin, prin participare încrucișată, astfel că președintele sau un membru al unui comitet specializat poate fi, de asemenea, membru al unui alt comitet specializat.
33. Comitetele specializate trebuie să raporteze consiliului băncii, în modul stabilit de reglementările interne, dar cel puțin anual, despre activitatea desfășurată.
34. Agenda, dezbaterile, concluziile și rezultatele obținute în urma ședințelor comitetelor specializate trebuie să fie documentate.
35. În cazul în care banca este o filiala a unei bănci străine, precum și în cazul sucursalei băncii străine, funcțiile comitetelor specializate se repartizează conform principiilor stabilite de către banca din țara din origine, cu condiția respectării cerințelor stabilite de legislația Republicii Moldova și de prezentul regulament.
Secțiunea 2
Comitetul de audit
36. Președintele comitetului de audit trebuie să fie un membru independent. Președinte al comitetului de audit nu poate fi președintele consiliului băncii, inclusiv în cazul reunirii acestui comitet cu alte comitete. Președintele comitetului de audit trebuie să dispună de experiență de specialitate în aplicarea principiilor de audit, contabilitate şi a proceselor de control intern.
37. Cel puțin unul din membrii comitetului de audit trebuie să aibă experiență relevantă domeniului financiar sau contabilității sau legată de activitatea financiară și/sau de control/audit.
38. Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor consiliului băncii, comitetul de audit are, cel puțin, următoarele responsabilități:
1. informează consiliul băncii cu privire la rezultatele auditului statutar și constatările acestuia;
2. monitorizează procesul de raportare financiară și transmite recomandări sau propuneri consiliului băncii pentru a asigura integritatea acesteia;
3. monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern și de administrare a riscurilor și, dacă este cazul, a funcției de audit intern, fără a aduce atingere independenței acesteia, cu privire la raportarea financiară a băncii;
4. analizează și monitorizează independența și caracterul adecvat al prestării serviciilor de către auditorii statutari sau a societăților de audit angajate în alte scopuri decât cele de efectuare al auditului statutar;
5. monitorizează desfășurarea auditului statutar al situațiilor financiare;
6. răspunde de procedura de selecție a societății de audit și recomandă societatea de audit care urmează a fi desemnată pentru auditul statutar în conformitate cu cerințele Regulamentului cu privire la auditul extern al băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.118/2018;
7. monitorizează adecvarea politicilor de contabilitate ale băncii;
8. revizuiește domeniul de aplicare și frecvența auditului extern;
9. primește, analizează și ține cont în cadrul desfășurării activității de rezultatele auditului intern și/sau cel statutar;
10. analizează și aprobă sfera de cuprindere și frecvența auditului intern;
11. verifică adoptarea la timp de către organul executiv al băncii a măsurilor corective necesare pentru a remedia deficiențele legate de control, neconformarea cu cadrul legal de reglementare, cu politicile, precum și cu alte probleme identificate de auditorii interni și externi. 
Secțiunea 3
Comitetul de administrare a riscurilor
39. Comitetul de administrare a riscurilor oferă suport consiliului cu privire la apetitul la risc și la strategia de risc actuale și viitoare ale băncii și sprijină consiliul în monitorizarea aplicării acestei strategii de către organul executiv. Responsabilitatea generală privind riscurile îi revine în continuare consiliului băncii.
40. Comitetul de administrare a riscurilor acordă suport consiliului în stabilirea naturii, volumului, formatului și frecvenței informațiilor privind riscurile.
41. Pentru a sprijini crearea unor politici și practici de remunerare fiabile, comitetul de administrare a riscurilor verifică, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare țin seama de riscuri, capital, lichidități, precum și de probabilitatea și prognoza câștigurilor.
42. Comitetul de administrare a riscurilor are accesul corespunzător la informațiile privind profilul de risc al băncii și, după caz, la funcția de administrare a riscurilor și la consultanță de specialitate externă.
43. Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor consiliului băncii, comitetul de administrare a riscurilor are, cel puțin, următoarele responsabilități:
1. supraveghează punerea în aplicare a strategiilor de administrare a capitalului și a lichidității, precum și pentru administrarea riscurilor relevante activității băncii, cum ar fi riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional (inclusiv riscurile de conformitate și TIC) și riscul reputaţional, pentru a evalua adecvarea acestora în raport cu apetitul la risc și strategia privind administrarea riscurilor aprobată;
2. analizează o serie de scenarii posibile, inclusiv scenariile de stres, pentru a evalua modul în care profilul de risc al băncii s-ar modifica urmare unor evenimente externe și interne potențiale;
3. supraveghează alinierea între toate produsele și serviciile financiare oferite clienților și modelul de afaceri și strategia de risc a băncii, evaluează riscurile asociate produselor și serviciilor financiare oferite și ține cont de alinierea dintre prețurile atribuite și profiturile obținute din aceste produse și servicii;
4. prezintă consiliului băncii recomandări privind ajustările necesare ale strategiei de risc care rezultă, inclusiv, din modificările modelului de afaceri al băncii, evoluțiile pieței sau recomandările prezentate de funcția de administrare a riscurilor;
5. evaluează recomandările auditorilor interni și/sau externi și urmărește implementarea adecvată a măsurilor necesare ce țin de domeniul administrării riscurilor;
6. oferă consiliere cu privire la numirea consultanților externi, pe care membrii consiliului pot decide să-i angajeze pentru consiliere sau sprijin în activitatea acestora în domeniul administrării riscurilor.
44. Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să colaboreze cu alte comitete (comitetul de audit, comitetul de remunerare), în cazul în care au fost constituite și a căror activitate poate avea impact asupra strategiei de risc a băncii.
45. Cel puțin unul din membrii comitetului de administrare a riscurilor trebuie să aibă experiență relevantă domeniului de administrare și/sau control al riscurilor.
Secțiunea 4
Comitetul de numire
46. Cel puțin unul din membrii comitetului de numire trebuie să aibă experiență adecvată cu privire la procesul de selecție și evaluare a adecvării candidaților pentru posturile în organul de conducere al băncii și pentru funcțiile-cheie, după caz.
47. Fără a aduce atingere responsabilităților atribuite membrilor consiliului băncii, comitetul de numire are, cel puțin, următoarele responsabilități:
1. identifică și evaluează de sine stătător și/sau din lista candidaților propuși de către acționari candidați pentru ocuparea pozițiilor libere în cadrul consiliului și prezintă consiliului băncii candidaturile acestora, după care candidații examinați sunt înaintați spre aprobare către adunarea generală a acționarilor;
2. identifică și evaluează de sine stătător sau din lista candidaților propuși de către consiliu și/sau organul executiv candidați pentru ocuparea pozițiilor libere în cadrul organului executiv și, după caz, a funcțiilor-cheie și prezintă spre aprobare consiliului;
3. evaluează echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere, revizuiește rolurile și capacitățile în vederea numirii într-o anumită poziție și evaluează capacitatea alocării timpului pentru realizarea atribuțiilor;
4. evaluează periodic structura, dimensiunea, componența și performanțele organului de conducere și formulează recomandări organului de conducere cu privire la eventuale modificări;
5. evaluează periodic cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și ale organului de conducere în ansamblul său și ale persoanelor care dețin funcții-cheie și raportează consiliului în mod corespunzător;
6. examinează periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor organului executiv și a persoanelor care dețin funcții-cheie și face recomandări consiliului.
48. În îndeplinirea sarcinilor sale, comitetul de numire ține cont de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau grup de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor băncii în ansamblu.

Secțiunea 5
Comitetul de remunerare
49. Comitetul de remunerare trebuie să fie format într-un mod care să-i permită realizarea responsabilităților cu competență și independență cu privire la politicile și practicile de remunerare și la stimulentele create în vederea gestionării riscurilor, a administrării capitalului și a lichidităților.
50. Fără a aduce atingere atribuțiilor membrilor consiliului băncii, comitetul de remunerare are, cel puțin, următoarele responsabilități:
1. răspunde de elaborarea hotărârilor privind remunerarea ce urmează a fi adoptate de consiliu, în special cu privire la remunerarea membrilor organului executiv, precum și a persoanelor care dețin funcții-cheie;
2. acordă asistență și consultanță consiliului cu privire la elaborarea politicii de remunerare a băncii;
3. sprijină consiliul în monitorizarea politicilor, practicilor și proceselor de remunerare și în respectarea politicii de remunerare;
4. verifică dacă politica de remunerare existentă este actuală și, după caz, propune modificări la aceasta;
5. oferă consiliere cu privire la numirea consultanților externi pentru domeniul remunerării pe care consiliul poate decide să-i angajeze pentru consultanță sau asistență în activitatea acestuia;
6. asigură caracterul adecvat al informațiilor furnizate acționarilor cu privire la politicile și practicile de remunerare, în special cu privire la raportul dintre remunerația fixă și cea variabilă;
7. evaluează mecanismele și sistemele adoptate pentru a se asigura că sistemul de remunerare ia în considerare în mod corespunzător toate tipurile de riscuri, nivelurile de lichiditate și capital și că politica de remunerare generală este în concordanță cu acestea și promovează o administrare a riscurilor solidă și eficientă, și este aliniată cu modelul de afaceri, obiectivele, cultura și valorile corporative și cu interesele pe termen lung ale băncii;
8. evaluează îndeplinirea obiectivelor de performanță și necesitatea unei ajustări ex-post la risc;
9. revizuiește o serie de scenarii posibile pentru a testa modul în care politicile și practicile de remunerare reacționează la evenimente externe și interne și testează ex-post criteriile folosite în stabilirea acordării și ajustarea ex-ante la riscuri pe baza consecințelor efective ale riscurilor.
51. În cazul în care banca a înființat un comitet de remunerare, remunerarea șefilor funcțiilor de control independente (funcțiile de administrare a riscurilor, conformitate și audit intern) trebuie supravegheate în mod direct de către comitetul de remunerare. Comitetul de remunerare trebuie să înainteze recomandări către consiliu privind elaborarea pachetului de remunerare și cuantumurile remunerațiilor ce vor fi plătite șefilor funcțiilor de control.
52. Comitetul de remunerare trebuie:
1. să aibă acces la toate datele și informațiile referitoare la procesul decizional al consiliului, cu privire la formularea, punerea în aplicare, supravegherea și revizuirea politicilor și practicilor de remunerare;
2. să aibă resurse financiare adecvate și acces nelimitat la toate informațiile și datele provenite de la funcțiile de control intern, inclusiv de la funcția de administrare a riscurilor;
3. să asigure implicarea adecvată a funcțiilor de control intern și a altor funcții relevante în domeniile de expertiză respective și să solicite consultanță externă atunci când este necesar.
53. Comitetul de remunerare trebuie să colaboreze cu alte comitete specializate (comitetul de administrare a riscurilor, comitetul de audit, comitetul de numire a consiliului) ale căror activități pot avea un impact asupra formulării și bunei funcționări a politicilor și practicilor de remunerare și să furnizeze informații adecvate cu privire la activitățile desfășurate consiliului și, după caz, adunării generale a acționarilor.
54. Un membru al comitetului de administrare a riscurilor trebuie să participe la ședințele comitetului de remunerare, în condițiile în care crearea ultimului este obligatorie și viceversa.
55. Cel puțin unul din membrii comitetului de remunerare trebuie să aibă experiență relevantă politicilor și practicilor de remunerare, administrare a riscurilor și/sau activitățile de control/audit, în special cu privire la mecanismul pentru alinierea structurii de remunerare la profilul de risc și la capital ale băncii.
CAPITOLUL IV
ATRIBUȚIILE ȘI ORGANIZAREA ORGANULUI EXECUTIV AL BĂNCII
56. Organul executiv este responsabil de conducerea activității curente a băncii şi raportează în față consiliului, inclusiv conform art. 42 alin (3) din Legea nr. 202/2017. În acest scop, organul executiv este obligat să asigure implementarea adecvată a cadrului de administrare a activității băncii, să elaboreze şi să aprobe, după caz, reglementările interne secundare.
57. Organul executiv trebuie să cunoască şi să înțeleagă structura organizatorică a băncii, riscurile pe care aceasta le generează pentru asigurarea desfășurării activităților băncii, în corespundere cu strategia, apetitul la risc şi politicile băncii aprobate de către consiliu.
58. Pentru promovarea şi asigurarea unei activități eficiente a băncii, organul executiv este responsabil de:
1) realizarea atribuțiilor prevăzute la art. 42 din Legea nr. 202/2017;
2) raportarea periodică față de consiliul băncii cu privire la activitatea desfășurată.
59. Organul executiv nu poate lua decizii care contravin strategiilor băncii aprobate de consiliu. Dacă sunt necesare alte limite / posibilități de a acționa, acestea trebuie coordonate și aprobate în prealabil de consiliul băncii.
60. Organul executiv, în funcție de caracterul, complexitatea şi volumul activității băncii, poate constitui comitete specializate ale organului executiv, care să-l asiste în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, dar nu este în drept să delege atribuțiile sale comitetelor respective.
61. Membrul organului executiv poate fi numit șef sau coordonator al funcției de administrare a riscurilor sau al funcției de conformitate sau a funcției combinate conform pct.173, cu condiția că membrul respectiv nu mai are alte atribuții sau responsabilități în cadrul organului executiv care pot compromite activitățile de control intern derulate de membrul respectiv și independența funcțiilor de control intern și nu poate fi responsabil pentru liniile de activitate care generează profituri, respectând prevederile Secțiunii 1-3 din Capitolul III, Titlul IV. Consiliul băncii poate să atribuie membrului respectiv dreptul de veto asupra deciziilor organului executiv. 
Titlul III
CADRUL DE ADMINISTRARE A ACTIVITĂȚII
Capitolul I
CADRUL ORGANIZAȚIONAL ȘI STRUCTURA
Secțiunea 1
Cadrul organizațional
62. Organul de conducere al băncii este responsabil pentru existența unui cadru de administrare a activității riguros conceput, care să includă cel puțin următoarele aspecte:
1. o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente;
2. procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care banca este sau ar putea fi expusă (simulări de criză);
3. un proces de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (ICAAP);
31) un proces de evaluare a adecvării lichidității interne (ILAAP);
32) un plan de redresare, conform art.9 din Legea nr.232/2016;
4. mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase;
5. sistemele informaționale adecvate necesităților băncii şi asigurarea continuității activității acesteia;
6. mecanisme de conformare cerințelor de transparență și publicare a informațiilor;
7. politici și practici de remunerare.
63. La instituirea cadrului de administrare a activității băncii, organul de conducere trebuie să țină cont de mărimea băncii și de structura organizatorică, precum și de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor desfăşurate de bancă.
64. Banca este obligată să-şi desfășoare activitățile, inclusiv să efectueze operațiunile şi să presteze servicii în strictă conformitate cu cadrul de administrare a activității acesteia. Reglementările interne aferente desfășurării activității trebuie să fie aplicabile pentru toate nivelurile băncii, inclusiv la nivel de sucursală şi/sau subdiviziune structurală a băncii pentru a îndeplini toate cerințele de organizare/desfășurare a activității.
65. Banca trebuie să dispună de resurse suficiente pentru asigurarea conformării băncii, inclusiv fiecărei sucursale a sa şi/sau subdiviziunii structurale, cadrului general de desfășurare a activității atât la nivel de bancă, cât şi la nivel individual de fiecare sucursală/subdiviziune structurală.
66. Banca trebuie să asigure organizarea activității sale astfel, încât deciziile luate de către organul de conducere şi/sau practicile utilizate să sprijine administrarea sănătoasă şi prudentă și să nu pericliteze soliditatea financiară a băncii și interesele legale ale părților interesate.
67. Banca trebuie să practice activități, operațiuni şi servicii care îi oferă siguranța că riscurile asociate acestora vor fi administrate în modul corespunzător.
68. Banca trebuie să mențină un ansamblu adecvat de competențe de bază la nivel operațional aferent activităților externalizate, inclusiv un plan de reintegrare corespunzător, astfel, încât să aibă capacitatea de a desfășura nemijlocit, dacă este cazul, activitățile externalizate şi să dispună de politici în domeniul externalizării, ținând cont de Regulamentul privind externalizarea activităților şi operațiunilor băncii aprobat prin Hotărîrea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. nr. 46/2020.
Secțiunea 2
Structura organizatorică a băncii
69. Banca este obligată să dispună de o structură organizatorică și operațională adecvată activității desfășurate şi transparentă, care să promoveze administrarea eficientă şi să asigure prudența necesară conducerii băncii.
70. Organul de conducere este responsabil de determinarea structurii organizatorice, care urmează să fie documentată și, după caz, actualizată.
71. Liniile de raportare şi alocarea responsabilităților şi competențelor în cadrul băncii trebuie să fie clare, bine definite, coerente, implementate efectiv și documentate corespunzător.
72. Structura organizatorică a băncii trebuie să fie evaluată sub aspectul în care diferite elemente ale acesteia se completează şi interacționează reciproc şi să fie perfecționată în funcție de evoluțiile băncii, să fie conformă cu modelul de afaceri şi profilul de risc aprobate şi să nu presupună un nivel de complexitate excesiv sau necorespunzător.
73. Structura organizatorică a băncii nu trebuie să împiedice capacitatea organelor de conducere de a supraveghea şi a administra în mod eficient activitatea acesteia şi riscurile cu care se confruntă, precum și să permită Băncii Naționale a Moldovei exercitarea funcției de supraveghere în raport cu banca respectivă.
Secțiunea 3
Valori corporative și codul de conduită
74. Organul de conducere trebuie să dezvolte, să adopte, să adere și să promoveze standarde etice și profesionale înalte, ținând cont de nevoile și caracteristicile specifice ale băncii și să asigure punerea în aplicare a unor astfel de standarde (prin intermediul unui cod de conduită sau al unui instrument similar). Organul de conducere supraveghează respectarea acestor standarde de către angajați.
75. Standardele puse în aplicare trebuie să aibă ca scop reducerea riscurilor la care este expusă banca, în special riscurile operaționale și reputaţionale, care pot avea un impact negativ considerabil asupra rentabilității și sustenabilității băncii, prin amenzi, costuri de litigii, restricții impuse de autoritățile competente și sancțiuni penale, precum și pierderea imaginii și a încrederii consumatorilor.
76. Organul de conducere trebuie să dispună de politici clare și documentate cu privire la modul în care trebuie respectate aceste standarde. Aceste politici trebuie:
1. să promoveze desfășurarea activităților băncii în conformitate cu legislația aplicabilă și cu valorile corporative ale băncii;
2. să promoveze conștientizarea riscurilor printr-o cultură privind riscurile, cu reflectarea așteptărilor organului de conducere, conform cărora activitățile băncii nu vor depăși apetitul la risc și limitele de risc stabilite la nivelul băncii, precum și nu vor depăși responsabilitățile respective ale personalului;
3. să stabilească principii și să prezinte exemple de comportament acceptabil și inacceptabil legat, în special, cu raportarea financiară eronată și cu conduita neadecvată, acțiunile economice și financiare ilegale, inclusiv acțiuni de spălare a banilor, practici anticoncurențiale, acțiuni de concurență neloială, sancțiuni financiare, mită și corupție, manipularea pieței și a tranzacțiilor, precum și încălcări ce țin de domeniul protecției consumatorilor;
4. să stabilească în mod clar că pe lângă respectarea cerințelor legislației și reglementărilor interne, personalul trebuie să se comporte cu onestitate și să-și îndeplinească sarcinile competent, aplicând abilitățile profesionale necesare, grijă și diligență;
5. să asigure că personalul este conștient de potențialele măsuri disciplinare, de acțiuni juridice și de sancțiuni care pot să apară în urma comportamentului necorespunzător.
77. Banca trebuie să monitorizeze respectarea acestor politici și să asigure responsabilizarea personalului, prin instruiri periodice. Banca trebuie să numească funcția responsabilă de monitorizarea respectării și evaluării încălcărilor codului de conduită, precum și să stabilească un mecanism de soluționare a problemelor de neconformitate. Rezultatele trebuie raportate periodic organului de conducere.
Secțiunea 4
Modelul de afaceri și strategia
78. La elaborarea modelului de afaceri, banca trebuie să identifice și să ia în considerare principalii factori exogeni și endogeni care influențează succesul modelului de afaceri, inclusiv cele mai importante linii de activitate din punctul de vedere al viabilității modelului de afaceri și care prezintă cea mai mare probabilitate de creștere a expunerii băncii la vulnerabilitățile existente sau viitoare.
79. Modelul de afaceri al băncii trebuie să se bazeze pe ipoteze strategice cu caracter plauzibil privind mediul de afaceri și pe strategii de afaceri care trebuie să aibă un caracter sustenabil.
80. În sensul pct. 78, viabilitatea modelului de afaceri constă în capacitatea băncii de a genera venituri acceptabile în următoarele 12 luni.
81. În sensul pct. 79, sustenabilitatea strategiei constă în capacitatea băncii de a genera venituri pe o perioadă anticipativă de cel puțin 3 ani conform planurilor strategice și se determină pe baza performanței financiare previzionate, precum și pe baza nivelului de risc al strategiei de afaceri și a probabilității de succes aferente, în funcție de capacitățile de execuție ale băncii.
82. În sensul pct. 81, banca trebuie să stabilească o corelare între performanța sa financiară și apetitul la risc, astfel având în vedere nivelul riscurilor, profitul și pierderile, bilanțul, concentrările, inclusiv tendințele acestora.
83. Organul de conducere stabilește structura juridică, organizatorică şi operațională a băncii, inclusiv în concordanță cu modelul de afaceri şi strategiile aprobate.
Secțiunea 5
Conflictele de interese la nivelul băncii
84. Organul de conducere este responsabil de stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării și menținerii unor politici eficiente de identificare, evaluare, gestionare și atenuare sau prevenire a conflictelor de interese actuale și potențiale la nivel de bancă, inclusiv ca urmare a diverselor activități ale băncii, ale entităților din perimetrul de consolidare prudențială sau ale diferitor linii sau unități de afaceri dintr-o entitate sau în ceea ce privește părțile interesate externe.
85. În cadrul aranjamentelor organizatorice, banca trebuie să ia măsuri adecvate pentru a preveni afectarea, prin conflicte de interese, a intereselor legitime ale băncii şi ale clienților săi, ținând cont de interesele în cadrul politicii de conflict de interese la nivel de grup pe bază consolidată.
86. Măsurile băncii de a gestiona sau, după caz, de a atenua conflictele de interese trebuie să fie documentate, prin reglementări interne, și acestea trebuie să includă, dar nelimitându-se la:
1. o separare adecvată a sarcinilor sau responsabilităților de supraveghere şi raportare a activităților care generează conflicte de interese în cadrul proceselor de desfășurare ale tranzacțiilor sau când se prestează servicii;
2. stabilirea de bariere informaționale, prin limitarea accesului la informație, inclusiv prin separarea fizică a anumitor linii sau unități de activitate;
3. stabilirea procedurilor adecvate pentru tranzacțiile cu persoanele afiliate.
Secțiunea 6
Conflictele de interese la nivelul angajaților
87. Organul de conducere este responsabil de stabilirea, aprobarea și supravegherea punerii în aplicare și menținerii unor politici eficiente pentru identificarea, evaluarea, gestionarea și atenuarea sau prevenirea conflictelor actuale și potențiale între interesele băncii și interesele private ale personalului, ale organului de conducere, care ar putea afecta îndeplinirea sarcinilor și responsabilitățile acestora.
88. În scopul aplicării pct. 87, organul de conducere al băncii va asigura că politica privind conflictele de interese este adusă la cunoștință întregului personal al băncii şi este respectată de către acesta.
89. Politica privind conflictele de interese trebuie să vizeze identificarea conflictelor de interese ale personalului, inclusiv intereselor membrilor familiilor acestora (rude de gradul I, II, soțul/soția).
90. Banca trebuie să țină seama de conflictele de interese care ar putea rezulta din relațiile anterioare. În acest scop, banca trebuie să stabilească un interval de timp adecvat, dar nu mai puțin de o dată pe an, ca personalul să raporteze astfel de conflicte de interese, pe baza faptului că acestea ar putea avea totuși un impact asupra comportamentului și participării personalului la luarea deciziilor.
91. În cazul apariției conflictelor de interese, banca trebuie să evalueze semnificația acestora în raport cu activitatea ei și să decidă și să pună în aplicare, după caz, măsuri de atenuare.
92. Politica privind conflictele de interese trebuie să acopere cel puțin următoarele situații sau relații în care pot apărea conflicte de interese în legătură cu:
1. interesele economice (inclusiv acțiuni, alte drepturi de proprietate și de membru, participații financiare și alte interese economice cu clienți comerciali, drepturi de proprietate intelectuală, împrumuturi acordate de către bancă unei societăți deținute de personal, apartenență la un organ sau proprietate asupra unui organ sau entitate cu interese conflictuale);
2. relații personale sau profesionale cu proprietarii de dețineri calificate în bancă;
3. relațiile personale sau profesionale cu personalul băncii sau entitățile incluse în perimetrul consolidării prudențiale;
4. alte locuri de muncă prezente și locuri de muncă anterioare în intervalul de timp adecvat, dar nu mai mic de 1 an;
5. relații personale sau profesionale cu părțile interesate externe relevante (inclusiv cu furnizori, entități de consultanță sau cu alți furnizori de servicii);
6. relații personale sau profesionale cu persoane expuse politic și/sau membri familiei (rude de gradul I, II, soțul/soția) ai persoanei expuse politic și/sau persoane asociate persoanei expuse politic.
93. Fără a aduce atingere pct. 87-92, băncile trebuie să țină cont de faptul că deținerea unei cote în capitalul social al bănci, sau deținerea conturilor personale sau împrumuturilor, ori utilizarea altor servicii ale unei bănci, nu trebuie să ducă la o situație în care personalul, este considerat că are un conflict de interese, dacă relațiile au loc într-un mod standard pe care banca le are cu alți clienți ai săi.
94. Politica privind conflictele de interese trebuie să stabilească procesele de raportare și comunicare funcției responsabile conform politicii. Personalul băncii trebuie să aibă obligația de a dezvălui prompt orice chestiune care ar putea rezulta sau ar fi rezultat deja într-un conflict de interese.
95. Politica privind conflictele de interese trebuie să diferențieze conflictele de interese care persistă și care trebuie gestionate permanent și conflictele de interese care apar în mod neașteptat cu privire la un eveniment unic (inclusiv o tranzacție, selecția furnizorului de servicii etc.) și care pot fi de obicei gestionate cu o măsură unică/un set de măsuri unice. În toate circumstanțele, interesul băncii trebuie să prevaleze pentru deciziile ce urmează a fi luate.
96. Politica privind conflictele de interese trebuie să stabilească proceduri, măsuri, cerințe de documentare și responsabilități pentru identificarea și prevenirea conflictelor de interese, eliminarea acestora, iar dacă nu este posibil, documentarea, administrarea şi monitorizarea lor ulterior depistării, pentru evaluarea semnificației lor și pentru luarea măsurilor de atenuare. Aceste proceduri, cerințe, responsabilități și măsuri trebuie să includă, nelimitându-se la:
1. încredințarea unor activități sau tranzacții cu conflict de interes persoanelor diferite;
2. instrumente ce împiedică angajații băncii, care au afaceri în afara băncii, să exercite o influență necorespunzătoare în cadrul băncii în legătură cu afacerile respective;
3. stabilirea responsabilității membrilor organului de conducere de a se abține de la orice activitate în care aceștia (individual) au sau pot avea un conflict de interese sau în care obiectivitatea sau capacitatea de a îndeplini în mod corespunzător funcțiile în interesul băncii poate fi compromisă;
4. stabilirea procedurilor adecvate pentru tranzacțiile cu persoanele afiliate. Banca va considera și va institui mecanisme funcționale care vor asigura, cel puțin, desfășurarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate în condiții obiective stabilite, având la bază exclusiv interesele băncii, aplicarea deplină a tuturor procedurilor de control intern relevante în cazul unor astfel de tranzacții, obținerea opiniei, cel puțin, a unui membru independent al organului de conducere pe marginea încheierii unor astfel de tranzacții, aprobarea de către organul de conducere a tranzacțiilor și limitarea expunerii la astfel de tranzacții;
5. condițiile în care membrii organului de conducere pot deține funcții de conducere în entitățile concurente, cu excepția cazului în care acestea sunt în cadrul entităților care intră în perimetrul consolidării prudențiale.
97. Politica privind conflictele de interese trebuie să acopere riscul conflictelor de interese la nivelul organului de conducere și să ofere îndrumări suficiente privind identificarea și gestionarea conflictelor de interese, care ar putea împiedica capacitatea membrilor organului de conducere de a lua decizii obiective și imparțiale care urmăresc să satisfacă interesele băncii. Banca trebuie să ia în considerare impactul pe care conflictele de interese îl pot avea asupra gândirii independente a membrilor organului de conducere.
98. Conflictele de interese actuale sau potențiale, care au fost dezvăluite funcției responsabile din cadrul băncii, trebuie să fie evaluate și gestionate în mod corespunzător. În cazul identificării unui conflict de interese al personalului, banca trebuie să documenteze decizia luată, în special dacă conflictul de interese și riscurile aferente au fost acceptate și dacă a fost acceptat modul în care acest conflict de interese a fost atenuat sau remediat, precum și dacă acesta a fost satisfăcător sau nu. Banca va informa nu mai târziu de 5 zile lucrătoare Banca Națională a Moldovei despre orice conflict de interese identificat, care poate avea un impact asupra gândirii independente a unui membru al organului de conducere, inclusiv cu privire la măsurile de atenuare luate.
99. Toate conflictele de interese actuale și potențiale la nivelul organului de conducere, individual și colectiv, trebuie să fie documentate în mod adecvat, comunicate organului de conducere și discutate, hotărâte și gestionate corespunzător de către organul de conducere.
Secțiunea 7
Proceduri de alertă internă
100. Banca trebuie să stabilească și să mențină politici și proceduri adecvate de alertă internă care pot fi utilizate de personal pentru a raporta încălcări potențiale sau reale ale cerințelor legislației sau ale reglementărilor interne, printr-un canal specific, independent și autonom.
101. Nu este necesar ca personalul raportor să aibă dovada pertinentă a unei încălcări, totuși, acesta ar trebui să aibă un nivel suficient de certitudine care să ofere motive suficiente pentru a iniția o investigație.
102. Pentru a evita conflictele de interese, personalul trebuie să aibă posibilitatea de a raporta încălcări în afara liniilor obișnuite de raportare, inclusiv prin intermediul funcției de conformitate, al funcției de audit intern sau al unei proceduri interne independente de avertizare.
103. Procedurile de alertă trebuie să asigure protecția datelor cu caracter personal atât ale persoanei care raportează încălcarea, cât și ale persoanei care se presupune că este responsabilă de încălcare.
104. Procedurile de alertă trebuie să fie puse la dispoziția întregului personal al băncii.
105. Informațiile furnizate de personal prin procedurile de alertă trebuie, după caz, să fie puse la dispoziția organului de conducere și a altor funcții responsabile, definite în cadrul politicii de alertă internă. Dacă personalul care a raportat o încălcare solicită acest lucru, informațiile respective trebuie să fie furnizate organului de conducere și altor funcții responsabile în mod anonim. Banca urmează să prevadă un proces de comunicare a informațiilor care să permită transmiterea informațiilor într-un mod anonim.
106. Banca trebuie să se asigure că persoana care raportează încălcarea este protejată corespunzător de orice impact negativ, inclusiv de constrângeri, discriminări sau alte tipuri de tratament neloial.
107. Banca trebuie, de asemenea, să protejeze persoanele care au fost raportate de orice efecte negative în cazul în care ancheta nu găsește dovezi care să justifice luarea de măsuri împotriva acelei persoane. Dacă se iau măsuri, banca ar trebui să le ia într-un mod care urmărește să protejeze persoana în cauză de efectele negative neintenționate care depășesc obiectivul măsurii luate.
108. Într-un mod particular, procedurile de alertă internă trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
1. să fie documentate, inclusiv elaborate manuale pentru personal;
2. să furnizeze reguli clare care să garanteze că informațiile privind raportarea, persoanele raportate și încălcările sunt tratate confidențial;
3. să protejeze personalul care ar putea fi victimizat în urma dezvăluirii încălcărilor raportate;
4. să asigure evaluarea și escaladarea încălcărilor potențiale sau reale efectuate și, după caz, raportarea către Banca Națională a Moldovei;
5. să asigure, acolo unde este posibil, confirmarea primirii de informații personalului care a alertat despre încălcări potențiale sau reale;
6. să asigure urmărirea rezultatului unei investigații privind încălcarea raportată;
7. să asigurare păstrarea corespunzătoare a evidenței relevante.
109. Fără a aduce atingere posibilității de a raporta încălcările Băncii Naționale a Moldovei, personalul băncii poate, inițial, să utilizeze procedurile de alertă internă ale băncii.
Capitolul II
POLITICA DE NUMIRE A MEMBRILOR ORGANULUI DE CONDUCERE ȘI A PERSOANELOR CARE DEȚIN FUNCȚII-CHEIE
110. Banca este obligată să dispună de o politică privind numirea membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie pentru a asigura respectarea prevederilor art.43 alin.(1) din Legea 202/2017 și trebuie să fie, și adaptată la natura, dimensiunea, structura, complexitatea, importanța economică, profilul de risc și modelul de afaceri al băncii. În acest scop banca trebuie să solicite informațiile relevante și rezonabile pentru a se asigura că persoana dispune de o bună reputație, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvată naturii, extinderii și complexității băncii și responsabilităților încredințate.
111. Politica privind numirea membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie va reglementa selectarea şi evaluarea gradului de corespundere a candidaților funcției respective, stabilind cel puțin cerințe privind:
1. procedura internă aplicabilă pentru evaluarea gradului de adecvare a candidatului la funcția de membru al organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie, cu consemnarea evaluării şi a rezultatelor acesteia;
2. competențele şi calificările necesare ale candidatului la funcția respectivă şi informațiile pe care acesta trebuie să le furnizeze băncii în vederea evaluării sale;
3. măsurile pentru asigurarea informării acționarilor cu privire la cerințele față de membrii organului de conducere;
4. situațiile în care se reevaluează gradul de adecvare şi măsurile pentru identificarea unor astfel de situații;
5. obligativitatea candidatului la funcția de membru al organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie de a notifica banca despre orice schimbare importantă care afectează conformarea cu cerințele înaintate de Banca Națională a Moldovei prin regulamentele sale;
6. modalitățile în care banca va oferi posibilitatea formării profesionale, în cazul în care sunt necesare instruiri şi/sau perfecționări ale candidatului la funcția de membru al organului de conducere și ale persoanelor care dețin funcții-cheie.
Capitolul III
POLITICA DE REMUNERARE
Secțiunea 1
Principii generale
112. Banca trebuie să dispună de o politică de remunerare care să contribuie la administrarea prudentă a riscurilor şi să nu favorizeze asumarea unor riscuri ce depășesc nivelul riscurilor acceptate de bancă, bazată pe principiile prevăzute la art. 39 din Legea nr. 202/2017 și ținând cont de actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei elaborate întru implementarea Legi nr. 202/2017.
113. Politica de remunerare a băncii pentru întregul personal trebuie să fie corelată cu obiectivele strategiei de afaceri și ale strategiei de risc ale băncii, inclusiv cu modelul de afaceri, cultura și valorile corporative, interesele pe termen lung ale băncii și măsurile folosite pentru evitarea conflictelor de interes. Modificările aduse acestor obiective și măsuri trebuie luate în considerare la actualizarea politicii de remunerare.
114. Banca trebuie să se asigure că practicile de remunerare sunt aliniate la apetitul băncii de risc general, ținând cont de toate riscurile, inclusiv de riscurile reputaţionale și de riscurile rezultate din vânzarea abuzivă de produse, precum și să ia în considerare interesele pe termen lung ale acționarilor și ale altor părți interesate.
115. Politica de remunerare trebuie să susțină banca în realizarea și menținerea unei baze de capital viabile în conformitate cu art. 63 alin.(1) din Legea nr. 202/2017 și să ia în considerare, după caz, restricțiile privind distribuirile prevăzute în actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei aferente fondurilor proprii și amortizoarelor de capital.
116. Politica de remunerare trebuie să conțină cel puțin următoarele prevederi:
1) obiectivele de performanță ale băncii, domeniile de activitate și personalul;
2) metodele de măsurare a performanței, inclusiv criteriile de performanță;
3) structura remunerației variabile, inclusiv, instrumentele în care sunt acordate părți ale remunerației variabile;
4) măsurile, ex-ante și ex-post, de ajustare a remunerației variabile în funcție de nivelul riscurilor asumate.
117. Banca trebuie să se asigure că posibilele conflicte de interese cauzate de plata prin instrumente, ca parte a remunerației variabile sau fixe, sunt identificate și gestionate corespunzător. Aceasta presupune că respectarea regulilor referitoare la neadmiterea utilizării abuzive a informațiilor privilegiate/confidențiale pe piața de capital este asigurată și nu se ia nicio măsură care ar putea avea un efect pe termen scurt asupra prețului acțiunilor sau al instrumentelor.
118. Politica de remunerare trebuie ajustată la situația specifică a băncii, având în vedere și cazul în care personalul băncii, inclusiv membru al organului executiv, persoana care deține o funcții-cheie, este și deținător direct sau indirect, inclusiv în calitate de beneficiat efectiv, a acțiunilor în capitalul băncii.
119. În sensul art. 39 alin. (1) lit. (c) din Legea nr.202/2017, evaluarea periodică a conformității cu politicile, procedurile și regulile interne de remunerare trebuie efectuată de funcția de audit intern al băncii. În cadrul evaluării respective, trebuie să se asigure dacă politicile, practicile și procesele de remunerare:
1. funcționează astfel după cum au fost prevăzute, în special dacă sunt respectate;
2. dacă plățile de remunerații sunt corespunzătoare, în conformitate cu modelul de afaceri, profilul de risc, obiectivele pe termen lung și alte obiective ale băncii și sunt reflectate în mod adecvat;
3. sunt implementate consecvent în bancă și se asigură respectarea prevederilor Legii nr. 202/2017 și ale actelor normative emise în aplicarea acesteia și nu limitează capacitatea băncii de a menține sau a restabili o bază solidă de capital conform art. 63 alin.(1) din Legea nr. 202/2017.
Secțiunea 2
Personalul identificat
120. Banca trebuie să efectueze anual o evaluare pentru a determina personalul identificat. Procesul de identificare trebuie să facă parte din politica de remunerare a băncii.
121. Evaluarea trebuie să fie clară, consecventă, bine documentată și actualizată periodic pe parcursul exercițiului. Banca trebuie să se asigure că personalul care se încadrează sau s-ar putea încadra în categoria de personal identificat, pentru o perioadă de cel puțin trei luni într-un exercițiu financiar, este tratat ca personal identificat.
122. Organul de conducere are responsabilitatea finală pentru procesul de identificare și politica respectivă. În raport cu politicile de remunerare, consiliul are următoarele responsabilități:
1. să aprobe politica procesului de identificare ca parte a politicii de remunerare;
2. să participe la elaborarea metodologiei de evaluare;
3. să asigure că evaluarea pentru identificarea personalului este corect efectuată;
4. să monitorizeze pe bază continuă procesul de identificare;
5. să aprobe orice exceptări semnificative de la politica adoptată sau modificări ale acesteia, să analizeze și să monitorizeze cu atenție efectul acestora;
6. să revizuiască periodic politica aprobată și, dacă este nevoie, să o modifice.
123. Comitetul de remunerare sau consiliul băncii, după caz, trebuie să participe activ în procesul de identificare a personalului identificat în conformitate cu responsabilitățile sale.
124. Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să fie atras în procesul de identificare a personalului respectiv, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare.
125. Banca trebuie să asigure un schimb adecvat de informații între organul de conducere și funcțiile interne implicate în procesul de determinare a personalului identificat. Procesul de identificare și rezultatul acestuia trebuie să facă obiectul unei revizuiri independente interne sau externe.
Secțiunea 3
Remunerația fixă
126. Remunerația fixă a personalului identificat trebuie să reflecte experiența profesională și responsabilitatea organizațională a acestuia, ținând cont de nivelul de studii, de vechimea în muncă, de nivelul de competență și abilități, de experiența în funcție în cadrul băncii și experiența de activitatea relevantă în afara băncii.
127. În scopul aplicării art. 39 ali. (1) lit. g) din Legea nr. 202/2017, personalul nu trebuie să fie dependent de acordarea unei remunerații variabile, deoarece astfel sunt create stimulente pentru asumarea de riscuri excesive orientate pe termen scurt, inclusiv vânzarea abuzivă de produse, atunci când, fără asumarea acestui risc pe termen scurt, performanța băncii sau a personalului nu ar permite acordarea unei remunerații variabile.
128. Remunerația este fixă, atunci când se întrunesc cumulativ condițiile pentru acordarea ei și valoarea ei:
1. sunt bazate pe criterii predeterminate;
2. sunt non-discreționare, reflectând nivelul de experiență profesională și vechimea în muncă a personalului;
3. sunt transparente cu privire la valoarea individuală acordată membrului individual al personalului;
4. sunt permanente, adică sunt menținute pe o perioadă legată de rolul specific și de responsabilitățile organizaționale;
5. sunt non-revocabile;
6. valoarea permanentă nu este schimbată decât prin negociere colectivă sau în urma unei renegocieri în conformitate cu criteriile privind stabilirea salariilor prevăzute de cadrul legal de domeniu;
7. nu pot fi reduse, suspendate sau anulate de bancă decât în cazurile stipulate expres în cadrul legal pertinent;
8. nu prevăd stimulente pentru asumarea riscurilor;
9. nu depind de performanță.
129. Atunci când alocarea clară a unei componente ca și remunerația fixă nu este posibilă pe baza criteriilor prevăzute la pct. 128, aceasta trebuie considerată ca remunerație variabilă.
130. Componentele de remunerație care, fie fac parte dintr-o politică de remunerare la nivel de bancă și care întrunesc condițiile enumerate la pct. 128, fie reprezintă plăți obligatorii conform legislației în vigoare, sunt considerate remunerație fixă.
131. Următoarele componente ale remunerației sunt considerate și ele ca fiind fixe, unde toate situațiile similare sunt tratate în mod consecvent:
remunerație plătită personalului detașat, ținând cont de costul vieții și de cotele de impozit dintr-o altă țară;
alocații folosite pentru a majora salariul de bază fix în situații în care personalul lucrează în străinătate și primește o remunerație mai mică decât cea care i-ar fi plătită pe piața de muncă locală pentru o funcție comparabilă, în cazul în care sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
alocația este plătită în mod nediscriminatoriu tuturor angajaților aflați într-o situație similară;
alocația este acordată, deoarece personalul lucrează temporar în străinătate sau pe o altă funcție cu un nivel de remunerare ce necesită ajustare pentru a reflecta nivelurile de plată de pe piața respectivă;
nivelul plăților suplimentare este bazat pe criterii predeterminate;
durata alocației este legată de durata situației la care se face referire mai sus.
Secțiunea 4
Cazurile particulare privind componentele de remunerație
132. Remunerațiile variabile și fixe plătite personalului băncii pot consta din diferite elemente, inclusiv din plăți sau beneficii suplimentare sau auxiliare. Banca trebuie să analizeze beneficiile și să le aloce componentei variabile a remunerației cu condiția respectării criteriilor prevăzute în secțiunea 5 din prezentul capitol sau celei fixe cu condiția respectării criteriilor prevăzute în secțiunea 3 din prezentul capitol.
133. În cazul în care beneficiile se bazează pe rolul, funcția sau responsabilitatea organizațională a personalului, pentru a fi corect încadrate în componenta fixă a remunerației, ele trebuie să întrunească criteriile stipulate la pct. 128, ținând seama de următoarele aspecte particulare:
1. beneficiul este legat de un rol sau o responsabilitate organizațională și este acordat câtă vreme nu apar modificări majore cu privire la responsabilitățile și atribuțiile rolului în urma cărora personalul ar avea de fapt un alt rol sau o altă responsabilitate organizațională;
2. valoarea nu depinde de niciun alt factor în afară de îndeplinirea unui anumit rol sau a unei anumite responsabilități organizaționale și de criteriile stipulate la pct. 126;
3. orice alt membru al personalului ce îndeplinește același rol sau are aceeași responsabilitate organizațională și care se află într-o situație similară ar avea dreptul la un beneficiu similar, fără a aduce atingere pct. 126.
Secțiunea 5
Remunerație variabilă
134. Remunerația variabilă poate fi formată din instrumente financiare și/sau mijloace bănești. Băncile, după caz, trebuie să stabilească un raport echilibrat de instrumente financiare față de remunerația variabilă în mijloace bănești.
135. Raportul de remunerație variabilă acordată în instrumente financiare, calculat ca coeficient între valoarea remunerației variabile acordate în instrumente financiare și suma remunerației variabile acordate în mijloace bănești poate fi cel mult 0,5. Toate sumele trebuie evaluate în momentul acordării.
136. Remunerația variabilă formată din instrumente financiare trebuie să fie obiectul unei politici de conservare adecvate menite să alinieze stimulentele cu interesele băncii pe termen lung și poate fi reprezentată de o combinație echilibrată între următoarele elemente:
1) acțiuni sau alte valori mobiliare echivalente acțiunilor;
2) alte instrumente financiare în sensul pct. 16 din Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 109/2018 sau care pot fi complet convertite în instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 de bază.
137. La acordarea remunerației variabile garantate, cu ocazia angajării de personal nou, băncii nu i se permite să garanteze remunerația variabilă pentru o perioadă mai lungă decât pentru primul an de angajare.
138. Banca poate să acorde o singură dată remunerația variabilă garantată aceluiași membru al personalului. În situațiile în care personalul încheie un nou contract de la aceeași bancă, remunerația variabilă garantată nu se mai plătește.
139. Banca nu poate include valoarea remunerației variabile garantate în calculul raportului dintre componenta fixă și cea variabilă a remunerației totale pentru prima perioadă de performanță, în care remunerația variabilă garantată este acordată cu ocazia angajării de personal nou înainte de începerea primei perioade de performanță.
Secțiunea 6
Plățile compensatorii
140. Politicile de remunerare ale băncii trebuie să specifice posibila utilizare a plăților compensatorii, inclusiv valoarea maximă sau criteriile pentru determinarea acestor valori ce pot fi acordate personalului identificat ca plată compensatorie.
141. Plățile compensatorii trebuie considerate ca remunerație variabilă.
142. Plățile de remunerații obișnuite legate de durata unei perioade de preaviz nu trebuie considerate plăți compensatorii.
143. În cazurile de încetare a contractului, plățile compensatorii nu trebuie să ofere o recompensare disproporționată, ci o compensare adecvată a membrului personalului. Plata compensatorie nu trebuie acordată atunci când există o nereușită evidentă care permite încetarea imediată a contractului sau concedierea personalului.
144. Nereușitele personalului identificat trebuie evaluate de la caz la caz și cuprind următoarele situații:
1. când un membru al organului de conducere sau o persoană care deține o funcție-cheie nu mai este considerat că întrunește standardele de bună reputație, competență și calificare adecvată;
2. când un membru al personalului identificat a participat la sau este răspunzător de conduita ce a determinat pierderi semnificative pentru bancă;
3. când un membru al personalului identificat acționează contrar legislației în vigoare și reglementărilor interne.
145. Următoarele cuantumuri de plăți compensatorii nu trebuie luate în considerare în vederea calculării raportului dintre componenta fixă și cea variabilă ale remunerației și nici pentru aplicarea amânării și plata în instrumente financiare:
1. plățile compensatorii obligatorii conform legislației muncii, obligatorii în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești;
2. plățile efectuate pentru pierderea serviciului, în cazul în care acestea fac obiectul unei clauze de neconcurență prevăzute în contract și plătite în perioade viitoare până la valoarea remunerației fixe ce ar fi fost plătită pentru perioada de neconcurență, dacă personalul ar mai fi fost încă angajat.
Secțiunea 7
Remunerarea membrilor consiliului și a angajaților funcțiilor de control intern
146. Remunerarea membrilor consiliului trebuie să corespundă prerogativelor, sarcinilor, experienței și responsabilităților lor.
147. Pentru a aborda în mod corespunzător conflictele de interese, remunerația membrilor consiliului nu trebuie să includă mecanisme bazate pe stimulente în funcție de performanța băncii. Rambursarea costurilor către membrii consiliului și plata unei sume fixe pe oră sau zi de lucru, chiar dacă timpul ce trebuie remunerat/compensat nu este predefinit, sunt considerate remunerație fixă.
148. Funcțiile de control intern trebuie să fie independente și să aibă suficiente resurse, cunoștințe și experiență pentru a-și îndeplini sarcinile cu privire la politica de remunerare a băncii. Funcțiile de control intern trebuie să coopereze activ și periodic între ele și cu alte funcții și comitete relevante cu privire la politica de remunerare și riscurile ce pot apărea din politicile de remunerare.
149. Remunerarea personalului cu funcții de control intern trebuie să permită băncii să angajeze personal calificat și cu experiență în aceste funcții.
150. Remunerarea funcțiilor de control intern trebuie să fie predominant fixă pentru a reflecta natura responsabilităților lor.
151. Metodele folosite pentru determinarea remunerației variabile a funcțiilor de control intern nu trebuie să compromită obiectivitatea și independența personalului.
TITLUL IV
MECANISMUL CONTROLULUI INTERN ŞI ORGANIZAREA FUNCȚIILOR DE CONTROL INTERN
Capitolul I
CERINŢE PRIVIND MECANISMUL DE CONTROL INTERN
152. Banca trebuie să dispună de propriul mecanism de control intern, care trebuie să asigure gestionarea eficientă a băncii, desfășurarea activităților financiare într-un mod sigur şi prudent, conformarea cu prevederile legislației, precum şi protejarea intereselor deponenților și a altor creditori ai băncii.
153. Obiectivele controlului intern sunt: identificarea, monitorizarea adecvată şi minimizarea riscurilor aferente activităților financiare desfășurate, exercitarea controlului asupra respectării de către bancă a legislației, asigurarea securității informației, transparenței structurii de proprietate şi de control asupra băncii, soluționării conflictelor de interese, asigurarea unui nivel necesar de securitate care ar corespunde naturii, caracterului şi volumului tranzacțiilor efectuate.
154. La elaborarea, organizarea şi implementarea mecanismului de control intern, banca va ține cont de volumul, numărul, tipul, complexitatea şi diversitatea tranzacțiilor, de gradul de risc asociat cu fiecare domeniu de activitate, volumul controlului din partea organelor de conducere asupra activității zilnice, gradul de centralizare şi/sau descentralizare a băncii, gradul de utilizare a sistemului informatic.
155. La elaborarea, organizarea şi implementarea mecanismului de control intern, banca va determina domeniul aplicării şi tipul procedeelor de control intern care urmează a fi implementate. Factorul legat de costul stabilirii şi menținerii mecanismului de control intern nu poate servi drept motiv ce justifică neimplementarea unor procedee adecvate şi eficiente de control intern.
156. Mecanismul de controlul intern al băncii trebuie să implice participarea organului de conducere al băncii şi personalul acesteia, indiferent de funcția ocupată, să contribuie la sporirea veniturilor băncii, minimizarea cheltuielilor, să asigure autorizarea şi efectuarea cheltuielilor conform destinației, protejarea adecvată a activelor, limitarea şi înregistrarea corectă a obligațiilor, limitarea şi/sau diminuarea riscurilor.
157. Mecanismul de control intern trebuie să asigure cel puțin următoarele:
1. activitățile sunt planificate şi conduse în mod ordonat, prudent şi eficient;
2. tranzacțiile şi operațiunile sunt efectuate, iar angajamentele sunt îndeplinite în conformitate cu limitele competențelor profesionale și funcționale ale membrilor organului de conducere şi ale personalului băncii;
3. organul de conducere este capabil să asigure protejarea activelor şi controlul tranzacțiilor cu pasivele, existența măsurilor de minimizare a riscului pierderilor, încălcărilor şi fraudelor, erorilor, precum şi a măsurilor de identificare a acestora, să administreze nivelul adecvat al capitalului, lichidității, profitabilității şi calității activelor băncii şi să determine riscul pierderilor în procesul efectuării tranzacțiilor şi rezervele necesare pentru eventuale pierderi de la credite şi alte active, precum şi de la angajamentele din afara bilanțului;
4. organul de conducere este capabil să asigure întocmirea rapoartelor complete şi corecte în conformitate cu actele normative şi reflectarea informației veridice, complete şi oportune în registrele contabile şi alte registre;
5. guvernanța corporativă permite organului de conducere să urmărească obiectivele ce sunt în interesul băncii şi facilitează monitorizarea eficientă a activității acesteia;
6. organul de conducere este capabil să organizeze, să supravegheze şi să verifice în mod regulat integritatea proprietății băncii şi a mijloacelor de securitate.
Capitolul II
CERINŢE PRIVIND ACTIVITĂŢILE ŞI PROCEDEELE DE CONTROL INTERN
158. Activitățile de control intern trebuie să fie adaptate specificului activității băncii şi să corespundă modului în care activitatea acesteia este structurată, organizată şi administrată, tipului, volumului, numărului şi complexității tranzacțiilor şi operațiunilor efectuate şi să includă cel puțin următoarele:
1. controale organizatorice şi administrative;
2. metode de dirijare a activității;
3. separarea funcțiilor şi obligațiilor;
4. procedee de autorizare şi aprobare a activităților;
5. procedee de ținere a evidenței;
6. procedee de securitate;
7. procedee de verificare;
8. procedee de evaluare;
9. procedee de administrare şi control al riscurilor;
10. procedee de asigurare a continuității activității.
159. În cadrul controalelor organizatorice şi administrative, banca va elabora şi va dispune cel puțin de:
1. documente explicite despre obiectivele politicilor şi strategiilor pe termen scurt şi pe termen lung ale băncii;
2. documente în care se descriu funcțiile şi obligațiile personalului, modul de raportare şi comunicare;
3. documente în care se descriu procedurile contabile, de deschidere/modificare/închidere a conturilor bancare, de documentare referitor la sistemul de evidență contabilă, inclusiv un registru al schimbărilor din sistem, în care se indică data şi numele persoanelor care au autorizat şi realizat implementarea acestora;
4 documente care să conțină descrierea procedurilor privind controlul intern în toate domeniile de activitate, inclusiv controalele operaționale zilnice, automatizate şi manuale;
5. un registru cu semnăturile persoanelor autorizate, inclusiv specimenele de semnături, cu determinarea pentru fiecare dintre aceste persoane a limitei competențelor profesionale și funcționale (împuternicirilor) lor; registrul va fi actualizat în funcție de modificarea circumstanțelor aferente subiectelor specificate în registru;
6. documente aferente reglementării proceselor de externalizare ale unor activități, care să determine inclusiv cerințele cu privire la modul de ajustare şi perfecționare a mecanismului de control intern, a sistemului de raportare internă şi a funcției de audit intern, pentru a se asigura că activitățile externalizate nu afectează capacitatea băncii de a desfășura o guvernanță corporativă eficientă;
7. un registru al proceselor-verbale ale adunării generale a acționarilor cu specificarea subiectelor discutate; un registru al documentelor interne; corespondenței cu persoane juridice/fizice, cu organe ale statului, inclusiv cu organele de drept cu privire la credite şi alte active;
8. proceduri clare privind cunoașterea proprietarilor direcți, indirecți ai acțiunilor băncii, inclusiv a beneficiarilor efectivi ai acestora, precum și cunoașterea de către bancă a eventualelor activități concertate ale acestora şi legăturile între proprietarii băncii şi debitorii săi;
9. proceduri clare privind cunoașterea persoanelor afiliate băncii, inclusiv cunoașterea tuturor criteriilor de afiliere a membrilor consiliului băncii şi bancă;
10. proceduri privind securitatea activelor băncii față de furt, abuz, utilizare incorectă şi față de orice formă de distrugere;
11. proceduri de evaluare independentă şi obiectivă ale garanțiilor reale și personale, ce vor stabili modalitatea şi criteriile de selectare a persoanelor pentru evaluarea garanțiilor reale și personale, care pot fi persoane terțe sau o funcție internă, metode de monitorizare a valorii garanțiilor reale și personale, metode de evaluare a oportunității şi corectitudinii metodologiei aplicate de către bancă la estimarea valorii garanțiilor reale și personale.
160. În cadrul metodelor de dirijare a activităților, banca trebuie să asigure efectuarea de către subdiviziunile relevante, cel puțin, a următoarelor activități:
1. monitorizarea, cu periodicități stabilite (permanent, zilnic, săptămânal, lunar şi/sau trimestrial), a mărimii expunerilor la risc, confruntându-le cu limitele stabilite, întocmirea rapoartelor pe marginea acestei monitorizări, indicând în special pozițiile de risc care au depășit limitele stabilite;
2. elaborarea procedurilor de identificare, raportare şi lichidare a încălcărilor şi a neajunsurilor în activitate, care să asigure evaluarea corectă şi sistematică a angajamentelor în raport cu limitele stabilite, expunerea în scris a explicațiilor privind acțiunile referitor la pozițiile care depășesc limitele admisibile şi indicarea pozițiilor care sunt pe cale de a depăși aceste limite;
3. elaborarea procedurilor care asigură transmiterea în mod regulat a informației veridice şi complete organului de conducere al băncii, precum și funcțiilor de control relevante;
4. verificarea regulată, cel puțin, a realizării a politicii stabilite şi a procedurilor legate de efectuarea tranzacțiilor purtătoare de risc de credit şi a altor tranzacții, a calității portofoliului de credite, a tranzacțiilor care cuprind plăți în avans, a plasărilor în alte bănci şi a garanțiilor acordate în vederea depistării, în timp util, a problemelor legate de tranzacțiile respective, oferind și funcțiilor de control relevante și organului de conducere posibilitatea de a evalua impactul lor asupra activității băncii, dar în special asupra stabilității acesteia;
5. verificarea periodică, în conformitate cu politicile interne ale băncii, a profiturilor realizate şi nerealizate şi a pierderilor care rezultă din activele financiare disponibile pentru vânzare;
6. verificarea lunară a rapoartelor privind rezultatele actuale şi analiza performanței, atât separat, cât şi în mod consolidat, în comparație cu bugetele operaționale şi cu rezultatele perioadei contabile precedente;
7. obținerea, deținerea şi actualizarea în conformitate cu anexa nr.1 şi anexa nr.2 la prezentul regulament a documentelor şi a informațiilor relevante privind:
a) proprietarii direcți, indirecți, inclusiv beneficiarii efectivi ai deținerilor în capitalul băncii;
b) debitorii băncii, care au beneficiat de credite şi leasing financiar, inclusiv deținători direcți, indirecți şi beneficiarii efectivi ai acestora, cu excepția:
- băncilor debitoare care au beneficiat de credite şi leasing financiar;
- debitorilor, cărora banca le-a acordat credite şi leasing financiar, al căror sold total pentru un debitor constituie până la 100 mii lei inclusiv – în cazul persoanei fizice, până la 300 mii lei inclusiv – în cazul întreprinzătorului individual, titularului patentei, altei persoane fizice care desfășoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licențiată ori autorizată şi până la 500 mii lei inclusiv – în cazul persoanei juridice;
Informația acumulată de la debitor se prezintă de către acesta prin completarea unui chestionar, care este confirmat de debitor prin semnătură.
Pentru debitorii, al căror sold total se situează sub limitele stabilite mai sus, băncile vor forma chestionare simplificate, care au drept scop identificarea gradului de afiliere a acestora cu banca.
8) existența sau lipsa afilierii membrilor consiliului băncii față de aceasta, cu excepția afilierii determinate prin calitatea de membru al consiliului băncii;
9) verificarea statutului fiscal şi a obligațiilor băncii în baza legislației fiscale;
10) verificarea regulată a stării tehnice a mijloacelor de securitate fizică a băncii şi a activelor acesteia.
161. Banca trebuie să se asigure că metodele de dirijare, modul în care informația este acumulată, evaluată, prezentată, gradul de detaliere a acesteia vor varia în funcție de nivelul ierarhic al personalului care gestionează informația în cauză. În mod similar, importanța şi metodele vor determina nivelul corespunzător al personalului necesar pentru îndeplinirea indicațiilor.
162. Banca trebuie să asigure separarea funcțiilor şi a obligațiilor pentru a reduce riscul manipulării intenționate, al infracțiunilor sau al erorilor şi a spori eficiența controlului asupra tranzacțiilor şi operațiunilor băncii. În acest scop, banca este obligată să dispună de proceduri de separare a funcțiilor şi obligațiilor pentru a se asigura cel puțin că:
1. diferite persoane sunt responsabile pentru păstrarea registrelor, activelor, pentru autorizarea, inițierea şi supravegherea tranzacțiilor şi angajamentelor asumate;
2. funcțiile de autorizare/aprobare, de executare, de înregistrare, de custodie (păstrare), de elaborare a registrelor şi a sistemelor de înregistrări şi evidență electronică, aplicarea acestora în operațiunile zilnice sunt separate;
3. separarea se face astfel, încât nicio persoană să nu poată în niciun mod (intenționat sau neintenționat) să-şi însușească activele băncii sau ale clienților acesteia nelegitim, să falsifice informațiile sau să înregistreze incorect tranzacțiile şi operațiunile.
163. Procedurile de autorizare și aprobare ale băncii trebuie să asigure cel puțin următoarele:
1. efectuarea tranzacțiilor şi a operațiunilor în conformitate cu cerințele de autorizare şi aprobare a acestora care prevăd stabilirea limitelor în funcție de împuternicirile deținute şi condițiile acordării de către conducerea băncii a unei autorizări/aprobări;
2. efectuarea tranzacțiilor şi a operațiunilor în conformitate cu deciziile organelor de conducere ale băncii şi cu împuternicirile de autorizare şi aprobare atribuite.
164. Procedurile de evidență ale băncii trebuie să asigure, cel puțin, următoarele:
1. înregistrarea corectă a tranzacțiilor autorizate/aprobate, existente şi viitoare, spot, forward sau orice alt tip de instrumente derivate în registrele contabile într-un mod, care asigură că acestea pot fi înregistrate în bilanț în perioada în care sunt reflectate şi în raportul de profit şi pierderi în perioada la care se referă;
2. imposibilitatea înregistrării faptelor economice și a tranzacțiilor care nu corespund realității;
3. existența de facto a activelor şi pasivelor trecute în registrele contabile sau în alte tipuri de registre;
4. trecerea zilnică în registru a tranzacțiilor, reflectarea completă, adecvată şi în timp util în evidența contabilă a băncii a tuturor tranzacțiilor efectuate, precum şi întocmirea bilanțului contabil la sfârșitul fiecărei zile;
5. efectuarea controlului complet şi eficient asupra registrelor contabile şi sistemelor de înregistrări şi evidență electronice;
6. verificarea corectitudinii aritmetice a înregistrărilor; păstrarea şi controlul totalurilor, verificărilor conturilor de regularizare şi ale bilanțurilor de verificare; verificarea prin sistemul de evidență contabilă a documentelor; raportarea către organul executiv a erorilor şi necorespunderilor depistate;
7. evidența (înscrierea în registru) documentelor în baza cărora s-a înregistrat o tranzacție şi care demonstrează că aceasta a fost trecută în evidența contabilă sau alte registre.
165. Procedurile de securitate ale băncii trebuie să includă cerințe privind sistemele şi echipamentele de protecție, în special ce țin de precauția fizică pentru activele şi bunurile portabile, negociabile, de schimb şi cele la purtător prin utilizarea cartotecilor încuiate pentru formularele de evidență strictă neutilizate, precum şi cerințe privind casele de bani ignifuge pentru protecția mijloacelor bănești, a titlurilor de valoare şi care vor asigura, cel puțin:
1) securitatea şi custodia fizică a activelor proprii, atribuirea responsabilității anumitor persoane autorizate, ale căror funcții nu au tangență cu ținerea evidenței contabile;
2) limitarea atât a accesului fizic direct, cât şi a celui documentar indirect la active şi bunuri, prin acordarea accesului doar persoanelor autorizate;
3) securitatea şi custodia bunurilor deținute în numele clienților sau al altor persoane fie în numele lor, fie în numele unei persoane numite în locul lor;
4) protejarea registrelor contabile şi a altor tipuri de registre ale băncii.
166. Banca trebuie să dispună de proceduri de verificare care să asigure, cel puțin, următoarele:
1. corespunderea permanentă a registrelor contabile cu activele, documentele şi conturile de regularizare respective. Periodicitatea verificării se va stabili în funcție de volumul şi tipul tranzacțiilor trecute printr-un anumit cont verificat şi de mărimea (soldul) contului de bilanț;
2. determinarea naturii şi a volumului diferențelor depistate în urma verificării; investigarea pozițiilor de verificare, inclusiv a clearingului şi ulterior, după caz, ajustarea registrelor contabile cu autorizarea persoanelor care dispun de astfel de împuterniciri;
3. argumentarea divergențelor dintre bilanțurile de la finele unei perioade contabile şi de la începutul altei perioade şi raportarea oricăror altor divergențe persoanelor care dispun de astfel de împuterniciri;
4. schimbul rapid de confirmări ale tranzacțiilor;
5. organizarea, realizarea şi verificarea controlului primar zilnic asupra tranzacțiilor şi operațiunilor derulate şi a celor anulate.
167. Procedurile de evaluare ale băncii trebuie să asigure, cel puțin, următoarele:
1. activele deținute pentru vânzare și/sau tranzacționare sunt reevaluate în mod regulat la prețurile verificate independent de alte persoane care dețin în gestiune activele respective (ține de competența oficiului de suport (back/middle office);
2. valoarea activelor, pasivelor, drepturilor şi obligațiilor din afara bilanțului este revizuită şi evaluată regulat, dar nu mai rar decât o dată pe an (cu excepția mijloacelor fixe (clădiri, construcții speciale) a căror valoare se modifică nesemnificativ evaluarea este determinată de politica de contabilitate a băncii);
3. se formează şi se înregistrează rezerve şi alte ajustări aferente acestor active pentru a asigura corespunderea cu prevederile legislației, inclusiv cu actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei, cu standardele de contabilitate şi politica de contabilitate a băncii.
168. În cadrul procedeelor de administrare şi control ale riscurilor, banca trebuie să se conducă de politicile privind administrarea riscurilor şi să dispună de proceduri care vor asigura administrarea şi controlul atât a riscurilor care sunt controlabile de către bancă (aferente activelor şi pasivelor, precum şi pozițiilor din afara bilanțului, clauzelor contractuale asigurătorii), cât şi a celor necontrolabile (evenimente şi condiții economice generale, mediul concurențial, dezastre naturale, acte teroriste).
169. Procedurile de administrare a riscurilor, în cazul riscurilor controlabile, trebuie să contribuie la adoptarea de către bancă a deciziei privind asumarea integrală a acestor riscuri sau asumarea parțială şi măsura în care le va reduce prin proceduri de control. În cazul riscurilor necontrolabile, aceste proceduri trebuie să asigure posibilitatea băncii de a decide dacă le acceptă sau dacă le elimină ori reduce nivelul activităților afectate de riscurile respective.
170. Banca trebuie să dispună de proceduri de asigurare a continuității activității, în acest sens, banca este obligată să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea continuității activității în orice moment, indiferent de împrejurări şi pe toate direcțiile de activitate. În acest scop, banca este obligată să elaboreze şi să implementeze proceduri care să asigure în cazul unui incident generator de disfuncționalități menținerea şi/sau restabilirea activităților de bază.
171. În vederea asigurării unei abordări complexe şi eficiente a procesului de planificare şi asigurare a continuității activităților, banca va examina, cel puțin:
1) riscurile care ar putea conduce la incidente capabile să creeze disfuncționalități la nivelul activităților de bază ale băncii;
2) impactul incidentelor asupra activităților de bază;
3) strategiile de restabilire a activităților de bază şi planurile de continuitate a acestora;
4) planurile de testare a procedurilor de continuitate;
5) programele de instruire a personalului băncii;
6) programele de comunicare şi administrare a situațiilor de criză;
7) planurile şi procedurile de asigurare a continuității activităților externalizate şi de restabilire, ca rezultat al unor situații excepționale identificate în baza analizei de risc, care se testează periodic în vederea asigurării corespunderii acestora politicilor şi procedurilor cu privire la externalizare.
Capitolul III
ORGANIZAREA FUNCŢIILOR DE CONTROL INTERN
Secțiunea 1
Prevederi generale privind funcțiile de control intern
172. Funcțiile de control intern trebuie să includă o funcție de administrare a riscurilor, o funcție de conformitate și o funcție de audit intern. Funcția de administrare a riscurilor și cea de conformitate trebuie să fie verificate de către funcția de audit intern.
173. Funcția de administrare a riscurilor şi funcția de conformitate pot fi combinate, dar funcția de audit intern nu poate fi combinată cu altă funcție de control intern.
174. În cazul în care banca este o filială a unei bănci licențiate în alt stat, precum şi în cazul sucursalei băncii din alt stat, funcțiile de control intern se conformează principiilor stabilite de către banca din țara de origine, cu condiția respectării cerințelor stabilite de legislația națională şi de prezentul regulament.
175. Funcțiile de control intern trebuie să dispună de acces la resurse financiare și umane suficiente pentru a-și putea realiza rolul. Acestea trebuie să aibă un număr suficient de personal calificat. Personalul trebuie să fie în permanență calificat şi să beneficieze de instruire, după caz.
176. Funcțiile de control intern trebuie să dispună de sisteme şi asistență IT corespunzătoare, cu acces la informațiile interne şi externe necesare pentru îndeplinirea responsabilităților lor. Acestea trebuie să dispună de acces la toate informațiile necesare cu privire la toate liniile de activitate care suportă riscuri, în special la cele care pot genera riscuri semnificative pentru bancă.
177. Funcțiile de control intern trebuie să dispună de independență. Pentru aceasta următoarele criterii trebuie respectate:
1) angajații funcțiilor de control intern nu îndeplinesc sarcini operaționale care intră în sfera activităților pe care funcțiile de control intern sunt prevăzute a le monitoriza și/sau controla;
2) acestea sunt separate din punct de vedere organizațional de activitățile pe care sunt însărcinate să le monitorizeze și/sau să le controleze;
3) fără a aduce atingere responsabilității generale a membrilor organului de conducere pentru bancă, șeful funcției de control intern nu trebuie să fie subordonat unei persoane care răspunde de administrarea activităților pe care le monitorizează și le controlează funcția de control intern;
4) remunerarea personalului care exercită funcții de control intern nu trebuie să fie corelată cu îndeplinirea activităților pe care funcția de control intern le monitorizează și/sau le controlează și nu trebuie să compromită astfel obiectivitatea acestuia.
178. Șefii funcțiilor de control intern trebuie să fie numiți de consiliul băncii şi nu pot fi demiși/concediați fără aprobarea prealabilă a consiliului băncii.
179. Consiliul băncii trebuie să le confere șefilor funcțiilor de control autoritatea şi statutul necesar pentru a-şi îndeplini responsabilitățile și să asigure independența acestora de liniile de activitate și de subdiviziunile pe care le controlează. În acest scop, șefii funcțiilor de control poartă responsabilitate, în mod direct, în fața consiliului băncii. Performanța funcțiilor de control trebuie să fie analizată de către consiliul băncii sau de către comitetul de numiri cu informarea consiliului băncii despre rezultatele analizei.
180. Șefii funcțiilor de control intern trebuie să dispună de posibilitatea de a avea acces şi de a raporta direct consiliului băncii pentru a semnala probleme şi a avertiza consiliul, după caz, atunci când există evoluții specifice care afectează sau ar putea afecta activitatea băncii.
181. Banca trebuie să dispună de procese documentate pentru atribuirea postului de șef al unei funcții de control intern sau pentru retragerea responsabilităților acestuia. Banca trebuie să informeze Banca Națională a Moldovei cu promptitudine cu privire la numirea sau demiterea/ concedierea, precum şi cu privire la motivele principale pentru demiterea/concedierea unui șef al unei funcții de control intern.
182. Funcția de administrare a riscurilor şi funcția de conformitate trebuie să participe la aprobarea produselor noi sau a modificărilor semnificative aduse produselor, proceselor şi sistemelor existente. Contribuția acestora trebuie să includă o evaluare completă şi obiectivă a riscurilor decurgând din noile activități, într-o varietate de scenarii, a oricăror eventuale deficiențe din cadrul de administrare a riscurilor şi din cel de control intern, precum şi a capacității băncii de a administra orice nou risc în mod eficient. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să posede de o viziune și o perspectivă clară asupra introducerii de noi produse (sau a unor modificări semnificative ale produselor, proceselor şi sistemelor existente) între diferite linii de activitate şi portofolii, dar şi competența de a solicita ca modificările acestor produse să fie aprobate la nivel de organ de conducere.
183. Sarcinile operaționale ale funcțiilor de control intern pot fi externalizate parțial sau integral, însă șefii funcțiilor de control intern şi organul de conducere rămân în continuare responsabili pentru aceste activități şi pentru menținerea unei funcții de control intern adecvate în cadrul băncii.
Secțiunea 2
Rolul şi responsabilitățile funcției de administrare a riscurilor
184. Banca trebuie să dispună de funcția de administrare a riscurilor, aflată sub directa supraveghere şi responsabilitate a consiliului băncii, a cărei independență în activitate va fi asigurată prin raportarea nemijlocită consiliului băncii. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie adecvată în raport cu natura, dimensiunea şi complexitatea activității desfășurate de bancă și să considere natura, amploarea şi complexitatea diferitelor riscuri la care banca este expusă.
185. Funcția de administrare a riscurilor nu trebuie să fie limitată în dreptul de acces la informațiile şi procesele considerate necesare pentru a-şi forma opinia şi a trage anumite concluzii şi nu trebuie să fie implicată în efectuarea nemijlocită sau evidența tranzacțiilor şi/sau a operațiunilor băncii.
186. Consiliul băncii este obligat să asigure condiţii pentru ca funcţia de administrare a riscurilor să fie implicată în mod activ la o etapă incipientă în elaborarea strategiei de risc a băncii şi asigurarea faptului că aceasta a instituit procese eficiente de administrare a riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să prezinte consiliului băncii toate informaţiile relevante privind riscurile pentru a permite acestuia să stabilească nivelul apetitului la risc al băncii. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să evalueze soliditatea şi durabilitatea strategiei privind administrarea riscurilor şi a apetitului la risc.
187. Funcția de administrare a riscurilor va fi responsabilă, cel puțin, de următoarele:
1) identificarea riscurilor la care este supusă banca, măsurarea, evaluarea şi monitorizarea acestor riscuri şi a expunerii reale a băncii la riscurile respective;
2) determinarea poziției capitalului şi a lichidității în contextul riscurilor la care este supusă banca;
3) monitorizarea şi evaluarea consecințelor acceptării anumitor riscuri, măsurilor de atenuare a impactului acestora şi corespunderii nivelului riscurilor respective nivelului de toleranță la risc;
4) raportarea către organul de conducere al băncii şi emiterea recomandărilor relevante.
188. Rolul funcţiei de administrare a riscurilor în identificarea, cuantificarea, evaluarea, administrarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor este următor:
1) să se asigure de faptul că au fost identificate, evaluate, cuantificate, monitorizate, administrate şi raportate corespunzător toate riscurile de către subdiviziunile relevante din cadrul băncii;
2) să asigure faptul că identificarea şi evaluarea nu sunt bazate exclusiv pe informaţii cantitative sau rezultate ale modelului, dar iau în considerare, de asemenea, abordări calitative, precum şi să ţină organul de conducere la curent cu privire la ipotezele utilizate şi la posibilele deficienţe ale modelelor de riscuri şi ale analizei riscurilor;
3) să se asigure că tranzacţiile cu persoanele afiliate sunt analizate şi că riscurile pe care acestea le prezintă pentru bancă sunt identificate şi evaluate în mod corespunzător;
4) să se asigure că toate riscurile identificate sunt monitorizate eficace de către subdiviziunile operaţionale relevante ale băncii;
5) să monitorizeze periodic profilul de risc efectiv al băncii şi examinarea acestuia în raport cu obiectivele strategice şi apetitul la risc;
6) să analizeze tendinţele şi să recunoască riscurile noi sau emergente şi să analizeze intensificarea riscurilor care apar ca urmare a modificării circumstanțelor şi condiţiilor. De asemenea, să revizuiască periodic rezultatele actuale ale riscurilor în raport cu estimările anterioare pentru a evalua şi îmbunătăţi acurateţea şi eficacitatea procesului de administrare a riscurilor;
7) să evalueze posibile modalităţi de reducere a riscurilor. Raportarea către organul de conducere trebuie să includă propunerea măsurilor adecvate de reducere a riscurilor.
189. Funcția de administrare a riscurilor va conlucra în mod permanent cu consiliul băncii şi comitetele specializate ale consiliului, mai ales cu comitetul de administrare a riscurilor, pentru luarea deciziilor adecvate ce țin de expunerea băncii la risc. În afară de raportările periodice, funcția de administrare a riscurilor va raporta la necesitate consiliului băncii referitor la riscurile semnificative la care este expusă banca.
190. Funcția de administrare a riscurilor va evalua, în mod independent, încălcările la nivelul apetitului pentru risc sau ale limitelor, inclusiv constatarea cauzei şi efectuarea unei analize juridice şi economice a costului real al închiderii, reducerii sau acoperirii expunerii în raport cu costul potenţial al menţinerii acesteia. Funcţia de administrare a riscurilor va informa subdiviziunile operaţionale vizate şi organul de conducere şi va recomanda posibile remedii. Funcţia de administrare a riscurilor va raporta direct consiliului băncii atunci când o încălcare este semnificativă, fără a aduce atingere faptului că, funcţia de administrare a riscurilor raportează altor/informează alte funcţii şi comitete specializate.
191. Înaintea luării decizei cu privire la schimbările semnificative, la tranzacţiile excepţionale sau la tranzacțiile individuale semnificative, funcţia de administrare a riscurilor se va implica în evaluarea impactului unor astfel de schimbări şi tranzacţii asupra riscului general al băncii, va evalua modul în care riscurile identificate pot afecta capacitatea băncii de a-şi administra profilul de risc, lichiditatea şi capitalul în condiţii normale şi nefavorabile şi va raporta constatările sale direct organului de conducere înainte de luarea deciziei.
192. Personalul funcției de administrare a riscurilor trebuie să dispună de suficientă experiență şi calificări, inclusiv cunoștințe referitor la piață, la produse, la tehnici şi proceduri de administrare a riscurilor şi trebuie să aibă acces la acţiuni periodice de instruire.
193. Șeful funcției de administrare a riscurilor raportează direct consiliului băncii cu privire la evoluțiile contrare toleranței la risc stabilite în strategiile şi politicile băncii şi comunică acest fapt membrilor organului executiv şi, după caz, comitetului de audit.
194. Șeful funcţiei de administrare a riscurilor fără impedimente trebuie să raporteze şi să aibă acces direct la consiliul băncii sau la comitetul de administrare a riscurilor. Interacţiunea dintre șeful funcţiei de administrare a riscurilor şi consiliul / şi funcţiilor de control relevante trebuie să aibă loc în mod regulat, iar șeful funcției de administrare a riscurilor trebuie să aibă posibilitatea de a se întâlni cu consiliul sau cu comitetul de administrare a riscurilor, fără ca membrii organului executiv să fie prezenţi.
195. Șeful funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să aibă un statut organizaţional, autoritate şi abilităţi necesare pentru a supraveghea activităţile băncii în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor. Șeful funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiunile aferente poziţiei deţinute.
196. Șeful funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să aibă capacitatea de a interpreta şi gestiona riscurile într-o manieră clară şi inteligibilă şi de a se angaja ori de câte ori e nevoie în discuţii constructive cu părţile vizate, cu privire la subiectele-cheie legate de riscuri.
197. Șeful funcției de administrare a riscurilor poate participa la ședințele comitetului de credite al băncii fără drept de vot sau consiliul băncii poate să-i atribuie dreptul de veto asupra hotărârilor comitetului respectiv. Participarea acestuia trebuie să fie condiționată de beneficiile pe care acesta le aduce în procesul de luare a deciziilor prin furnizarea de informații privind expunerile potențiale (și practicile de subscriere a creditelor).
198. Banca poate să aibă un membru în organul executiv, cu responsabilitatea generală pentru funcția de administrare a riscurilor băncii (Chief Risk Officer, în continuare: CRO). Activitatea acestei persoane trebuie să fie separată şi distinctă de alte funcții executive şi nu poate fi combinată cu alte funcții ale membrilor organului de conducere, legate de activități generatoare a profiturilor, a șefilor funcțiilor de control intern, cu excepția șefului funcției de administrare a riscurilor sau a șefului funcției combinate conform pct. 173.
199. CRO-ul are responsabilitatea principală pentru supravegherea dezvoltării şi punerea în aplicare a funcției de administrare a riscurilor în cadrul băncii. Aceasta include consolidarea continuă a competențelor personalului şi îmbunătățirea sistemelor, politicilor, proceselor, modelelor cantitative şi rapoartelor ce țin de administrarea riscurilor, necesare pentru a se asigura că, capacitățile băncii de administrare a riscurilor sunt suficient de robuste şi eficiente pentru a sprijini pe deplin obiectivele strategice şi toate activitățile care implică riscuri.
200. CRO-ul este responsabil pentru sprijinirea consiliului în angajamentul său de a supraveghea elaborarea apetitului la risc al băncii şi a raportului privind apetitul la risc şi pentru transpunerea apetitului la risc într-o structură de limite de risc. CRO-ul, împreună cu executivul, trebuie să se implice activ în monitorizarea performanțelor în raport cu asumarea riscurilor şi aderența la limitele de risc. Responsabilitățile CRO-ului includ, de asemenea, gestionarea şi participarea la procesele de luare a deciziilor-cheie (de exemplu, planificarea strategică, planificarea capitalului şi lichidității, produselor şi serviciilor noi, proiectarea şi funcționarea remunerării).
201. CRO-ul trebuie să fie independent şi să aibă responsabilități distincte de alte funcții executive. Acest lucru necesită ca CRO-ul să aibă acces la toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. CRO-ul, cu toate acestea, nu ar trebui să aibă responsabilitate financiară sau de conducere cu privire la liniile de afaceri operaționale sau funcții generatoare de venituri şi nu trebuie să existe o cumulare a funcțiilor. În timp ce liniile formale de raportare pot varia în funcție de bancă, CRO-ul trebuie să raporteze şi să aibă acces direct fără impedimente la consiliu sau comitetul de administrare a riscurilor. CRO-ul trebuie să aibă capacitatea de a interpreta şi de a aborda riscul într-un mod clar şi uşor de înţeles şi să se implice, în mod eficient, într-un dialog constructiv cu consiliul şi executivul băncii, privind aspectele-cheie ce ţin de riscuri. Interacțiunea dintre CRO şi consiliu şi / sau comitetul de administrare a riscurilor trebuie să aibă loc în mod regulat, iar CRO-ul trebuie să aibă capacitatea de a se întâlni cu consiliul sau comitetul de administrare a riscurilor, fără ca membrii organului executiv să fie prezenți.
Secțiunea 3
Rolul şi responsabilitățile funcției de conformitate
202. Banca trebuie să dispună de o funcție independentă de conformitate, care nu este implicată în nicio activitate de afaceri şi suport al liniilor de afaceri şi a cărei independență în activitate este asigurată prin raportarea nemijlocită consiliului băncii.
203. Rolul funcției de conformitate este de a asista organul de conducere în identificarea, evaluarea, monitorizarea şi raportarea riscului asociat activităților desfășurate de bancă prin oferirea de consultanță privind corespunderea activității desfășurate cu prevederile cadrului de reglementare, ale normelor şi standardelor proprii, ale codului de conduită şi prin furnizarea de informații legate de evoluțiile în acest domeniu.
204. Funcția de conformitate nu trebuie implicată în efectuarea nemijlocită, suportul sau evidența tranzacțiilor şi/sau a operațiunilor băncii sau cumulată cu o funcție de efectuare, de suport sau de evidență a tranzacțiilor şi/sau a operațiunilor băncii.
205. Personalul funcției de conformitate va emite recomandări organului de conducere ale băncii cu privire la respectarea legilor, regulilor şi standardelor, inclusiv informarea acestora despre situația actualizată în domeniul respectiv şi despre posibilul impact al oricăror schimbări asupra băncii.
206. Responsabilitățile funcției de conformitate trebuie să fie îndeplinite în baza unui program care să cuprindă, cel puțin:
1) implementarea şi revizuirea politicilor şi procedurilor specifice;
2) evaluarea riscului de conformitate, testarea şi informarea personalului băncii asupra aspectelor de conformitate;
3) verificarea corespunderii noilor produse şi noilor proceduri cadrului de reglementare şi amendamentelor acestuia incluse în actele normative adoptate, ale căror prevederi vor deveni aplicabile ulterior;
4) elaborarea şi aplicarea metodologiilor de evaluare a riscului de conformitate, prin utilizarea unor indicatori de performanță (se prezumă orice încălcare identificată şi/sau deficiențe, precum şi măsurile corective recomandate pentru a le înlătura), care vor fi dezvoltați prin prelucrarea, agregarea sau filtrarea datelor ce indică potențialele probleme de conformitate;
5) monitorizarea şi testarea conformității pe baza unor testări relevante şi comunicarea rezultatelor potrivit liniilor de raportare ale băncii, în conformitate cu procedurile interne de administrare a riscurilor.
207. Personalul funcției de conformitate are următoarele drepturi:
1) să comunice din proprie inițiativă cu orice angajat al băncii şi să aibă acces la orice înregistrări, informație sau documente necesare pentru a-i permite îndeplinirea responsabilităților;
2) să efectueze investigații asupra încălcărilor posibile ale politicii de conformitate şi să dezvăluie liber constatările organelor de conducere;
3) să propună recomandări în scopul corectării situațiilor de neconformitate constatate.
208. În cazul în care, pe parcursul investigațiilor, se constată nereguli sau încălcări ale politicii de conformitate, șeful funcției de conformitate raportează imediat consiliului băncii și informează organul executiv.
209. Șeful funcției de conformitate raportează în mod regulat consiliului băncii asupra oricăror aspecte legate de riscul de conformitate, precum şi asupra activității funcției de conformitate.
210. Personalul funcției de conformitate trebuie să aibă calificările necesare, experiența în domeniu şi calitățile personale şi profesionale care să îi permită să desfășoare aceste activități specifice. De asemenea, acesta trebuie să aibă o bună cunoaștere a cadrului de reglementare şi a standardelor profesionale şi de etică.
Secțiunea 4
Rolul şi responsabilitățile funcției de audit intern
211. Banca trebuie să dispună de o funcție de audit intern, aflată sub directa responsabilitate a consiliului băncii, care se deosebește de controlul primar efectuat de către o subdiviziune ce asigură controlul zilnic asupra tranzacțiilor şi operațiunilor. În vederea asigurării eficienței funcției de audit intern, conducerea băncii trebuie să asigure independența funcției de audit intern față de organul executiv şi raportarea directă consiliului băncii. Conducătorul funcției de audit intern nu poate fi persoana afiliată băncii, cu excepția afilierii determinate de calitatea de conducător al funcției de audit intern.
212. Scopul de bază al funcției de audit intern constă în evaluarea independentă, imparțială şi obiectivă a suficienței şi eficienței cadrului de administrare în conformitate cu prevederile cadrului legal şi normativ, inclusiv cu prezentul regulament, cu regulamentele interne ale băncii, precum şi în raportarea rezultatelor consiliului băncii, comitetului de audit şi informarea organului executiv, în vederea îmbunătățirii indicatorilor de activitate ai băncii prin aplicarea sistematică şi ordonată a metodelor de evaluare şi perfecționare a mecanismului de control intern în cadrul băncii.
213. Pentru realizarea scopului de bază, funcția de audit intern trebuie să dispună de următoarele drepturi:
1) de inițiativă privind comunicarea cu orice angajat al băncii;
2) de a examina orice activitate a oricărei subdiviziuni din structura băncii, inclusiv sucursale ale băncii și, după caz, persoane afiliate;
3) de a avea acces la informație şi la regimul de comunicare a datelor, la orice înregistrări, fișiere şi informații interne, inclusiv la informațiile destinate conducerii băncii;
4) de a avea acces la procesele-verbale şi alte materiale cu caracter similar ale tuturor organelor de decizie şi consultative, care sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor;
5) de a propune consiliului băncii angajarea consultanților externi pentru a înțelege un anumit domeniu supus auditului;
6) de a dispune de suficiente resurse, inclusiv de un număr adecvat de personal calificat, de sisteme IT.
214. Funcția de audit intern are cel puțin următoarele responsabilități:
1) să elaboreze, având la bază abordarea bazată pe risc, să implementeze şi să revizuiască cel puțin anual planul (programul) de audit intern, aprobat de către consiliul băncii, care să prevadă inclusiv evaluarea sistemelor utilizate de bancă pentru identificarea, estimarea, monitorizarea şi controlul riscurilor la care aceasta este expusă;
2) să evalueze calitatea şi să verifice respectarea politicilor şi procedurilor băncii în cadrul tuturor activităților şi subdiviziunilor băncii, metodologiei privind analiza şi administrarea riscurilor, să analizeze scenariile de stres, precum şi mecanismele de control dacă acestea sunt suficiente şi adecvate activității desfășurate;
3) să verifice procesul de monitorizare continuă a riscurilor ce ar putea afecta activitățile financiare (riscurile de credit, operațional, de piață, al ratei dobânzii, de lichiditate, de țară, de transfer, reputaţional şi alte riscuri, care pot apărea în cadrul desfășurării activității financiare a băncii);
4) să verifice registrele contabile şi de altă natură şi să analizeze tranzacțiile, confruntând-le cu rapoartele financiare, să verifice efectuarea analizei curente a situației financiare, inclusiv a capitalului în funcție de nivelul riscurilor asumate de bancă;
5) să organizeze şi să asigure controlul prin intermediul inspecțiilor sistematice în subdiviziunile băncii privind corespunderea activității lor prevederilor legislației, actelor normative subordonate acesteia şi reglementărilor interne ale băncii;
6) să emită recomandări ca urmare a controlului în scopul înlăturării şi prevenirii apariției repetate a încălcărilor şi neajunsurilor depistate, precum şi în vederea optimizării şi dezvoltării activității;
7) să supravegheze implementarea recomandărilor emise ca urmare a controlului şi să monitorizeze lichidarea încălcărilor şi neajunsurilor depistate;
8) să asigure întocmirea documentației aferente fiecărui control, cu reflectarea concluziilor privind rezultatele controlului care conțin problemele depistate şi propunerile asupra lichidării acestora, şi prezentarea acesteia consiliului băncii, comitetului de audit, organului executiv şi subdiviziunilor corespunzătoare pentru luarea măsurilor necesare;
9) să informeze la timp, conform reglementărilor interne ale băncii, consiliul băncii şi/sau comitetul de audit despre:
a) riscurile semnificative şi riscurile depistate în mod repetat, care ar prejudicia reputația băncii sau activitatea acesteia;
b) deficiențele în reglementările interne sau în funcționarea subdiviziunilor şi/sau cazurile de încălcare de către funcționari a prevederilor legislației, reglementărilor interne, care ar putea afecta activitatea băncii;
c) măsurile luate de către conducătorii subdiviziunilor supuse controalelor privind lichidarea încălcărilor comise şi rezultatele acestora;
d) rezultatele agregate ale activității auditului intern care includ o analiză a gradului de realizare a planului anual de audit intern, opinia privind expunerea băncii la riscurile semnificative şi eficiența mecanismului de control intern al băncii cu o periodicitate de raportare cel puțin anuală;
10) să evalueze eficiența și eficacitatea proceselor care stau la baza externalizării activității băncii şi să determine riscurile care pot afecta desfășurarea activității băncii şi respectarea legislației în vigoare. În acest sens, planul de audit al instituției trebuie să includă misiuni de verificare a externalizării de importanță materială, inclusiv adecvarea măsurilor pentru protecția datelor, controale, managementul riscurilor și măsurile întreprinse pentru asigurarea continuității activității băncii;
11) să coordoneze cu societatea de audit extern a băncii informația necesară în vederea discutării sectoarelor de risc identificate şi a măsurilor întreprinse.
215. Banca instituie funcția de audit intern în conformitate cu prezentul regulament, ținând cont de cel puțin de următoarele principii:
1) funcția auditului intern își desfășoară activitatea în baza regulamentului intern cu privire la auditul intern, aprobat de către consiliul băncii, care include informația cu privire la modul de organizare, drepturile şi responsabilitățile, conlucrarea cu alte subdiviziuni ale băncii etc. Regulamentul trebuie adus la cunoștința întregului personal al băncii;
2) în activitatea operațională funcția de audit intern trebuie să se ghideze de manualul de audit intern care să includă instrucțiuni cu privire la desfășurarea controalelor pe domenii de activitate, fiind prioritare sectoarele supuse unui nivel de risc mai înalt. Fiecare misiune de audit intern trebuie să fie derulată în baza unui plan centrat pe risc;
3) structura şi numărul personalului funcției auditului intern se determină de către consiliul băncii. Personalul scriptic va fi suficient pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor controlului intern şi pentru soluționarea problemelor legate de acesta şi nu va fi implicat în efectuarea nemijlocită sau evidența tranzacțiilor şi/sau a operațiunilor băncii;
4) personalul funcției de audit intern trebuie să aibă calificările relevante, experiența în domeniu, calitățile personale şi profesionale care să îi permită să desfășoare activitățile de audit intern.
216. Formarea continuă şi dezvoltarea profesională a auditorilor interni trebuie să fie asigurată continuu pentru a răspunde complexității tehnice crescânde a activităților băncilor și diversității crescânde a sarcinilor care trebuie îndeplinite ca urmare a introducerii noilor produse și procese în bănci și alte evoluții în cadrul sectorul financiar.
217. Modul de raportare curentă de către auditul intern, prevăzut în regulamentul cu privire la auditul intern al băncii, trebuie să includă raportarea către consiliul băncii, comitetul de audit şi informarea organului executiv, cât mai curând posibilă după finalizarea controalelor de către auditul intern, despre constatările semnificative, astfel încât să poată fi întreprinse acțiuni corective la timp. Pe lângă raportarea curentă, regulamentul trebuie să prevadă obligativitatea auditului intern de a raporta trimestrial consiliului băncii şi comitetului de audit despre rezultatele activității auditului intern.
Capitolul IV
CERINȚE PARTICULARE PRIVIND CONTROLUL INTERN
Secțiunea 1
Cerințe privind sistemul informațional şi sistemul de comunicare
218. Banca este obligată să dispună de sisteme informaționale şi de comunicare eficace şi credibile care să acopere toate activitățile sale semnificative.
219. Banca trebuie să dispună de sisteme informaționale conforme cu standardele de domeniu general acceptate.
220. Sistemele informaționale, inclusiv acelea care păstrează şi utilizează date în format electronic, trebuie să fie sigure, monitorizate independent şi susținute de planuri corespunzătoare pentru situații neprevăzute.
Secțiunea 2
Cerințe privind continuitatea activității
221. Banca trebuie să dispună de un proces solid de administrare a continuității activității pentru a-şi asigura capacitatea de a funcționa în mod continuu şi pentru a limita pierderile în cazul unei întreruperi severe a activității.
222. Pentru a stabili un proces solid de administrare a continuității activității, banca va analiza expunerea sa la întreruperi severe ale activității şi va evalua, cantitativ şi calitativ, potențialul impact al acestora, prin folosirea unor date interne şi/sau externe şi a unor analize de tip scenariu.
223. Pe baza analizei prevăzute la pct. 222, banca trebuie să dispună de:
1) planuri pentru situații neprevăzute şi de continuitate a activității pentru a asigura că reacționează în mod corespunzător la situații de urgență şi este capabilă să își mențină cele mai importante activități, dacă există o întrerupere a procedurilor de desfășurare a activității;
2) planuri de remediere pentru resursele critice pentru a-i permite să revină la procedurile normale de desfășurare a activității într-o perioadă de timp corespunzătoare. Orice risc rezidual din eventuale întreruperi ale activității trebuie să fie conform toleranței/apetitului la risc al băncii.
Secțiunea 3
Cerințe particulare pentru angajarea în activități cu instrumentele financiare derivate
224. Pentru activitățile cu instrumente financiare derivate, banca trebuie să stabilească politici şi proceduri de evaluare a pozițiilor şi să verifice respectarea acestora, a frecvenței de evaluare, precum şi a independenței şi calității surselor de stabilire a prețurilor de evaluare, în special pentru instrumentele emise şi tranzacționate pe piețe cu lichiditate scăzută.
225. Înainte de angajarea în activități cu instrumente financiare derivate organul executiv şi/sau consiliul băncii trebuie să se asigure că sunt obținute toate aprobările prevăzute de cadrul intern de reglementare şi că există proceduri operaționale şi sisteme de control al riscurilor adecvate. Decizia privind angajarea băncii în activități cu instrumente financiare derivate ține de competența organului de conducere şi se bazează cel puțin pe următoarele:
1) descrierea instrumentelor financiare derivate relevante, a piețelor şi a strategiilor propuse;
2) resursele necesare pentru stabilirea de sisteme solide şi eficiente de administrare a riscurilor, precum şi pentru atragerea şi menținerea de personal cu cunoștințe și experiență adecvate în tranzacționarea instrumentelor financiare derivate;
3) analiza activităților propuse în funcție de situația financiară generală a băncii şi de capitalul acesteia;
4) analiza riscurilor cu care banca se poate confrunta ca urmare a desfășurării activităților respective;
5) procedurile pe care banca le va utiliza pentru a cuantifica, monitoriza şi controla riscurile;
6) tratamentul contabil relevant;
7) analiza oricărei restricții privind desfășurarea respectivelor activități.
Secțiunea 4
Cerințe particulare pentru angajarea în activități de prestare a serviciilor de plată şi de emitere a monedei electronice și de deservire bancară la distanță
226. Pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată şi de emitere a monedei electronice, inclusiv desfășurarea activității sistemelor de deservire bancară la distanță, banca va dezvolta politici şi proceduri interne în corespundere cu actele normative, inclusiv cele emise de Banca Națională a Moldovei, care să asigure integritatea, autenticitatea şi confidențialitatea datelor, să contribuie la reducerea riscului de pierdere sau diminuare a fondurilor prin fraudă, abuz, neglijență sau administrare defectuoasă, precum şi să asigure securitatea proceselor de operare.
227. Politicile privind activitatea de prestare a serviciilor de plată şi de emitere a monedei electronice vor cuprinde, cel puțin:
1) definirea responsabilităților pentru dezvoltarea şi implementarea unor proceduri de securitate a informațiilor prin asigurarea confidențialității, integrității şi disponibilității informației indiferent de forma de prezentare a acesteia (electronică, pe suport hârtie) şi protejarea resurselor implicate în administrarea acesteia, precum şi a altor caracteristici precum: autenticitatea, responsabilitatea, non repudierea, fiabilitatea;
2) cerințe referitor la cadrul de securitate necesar (în vederea prevenirii fraudelor sau abuzului atât în rândul angajaților, cât şi ale persoanelor din afara băncii, prin efectuarea, cel puțin, a controlului şi monitorizării accesului la informația confidențială, prin asigurarea securității stocării şi transmiterii informației confidențiale, prin instruirea clienților privind măsurile de precauție pe care trebuie să le întreprindă);
3) cerințe privind competența personalului prin descrierea explicită, cel puțin, a obligațiilor şi responsabilităților personalului, prin instruirea regulată a acestora pe măsura modificării sarcinilor/modernizării tehnologiilor informației, prin controlul privind executarea corespunzătoare a sarcinilor;
4) cerințe de stabilire a unor proceduri pentru evaluarea conformității cu politica, punerea în aplicare a unor măsuri de remediere şi raportarea situațiilor de nerespectare a măsurilor de securitate care reprezintă un mijloc de reducere a riscului aferent tehnologiei informației, inclusiv politici, standarde, proceduri, structuri organizatorice, soluții IT;
5) cerințe de elaborare şi aplicare a procedurilor interne de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă banca în cadrul desfășurării activității de prestare a serviciilor de plată/emitere a monedei electronice și a deservirii la distanță.
TITLUL V
ADMINISTRAREA RISCURILOR
Capitolul I
CULTURA PRIVIND RISCURILE
228. Banca trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile, integrată la nivel de ansamblu al băncii, bazată pe o deplină înțelegere a riscurilor cu care se confruntă banca şi a modului în care acestea sunt administrate, având în vedere toleranța/apetitul la risc al băncii.
229. Banca trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile prin politici, exemple, comunicare şi instruire a personalului în legătură cu responsabilitățile privind asumarea riscurilor și administrarea riscurilor.
230. Fiecare persoană din cadrul băncii trebuie să fie pe deplin conștientă de responsabilitățile sale în legătură cu administrarea riscurilor. Responsabilitatea administrării riscurilor nu trebuie limitată la nivelul specialiștilor în domeniul riscurilor sau al funcțiilor de conformitate, de audit intern şi administrare a riscurilor. Subdiviziunile băncii, sub supravegherea organului de conducere, sunt, în primul rând, responsabile pentru administrarea zilnică a riscurilor, având în vedere toleranța/apetitul la risc al băncii, în conformitate cu politicile, procedurile şi rezultatele controalelor băncii.
231. Organul de conducere trebuie să dedice timp suficient pentru examinarea problemelor legate de administrarea riscurilor.
232. O cultură solidă privind riscurile trebuie să țină cont, cel puțin, de următoarele principii:
1. tonul de sus (tone from the top): organul de conducere este responsabil de stabilirea și comunicarea la nivelurile de jos a valorilor de bază și a așteptărilor băncii. Organul de conducere şi persoanele care dețin funcții-cheie trebuie să contribuie la comunicarea internă personalului băncii a valorilor de bază și a așteptărilor. Personalul trebuie să acționeze în conformitate cu toate legile și reglementările aplicabile și să alerteze cu promptitudine nerespectarea observată în cadrul sau în afara băncii. Organul de conducere trebuie să promoveze în permanență, să monitorizeze și să evalueze cultura de risc a băncii, să analizeze impactul culturii de risc asupra stabilității financiare, a profilului de risc și a guvernanței robuste a băncii și să facă schimbări acolo unde este necesar;
2. responsabilitate: personalul relevant de la toate nivelurile trebuie să cunoască și să înțeleagă valorile fundamentale ale băncii și, în măsura necesară pentru rolul lor, apetitul la risc și capacitatea de risc. Personalul trebuie să fie capabil să își îndeplinească rolurile și să fie conștient de faptul că va fi tras la răspundere pentru acțiunile lor în legătură cu comportamentul riscant al băncii;
3. comunicare și contestare efectivă:- o cultură solidă a riscurilor trebuie să promoveze un mediu de comunicare deschis și o contestare efectivă în care procesele de luare a deciziilor încurajează o gamă largă de opinii, permit testarea practicilor curente, stimulează o atitudine critică constructivă a personalului și promovează un mediu de implicare deschis și constructiv la nivel de întreaga bancă;
4. motivație: stimulentele adecvate trebuie să joace un rol-cheie în alinierea comportamentului de asumare a riscurilor la profilul de risc al băncii și la interesul pe termen lung al acesteia.
Capitolul II
ADMINISTRAREA RISCURILOR
Secţiunea 1
Dispoziții generale privind administrarea riscurilor
233. Banca trebuie să dispună de un cadru cuprinzător de administrare a riscurilor care să acopere toate subdiviziunile, inclusiv funcțiile de suport şi control, care să identifice substanța economică a expunerilor la risc şi care să acopere toate riscurile relevante pentru bancă. Aria de cuprindere a administrării riscurilor trebuie să se refere, cel puțin, la riscurile prevăzute la art. 38 alin. (4) din Legea Nr.202/2017.
234. Banca va asigura corespunderea politicilor privind administrarea riscurilor modelului de afaceri al băncii, corelarea cu capitalul acesteia şi cu experiența în administrarea riscurilor, va asigura realizarea adecvată a atribuțiilor organului de conducere şi păstrarea capacității de executare a obligațiilor băncii față de deponenți şi creditori, va determina nivelul de risc pe care este dispusă să și-l asume şi va prevedea administrarea tuturor riscurilor aferente activității desfășurate, inclusiv aferente activităților externalizate.
235. Politicile privind administrarea riscurilor trebuie să fie transpuse în regulamente și reglementări interne secundare, făcându-se distincție între regulile generale aplicabile întregului personal şi regulile specifice aplicabile anumitor categorii de personal şi trebuie să includă, cel puțin, cerințe privind:
1) procedurile de administrare a riscurilor, adaptate dimensiunii şi naturii activităților băncii, care vor include identificarea şi evaluarea permanentă a pozițiilor asumate de risc, monitorizarea şi controlul riscurilor, inclusiv aferente activităților externalizate şi tranzacțiilor din afara bilanțului;
2) procesul de ajustare a procedurilor de administrare a riscurilor în funcție de modificarea profilului de risc al acesteia şi de evoluțiile de pe piață;
3) limitele expunerii la risc prevăzute pentru ansamblul activităților, precum şi pentru fiecare activitate semnificativă în parte şi/sau sucursală care să reflecte profilul de risc ales, din perspectiva raportului dintre riscurile acumulate şi profitul obținut pe care banca îl consideră acceptabil în condițiile asigurării continuității activității în mod eficient şi prudent. Limitele stabilite la nivelul activităților şi/sau sucursalelor trebuie corelate cu cele stabilite la nivel de ansamblu al băncii;
4) procedurile de autorizare a operațiunilor ce pot fi afectate de riscuri, ținând cont de responsabilitățile organului de conducere şi ale personalului băncii aferente gestionării riscurilor;
5) măsurile necesare pentru a minimiza şi limita expunerile la riscurile care afectează realizarea obiectivelor băncii şi/sau stabilitatea acesteia;
6) resursele suficiente ale băncii (inclusiv resursele tehnice şi umane) pentru dirijarea riscurilor.
236. Banca va identifica profilul de risc, determinând obiectivele pentru fiecare risc, va asigura o monitorizare sistematică a conformării activității cu politicile şi procedurile stabilite pentru administrarea riscurilor, precum şi raportarea, după caz, către organul corespunzător a încălcărilor constatate şi înlăturarea acestora.
237. Banca va dispune de un sistem adecvat de schimb de informații pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea şi documentarea sistematică a riscurilor atât la nivelul băncii, cât şi la nivelul subdiviziunilor şi/sau sucursalelor acesteia, care va include şi raportarea expunerilor la riscuri către nivelurile relevante de conducere pentru luarea deciziilor referitor la riscurile asumate de către bancă.
238. Banca este obligată să analizeze în mod prudent noile produse, piețe sau activități şi să se asigure că produsele noi, schimbările semnificative ale caracteristicilor produselor existente şi inițiativele majore în ceea ce privește administrarea riscurilor sunt aprobate de către organul împuternicit, să dispună de instrumente interne şi de personal cu experiență corespunzătoare pentru înțelegerea, administrarea şi monitorizarea riscurilor asociate.
239. În cazul unui nivel înalt al expunerii la risc şi/sau utilizării unor metode neadecvate de dirijare a riscului, banca este obligată să întreprindă măsuri de corectare, care vor cuprinde, cel puțin, următoarele:
1) perfecționarea sistemelor de informare şi de estimare a expunerii la risc;
2) reducerea nivelului riscului;
3) aplicarea altor măsuri sau o combinare a acestor măsuri în funcție de situația concretă, starea şi condițiile existente în bancă.
Secţiunea 2
Riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărţii şi riscul de decontare
240. Banca trebuie să dispună de un cadru adecvat de administrare a riscului de credit care să ia în considerare apetitul la risc şi profilul de risc al băncii, precum şi condițiile de piață şi cele macroeconomice. Acesta include politici şi proceduri de administrare a riscului de credit pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul în timp util al riscului de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărţii şi cel de decontare.
241. Politica privind riscul de credit trebuie să se refere la toate activitățile de creditare a băncii şi să aibă în vedere atât creditele la nivel individual, inclusiv moneda creditului, cât şi întregul portofoliu. În acest scop, politica privind riscul de credit va prevedea, cel puțin, cerințe privind:
1) procedurile de derulare a procesului de creditare, inclusiv prin prisma cadrului contractual determinat în funcție de specificul creditului, a contrapărţii şi a garanțiilor oferite de aceasta (pentru garanțiile sub forma bunurilor imobile, angajatul băncii cu atribuții de stabilire și revizuire a valorii de gaj a bunului imobil trebuie să aibă abilitățile și experiența adecvată activității de evaluare necesară și să fie independent de procesul de luare a deciziei aferente creditului), modalitățile de asumare, inclusiv prin stabilirea cerințelor mai restrictive față de contrapărţile supuse riscului valutar (aferente garanției, indicatorilor de îndatorare şi concentrare pe debitorii mari), de monitorizare şi control al riscului de credit;
2) categoriile de credit pe care banca urmează să le promoveze inclusiv categoriile de credit negarantate și/sau garantate parțial, tipul expunerii, sectorul economic, forma de proprietate, categoria contrapărţii (persoană fizică/juridică etc.), reședința, aria geografică, moneda, durata inițială, profitabilitatea estimată;
3) procedurile de identificare a piețelor pe care banca intenționează să activeze, determinarea caracteristicilor portofoliului de credite (inclusiv gradul de diversificare şi gradul de concentrare) şi evaluarea noilor oportunități de afaceri în cadrul activităților de creditare;
4) procedurile de determinare a contrapărţilor eligibile, condițiilor ce trebuie îndeplinite de către acestea pentru a intra în relație de afaceri cu banca, a graficului de rambursare a sumei de bază a activelor, care urmează a fi stabilit corespunzător specificului de activitate și/sau scopului activului, fiind justificat economic în raport cu fluxurile de numerar ale debitorului şi a garanțiilor acceptabile de către bancă;
5) procedurile de administrare efectivă a creditului, inclusiv analiza utilizării creditului conform destinației, analiza continuă a capacității debitorului de a achita plățile conform contractului, ținând cont şi de nivelul riscului valutar la care este expus acesta şi determinarea nivelului de îndatorare a debitorului; examinarea permanentă a documentației aferente creditului (contractul de credit, de garanții reale și personale şi alte garanții, documente ce atestă situația financiară a contrapărţii etc.); evaluarea sistemului de clasificare, care se bazează pe esența economică a tranzacției şi mai puțin pe forma juridică, pentru ca acesta să corespundă cu specificul, mărimea şi complexitatea activităților băncii;
6) procedurile de identificare, administrare şi monitorizare a activelor şi angajamentelor condiționale neperformante în vederea menținerii unor standarde sănătoase de creditare şi conformării cu limitele stabilite privind asumarea riscului de credit;
7) criteriile de definire şi modalitățile de aprobare a activelor şi angajamentelor condiționale noi, precum şi a activelor cu termenul prelungit şi renegociat;
71) limitele de acoperire cu garanții reale pe categoriile de credit garantate parțial, precum și limitele ponderii creditelor negarantate și/sau garantate parțial în totalul portofoliului de credite, inclusiv pe tipuri de debitori sau tipuri de produse, care să fie corelate cu apetitul la riscul de credit și profilul de risc al băncii;
8) derularea testelor de stres în scopul identificării punctelor slabe sau a vulnerabilităților potențiale privind pozițiile riscului de credit, în baza diferitelor scenarii de stres;
9) procesul de raportare internă care să furnizeze conducerii băncii informații adecvate de măsurare, estimare şi raportare în timp util a mărimii şi calității riscului de credit;
10) asigurarea luării deciziilor de creditare în mod independent fără a fi influențate de presiuni sau conflicte de interese.
242. În vederea prevenirii intrării în relații de afaceri cu persoane implicate în activități frauduloase, banca trebuie să dispună de proceduri care să includă, cel puțin, prevederi ce țin de:
1) dispunerea de informații de la persoane din cadrul băncii, autorizate să efectueze investigațiile necesare;
2) consultarea informațiilor obținute de către bancă de la structuri externe, organizate în condițiile legii, având drept scop colectarea şi furnizarea de informații privind situația contrapărţii în calitatea sa de beneficiar de credite şi/sau alte informații de natură financiară;
3) cunoașterea structurii participanților în capitalul persoanei juridice, precum şi verificarea referințelor acestora şi a persoanelor responsabile de conducerea acesteia.
243. Banca va desfășura activitatea de creditare în baza unor criterii prudente şi bine definite. La evaluarea riscului de credit față de o contraparte, banca va ține cont, cel puțin, de următoarele:
1) destinația creditului, moneda creditului, termenul de acordare şi sursa de rambursare a acestuia;
2) profilul de risc curent al contrapărţii şi garanțiile prezentate, precum şi sensibilitatea garanțiilor la evoluțiile pieței;
3) istoricul serviciului datoriei aferent contrapărţii şi capacitatea curentă şi viitoare de rambursare a acesteia, bazată pe evoluțiile financiare istorice şi proiecțiile viitoarelor fluxuri de mijloace bănești, care în mod obligatoriu urmează a fi analizate critic sub aspectul probabilităților de realizare;
4) sectorul economic în care contrapartea își desfășoară activitatea, precum şi poziția acesteia în cadrul sectorului economic respectiv;
5) concentrarea expunerilor băncii față de contraparte şi modul în care aceasta rambursează ratele de credit, dobânzile;
6) probabilitatea nerespectării condițiilor contractuale, stabilită pe baza unui sistem intern de evaluare a contrapărţii şi capacitatea de punere în aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelor contractuale, inclusiv posibilitatea de a executa garanțiile în condițiile pieței.
244. Banca trebuie să dispună de proceduri de evaluare a nivelului de risc al contrapărţii cu prevederi clare de clasificare a acestuia şi de determinare a reducerilor pentru pierderi aferente riscului de credit pe baza informațiilor actualizate din dosarul de credit, precum şi proceduri pentru evaluarea continuă a garanțiilor care vor fi luate în considerare în procesul de clasificare.
245. Banca trebuie să dispună de proceduri de identificare şi înregistrare a expunerilor mari şi a modificărilor care pot interveni, precum şi de mecanisme de monitorizare a acestora. Expunerile care depășesc un anumit procent din fondurile proprii eligibile ale băncii (stabilit în politicile interne, dar care nu va depăși limitele stabilite prin actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei cu privire la expunerile mari) şi/sau care presupun un risc de credit ridicat vor fi aprobate de către consiliul băncii.
246. Procesul de informare internă a băncii trebuie să permită evaluarea riscului de credit aferent elementelor din bilanț şi din afara bilanțului. Procesul de informare trebuie să furnizeze informații adecvate privind componenta portofoliului de credite, cu accente pe divizarea creditelor standard, supravegheate şi neperformante şi/sau identificarea neconformării cu limitele de expunere stabilite, precum şi informații care să permită identificarea oricăror concentrări de risc, astfel, încât să permită depistarea creditelor problematice și să permită aplicarea măsurilor adecvate în timp util.
247. Banca trebuie să dispună de un sistem pentru remedierea în timp util a situației creditelor a căror calitate se deteriorează, precum şi un sistem pentru administrarea creditelor neperformante.
Secțiunea 3
Riscul de piață
248. Banca va dispune de politici adecvate care să descrie în mod clar rolurile şi responsabilitățile legate de identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscului de piață.
249. În procesul de administrare a riscului de piață, banca va lua în considerare, cel puțin, următoarele subcategorii ale acestuia:
1) riscul de poziție, identificat ca risc general sau risc specific;
2) riscul valutar;
3) riscul de marfă.
250. În sensul pct. 248, evaluarea trebuie să acopere riscurile asociate instrumentelor pe rata dobânzii, titlurilor de creanță și titlurilor aferente acestora din portofoliul de tranzacționare reglementat, precum și pozițiilor pe valute și pozițiilor de risc de marfă atribuite atât în portofoliul de tranzacționare, cât și în cel bancar (păstrat până la scădență în afara portofoliului de tranzacționare).
251. Politicile băncii privind riscul de piață vor stabili cel puțin cerințe privind:
1) procedurile pentru determinarea nivelelurilor acceptabile pentru toate riscurile, în special pentru riscul de poziție, ținând cont de tipurile de investiții permise, calitatea şi cantitatea acceptabilă pe fiecare tip de investiții, iar pentru riscul valutar se va ține cont de toate valutele, nivelul profitabilității, de necesarul de lichidități în fiecare valută cu care operează banca, de componența structurii scadențelor activelor şi pasivelor, şi a expunerilor din afara bilanțului, precum și de riscul marjei de credit asociat pozițiilor cuantificate la valoarea justă și de riscul asociat expunerilor din titluri de capital din perspectiva portofoliului bancar;
2) procedurile pentru identificarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor, precum şi stabilirea tipurilor de instrumente şi activități permise pentru ca banca să-şi gestioneze expunerile la riscul de piață, inclusiv caracteristicile şi scopurile utilizării acestora;
3) procesele de control care vor specifica, inclusiv efectuarea controalelor operaționale zilnice pentru a asigura că informația este veridică şi completă, în vederea gestionării riscului de piață în conformitate cu reglementările interne ale băncii;
4) procedurile de autorizare şi procesele de înștiințare pentru excepțiile de la politicile privind riscul de piață, precum şi fundamentarea necesității şi acceptabilității acestora;
5) metodologiile utilizate în scopul simulărilor de criză pe baza informațiilor despre operațiunile băncii şi nivelul stabilit pentru riscul de piață pentru a determina influența fluctuației ipotetice a ratelor dobânzii, a cursurilor valutare asupra veniturilor şi fondurilor proprii ale băncii.
252. Banca va stabili limite pentru riscul de piață, aprobate de către consiliul băncii, care să corespundă capacității sale de absorbție, dimensiunii şi complexității activității băncii şi/sau operațiunilor efectuate de către aceasta şi care să reflecte toate riscurile de piață semnificative.
253. Banca trebuie să dispună de astfel de procese de administrare care să asigure că toate tranzacțiile sunt înregistrate la timp şi că pozițiile marcate la piață sunt reevaluate suficient de frecvent, utilizând informații de piață credibile sau, în absența prețurilor de piață, modele interne sau acceptate la nivelul domeniului bancar.
254. Banca trebuie să efectueze analize ale rezultatelor simulărilor de criză, să dispună de planuri pentru situații neprevăzute, după caz, să valideze sau să testeze sistemele utilizate pentru cuantificarea riscului de piață. Abordările utilizate de către bancă trebuie să fie integrate în politicile de administrare a riscurilor, iar rezultatele trebuie luate în considerare în cadrul strategiei băncii de asumare a riscului.
255. Banca va asigura verificarea independentă a informațiilor de pe piață utilizate pentru evaluarea pozițiilor din portofoliul de tranzacționare de către personalul ce nu este implicat în activitatea respectivă.
256. Riscul valutar va fi administrat de către bancă pentru toate activele şi pasivele în moneda națională şi în valută, inclusiv cele atașate la cursul valutei, din bilanțul contabil şi din afara bilanțului contabil.
257. În cadrul gestionării riscului de poziție, banca va lua în considerare identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul volatilității potențiale a prețurilor instrumentelor financiare din bilanț şi din afara bilanțului. Limitele pentru expunerile la riscul de poziție trebuie să includă limite pentru expunerea față de o companie, față de un sector şi limita pentru pierderi. Limitele pentru titlurile de valoare şi alte investiții mai volatile şi mai puțin lichide trebuie să fie examinate din punctul de vedere al fezabilității menținerii limitelor pentru pierderi mai mici decât cele stabilite pentru titlurile de valoare şi alte investiții mai lichide şi mai puțin volatile.
258. Banca va asigura sisteme de informare în baza cărora aspectele legate de riscul de piață al băncii să fie raportate în timp util organului de conducere, cu accent pe nivelul şi tendința riscurilor, care vor include cel puțin:
1) pentru riscul de poziție și pentru riscul de marfă - o analiză a valorii totale a investițiilor şi a valorilor curente pe piață, limitele agregate pentru investiții şi informația despre respectarea acestora, schimbarea valorii activelor şi pasivelor şi a pozițiilor extrabilanțiere, efectul poziției riscului de prețuri asupra profitului şi fondurilor proprii ale băncii;
2) pentru riscul valutar - o analiză periodică (lunară, zilnică) a pozițiilor valutare deschise şi analiza fluxului de mijloace bănești pentru fiecare valută şi agregate (intrări şi ieșiri) pentru cea mai apropiată perioadă viitoare, scadența pozițiilor scurte şi lungi, schimbarea valorii activelor, pasivelor şi pozițiilor din afara bilanțului ca urmare a schimbării cursurilor de schimb, efectul poziției riscului valutar asupra fondurilor proprii. 
Secțiunea 4
Riscul operațional
259. Banca va dispune de politici de administrare a riscului operațional care să ia în considerare competențele şi comportamentele (individuale şi corporative) ce determină angajamentul şi stilul de administrare de către bancă a riscurilor asociate riscului operațional.
260. În procesul de administrare a riscului operațional, banca va lua în considerare, cel puțin următoarele subcategorii ale acestuia:
1) riscul de conformitate;
2) riscul denaturării securității și integrității sistemelor informaționale” ca subcategorie a riscului operațional, riscul TIC.
261. Politicile de administrare a riscului operațional al băncii vor prevedea, cel puțin, cerințe privind:
1) procedurile de stabilire a indicatorilor de risc operațional cu ajutorul cărora să poată fi determinată expunerea băncii la acest risc. Procedurile vor cuprinde, dar nu se vor limita la numărul de tranzacții eșuate, frecvența şi/sau gravitatea erorilor, omisiunilor şi fraudelor, rata de fluctuație a personalului, creșterea rapidă a volumului unor activități, revizuirea periodică a nivelului acestora şi stabilirea unor limite de alertă;
2) procedurile de identificare şi evaluare a expunerii la riscul operațional în baza evaluării produselor, activităților, proceselor şi sistemelor în vederea determinării celor purtătoare de riscuri operaționale, colectării şi analizei datelor despre pierderile interne, care vor ajuta la identificarea domeniilor în care sunt necesare verificări suplimentare;
3) sistemele informaționale adecvate şi eficace pentru monitorizarea riscului operațional prin colectarea şi analiza datelor aferente riscului operațional, precum şi facilitarea unor raportări adecvate către organul de conducere şi la nivel de linie de activitate;
4) procesele de control care vor specifica şi efectuarea controalelor operaționale zilnice pentru a asigura că informația este veridică şi completă în vederea gestionării riscului operațional în conformitate cu reglementările interne ale băncii;
5) procedurile de identificare a proceselor operaționale critice, inclusiv a acelor procese care depind de furnizori externi sau terți pentru care reluarea rapidă a activității ar fi esențială;
6) revizuirea politicilor de fiecare dată când se observă o schimbare considerabilă a profilului de risc operațional al băncii, dar şi în alte cazuri în care se atestă necesitatea unor asemenea revizuiri, inclusiv la introducerea produselor noi, domeniilor de afaceri noi, schimbărilor în structura organizațională şi cea de conducere.
262. În procesul de administrare a riscului operațional, banca va lua în considerare, cel puțin, următoarele categorii de evenimente:
1) fraude interne şi/sau externe sau tentative de fraudă internă şi/sau externă;
2) practici de angajare şi siguranță la locul de muncă;
3) practici comerciale aferente clienților şi produselor;
4) existența pagubelor asupra activelor corporale;
5) întreruperea activității şi funcționarea neadecvată a sistemelor;
6) executarea, livrarea şi administrarea proceselor.
263. Banca trebuie să asigure sisteme de informare, în baza cărora aspectele legate de riscul operațional să fie raportate în timp util, cu accent pe nivelul şi tendința riscului, pe schimbarea valorii de bază a activelor şi pasivelor, precum şi a pozițiilor din afara bilanțului, pe efectul riscului operațional asupra profitului şi fondurilor proprii.
264. Orice activitate externalizată către o parte terță trebuie să fie revizuită de către bancă pentru a se asigura că riscul operațional şi alte riscuri nu se majorează în urma metodelor inadecvate de control sau a altor deficiențe ale părților terțe care preiau activitățile respective.
265. Pentru a reduce riscul operațional în anumite domenii, care poate fi cauzat de fraude sau calamități naturale, organul de conducere a băncii trebuie să decidă dacă este fezabilă asigurarea contra acestor pericole şi trebuie să argumenteze şi să documenteze motivele pentru care a decis sau a refuzat asigurarea pentru domeniile unde aceasta este disponibilă, utilizând analiza cost/beneficii, atunci când este posibil.
266. Organul de conducere este responsabil pentru crearea unei culturi de conformitate care protejează banca de riscul asociat cu nerespectarea legilor, regulamentelor subordonate acestora, regulilor şi codurilor aplicabile activității bancare.
267. Banca nu trebuie să participe la tranzacții prin care clienții intenționează să evite respectarea cerințelor de raportare financiară, a obligațiilor fiscale sau să faciliteze conduita ilegală.
268. Identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscului de conformitate, precum şi testarea periodică privind conformarea băncii cu cadrul normativ se efectuează de către personalul funcției de conformitate.
269. Banca trebuie să dispună de o politică cu privire la riscul de conformitate care va conține, cel puțin:
1) principiile de bază urmate de întreg personalul, inclusiv de organul cu funcție de conducere şi procesele prin intermediul cărora riscurile de conformitate sunt administrate la toate nivelurile băncii;
2) cerințe privind procedurile de identificare şi evaluare a problemelor legate de riscul de conformitate cu care se confruntă banca şi planurile de soluționare a acestora. Aceste planuri trebuie să soluționeze şi deficiențele de politici, proceduri, precum şi să ducă la prevenirea unor situații similare sau conexe în viitor;
3) descrierea rolului, drepturilor, responsabilităților funcției de conformitate şi stabilirea măsurilor care asigură independența acesteia;
4) cerințe privind procesul de alocare a resurselor pentru îndeplinirea responsabilităților ce țin de funcția de conformitate;
5) cerințe privind procedurile de stabilire a relațiilor cu funcția de administrare a riscurilor băncii şi cu funcția de audit intern.
270. Organul de conducere este responsabil pentru asigurarea raportării imediate de către personalul funcției de conformitate a oricăror neîndepliniri a cadrului legal, actelor normative, acordurilor, practicilor recomandate sau standardelor etice care ar putea atrage un risc considerabil de sancțiuni, pierderi financiare sau deteriorarea reputației.
271. Banca trebuie să dispună de procese şi o infrastructură TIC adecvate prin care să administreze riscurile aferente sistemului informațional. Acestea vor întruni cerințe minime stabilite prin Regulamentul privind cerințele minime pentru gestionarea riscurilor aferente tehnologiei informației și comunicațiilor, securității informației și continuității activității.
272. Banca va informa, în scris, în termene rezonabile Banca Națională a Moldovei cu privire la schimbările cu impact semnificativ asupra riscului operațional la care aceasta este expusă.
Secțiunea 5
Riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare (Interest rate risk in the banking book, în continuare: IRRBB)
273. Banca va implementa sisteme de identificare, evaluare şi administrare a riscului rezultat din variațiile potențiale ale ratelor dobânzii care afectează activitățile băncii care sunt în afara portofoliului de tranzacționare.
274. În sensul pct. 273, banca ia în considerare impactul asupra valorii economice calculate ca procent din fondurile proprii reglementate ale băncii, precum și impactul asupra veniturilor din modificarea ratelor dobânzii.
275. În sensul pct. 273, banca ia în considerare următoarele subcategorii de riscuri:
1) riscul de reevaluare, respectiv riscul asociat neconcordanței temporale a scadenței cu reevaluarea activelor, a datoriilor cu pozițiile extrabilanțiere pe termen scurt și lung;
2) riscul asociat curbei randamentului, respectiv riscul asociat variațiilor pantei și formei curbei randamentului;
3) riscul aferent bazei, respectiv riscul asociat acoperirii expunerii la o singură rată a dobânzii cu expunere la o rată care se reevaluează în condiții ușor diferite;
4) riscul de opțiune, respectiv riscul asociat opțiunilor (ex. consumatori care răscumpără produsele cu rată fixă atunci când se schimbă ratele de piață).
276. Banca stabilește principalii factori determinanți de expunere la riscul IRRBB și evaluează eventualul impact prudențial al acestui risc asupra băncii.
277. Banca identifică sursele IRRBB la care este expusă sau este susceptibilă de a fi expusă.
278. Organul de conducere al băncii trebuie să stabilească, să aprobe, precum şi să examineze periodic strategia de risc de rată a dobânzii, politicile şi procesele pentru identificarea, cuantificarea, monitorizarea şi controlul riscului de rată a dobânzii.
279. Organul executiv al băncii trebuie să asigure implementarea strategiei, politicilor şi proceselor de risc de rată a dobânzii.
280. Strategia băncii privind riscul IRRBB trebuie să reflecte în mod corect apetitul băncii la riscul de rată a dobânzii și să fie în concordanță cu apetitul general la risc.
281. Strategia băncii privind riscul IRRBB trebuie să țină cont de aspectele ciclice ale economiei și de decalajele rezultate din componența activităților privind riscul IRRBB.
282. Banca trebuie să dispună de sisteme interne de raportare care să furnizeze informații prompte și cuprinzătoare cu privire la expunerea ei la IRRBB.
283. Banca trebuie să aloce responsabilităţi pe linia administrării riscului de rată a dobânzii unor persoane independente de persoanele responsabile cu tranzacţionarea şi/sau cu alte activităţi de asumare a riscului, care să beneficieze de linii de raportare separate.
284. În vederea conformării cu cerințele prevăzute la pct. 273, banca trebuie să dispună de sisteme de cuantificare a riscului de rată a dobânzii cuprinzătoare şi adecvate, iar orice modele şi ipoteze utilizate trebuie validate cu regularitate, dar cel puțin anual.
285. Limitele stabilite de către bancă trebuie să reflecte strategia de risc a acesteia, să fie înțelese de către personalul relevant şi comunicate acestuia cu regularitate.
286. Orice excepție de la politicile, procesele şi limitele stabilite trebuie analizată cu promptitudine de către organul executiv și, după caz, de către consiliul băncii.
287. Banca trebuie să poată demonstra că nivelul fondurilor proprii deținut, stabilit prin intermediul sistemului de cuantificare a acestuia, aferent băncii, acoperă şi riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacționare.
288. În scopul măsurării expunerii la IRRBB, banca trebuie să aibă în vedere și să evalueze impactul:
1) ipotezelor emise asupra activelor și pasivelor nepurtătoare de dobândă din afara portofoliului de tranzacționare (inclusiv fonduri proprii și rezerve);
2) ipotezelor emise asupra comportamentului clientului cu privire la „depozite fără scadență” (scadența asumată pentru pasive cu scadență contractuală scurtă, dar cu scadență comportamentală lungă);
3) factorilor comportamentali asupra activelor sau pasivelor.
289. Banca trebuie să dispună de capacitatea necesară pentru a măsura în mod regulat sensibilitatea valorii economice și a veniturilor nete din dobânzi / câștigurilor în cadrul unor scenarii diferite la potențialele modificări ale nivelului și formei curbei de randament al ratei dobânzii, precum și la modificarea relației dintre diferite rate ale pieței.
2891. Banca trebuie să elaboreze şi să utilizeze propriile metodologii de calcul ale modificărilor potențiale ale valorii economice a băncii ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în conformitate cu profilul de risc şi politicile de administrare a riscului aferente acestora. În cazurile în care metodologia internă a unei bănci este considerată inadecvată de către Banca Naţională a Moldovei, în contextul criteriilor de mai jos, sau nu există o astfel de metodologie, banca trebuie să aplice metodologia standardizată descrisă în anexa nr. 21. Metodologiile interne ale băncii trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
1) trebuie evaluat orice risc material al ratei dobânzii aferent activelor, pasivelor şi pozițiilor extrabilanțiere ale băncii. În acest scop, trebuie incluse toate acțiunile bilanțiere şi extrabilanțiere ale băncii sensibile la rata dobânzii;
2) trebuie folosite concepte financiare general acceptate şi tehnici de evaluare a riscului. În special, metodologiile interne trebuie să dea posibilitatea de a evalua riscul folosind metoda valorii economice;
3) intrările datelor sunt specificate în mod adecvat (în corespundere cu natura şi complexitatea acțiunilor băncii) din punctul de vedere al ratelor, scadențelor, reevaluării şi altor detalii pentru a oferi o descriere destul de precisă a schimbărilor valorii economice;
4) ipotezele metodologiei (folosite pentru a transforma pozițiile în fluxuri de numerar) sunt rezonabile, adecvat documentate şi stabile în timp. Schimbările materiale ale ipotezelor urmează a fi documentate, justificate şi aprobate de organul de conducere;
5) metodologiile de evaluare a riscului ratei dobânzii trebuie incluse în practicile de administrare zilnică a riscului. Rezultatul urmează a fi folosit la caracterizarea nivelului riscului ratei dobânzii pentru organele de conducere;
6) metodologiile de evaluare a riscului ratei dobânzii trebuie să includă și șocul ratei dobânzii (sau parametrii echivalenţi), cum este stabilit la pct. 2892.
2892. Banca trebuie să calculeze modificarea valorii economice ca urmare a aplicării unei/unor schimbări bruşte şi neaşteptate ale ratelor dobânzii, inclusiv utilizând şocul/şocurile standard de o dimensiune de minim 200 puncte de bază, în ambele direcţii, indiferent de monedă. Calcularea și raportarea modificării valorii economice se efectuează trimestrial - la nivel individual şi anual - la nivel consolidat pentru banca-mamă – persoană juridică din Republica Moldova în conformitate cu prevederile Instrucțiunii nr.279/2011 privind modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor în scopuri prudențiale.
2893. În cazul în care valoarea economică a unei bănci scade cu mai mult de 20% din fondurile proprii ca urmare a aplicării şocului/şocurilor standard stabilit/stabilite la pct. 2892, banca trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru diminuarea unui astfel de declin potenţial, măsuri care pot include, printre altele, următoarele:
1) îmbunătăţirea activităţii de administrare a riscului;
2) modificarea limitelor interne;
3) reducerea profilului de risc;
4) creşterea nivelului fondurilor proprii.
290. Pentru a cuantifica vulnerabilitatea valorii economice și a veniturilor nete din dobânzi/câștigurilor în condițiile unor modificări adverse ale ratei dobânzii, banca va derula simulări de criză cel puțin anual.
291. În sensul pct.290, simulările de criză trebuie să se bazeze pe scenariile cele mai nefavorabile care sunt rezonabile şi trebuie să surprindă toate sursele semnificative de risc, inclusiv modificări privind ipotezele esențiale. Organul executiv al băncii trebuie să ia în considerare rezultatele obținute la stabilirea şi revizuirea politicilor, proceselor şi limitelor pentru riscul de rată a dobânzii.
292. Banca trebuie să dispună de politici bine fundamentate, robuste şi formalizate, care să trateze problemele importante pentru circumstanțele individuale ale acesteia, probleme care, fără a aduce atingere principiului proporționalității, se pot referi la:
1) definirea şi delimitarea internă a activităților din afara portofoliului de tranzacționare şi a celor care aparțin portofoliului de tranzacționare;
2) definiția valorii economice şi concordanța sa cu metoda utilizată pentru evaluarea activelor şi datoriilor pe baza valorii actualizate a fluxurilor de mijloace bănești viitoare sau pe baza valorii actualizate a profiturilor viitoare;
3) definiția riscului asociat câștigurilor și concordanța acesteia cu abordarea băncii privind elaborarea de planuri corporative și previziuni financiare;
4) dimensiunea şi forma diferitelor șocuri utilizate pentru calculele interne;
5) utilizarea unei abordări dinamice şi/sau statice la aplicarea șocurilor de rată a dobânzii;
6) tratamentul tranzacțiilor în desfășurare care sunt afectate de riscul de rată a dobânzii – pipeline transactions, inclusiv orice acoperire aferentă acestora;
7) agregarea expunerilor la rata dobânzii exprimate în mai multe monede;
8) tratamentul riscului aferent bazei – basis risk – care rezultă din indici de rată a dobânzii diferiți;
9) includerea (sau nu) activelor şi a datoriilor nepurtătoare de dobândă din afara portofoliului de tranzacționare – inclusiv fonduri proprii şi rezerve, în calculele de măsurare a IRRBB;
10) tratamentul comportamental al conturilor curente şi de economii (scadența atribuită pasivelor cu scadență contractuală scurtă, dar cu o scadență comportamentală lungă);
11) măsurarea efectelor IRRBB care decurg din opțiuni integrate și automate din active sau datorii, acoperind atât efectele de convexitate, cât şi nelinearitatea rezultatului asociat produselor de tip opțiuni explicite;
12) gradul de granularitate utilizat în calculele de măsurare (utilizarea benzilor de scadență, includerea fluxurilor de mijloace bănești viitoare sau doar a soldului principalului).
Secţiunea 6
Riscul de lichiditate
293. Riscul de lichiditate va fi administrat de către bancă pentru toate activele şi pasivele în moneda națională şi în valută, inclusiv cele atașate la cursul valutei, din bilanțul contabil şi din afara bilanțului contabil, precum şi luând în calcul toate riscurile complementare (care derivă).
294. Banca trebuie să se asigure că deține rezerve de lichiditate suficiente şi să dispună de planuri de finanțare alternative. În acest scop, banca trebuie să dispună de politici şi proceduri de identificare, măsurare, administrare şi monitorizare a riscului de lichiditate dezvoltate pentru anumite perioade, inclusiv pe parcursul zilei - intraday.
295. Politica băncii privind riscul de lichiditate va include, cel puțin, cerințe privind:
1) procedurile de stabilire a limitelor acceptabile ale riscului de lichiditate bazate pe parametri care pot fi identificați clar şi care să fie în corespundere cu obiectivele pe termen scurt şi pe termen lung cu privire la lichiditatea băncii;
2) procedurile pentru identificarea, evaluarea şi monitorizarea pozițiilor de lichiditate, inclusiv ținând cont de limitele stabilite. Acest proces trebuie să includă un cadru robust pentru previzionarea fluxurilor de mijloace bănești provenite din active, datorii şi elemente din afara bilanțului pe un set de orizonturi de timp adecvate, atât în condiții normale, cât şi în condiții de criză;
3) procedurile de determinare a componenței activelor şi pasivelor pentru menținerea unui nivel suficient de lichiditate, de diversificare a depozitelor şi a altor surse de fonduri pentru a evita volatilitatea lichidității şi pentru a determina limitele pentru tranzacțiile cu contrapărţile, de stabilire a listei instrumentelor şi activităților permise pentru ca banca să-şi gestioneze expunerea la riscul de lichiditate, inclusiv caracteristicile şi scopurile utilizării acestora;
4) procedurile de raportare pentru diseminarea informației la fiecare nivel şi frecvența raportării;
5) procedurile de control pentru a asigura că informația este veridică şi completă şi de o calitate adecvată pentru a permite subdiviziunilor relevante și organului de conducere ale băncii să-şi îndeplinească atribuțiile;
6) procedurile de autorizare şi comunicare a excepțiilor de la politica privind riscul de lichiditate, dacă urmează să se admită excepții, precum şi fundamentarea necesității şi acceptabilității acestora;
7) procedurile privind simulările de criză vor cuprinde o varietate de scenarii pe termen scurt (minimum 3, cu 3 grade de sensibilitate diferite), mediu şi lung, ținând cont de situațiile specifice caracteristice băncii, dar și pieței, în baza cărora se analizează vulnerabilitățile băncii aferente poziției lichidității, se determină efectele negative potențiale şi căile de evitare/soluționare a acestora. Aceste scenarii trebuie permanent actualizate, luând în considerare atât factorii interni (specifici băncii), cât şi cei externi (ce țin de piață);
8) procedurile de administrare a lichidității în situații de criză care vor prevedea identificarea punctelor slabe sau vulnerabilităților potențiale privind nivelul de lichiditate al băncii în condiții imprevizibile şi elaborarea planurilor de administrare a lichidității pentru astfel de situații.
296. Banca trebuie să evalueze intrările de mijloace bănești, pe care comparându-le cu ieșirile de mijloace bănești, să determine valoarea activelor lichide, în scopul de a identifica deficitul potențial al finanțării nete viitoare. În acest sens, banca va identifica, evalua şi monitoriza pozițiile aferente riscului de lichiditate pentru:
1) fluxurile de mijloace bănești viitoare aferente activelor şi datoriilor;
2) sursele de cerere neprevăzută de lichiditate şi factorii declanșatori asociați pozițiilor din afara bilanțului;
3) valutele în care banca efectuează tranzacții cu ponderi semnificative;
4) activitățile aferente conturilor corespondente, de custodie şi de decontare.
297. În scopul identificării, evaluării şi monitorizării pozițiilor aferente riscului de lichiditate pentru fluxurile de mijloace bănești viitoare aferente activelor şi datoriilor, banca trebuie:
1) să dispună de un cadru robust de administrare a riscului de lichiditate care să furnizeze previziuni dinamice ale fluxurilor de mijloace bănești ce iau în considerare ipoteze cu privire la comportamentul contrapărţilor importante în situația modificării condițiilor acestuia;
2) să construiască ipoteze realiste cu privire la necesitățile de lichiditate pe termen scurt şi pe termen lung, care să reflecte complexitatea activităților desfășurate, a produselor oferite şi a piețelor pe care operează;
3) să analizeze calitatea activelor care pot fi utilizate drept garanție financiară pentru a evalua potențialul acestora de a asigura finanțarea în condiții de criză;
4) să administreze, în funcție de scadență, intrările de mijloace bănești în raport cu ieșirile de mijloace bănești înregistrate pentru a obține o distribuție pe scadențe a surselor de care dispune în vederea utilizării acestora.
298. În scopul identificării, evaluării, monitorizării şi controlului pozițiilor aferente riscului de lichiditate pentru sursele de cerere neprevăzută de lichiditate şi factorii declanșatori asociați pozițiilor din afara bilanțului, banca trebuie:
1) să identifice, să evalueze şi să monitorizeze fluxurile de mijloace bănești legate de angajamentele din afara bilanțului şi de alte obligații neprevăzute;
2) să monitorizeze administrarea riscului de lichiditate legat de relația cu anumite entități stabilită în scopul minimizării riscurilor instrumentelor financiare derivate, garanțiilor şi altor angajamente ale băncii.
299. În scopul identificării, evaluării şi monitorizării pozițiilor aferente riscului de lichiditate pentru valute, în cazul efectuării tranzacțiilor cu ponderi semnificative, banca trebuie:
1) să evalueze necesitățile agregate de lichiditate în valută;
2) să analizeze separat strategia pentru fiecare valută în care desfășoară o activitate semnificativă, cu luarea în considerare a restricțiilor în perioadele de criză;
3) să evalueze probabilitatea pierderii accesului pe piețele valutare, precum şi gradul de convertibilitate al monedelor pe care banca le utilizează în cadrul activității sale.
300. În scopul identificării, evaluării şi monitorizării pozițiilor aferente riscului de lichiditate pentru activitățile aferente conturilor corespondente, de custodie şi de decontare, banca trebuie să înțeleagă şi să aibă capacitatea de a administra modalitatea în care furnizarea de servicii de corespondent, custodie şi decontare îi poate afecta fluxurile de mijloace bănești.
301. Banca va determina lichiditatea unui activ în baza capacității acestuia de a genera lichidități, indiferent de clasificarea lui ca element din portofoliul de tranzacționare/element din afara portofoliului de tranzacționare sau de tratamentul contabil aplicabil acestuia.
Banca trebuie să asigure sisteme de informare, în baza cărora aspectele legate de riscul de lichiditate să fie raportate în timp util organului de conducere, cu accent pe nivelul şi tendința riscului respectiv care vor include, cel puțin, o analiză a fluxului de mijloace bănești pentru fiecare monedă (intrările şi ieșirile) divizat pe diferite perioade, schimbarea valorii de bază a activelor, pasivelor şi a pozițiilor din afara bilanțului cauzate de schimbările pe piață, efectul poziției riscului de lichiditate asupra profitului şi fondurilor proprii.
302. Banca trebuie să asigure existența unor proceduri de identificare a diferitelor semnale de avertizare timpurie, care indică o posibilă apariție a unor probleme privind lichiditatea, cum ar fi:
1) concentrări în active sau în pasive;
2) reducerea calității activelor care poate să genereze o reducere a intrărilor de mijloace bănești;
3) majorarea rapidă a activelor din surse de finanțare relativ volatile;
4) retragerea de către clienți a depozitelor înainte de termen (depozitele la termen) sau accelerarea refluxului depozitelor;
5) majorarea de către creditorii băncii a ratelor dobânzii sau reducerea sumei liniilor de credit;
6) un coeficient mai înalt al raportului dintre împrumuturi şi depozite, ceea ce poate conduce la o creștere disproporțională a datoriilor;
7) expuneri mari din afara bilanțului;
8) creșterea cazurilor de survenire a clauzei de plată anticipată/clauzei “cross-default” impusă băncii de către creditori, inclusiv de cei externi;
9) orice alți factori care sunt considerați importanți de către funcția de administrare a riscurilor, organul executiv sau de către consiliul băncii.
303. În procesul de planificare pentru situații imprevizibile, conducerea băncii va ține cont de rezultatele simulărilor de criză. Planurile pentru situații imprevizibile trebuie să cuprindă:
1) diverse opțiuni ale scenariilor de stres pentru a crea o imagine clară despre măsurile necesare privind administrarea lichidității în situații de criză;
2) linii de comunicare bine determinate care să permită luarea deciziilor oportune şi bine argumentate de către conducerea băncii, precum şi aplicarea promptă şi eficientă a măsurilor de rigoare în situații imprevizibile.
Secțiunea 7
Riscul de țară/Riscul de transfer
304. Banca care are expuneri transfrontaliere şi în valută, inclusiv în numerar, plasamente, conturi corespondente, investiții, împrumuturi şi alte active din bilanț şi din afara bilanțului, precum şi surse de finanțare externe va elabora şi va implementa politica cu privire la riscul de țară şi riscul de transfer care va stabili, cel puțin, cerințe privind:
1) procedurile de determinare a nivelului de risc acceptabil pentru o regiune, monedă, țară şi a limitelor expunerilor în funcție de activități;
2) procedurile de determinare a criteriilor privind evaluarea situației politice, economice şi financiare a țării şi a tipurilor de instrumente şi activități care pot fi permise pentru ca banca să-şi gestioneze adecvat expunerea la riscul de țară şi la riscul de transfer;
3) procedurile de raportare pentru diseminarea informației cu privire la expunerile transfrontaliere ale băncii la fiecare nivel organizatoric al băncii cu o structură, conținut şi frecvență corespunzătoare operațiunilor desfășurate;
4) procesele de control care vor asigura că informația este exactă şi completă şi calitatea acesteia este adecvată, cu stabilirea mijloacelor de control şi asigurarea integrității sistemului utilizat pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscului de țară şi al riscului de transfer;
5) procedurile de autorizare şi procesele de înștiințare pentru excepții de la politica privind riscul de țară şi riscul de transfer, dacă urmează să se admită excepții, precum şi fundamentarea necesității şi acceptabilității acestora;
6) procedurile aferente evaluării şi determinării reducerilor pentru pierderi la activele şi angajamentele supuse riscurilor de țară şi de transfer.
305. Procedurile de evaluare trebuie să determine posibilitatea realocării riscului, adică localizarea finală a riscului în țara garantului către care riscul este transferat, să prevadă agregarea expunerilor şi să permită conducerii băncii să monitorizeze expunerile totale ale băncii față de țări şi valute individuale.
306. Expunerea băncii față de o țară/valută individuală va include toate conturile din bilanț şi din afara bilanțului cu privire la contrapărţile care sunt rezidente ale țării/valutei în cauză. Acestea vor fi monitorizate în conformitate cu următoarele aspecte: valorile din bilanț şi din afara bilanțului; maturitatea reziduală; maturitatea contractuală; tipul contrapărţii (țară, bancă, persoană juridică non-bancară, persoană fizică).
307. Banca trebuie să dispună de procese de analiză a riscului de țară şi de acordare a rating-ului unei țări care să reflecte profilul real de risc al acesteia. Ratingul se utilizează ca bază pentru determinarea limitelor de expunere. Pentru acordarea rating-ului, băncile pot folosi diferite surse, cum ar fi evaluările şi ratingul agențiilor internaționale (Standard & Poor′s, Moody′s şi Fitch-IBCA), publicațiile oficiale ale Fondului Monetar Internațional sau ale Băncii Mondiale şi/sau alte publicații recunoscute la nivel internațional. Aceste surse pot fi folosite ca bază la evaluarea proprie a băncii.
308. Banca trebuie să asigure sisteme de informare, în baza cărora aspectele legate de riscul de țară şi riscul de transfer să fie raportate în timp util, cu accent pe nivelul şi tendința riscului de țară şi a riscului de transfer ale băncii, care vor include, cel puțin, informația aferentă conturilor din bilanț şi din afara bilanțului, scadența, tipul debitorului/creditorului, efectul poziției riscului de țară şi a riscului de transfer asupra fondurilor proprii.
Secțiunea 8
Riscul de concentrare
309. Banca trebuie să dispună de politici în legătură cu expunerea la riscul de concentrare. Politicile referitoare la riscul de concentrare trebuie revizuite astfel, încât să fie luate în considerare orice modificări cu privire la apetitul la risc şi la mediul în care banca își desfășoară activitatea şi trebuie să prevadă, cel puțin, următoarele:
1) procedurile de stabilire şi utilizare a limitelor interne pentru reducerea riscului de concentrare în concordanță cu cadrul general de administrare şi măsurare a riscurilor;
2) procedurile de identificare, evaluare şi monitorizare a riscului de concentrare;
3) procedurile de autorizare şi comunicare a excepțiilor de la politica privind riscul de concentrare, dacă urmează să se admită excepții, precum şi fundamentarea necesității şi acceptabilității acestora.
310. Banca trebuie să dispună de procese interne adecvate care să corespundă naturii, dimensiunii şi complexității activității desfășurate pentru raportarea riscului de concentrare rezultat din:
1) expunerile individuale față de clienți sau față de grupuri de clienți aflați în legătură;
2) expunerile față de contrapărţile din același sector economic sau regiune geografică;
3) expunerile de credit indirecte, rezultate în urma aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
311. Banca va efectua analize ale creditelor şi ale altor active, inclusiv estimări ale tendințelor acestora şi va lua în considerare rezultatele acestor analize în cazul stabilirii şi verificării gradului de adecvare a procedurilor şi a limitelor, a pragurilor şi a altor concepte similare pentru administrarea riscului de concentrare.
312. Monitorizarea riscului de concentrare va fi încorporată de către bancă în sistemele de administrare a riscurilor şi de raportare şi va fi efectuată cu o frecvență adecvată care să reflecte natura activităților desfășurate de aceasta.
313. În cazul în care în urma activității de monitorizare sunt identificate elemente susceptibile a da naștere unor posibile disfuncționalități, organul de conducere al băncii va întreprinde, cel puțin, una dintre următoarele măsuri:
1) revizuirea detaliată a mediului de risc într-un sector specific;
2) derularea de simulări de criză şi de analize pe bază de scenarii suplimentare;
3) revizuirea în profunzime a performanței economice a contrapărţilor;
4) revizuirea nivelurilor de aprobare pentru activitățile noi;
5) revizuirea periodică a tehnicilor de diminuare a riscurilor, a valorii lor şi a posibilităților de executare a acestora.
Secțiunea 9
Riscul privind expunerile cu persoanele afiliate și salariații băncii
314. Banca trebuie să dispună de politici şi proceduri adecvate pentru cunoașterea persoanelor afiliate băncii, identificarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate și determinarea expunerilor individuale și totale faţă de persoanele afiliate, pentru determinarea sumei totale a acestor expuneri, precum şi pentru monitorizarea şi raportarea respectivelor expuneri prin intermediul unui proces independent de verificare și auditare. La elaborarea politicilor și procedurilor respective, se vor lua în considerație natura, extinderea, scopul şi substanţa economică a tranzacţiilor cu persoanele afiliate.
315. Pentru aplicarea prevederilor pct. 314, banca, cel puțin, va implementa cerințele din Regulamentul privind tranzacţiile băncii cu persoanele sale afiliate, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.240/ 2013.
316. Excepţiile de la aplicarea politicilor, procedurilor şi limitelor aferente tranzacţiilor cu persoanele afiliate trebuie raportate consiliului băncii, pentru luarea de măsuri corespunzătoare.
317. Tranzacţiile cu persoanele afiliate băncii vor fi monitorizate atât de către organul executiv, cât şi de către consiliu pe bază continuă.
318. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să asigure că tranzacţiile cu persoanele afiliate sunt analizate, iar riscurile actuale sau potenţiale, pe care acestea le presupun pentru bancă, sunt identificate şi evaluate în mod adecvat.
319. Membrii organului de conducere al băncii și persoanele care dețin funcții-cheie în cadrul băncii sunt excluși din procesul de aprobare şi administrare a tranzacțiilor băncii cu persoanele cu care aceștia se află în conflict de interese.
3191. Banca trebuie să dispună de reglementări interne privind modul şi condiţiile, inclusiv limita agregată la nivel de bancă, de acordare a creditelor salariaților săi. Salariaților băncii, care sunt persoane afiliate acesteia, li se acordă credite conform condițiilor prevăzute în Regulamentul nr.240/2013. Banca trebuie să ţină o evidenţă aparte a tuturor creditelor acordate angajaților săi, care nu sunt persoane afiliate, într-o măsură similară aplicată celorlalți beneficiari de credite (cu indicarea sumelor, termenelor rambursării etc.). Limita agregată se stabilește de către bancă luând în considerare nivelul riscurilor asumate de bancă.
Secțiunea 10
Riscul reputaţional
320. Banca trebuie să identifice, să evalueze şi să monitorizeze riscul reputaţional la toate nivelurile de afaceri, inclusiv pe componentele de bază ale acestuia:
1) riscul de reputație corporativă, care se referă la performanța, strategia, executarea şi livrarea serviciilor de către bancă ce pot fi reale sau percepute;
2) riscul de reputație operațională, când o activitate, acțiune sau poziție a băncii, a membrilor organului de conducere şi/sau a persoanelor afiliate băncii va dăuna imaginii băncii, astfel încât va fi afectat profitul şi fondurile proprii ale băncii.
321. La identificarea și evaluarea riscului reputaţional, banca va ține cont de sursele de proveniență ale acestuia, fără a se limita la incapacitatea acesteia de a asigura confidențialitatea informației care nu este destinată publicului larg (fie pe intern, fie prin externalizare), din numărul mare de plângeri/reclamații din partea clienților, de sancțiuni din partea autorităților abilitate cu drept legal în acest sens, din asocierea reală sau percepută cu persoane sau companii cu reputație negativă, din incapacitatea de a îndeplini obligațiile contractuale asumate.
322. La evaluarea riscului reputaţional, banca va ține cont de cadrul de reglementare, precum şi de orice alte elemente care îi pot afecta activitatea. La astfel de elemente pot fi atribuite, cel puțin, următoarele:
1) informațiile, conforme sau nu cu realitatea, percepute nefavorabil asupra imaginii sau practicilor de afaceri ale băncii;
2) pierderea încrederii în soliditatea băncii cauzată de afectarea gravă a securității acesteia în urma unor atacuri interne sau externe asupra sistemului informațional;
3) întâmpinarea de către clienți a unor dificultăți în utilizarea anumitor produse fără a avea suficiente informații despre acestea şi fără a cunoaște procedurile de remediere a problemelor apărute.
323. Banca trebuie să adopte o politică referitor la administrarea riscului reputaţional care să prevadă, cel puțin, următoarele:
1) stabilirea procedurilor care să permită băncii să activeze în mod sigur şi eficient, să-şi construiască capital reputaţional şi să evite conflictul de interese şi alte probleme potențiale care ar putea dăuna băncii;
2) administrarea riscului printr-un proces de anticipare, analiză şi diminuare a acestuia şi, ulterior, prin intermediul așteptărilor interne şi externe;
3) măsurarea tendințelor pentru reputația băncii prin mijloace fezabile, astfel ca numărul de plângeri/reclamații ale clienților, articole şi tendințe din sectorul bancar care relevă subiecte ce ar putea dăuna reputației băncii;
4) identificarea evenimentelor riscante ca fiind specifice băncii sau sectorului bancar în întregime pentru a determina acțiunile de remediere care pot fi aplicate;
5) impunerea transparenței, astfel încât clienții băncii să poată lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la reputația băncii;
6) raportarea organelor de conducere despre orice eveniment semnificativ care ar dăuna reputației băncii;
7) stabilirea procedurilor clar definite pentru aprobarea comunicatelor de presă;
8) desemnarea persoanelor care pot oferi informații publicului, în special în timpul crizelor;
9) instruirea personalului pentru a evita fluxul de informații incorecte şi inoportune către clienți.
324. Pentru reducerea riscului reputaţional, banca va dezvolta programe de educare a clienților în vederea utilizării noilor produse şi servicii oferite, cunoașterii costurilor aferente acestora, precum şi identificării eventualelor probleme şi a modalităților de soluționare a acestora.
Secţiunea 11
Riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier
3241. Băncile trebuie să dispună de politici şi procese pentru identificarea, gestionarea şi monitorizarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier. Indicatorii riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier trebuie să includă indicatorul efectului de levier stabilit în conformitate cu Regulamentului privind efectul de levier, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.176/2025 şi neconcordanţele dintre active şi obligaţii.
[Pct.3241 modificat prin HBN176 din 31.07.25, MO417-419/06.08.25 art.676; în vigoare 01.01.26]
3242. Băncile trebuie să trateze cu precauţie problema riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, ţinând cont de creşterile potenţiale ale acestui risc cauzate de reducerea fondurilor proprii ale băncii prin pierderi aşteptate sau realizate, conform reglementărilor contabile aplicabile. În acest scop, băncile trebuie să facă faţă diferitelor situaţii de criză din punctul de vedere al riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier.
TITLUL VI
SIMULĂRI DE CRIZĂ ȘI PLANUL DE REDRESARE
Capitolul I
CERINŢE PRIVIND SIMULĂRILE DE CRIZĂ
325. Banca este obligată să dispună de politici şi proceduri documentate aferente programului de simulări de criză care va include, cel puțin, următoarele aspecte:
1. tipurile de simulări de criză şi scopul principal al fiecărei componente a programului;
2. frecvența exercițiilor de simulări de criză şi criteriile în funcție de care acestea variază;
3. detaliile metodologice ale fiecărei componente, inclusiv definirea scenariilor relevante și rolul raționamentelor profesionale ale personalului implicat la toate etapele de desfășurare;
4. totalitatea ipotezelor de aplicare a șocurilor şi acțiunilor de remediere prevăzute, bazate pe scop, tip şi rezultat al simulărilor de criză, inclusiv o evaluare a fezabilității acțiunilor de remediere în situații de stres.
326. Pentru fiecare repriză a simulărilor de criză, banca trebuie să documenteze ipotezele şi elementele fundamentale ale exercițiului. Acestea vor include raționamentele şi hotărârile care stau la baza scenariilor alese şi sensibilitatea rezultatelor în funcție de tipul şi severitatea scenariilor. O evaluare a unor astfel de ipoteze trebuie efectuată de către bancă în mod regulat sau în funcție de evoluția condițiilor externe.
327. Banca va utiliza simulările de criză în calitate de instrument de diagnostic pentru înțelegerea profilului său de risc şi de instrument anticipativ în cadrul procesului intern de evaluare a corespunderii nivelului fondurilor proprii și lichidităților la riscuri (evaluarea modului în care profiturile şi/sau fondurile proprii sunt afectate de situații de criză, evaluarea riscurilor într-o manieră anticipativă). Simulările de criză vor fi folosite în combinație cu alte instrumente de administrare şi control al riscurilor, iar rezultatele trebuie să fie considerate în procesul de luare a deciziilor la nivelul corespunzător de management, inclusiv deciziile strategice de afaceri ale consiliului şi ale organului executiv.
328. Metodologia simulărilor de criză trebuie să acopere toate domeniile de activitate supuse riscurilor şi riscurile aferente acestor domenii şi să includă un spectru larg de scenarii, inclusiv scenarii anticipative (ale evenimentelor ce ar putea avea loc), cu scopul de a lua în considerare interacțiunile la nivel de bancă şi sistem. În acest context, simulările de criză urmează a fi elaborate în vederea identificării riscurilor la nivel de sistem, inclusiv refluxul masiv al depozitelor, expunerile față de anumite grupuri de persoane aflate în legătură, sectoare economice, expuneri interbancare etc.
329. Banca trebuie să determine toate riscurile care pot fi supuse simulărilor de criză, efectuând analize ale naturii şi compoziției portofoliilor băncii, precum şi ale mediului în care aceasta își desfășoară activitatea. În funcție de riscurile identificate, banca stabilește factorii de risc care vor fi utilizați pentru simulările de criză. În acest context, programul simulărilor de criză va conține cel puțin următoarele:
1. analiza domeniilor de afaceri, tipurile de risc, precum şi componentele separate ale portofoliilor şi liniilor de afaceri;
2. interdependența dintre riscuri;
3. un mecanism flexibil care va permite modelarea unei varietăți de simulări de criză pe orice domeniu de activitate, tip de risc, eveniment posibil sau client important;
4. date care reflectă activitățile băncii în vederea obținerii unei imagini complexe referitor la rezistența băncii la potențialele șocuri.
330. Banca este obligată să identifice punctele vulnerabile ale factorilor de risc din cadrul simulărilor de criză, inclusiv de risc macroeconomic, de credit, financiar, în contextul evenimentelor externe care pot afecta profitabilitatea, solvabilitatea, concentrațiile de risc neidentificate, potențialele interacțiuni între tipurile de risc care ar putea amenința viabilitatea băncii sau conformitatea cu cadrul de reglementare.
331. Banca trebuie să poată justifica alegerea factorilor de risc pentru simulările de criză, iar rezultatele trebuie utilizate pentru determinarea toleranței la risc a băncii şi stabilirea unor limite la expuneri în vederea fundamentării opțiunilor strategice referitor la planificarea de afaceri pe termen lung, inclusiv planificarea fondurilor proprii şi a lichidităților.
332. Simulările de criză trebuie să fie bazate pe evenimente excepționale, dar plauzibile. Simulările de criză trebuie să permită simularea șocurilor ce nu au avut loc anterior şi sunt menite de a evalua soliditatea modelelor la posibilele schimbări ale mediului economic şi financiar. La alegerea simulărilor de criză, banca trebuie să țină cont de următoarele:
1. simulările de criză trebuie să se efectueze pe portofolii şi tipuri de risc în funcție de schimbările şi corelația dintre riscurile identificate pentru un anumit portofoliu;
2. simulările de criză trebuie să se efectueze la diferite niveluri de severitate şi probabilitate de materializare;
3. scenariile de stres trebuie să fie dinamice şi să includă apariția simultană a evenimentelor în întreaga bancă. Dezvoltarea unui portofoliu de scenarii ipotetice, care va include şi un scenariu bazat pe evoluțiile istorice relevante ale parametrilor de risc;
4. în cazul scenariilor istorice, simulările de criză trebuie să fie bazate pe scenarii excepționale, dar plauzibile pe parcursul unei anumite perioade, utilizând, dacă este posibil, date înregistrate pe parcursul unui întreg ciclu economic;
5. banca trebuie să înțeleagă cât de sever pot fi afectate fondurile proprii de profitabilitatea viitoare sau lipsa acesteia şi cum va face față unei situații de criză precum cea simulată.
333. Simulările de criză trebuie efectuate cu o periodicitate stabilită de bancă, dar nu mai rar decât o dată pe an. Simulările de criză pot fi efectuate și ad hoc pentru scopuri specifice. La determinarea frecvenței efectuării simulărilor de criză, banca va ține cont, cel puțin, de următoarele:
1. obiectivele și scopul programului privind simulările de criză;
2. scopul simulărilor de criză;
3. complexitatea băncii și a sectorului bancar;
4. schimbările semnificative în mediul în care banca își desfășoară activitatea sau în profilul de risc al acesteia;
5. disponibilitatea datelor externe necesare pentru a efectua simulările de criză.
334. Banca trebuie să determine orizontul de timp pentru efectuarea simulărilor de criză în conformitate cu scadența şi lichiditatea pozițiilor supuse simulării, acolo unde este cazul.
335. Banca trebuie să utilizeze date veridice, exacte, suficient de granulate, actuale şi reprezentative pentru efectuarea simulărilor de criză. Resursele informatice trebuie să fie robuste și corespunzătoare obiectivelor programului simulărilor de criză. Sistemele IT trebuie să permită extragerea, procesarea și raportarea informației utilizate în simulări de criză, asigurând calitatea adecvată a acesteia.
336. Banca trebuie să asigure o verificare, cel puțin o dată pe an, dacă simulările de criză sunt adecvate situației la zi şi, în special, dacă ipotezele privind profilul de risc şi mediul în care își desfășoară activitatea rămân valabile în timp. În acest sens, banca verifică relevanța următoarelor elemente:
1. sfera de cuprindere a expunerilor asupra cărora se aplică simulările de criză;
2. oportunitatea ipotezelor;
3. adecvarea sistemului de administrare a informației;
4. integrarea în cadrul procesului de administrare al băncii, inclusiv claritatea liniilor de raportare;
5. politica de aprobare a procesului de desfășurare al simulărilor de criză, inclusiv în cazul modificărilor;
6. relevanța, acuratețea şi integritatea datelor încorporate în procesul de desfășurare al simulărilor de criză;
7. calitatea formalizării procesului de desfășurare al simulărilor de criză.
337. Organul de conducere al băncii are responsabilitatea finală asupra cadrului instituțional privind simulările de criză. Consiliul băncii trebuie să aprobe cadrul general privind simulările de criză, iar organul executiv trebuie să aprobe modalitatea de proiectare a analizelor şi a simulărilor de criză pe baza scenariilor determinate, trebuie să participe la revizuirea şi identificarea potențialelor scenarii de criză, precum şi să contribuie la implementarea strategiilor de atenuare a riscului.
338. Atât consiliul băncii, cât şi organul executiv trebuie să ia în considerare rezultatele simulărilor de criză şi să analizeze implicațiile rezultatelor simulărilor de criză asupra apetitului la risc al băncii și limitelor acestuia, planificarea financiară și de fonduri proprii, de lichiditate, riscului de finanțare, planificarea de urgență și planificarea de remediere și rezoluție. Rezultatele simulărilor de criză trebuie să fie utilizate în procesul de gestiune a portofoliilor băncii, procesele de aprobare a noilor produse ale băncii și să sprijine orice alte procese de luare a deciziilor la nivelul băncii.
339. Banca trebuie să includă procesul aferent simulărilor de criză în calitate de parte integrantă a cadrului de administrare a riscurilor şi să dispună de linii clare de raportare şi comunicare, într-un format comprehensiv. Procesul de raportare a rezultatelor simulărilor de criză presupune, cel puțin, următoarele:
1. rezultatele simulărilor de criză trebuie să fie raportate organelor de conducere în timp util pentru a lua măsuri adecvate şi cu frecvența corespunzătoare;
2. rapoartele privind rezultatele simulărilor de criză trebuie să furnizeze organului de conducere o imagine de ansamblu asupra riscurilor la care banca este sau ar putea fi expusă;
3. rapoartele privind rezultatele simulărilor de criză trebuie să atragă atenția asupra riscurilor potențiale, să prezinte principalele ipoteze ale scenariilor şi să furnizeze recomandări pentru măsuri sau acțiuni de remediere.
340. Organul de conducere al băncii va lua măsuri în funcție de nivelul expunerii la risc determinat de simulările de criză, precum şi în funcție de obiectivele şi de toleranța la risc stabilite. Banca, după caz, poate lua măsuri precum:
1. revizuirea setului de limite;
2. utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului;
3. reducerea expunerilor sau a activității în anumite sectoare, țări, regiuni geografice sau portofolii;
4. revizuirea politicii de finanțare;
5. adecvarea fondurilor proprii și a lichidității;
6. implementarea planurilor de redresare.
341. Deciziile referitoare la măsurile luate, conform pct. 340, de către organul de conducere trebuie să fie formalizate.
342. Banca va formaliza informațiile aferente procesului privind simulările de criză, care vor include cel puțin sfera de cuprindere a expunerii, ipotezele-suport, responsabilitățile organului de conducere și a celor ce sunt responsabili pentru cadrul simulărilor de criză de zi cu zi, liniile de raportare şi tipurile de măsuri ce urmează a fi luate.
Capitolul II
SIMULĂRI DE CRIZĂ PE TIPURI DE RISC
343. Banca trebuie să efectueze simulări de criză pentru toate tipurile de risc la care se expune, inclusiv riscurile enumerate la art. 38 (4) din Legea nr.202/2017.
344. Banca este obligată să implementeze politici şi procese pentru măsurarea şi administrarea tuturor surselor şi a efectelor riscului de piață, să evalueze expunerile la riscul de rată a dobânzii, inclusiv rezultate din activitățile necomerciale şi expunerile la riscul valutar. În cazul în care simulările de criză denotă că modificările bruște şi neașteptate ale ratelor dobânzii şi/sau ale fluctuațiilor pe piață ale ratei de schimb valutar au un impact semnificativ asupra fondurilor proprii ale băncii, organul de conducere al băncii va întreprinde măsuri de urgență în vederea redresării situației.
345. Banca trebuie să simuleze modificarea calității expunerilor între categoriile de clasificare pentru evaluarea eventualelor pierderi rezultate din materializarea riscului de credit şi impactul acestora asupra fondurilor proprii şi a indicatorilor prudențiali. La elaborarea simulărilor de criză, banca trebuie să țină cont de valoarea garanțiilor reale și personale şi posibilitatea reducerii volumului sau valorii acestora, în special în situații de criză, reducerea gradului de lichiditate a acestora, fapt ce va duce la recuperarea parțială a activelor neperformante şi la suportarea pierderilor adiționale care pot afecta fondurile proprii.
346. Banca este obligată să utilizeze simulările de criză în calitate de instrument-cheie în identificarea riscului de concentrare, care ar permite să identifice interdependența între expuneri ce poate deveni evidentă doar în condiții de criză, chiar dacă probabilitatea unor astfel de scenarii este semnificativ redusă. Simulările de criză trebuie efectuate atât pe bază individuală pentru persoanele juridice (pentru a se ține cont de concentrările de riscuri potențiale specifice pentru piețele locale), cât şi pe tipuri de concentrare care se pot materializa la nivel de grup. Rezultatele simulărilor de criză pe riscul de concentrare trebuie comunicate conducerii băncii şi utilizate în procesele de luare a deciziilor şi la stabilirea limitelor, ca parte a managementului riscului.
347. Banca trebuie să prognozeze necesarul de lichiditate pentru fiecare perioadă, fiecare scenariu, la fiecare nivel de criză, pentru care se determină suma cu care intrările de mijloace bănești prognozate depășesc ieșirile prognozate (sau viceversa), pornind de la cele două dimensiuni ale riscului de lichiditate: de finanțare şi de piață.
348. Banca își va administra riscul individual de finanțare a lichidității, ținând cont de posibilul impact al riscului lichidității de piață. În cazul în care riscul de lichiditate ar putea deriva din alte surse de risc, “scenariile alternative de lichiditate” vor fi efectuate în concordanță cu riscurile respective.
349. La elaborarea ipotezelor în cadrul scenariilor de stres privind riscului operațional, banca se va baza pe evenimente externe (de exemplu, deteriorarea activelor din cauza unui dezastru natural) şi pe cele interne (cum ar fi produse noi, sisteme, domenii de afaceri şi activități externalizate). Analiza evenimentelor din cadrul simulărilor de criză implică expertize, mediul macroeconomic (de exemplu, reflectarea creșterii riscului de fraudă într-o recesiune economică), riscuri externe şi alți factori. Evenimentele istorice şi ipotetice folosite de bancă pentru simulări de criză trebuie să aibă o frecvență joasă şi un grad înalt de severitate şi să fie plauzibile riscului operațional.
Capitolul III
CERINȚE PRIVIND PLANUL DE REDRESARE
Secțiunea 1
Conținutul planurilor de redresare
3491. Banca va elabora, va actualiza și va transmite Băncii Naționale a Moldovei planul de redresare care să prevadă acțiuni credibile, care urmează a fi implementate în cazul survenirii unei situații de criză, în conformitate cu termenele stipulate la pct.394 subpct.5).
3492. Obiectivul planului de redresare este de a identifica opțiunile viabile și aplicabile în vederea contracarării atât a unei crize idiosincratice, cât și a unor perturbări la nivel de sistem, precum și de a evalua dacă aceste opțiuni sunt suficient de robuste și variate pentru a face față unei largi game de șocuri de natură diferită și de a restabili poziția financiară a băncii după o deteriorare semnificativă, pentru asigurarea unei activități stabile și sustenabile.
3493. Planul de redresare va fi elaborat luând în considerare o serie de scenarii de crize financiare și macroeconomice majore, evenimente sistemice relevante pentru caracteristicile specifice băncii, persoanelor juridice în care banca posedă o deținere calificată și, dacă este cazul, grupului din care face parte.
3494. Planul de redresare include cel puțin următoarele elemente:
1) rezumatul elementelor-cheie ale planului de redresare;
2) informații privind guvernanța;
3) analiza strategică;
4) planul de comunicare și informare;
5) analiza măsurilor pregătitoare;
6) descrierea indicatorilor de redresare;
7) informații cu privire la scenariile de criză utilizate.
Secțiunea 2
Rezumatul elementelor-cheie ale planului de redresare și guvernanța
3495. Rezumatul elementelor-cheie ale planului de redresare cuprinde rezumatele elementelor prevăzute la pct. 3494 subpct. 2-7, care stipulează și un rezumat al capacității generale de redresare menționate la pct. 34923, precum și rezumatul oricărei modificări semnificative a planului de redresare sau a băncii comparativ cu planul de redresare al perioadei precedente, prezentat Băncii Naționale a Moldovei.
3496. În sensul prezentului capitol, o „modificare semnificativă” înseamnă orice modificare care ar putea afecta capacitatea băncii, a întreprinderii-mamă sau a uneia sau mai multor filialele ale acesteia, de a pune în aplicare planul de redresare ori de a pune în aplicare una sau mai multe opțiuni de redresare cuprinse în planul de redresare.
3497. Informațiile privind guvernanța conțin cel puțin o descriere detaliată a următoarelor elemente:
1) modul în care a fost elaborat planul de redresare, prin detalierea cel puțin a următoarei informații:
a) rolul și funcția persoanelor responsabile pentru pregătirea, punerea în aplicare și actualizarea fiecărei secțiuni a planului de redresare;
b) identitatea persoanei care are responsabilitatea totală pentru actualizarea planului de redresare și o descriere a procesului care trebuie urmat pentru actualizarea planului de redresare ca răspuns la orice modificări substanțiale care afectează banca sau mediul acesteia;
c) descrierea modului în care planul de redresare este integrat în guvernanța corporativă a băncii și în cadrul general de gestionare a riscurilor;
d) în cazul în care banca face parte dintr-un grup, descrierea măsurilor și a mecanismelor adoptate în cadrul grupului pentru a asigura coordonarea și coerența dintre opțiunile de redresare la nivelul grupului și al filialelor individuale;
2) politicile și procedurile care reglementează aprobarea planului de redresare, care includ cel puțin:
a) declarația băncii, în formă liberă, care să arate dacă planul de redresare a fost revizuit de către funcția internă de audit sau de un auditor extern sau de comitetul de risc;
b) confirmarea faptului că planul de redresare a fost evaluat și aprobat de organul de conducere al băncii;
3) condițiile și procedurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare în timp util a opțiunilor de redresare, care includ cel puțin:
a) descrierea procesului intern de escaladare și de luare a deciziilor care se aplică, în cazul în care pragurile indicatorilor planului de redresare au fost depășite, pentru a analiza și a stabili opțiunea de redresare care ar putea fi necesar să fie aplicată ca reacție la situația de criză financiară care s-a materializat, care include cel puțin:
- rolul și funcția persoanelor implicate în acest proces, inclusiv o descriere a responsabilităților acestora sau, în cazul în care în proces este implicat un comitet, rolurile, responsabilitățile și funcțiile membrilor comitetului;
- procedurile care trebuie urmate;
- termenul pentru luarea deciziei privind opțiunile de redresare, precum și momentul și modul în care banca va notifica Banca Națională a Moldovei cu privire la faptul că au fost depășite pragurile indicatorilor;
b) descrierea detaliată a indicatorilor care reflectă posibilele puncte vulnerabile, deficiențe sau amenințări cel puțin la adresa poziției de capital, a lichidității, a rentabilității și a profilului de risc al băncii;
4) coerența planului de redresare cu cadrul general de gestionare a riscurilor, inclusiv o descriere a valorilor de referință relevante (semnalele de avertizare timpurie) utilizate ca parte a procesului periodic de gestionare a riscurilor interne, în cazul în care respectivele valori de referință sunt utile pentru a informa conducerea că pragurile indicatorilor ar putea fi atinse;
5) sistemele informatice de gestiune, inclusiv o descriere a măsurilor instituite pentru a garanta că informațiile necesare pentru punerea în aplicare a opțiunilor de redresare sunt disponibile pentru luarea de decizii în condiții de criză într-un mod fiabil și în timp util.
Secțiunea 3
Analiza strategică
3498. Analiza strategică identifică liniile de activitate esențiale și funcțiile critice și stabilește principalele măsuri pentru menținerea liniilor de activitate esențiale și a funcțiilor critice respective într-o situație de criză financiară.
3499. Analiza strategică include cel puțin:
1) descrierea băncii, conform subsecțiunii 1 din prezenta secțiune;
2) descrierea opțiunilor de redresare, conform subsecțiunilor 2 – 4 din prezenta secțiune.
Subsecțiunea 1
Descrierea băncii
34910. Partea analizei strategice care descrie banca cuprinde următoarele informații:
1) caracterizarea generală a băncii, inclusiv:
a) descrierea strategiei globale de afaceri și de gestionare a riscurilor;
b) modelul și planul de afaceri, care include o listă a principalelor jurisdicții în care își desfășoară activitatea banca, inclusiv prin intermediul unei persoane juridice sau al unei sucursale prevăzute la pct.34911.
c) liniile de activitate esențiale și funcțiile critice;
d) procesul și indicatorii pentru identificarea liniilor de activitate esențiale și a funcțiilor critice;
2) stabilirea corespondențelor dintre liniile de activitate esențiale și ale funcțiilor critice, pe de o parte, și entitățile juridice și sucursalele care îndeplinesc condițiile pct.34911, pe de altă parte;
3) descrierea detaliată a structurilor juridice și financiare ale băncii, inclusiv o explicație a interconectării intragrup în ceea ce privește toate entitățile juridice sau sucursalele care îndeplinesc condițiile prevăzute la pct.34911 și, în special, descrierea următoarelor elemente:
a) toate expunerile intragrup semnificative existente (care individual depășesc 5% din capitalul eligibil al băncii determinat conform Regulamentului privind expunerile mari ale băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.109/2019) și relațiile de finanțare, fluxurile de capital din cadrul entităților menționate, garanțiile intragrup care sunt instituite și garanțiile intragrup care se așteaptă să fie instituite în momentul în care este necesară o acțiune de redresare;
b) interconectarea juridică, care acoperă acordurile importante obligatorii din punct de vedere juridic dintre entitățile unui grup, inclusiv existența unor acorduri de dominare și acorduri de transfer de profit și pierderi;
c) interconectarea operațională, care se referă la funcții care sunt centralizate într-o singură entitate juridică sau o sucursală și sunt importante pentru funcționarea altor entități juridice, a altor sucursale sau a grupului, în special funcțiile centralizate de tehnologie a informațiilor, de trezorerie, de gestionare a riscurilor sau administrative;
4) descrierea interconectării externe, care include cel puțin:
a) expuneri semnificative și datorii față de principalele contrapărți;
b) produse și servicii financiare semnificative care sunt furnizate de bancă altor participanți de pe piața financiară;
c) servicii semnificative furnizate de terți băncii.
34911. În sensul pct. 34910, se subînțeleg entitățile juridice sau sucursale care:
1) contribuie în mod semnificativ la profitul băncii (cel puțin 5 % din profitul băncii) sau la finanțarea acesteia sau dețin o parte importantă a activelor, pasivelor și capitalurilor acestora;
2) efectuează activități comerciale-cheie;
3) îndeplinesc, la nivel central, funcții-cheie operaționale, de gestionare a riscurilor sau administrative;
4) suportă riscuri substanțiale care ar putea, într-un scenariu pesimist, să pună în pericol viabilitatea băncii;
5) nu ar putea fi cedate sau lichidate fără a declanșa un risc major pentru bancă;
6) sunt societăți de importanță sistemică definite conform Legii nr.202/2017.
Subsecțiunea 2
Descrierea opțiunilor de redresare
34912. Partea analizei strategice care reflectă opțiunile de redresare include o listă cu toate opțiunile de redresare și descrierea fiecărei opțiuni. Aceasta stabilește o serie de opțiuni de redresare concepute pentru a răspunde unor scenarii de criză financiară și care, în mod rezonabil, ar contribui la menținerea sau restabilirea viabilității și a poziției financiare a băncii.
34913. Banca descrie fiecare opțiune de redresare într-un mod care să permită Băncii Naționale a Moldovei să evalueze impactul și fezabilitatea acestora.
34914. Opțiunile de redresare includ măsuri care au un caracter extraordinar, precum și măsuri care ar putea fi luate, inclusiv, în cursul activității normale a băncii.
34915. Opțiunile de redresare nu pot fi excluse în cazul în care singurul motiv este că acestea ar necesita modificarea caracterului actual al activității băncii.
Subsecțiunea 3
Acțiunile, mecanismele și măsurile adoptate în cadrul opțiunilor de redresare
34916. Opțiunile de redresare includ cel puțin următoarele elemente:
1) o serie de acțiuni privind capitalul și lichiditățile necesare pentru a menține sau a restabili viabilitatea și poziția financiară a băncii, care au ca obiectiv principal asigurarea viabilității funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale;
2) mecanisme și măsuri al căror scop principal este de a asigura conservarea sau reconstituirea fondurilor proprii ale băncii prin intermediul unei recapitalizări externe și al unor măsuri interne destinate să îmbunătățească poziția de capital a băncii;
3) mecanisme și măsuri pentru a garanta că banca are acces la surse adecvate de finanțare de urgență, pentru a se asigura că își poate continua activitățile și își poate îndeplini obligațiile în momentul în care devin exigibile. Acestea includ măsuri externe și, după caz, măsuri care vizează reorganizarea lichidităților disponibile în cadrul grupului. Sursele de finanțare pentru situații de urgență includ potențiale surse de lichidități, evaluarea garanțiilor disponibile și a posibilității de a transfera lichidități între entitățile din cadrul grupului și între liniile de activitate;
4) mecanisme și măsuri pentru a reduce riscul și efectul de levier sau pentru a restructura liniile de activitate, inclusiv, după caz, analiza posibilei cesionări substanțiale a activelor, a entităților juridice sau a liniilor de activitate;
5) mecanisme și măsuri al căror scop principal este de a realiza o restructurare voluntară a pasivelor, fără ca acest lucru să declanșeze un eveniment de nerambursare, rezoluțiune, deteriorare sau un eveniment similar.
34917. În cazul în care opțiunile de redresare nu includ acțiunile, mecanismele sau măsurile prevăzute la pct. 34916, descrierea privind opțiunile de redresare trebuie să includă o demonstrație care să ateste că respectivele acțiuni, mecanisme sau măsuri au fost luate în considerare în mod corespunzător de către bancă la elaborarea planului de redresare.
Subsecțiunea 4
Evaluarea impactului, fezabilității și continuității operațiunilor
34918. Fiecare opțiune de redresare conține o evaluare a impactului care trebuie să includă, în special, descrierea detaliată a proceselor de stabilire a valorii și a capacității de comercializare a liniilor de activitate esențiale, a operațiunilor și a activelor băncii la care se referă opțiunea de redresare, incluzând cel puțin următoarele elemente:
1) evaluarea impactului financiar și operațional, prin care se stabilește impactul preconizat asupra solvabilității, lichidității, pozițiilor de finanțare, rentabilității și operațiunilor băncii;
2) evaluarea impactului extern și a consecințelor sistemice, prin care se relevă impactul preconizat asupra funcțiilor critice îndeplinite de bancă și impactul asupra acționarilor, asupra clienților, în special deponenții și investitorii de retail, asupra contrapărților și, după caz, asupra restului grupului din care face parte banca;
3) ipotezele de evaluare și toate celelalte ipoteze elaborate în scopul evaluărilor prevăzute la subpct.1) și 2), inclusiv ipotezele cu privire la capacitatea de comercializare a activelor băncii la care se referă opțiunea de redresare sau comportamentul altor entități din sectorul financiar.
34919. Fiecare opțiune de redresare conține o evaluare a fezabilității, care trebuie să includă cel puțin:
1) evaluarea riscului asociat opțiunii de redresare, care, dacă este aplicabil, să aibă la bază eventualele experiențe de aplicare a opțiunii de redresare sau a unei măsuri echivalente opțiunii de redresare;
2) analiza detaliată și descrierea oricăror obstacole semnificative survenite în calea realizării efective și la timp a planului de redresare, precum și descrierea din care să reiasă posibilitatea și modul în care ar putea fi depășite obstacolele respective;
3) după caz, analiza potențialelor obstacole din calea punerii efective în aplicare a opțiunii de redresare care rezultă din structura grupului sau din acordurile din interiorul grupului, inclusiv dacă există obstacole majore de natură juridică sau practică în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor ori a activelor în cadrul grupului. Un obstacol major se referă la orice element care ar putea afecta executarea la timp a opțiunii de redresare;
4) soluții pentru obstacolele potențiale identificate la subpct. 1) și 2).
34920. Fiecare opțiune de redresare conține o evaluare a modului în care va fi asigurată continuitatea operațiunilor la punerea în aplicare a opțiunii respective.
34921. Evaluarea modului în care va fi asigurată continuitatea operațiunilor include o analiză a operațiunilor interne (sistemelor tehnologiei informaționale, furnizorilor și operațiunilor cu resurse umane) și a accesului băncii la infrastructura pieței (de exemplu sistemele de compensare și decontare, sistemele de plăți). Evaluarea contingenței operaționale trebuie să țină seama în special de:
1) toate mecanismele și măsurile necesare pentru a menține accesul continuu la infrastructurile piețelor financiare relevante;
2) toate mecanismele și măsurile necesare pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale băncii, inclusiv în ceea ce privește infrastructura și serviciile tehnologiei informaționale;
3) calendarul preconizat pentru punerea în aplicare și eficacitatea opțiunii de redresare;
4) eficacitatea opțiunii de redresare și caracterul adecvat al indicatorilor într-o serie de scenarii de criză financiară care evaluează impactul fiecăruia dintre scenarii asupra băncii, în special în ceea ce privește capitalul, lichiditatea, rentabilitatea, profilul de risc și operațiunile acestora.
34922. Evaluarea continuității operațiunilor trebuie să identifice opțiunea de redresare care ar putea fi oportună în fiecare scenariu, precum și intervalul de timp necesar pentru punerea sa în aplicare.
34923. Pe baza acestor informații, evaluarea trebuie să descrie capacitatea generală de redresare a băncii, măsura în care opțiunile de redresare permit băncii să se redreseze printr-o serie de scenarii de criză financiară și macroeconomică gravă.
Secțiunea 4
Planul de comunicare și informare
34924. Planul de comunicare și informare se referă în detaliu la următoarele informații:
1) comunicarea internă, în special cu personalul, sindicatele sau alți reprezentanți ai personalului;
2) comunicarea externă, în special cu acționarii și alți investitori, autoritățile competente, contrapărțile, piețele financiare, infrastructura pieței financiare, deponenții și publicul, după caz;
3) propuneri concrete de gestionare a eventualelor reacții negative ale pieței.
34925. Un plan de redresare include cel puțin analiza modului în care planul de comunicare și informare va fi pus în aplicare în cazul în care sunt puse în aplicare unul sau mai multe dintre mecanismele sau măsurile stabilite în planul de redresare.
34926. Planul de comunicare și informare ia în considerare în mod corespunzător nevoile de comunicare specifice aferente fiecărei opțiuni de redresare.
Secțiunea 5
Măsurile pregătitoare
34927. Un plan de redresare include analiza oricăror măsuri pregătitoare pe care banca le-a întreprins sau care sunt necesare pentru a facilita punerea în aplicare a acestuia ori pentru a îmbunătăți eficiența, împreună cu un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor respective.
34928. Astfel de măsuri pregătitoare includ toate măsurile necesare pentru a depăși obstacolele survenite în calea punerii efective în aplicare a opțiunilor de redresare care au fost identificate în cadrul planului de redresare.
Secțiunea 6
Cadrul de indicatori ai planului de redresare
Subsecțiunea 1
Cadrul de indicatori ai planului de redresare
34929. Banca stabilește cadrul de indicatori ai planului de redresare care este evaluat de către Banca Națională a Moldovei în conformitate cu art.17 din Legea nr.232/2016.
34930. La stabilirea pragurilor indicatorilor planului de redresare, banca trebuie să aibă în vedere utilizarea de indicatori de cuantificare progresivă, metoda tip „semafor”, pentru a informa organul de conducere al băncii că pragurile indicatorilor pot fi atinse.
34931. Banca trebuie să includă în planul de redresare cel puțin următoarele categorii de indicatori:
1) indicatori de capital;
2) indicatori de lichiditate;
3) indicatori de rentabilitate;
4) indicatorii de calitate a activelor.
34932. Adițional categoriilor de indicatori menționați la pct. 34931, banca trebuie să includă în planul de redresare următoarele două categorii de indicatori, cu excepția cazului în care banca prezintă justificări pertinente Băncii Naționale a Moldovei, precum că aceste categorii de indicatori nu sunt relevante pentru structura juridică, profilul de risc, mărimea și/sau complexitatea băncii:
1) indicatori de piață;
2) indicatori macroeconomici.
34933. Banca trebuie să includă indicatorii planului de redresare din lista prezentată pe categorii în anexa nr. 22 la prezentul regulament, cu excepția cazului în care banca prezintă Băncii Naționale a Moldovei o justificare pertinentă că astfel de indicatori nu sunt relevanți pentru structura juridică, profilul de risc, mărimea și/sau complexitatea băncii sau nu pot fi implementați din cauza caracteristicilor pieței pe care banca își desfășoară activitatea.
34934. În cazul în care banca aplică excepția de la pct. 34933 pentru oricare dintre indicatorii specificați în anexa nr. 22, banca trebuie să îl înlocuiască cu un alt indicator din aceeași categorie, care este mai relevant pentru bancă. În cazul în care substituirea nu este posibilă pentru fiecare indicator din anexa nr. 22, banca trebuie să includă în planul de redresare cel puțin un indicator din fiecare categorie prevăzută la pct. 34931.
34935. Banca nu trebuie să își limiteze setul de indicatori la lista minimă prezentată în anexa nr. 22 și trebuie să aibă în vedere, de asemenea, includerea altor indicatori conform principiilor și în concordanță cu descrierea categoriilor prevăzute în prezentul capitol. În acest scop, anexa nr. 23 include o listă neexhaustivă cu exemple de indicatori suplimentari ai planului de redresare, clasificați pe categorii.
34936. Cadrul de indicatori ai planului de redresare trebuie:
1) să fie adaptat la modelul de afaceri și strategia băncii și, totodată, să fie corespunzător profilului de risc al acesteia. Acesta trebuie să identifice vulnerabilitățile-cheie care au cea mai mare probabilitate să afecteze situația financiară a băncii și să conducă la etapa în care aceasta trebuie să decidă dacă activează planul de redresare;
2) să fie adecvat structurii juridice, mărimii și complexității fiecărei bănci. În mod specific, numărul de indicatori trebuie să fie suficient pentru a avertiza banca asupra stărilor de deteriorare într-o varietate de domenii. În același timp, acești indicatori trebuie să fie suficient de specifici și gestionabili de către bancă;
3) să poată stabili etapa în care banca trebuie să decidă dacă activează sau nu una dintre măsurile menționate în planul de redresare;
4) să fie conform cadrului general de administrare a riscurilor și cu indicatorii de lichiditate sau de capital pentru situații neprevăzute, precum și cu indicatorii din planul de continuitate a activității;
5) să permită monitorizarea regulată și să fie integrat în guvernanța băncii și în procedurile de escaladare și decizionale;
6) să includă indicatori anticipativi.
Subsecțiunea 2
Cerințe privind calibrarea indicatorilor planului de redresare
34937. Pentru calibrarea indicatorilor planului de redresare, banca trebuie să ia în considerare următoarele:
1) capacitatea generală de redresare (băncile cu o capacitate globală de redresare mai redusă trebuie să ia în considerare mai devreme depășirea indicatorilor, pentru a maximiza șansele de implementare cu succes a opțiunilor de recuperare, care sunt mai limitate);
2) perioada de timp și complexitatea punerii în aplicare a opțiunilor de redresare, luând în considerare aranjamentele de guvernanță, aprobările de reglementare necesare și potențialele impedimente operaționale pentru executarea opțiunii de redresare. Pentru opțiunile de redresare care implică o executare complexă, care vor avea nevoie de mai mult timp pentru implementare, banca trebuie să fie mai conservatoare în calibrarea indicatorilor, pentru a se asigura că avertizarea este efectuată la timp;
3) etapa crizei în care opțiunea de redresare poate fi utilizată efectiv. Banca trebuie să ia în considerare faptul că pentru anumite opțiuni de redresare, beneficiile complete ar putea fi dificil de atins mai târziu în condiții de stres, spre deosebire de o implementare timpurie. În cazul opțiunii de redresare de „atragere de capital de pe piață”, banca trebuie să ia în considerare dacă și când acest lucru poate fi realizat în mod realist, având la bază faptul că atragerea capitalului extern este cu atât mai dificilă cu cât banca se apropie de încălcarea cerințelor sale de capital;
4) ritmul de deteriorare în timpul crizei. Banca trebuie să ia în considerare faptul că ritmul de deteriorare depinde de circumstanțele specifice ale crizei, de profilurile specifice ale băncilor, precum și de alte circumstanțe individuale, care pot duce la o deteriorare mai rapidă a poziției financiare a băncii și respectiv, implementarea opțiunilor de redresare într-un interval de timp mai scurt. În acest sens, banca trebuie să ia în considerare utilizarea indicatorilor care reflectă deteriorarea în timp pentru a detecta situațiile în care are loc o deteriorare rapidă și substanțială a poziției financiare a băncii. În cazul în care este dificil să se definească un singur punct în timp în care este necesară escaladarea, trebuie luată în considerare monitorizarea evoluției indicatorului respectiv;
5) cadrul de administrare al băncii și apetitul la risc. Banca trebuie să se asigure că, calibrarea indicatorilor planului de redresare este conformă cadrului său de administrare a riscurilor și apetitului la risc.
34938. Banca trebuie să poată explica Băncii Naționale a Moldovei modul în care s-a stabilit calibrarea indicatorilor din planul de redresare și, pentru a se asigura eficacitatea acestora, să poată demonstra, suficient de devreme, faptul că pragurile vor fi încălcate.
34939. Banca trebuie să monitorizeze în mod regulat adecvarea calibrării indicatorilor de redresare și să recalibreze indicatorii planului de redresare atunci când este necesar, dar cel puțin o dată pe an.
34940. Banca notifică prompt Banca Națională a Moldovei cu privire la fiecare actualizare a calibrării indicatorilor planului de redresare cu explicarea și justificarea în mod corespunzător a recalibrării. 34941. Recalibrarea trebuie agreată cu Banca Națională a Moldovei în cazul în care este efectuată în perioada evaluării planurilor de redresare ale băncilor.
34942. Justificarea în mod corespunzător presupune că:
1) recalibrarea indicatorilor planului de redresare corespunde cerințelor generale de calibrare a indicatorilor de redresare, astfel cum au fost specificate la pct. 34937;
2) ajustările reflectă modificările aduse modelului de afaceri al băncii și profilului financiar și sunt aliniate cadrului intern de administrare a riscurilor și apetitului la risc al băncii;
3) nivelul de calibrare a indicatorilor de capital trebuie să depășească cerința de fonduri proprii.
Subsecțiunea 3
Notificarea în cazul încălcării (depășirii) indicatorilor planului de redresare
34943. Pentru a arăta potențialul de avertizare al încălcării indicatorilor planului de redresare, în termen de o zi lucrătoare de la încălcarea pragului indicatorului, trebuie să fie alertat organul de conducere al băncii ca să fie demarat procesul de escaladare, pentru a se asigura că fiecare depășire este luată în considerare și acțiunile necesare au fost întreprinse.
34944. Ulterior demarării procesului intern de escaladare menționat la pct. 34943, cel târziu în termen de o zi lucrătoare, banca trebuie să notifice Banca Națională a Moldovei cu privire la încălcarea pragului indicatorului, precum și cu privire la decizia organului de conducere aferentă acțiunilor de redresare aplicate, opțiunile de redresare care trebuie utilizate și un calendar de remediere a încălcării. Decizia menționată trebuie să se bazeze pe o analiză motivată a circumstanțelor în care a avut loc încălcarea. În cazul în care decizia nu prevede aplicarea măsurii de redresare, banca în explicația prezentată Băncii Naționale a Moldovei trebuie să expună clar motivele și, după caz, să demonstreze cum este posibilă restabilirea indicatorilor fără a se recurge la măsuri de redresare.
34945. Orice acțiune sau opțiune implementată sau luată în considerare de bancă în urma încălcării unui indicator al planului de redresare, chiar dacă anterior nu a fost inclusă în planul de redresare, ar trebui considerată relevantă pentru a fi comunicată Băncii Naționale a Moldovei.
Subsecțiunea 4
Monitorizarea indicatorilor planului de redresare
34946. Banca trebuie să monitorizeze indicatorii planului de redresare cu o frecvență adecvată, care să permită raportarea promptă, la solicitare, către Banca Națională a Moldovei.
34947. Banca trebuie să poată prezenta, la cererea Băncii Naționale a Moldovei, valori privind întregul set de indicatori ai planului de redresare, care au fost sau nu încălcați (depășiți), chiar dacă valorile indicatorilor nu s-au modificat.
Secțiunea 7
Indicatorii planului de redresare
Subsecțiunea 1
Indicatori de capital
34948. Indicatorii de capital trebuie să identifice, pe bază continuă, orice deteriorare semnificativă, efectivă sau potențială a cantității și calității capitalului, inclusiv o creștere a efectului de levier.
34949. La setarea indicatorilor de capital, trebuie să se țină cont de capacitatea acestora de a permite băncii să reacționeze prompt în vederea înlăturării potențialelor deficiențe. Anumite măsuri de reabilitare a poziției capitalului băncii pot implica perioade mai mari de implementare sau o sensibilitate mai mare la condițiile de piață. Astfel, la stabilirea indicatorilor într-o fază anticipativă, banca trebuie să aibă în vedere scadențele contractuale semnificative aferente instrumentelor de capital.
34950. Indicatorii de capital trebuie să fie integrați în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP), precum și în cadrul existent de administrare a riscurilor.
34951. Pragurile trebuie să fie calibrate în funcție de profilul de risc al băncii și de timpul necesar pentru activarea măsurilor de redresare, ținând cont de capacitatea de redresare care rezultă din aceste măsuri și de rapiditatea deteriorării capitalului, pornind de la circumstanțele individuale ale băncii.
34952. Pragurile pentru indicatorii care au la bază cerințe de capital reglementat trebuie să fie calibrate de către bancă la niveluri adecvate pentru a permite o distanță suficientă față de o încălcare a cerințelor de capital.
Subsecțiunea 2
Indicatori de lichiditate
34953. Indicatorii de lichiditate trebuie să reflecte eventualele deteriorări sau deteriorarea efectivă a capacității băncii de a acoperi necesitățile curente și viitoare, de lichiditate și finanțare.
34954. Indicatorii de lichiditate ai băncii trebuie să facă referire în egală măsură la necesitățile de lichiditate și de finanțare pe termen scurt și pe termen lung ale băncii, făcând distincția între monedele cheie, unde este cazul.
34955. Indicatorii de lichiditate trebuie să fie integrați în strategiile, politicile, procesele și sistemele elaborate de către bancă în temeiul cadrului de administrare a riscurilor de care dispune. Indicatorii de lichiditate trebuie să acopere inclusiv alte eventuale necesități de lichiditate și finanțare, precum expunerile asociate structurilor extrabilanțiere.
34956. Pragurile identificate de către bancă trebuie să fie calibrate pe baza profilului de risc al băncii și trebuie să țină cont de rapiditatea cu care se poate schimba situația lichidității, date fiind împrejurările individuale ale băncii, iar calibrarea trebuie să fie peste nivelul cerinței minime.
34957. Pragurile trebuie să fie setate pe baza profilului de risc al băncii, a timpului necesar pentru activarea măsurilor de redresare, precum și să țină cont de capacitatea de redresare ca urmare a acestor măsuri. Atunci când se referă la cerințele minime reglementate aplicabile băncii (inclusiv cerințele suplimentare de lichiditate impuse băncii, dacă e cazul), indicatorii trebuie să fie setați de bancă la niveluri adecvate pentru a permite informarea băncii cu privire la riscurile potențiale și/sau existente de nerespectare a acestor cerințe minime.
Subsecțiunea 3
Indicatori de rentabilitate
34958. Indicatorii de rentabilitate trebuie să ilustreze orice aspect legat de veniturile băncii, care poate duce la o deteriorare rapidă a poziției financiare a băncii prin înregistrarea diminuării rezultatului reportat sau a pierderilor cu impact asupra fondurilor proprii ale băncii.
34959. Categoria indicatorilor de rentabilitate trebuie să cuprindă indicatori care se referă la pierderile asociate riscului operațional care pot avea un impact semnificativ asupra contului de profit și pierdere, incluzând, dar fără a se limita la acestea, probleme legate de conduită, fraudă externă și internă și/sau alte situații.
Subsecțiunea 4
Indicatori privind calitatea activelor
34960. Indicatorii privind calitatea activelor trebuie să măsoare și să monitorizeze evoluția calității activelor băncii, să indice momentul în care deteriorarea calității activelor poate determina etapa în care banca trebuie să aibă în vedere aplicarea uneia dintre măsurile descrise în planul de redresare.
34961. Indicatorii privind calitatea activelor pot include un raport de stocuri și unul de fluxuri pentru expunerile neperformante pentru a constata nivelul și dinamica acestora.
34962. Indicatorii privind calitatea activelor trebuie să acopere aspecte precum expunerile extrabilanțiere și impactul creditelor neperformante asupra calității activelor.
Subsecțiunea 5
Indicatori de piață și macroeconomici
34963. Indicatorii de piață au scopul de a ilustra așteptările participanților pe piață referitor la starea financiară a băncii în deteriorare rapidă, care poate duce la întreruperea accesului la piețele de finanțare și de capital. Conform acestui obiectiv, cadrul indicatorilor calitativi și cantitativi se referă la următoarele tipuri de indicatori:
1) indicatori de titluri de capital, care ilustrează fluctuațiile prețului acțiunilor companiilor cotate sau rapoarte (rate) care să măsoare relația dintre valoarea contabilă și cea de piață a titlurilor de capital;
2) indicatori de datorii, care ilustrează așteptările furnizorilor de finanțare de tip angro, precum instrumente de tip „credit default swap” sau „debt spread”;
3) indicatori de portofoliu, care ilustrează așteptările legate de anumite clase de active relevante pentru fiecare bancă (de exemplu: bunuri imobile);
4) evoluții descendente ale ratingului (termen lung și/sau termen scurt), deoarece reflectă așteptările agențiilor de rating, care pot duce la schimbări rapide ale așteptărilor din partea participanților la piață referitor la poziția financiară a băncii.
34964. Indicatorii macroeconomici au scopul de a ilustra semnale privind deteriorarea condițiilor economice în care activează banca sau privind concentrarea expunerilor sau finanțărilor.
34965. Indicatorii macroeconomici trebuie să se bazeze pe elemente cuantificabile care influențează performanța băncii în anumite zone geografice sau sectoare economice relevante pentru bancă.
34966. Indicatorii macroeconomici includ următoarele tipologii:
1) indicatori macroeconomici geografici, care se referă la diferite jurisdicții la care este expusă banca, ținând cont și de riscurile care apar în legătură cu eventuale obstacole legale;
2) indicatori macroeconomici sectoriali, care se referă la sectoare specifice importante de activitate economică la care este expusă banca (de exemplu, transport, bunuri imobile).
Secțiunea 8
Cerințe privind scenariile de criză utilizate în planul de redresare
34967. În sensul art.13 alin. (2) din Legea nr.232/2016, banca stabilește o serie de scenarii care au obiectivul de a defini o serie de evenimente ipotetice în contextul cărora vor fi testate eficiența opțiunilor de redresare și gradul de adecvare a indicatorilor cuprinși în planul de redresare.
34968. Banca trebuie să ia în considerare cel puțin trei scenarii pentru a asigura acoperirea unui eveniment sistemic, a unui eveniment idiosincratic și a unei combinații de evenimente idiosincratice și sistemice.
34969. Fiecare scenariu trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
1) scenariul se bazează pe cele mai relevante evenimente pentru bancă, luând în considerare, printre alți factori relevanți, modelul de afaceri și de finanțare, activitățile și structura, dimensiunea sau interconexiunile cu alte bănci sau cu sistemul financiar în general și, în special, orice vulnerabilități sau puncte slabe identificate ale băncii;
2) scenariul se bazează pe evenimente care ar putea cauza eșecul băncii, cu excepția cazului în care măsurile de redresare au fost puse în aplicare în timp util; și
3) scenariul se bazează pe evenimente excepționale, dar plauzibile.
34970. Fiecare scenariu va include, după caz, evaluarea impactului evenimentelor pentru cel puțin fiecare din următoarele aspecte ale băncii:
1) capitalul disponibil;
2) lichiditatea disponibilă;
3) profilul de risc;
4) profitabilitatea;
5) operațiunile, inclusiv operațiunile de plăți și de decontare;
6) reputația.
34971. Simularea de criză în sens invers va fi considerată ca punct de plecare pentru dezvoltarea de scenarii care să fie doar „aproape de faliment”, adică să facă din modelul de afaceri al băncii unul nesustenabil, cu excepția cazului în care au fost implementate cu succes măsurile de redresare.
34972. Banca va utiliza cel puțin un scenariu pentru fiecare din următoarele tipuri de evenimente:
1) un eveniment sistemic;
2) un eveniment idiosincratic;
3) o combinație de evenimente sistemice și idiosincratice, care apar simultan și interactiv.
34973. Numărul de scenarii utilizat trebuie să fie proporțional, în special, cu natura activității băncii, dimensiunea ei, interconexiunilor sale cu alte bănci și cu sistemul financiar în general și modelele sale de finanțare.
34974. Băncile care sunt societăți de importanță sistemică (de tip O-SII), identificate în conformitate cu art.63 alin.(7) din Legea nr.202/2017, trebuie să dispună de mai mult de trei scenarii.
34975. Spectrul de scenarii utilizate va include atât evenimente defavorabile lente, cât și rapide.
34976. În proiectarea scenariilor bazate pe evenimente sistemice se va lua în considerare relevanța a cel puțin următoarelor evenimente sistemice:
1) eșecul contrapărților semnificative, care afectează stabilitatea financiară;
2) scăderea lichidității disponibile pe piața de creditare interbancară;
3) riscul crescut de țară și ieșiri de capital generalizate dintr-o țară importantă de funcționare a băncii;
4) dinamica negativă a prețului activelor pe una sau mai multe piețe;
5) declinul macroeconomic.
34977. În proiectarea scenariilor bazate pe evenimente idiosincratice se va lua în considerare relevanța a cel puțin următoarelor evenimente idiosincratice:
1) eșecul unor contrapărți semnificative;
2) deteriorarea reputației băncii sau grupului din care face parte banca;
3) un flux sever de ieșiri de lichiditate;
4) dinamici negative ale prețurilor activelor la care banca este expusă în mod predominant;
5) pierderi semnificative din credite;
6) o pierdere considerabilă la nivelul riscului operațional.
Secțiunea 9
Evaluarea planurilor de redresare
Subsecțiunea 1
Caracterul complet și calitatea planurilor de redresare
34978. Banca Națională a Moldovei evaluează măsura în care planul de redresare al băncii îndeplinește cerințele stabilite în Legea nr.232/2016 și examinează exhaustivitatea planului de redresare pe baza următoarelor elemente:
1) dacă planul de redresare include toate informațiile enumerate în secțiunea A din anexa la Legea nr.232/2016;
2) dacă planul de redresare oferă informații actualizate, inclusiv cu privire la orice modificare importantă, în special modificări privind structura juridică sau organizațională, activitatea sau situația financiară a băncii de la ultima prezentare a planului de redresare, în conformitate cu art. 10 din Legea nr.232/2016;
3) după caz, dacă planul de redresare include o analiză a modului și a momentului în care banca poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de Banca Națională a Moldovei și dacă poate identifica activele care pot fi folosite drept garanții;
4) dacă planul de redresare reflectă o gamă adecvată de scenarii de criză financiară și macroeconomică gravă, relevante pentru condițiile specifice ale băncii, în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Legea nr.232/2016, care detaliază gama de scenarii care trebuie utilizate în planurile de redresare, depunând toate eforturile pentru a se conforma acestora;
5) dacă planul de redresare conține un cadru de indicatori care identifică momentele în timp în care pot fi luate măsurile adecvate prevăzute în plan;
6) dacă planul de redresare include, după caz, mecanisme privind un sprijin financiar intragrup;
7) dacă planul de redresare identifică, pentru fiecare dintre scenariile de criză financiară și macroeconomică reflectate în plan, dacă există obstacole în calea punerii în aplicare a măsurilor de redresare și obstacole substanțiale de natură juridică sau practică în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor ori a activelor în cadrul grupului din care face parte banca.
34979. La evaluarea cerințelor și criteriilor prevăzute la art. 10 și 13 din Legea nr.232/2016, după caz, Banca Națională a Moldovei examinează calitatea planului de redresare pe baza următoarelor elemente:
1) se consideră că este stabilită claritatea planului de redresare în cazul în care:
a) planul de redresare este explicit și este redactat într-un limbaj clar și ușor de înțeles;
b) definițiile și descrierile sunt clare și coerente;
c) ipotezele și evaluările realizate sunt explicate;
d) trimiterile la documente care nu sunt conținute în plan și toate anexele completează planul de redresare într-un mod care contribuie semnificativ la identificarea opțiunilor pentru a menține sau a restabili viabilitatea și soliditatea financiară a băncii;
2) relevanța informațiilor cuprinse în plan este considerată a fi stabilită în cazul în care informațiile se axează pe identificarea opțiunilor pentru a menține sau a restabili viabilitatea și soliditatea financiară a băncii;
3) exhaustivitatea planului de redresare este considerată a fi stabilită în cazul în care, ținând seama în special de natura activității băncii, precum și de mărimea și de interconectarea acesteia cu alte bănci și grupuri și cu sistemul financiar în general:
a) planul de redresare oferă un nivel suficient de detaliere în conformitate cu art.10 - 13 din Legea nr.232/2016;
b) planul de redresare conține o gamă suficient de largă de opțiuni de redresare și indicatori, luând în considerare prevederile prezentului regulament;
4) coerența internă a planului de redresare este considerată a fi stabilită dacă există o coerență internă a planului în sine.
Subsecțiunea 2
Punerea în aplicare a mecanismelor prevăzute în planul de redresare
34980. Atunci când se evaluează măsura în care planul de redresare îndeplinește criteriul stabilit la art. 17 litera (a) din Legea nr. 232/2016, Banca Națională a Moldovei verifică următoarele elemente:
1) nivelul de integrare și coerența planului de redresare cu guvernanța corporativă generală și procesele interne ale băncii și cu cadrul de gestionare a riscurilor;
2) dacă planul de redresare conține un număr suficient de opțiuni de redresare plauzibile și viabile, care fac destul de probabil ca banca să aibă capacitatea de a împiedica apariția a diferite scenarii de criză financiară în mod rapid și eficient;
3) dacă opțiunile de redresare incluse în plan stabilesc acțiuni care abordează în mod eficient scenariile de criză financiară și macroeconomică gravă, reflectate în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 232/2016;
4) dacă calendarul pentru punerea în aplicare a opțiunilor este realist și dacă acesta a fost luat în considerare în procedurile destinate să asigure punerea în aplicare a măsurilor de redresare;
5) nivelul de pregătire a băncii pentru a redresa situația de criză financiară, în special, dacă măsurile pregătitoare necesare au fost identificate corect și, după caz, dacă măsurile au fost puse în aplicare sau a fost elaborat un plan pentru punerea în aplicare a acestora;
6) caracterul adecvat al seriei de scenarii de criză financiară și macroeconomică gravă în raport cu care a fost testat planul de redresare;
7) caracterul adecvat al proceselor de testare a planului de redresare în raport cu scenariile menționate la subpct.6) și măsura în care testarea respectivă verifică analiza opțiunilor de redresare și a indicatorilor din fiecare scenariu;
8) dacă ipotezele și evaluările realizate în cadrul planului de redresare și al fiecărei opțiuni de redresare sunt plauzibile.
34981. Plauzibilitatea fiecărei opțiuni de redresare stabilite în plan, astfel cum se menționează la pct.34980 subpct.2), trebuie să fie evaluată luând în considerare următoarele elemente:
1) măsura în care punerea sa în aplicare se află sub controlul băncii și măsura în care aceasta s-ar baza pe acțiuni întreprinse de părți terțe;
2) dacă planul de redresare include o gamă suficient de largă de opțiuni de redresare și de indicatori, condiții și proceduri adecvate care să asigure punerea în aplicare în timp util a opțiunilor respective;
3) măsura în care planul de redresare ține cont de efectele previzibile în mod rezonabil ale punerii în aplicare a opțiunii de redresare propuse asupra băncii;
4) dacă planul de redresare și, în special, opțiunile de redresare ar putea să mențină viabilitatea băncii și să restabilească soliditatea sa financiară;
5) dacă este cazul, măsura în care banca ori concurenții cu caracteristici similare au gestionat, prin utilizarea opțiunilor de redresare descrise, un episod anterior de criză financiară cu caracteristici similare scenariului avut în vedere, în special în ceea ce privește punerea în aplicare în timp util a opțiunilor de redresare.
34982. Atunci când evaluează măsura în care planul de redresare îndeplinește criteriul stabilit la art. 17 litera b) din Legea nr.232/2016, Banca Națională a Moldovei verifică următoarele elemente:
1) dacă este, în mod rezonabil, posibil ca planul și opțiunile de redresare individuale să poată fi puse în aplicare în timp util și în mod eficace, inclusiv în situații de criză financiară și macroeconomică gravă;
2) dacă este, în mod rezonabil, posibil ca planul de redresare și anumite opțiuni de redresare să poată fi puse în aplicare într-o măsură care să asigure atingerea obiectivelor fără vreun efect negativ semnificativ asupra sistemului financiar;
3) dacă seria de opțiuni de redresare reduce suficient riscul apariției unor obstacole în calea punerii în aplicare a opțiunilor respective sau a unor efecte sistemice adverse generate de acțiunile de redresare întreprinse în același timp de alte bănci;
4) măsura în care opțiunile de redresare pot intra în conflict cu cele ale băncilor care au puncte vulnerabile similare, de exemplu ca urmare a unor modele de afaceri, strategii sau domenii de activitate similare, în cazul în care opțiunile ar fi puse în aplicare în același timp;
5) măsura în care punerea în aplicare a unor opțiuni de redresare de către mai multe bănci sau grupuri în același timp este susceptibilă de a influența negativ impactul și fezabilitatea opțiunilor respective.
34983. Atunci când evaluează credibilitatea unui plan de redresare în conformitate cu pct.34980 - 34982, Banca Națională a Moldovei ia în considerare natura activităților băncii, dimensiunea lor și gradul de interconectare al acesteia cu alte bănci și grupuri și cu sistemul financiar în general.
TITLUL VII
PROCESUL DE EVALUARE A ADECVĂRII CAPITALULUI INTERN LA RISCURI (ICAAP) ȘI PROCESUL DE EVALUARE A ADECVĂRII LICHIDITĂȚII INTERNE (ILAAP)”
Capitolul I
PROCESUL DE EVALUARE A ADECVĂRII CAPITALULUI INTERN LA RISCURI (PROCESUL ICAAP)
350. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să reprezinte o componentă a procesului de conducere a băncii şi a culturii decizionale a acesteia.
351. În sensul pct. 350, procesul de evaluare a adecvării capitalului intern al băncii la riscuri trebuie să asigure organului de conducere posibilitatea să evalueze în mod continuu profilul de risc al băncii şi gradul de adecvare a capitalului intern în raport cu acesta.
352. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern băncii la riscuri trebuie să fie formalizat în cadrul unor reglementări interne, inclusiv strategii și procese interne. În cadrul procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, banca trebuie să realizeze:
1. identificarea, măsurarea, diminuarea şi raportarea riscurilor la care banca este sau poate fi expusă, pentru calcularea şi evaluarea continuă a necesităților de capital intern;
2. planificarea şi menținerea surselor de capital intern necesare realizării adecvării capitalului la profilul de risc al băncii.
353. Banca va informa Banca Națională a Moldovei cu privire la:
1. modul în care este structurat procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri;
2. ipotezele care sunt utilizate pentru determinarea riscurilor pe sectoare şi a tipurilor de riscuri;
3. sensibilitatea la risc şi nivelurile de siguranță utilizate pentru cuantificarea riscurilor;
4. modalitatea de agregare a riscurilor pentru a determina necesarul de capital intern;
5. ipotezele utilizate pentru determinarea disponibilului de capital intern, inclusiv orizontul de timp avut în vedere la planificarea capitalului intern.
354. Pentru evaluarea adecvării capitalului intern la riscuri, banca trebuie să identifice şi să evalueze toate riscurile semnificative la care este sau poate fi expusă, incluzând:
1. riscurile pentru care există cerințe de capital reglementate, inclusiv diferențele semnificative dintre tratamentul reglementat al riscurilor pentru calculul cerințelor minime de capital şi tratamentul prevăzut de procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri;
2. riscurile pentru care nu există cerințe de capital reglementate și/sau nu sunt integral acoperite de capital;
3. riscuri rezultate din aplicarea unor abordări mai puțin sofisticate subestimarea riscului de credit în contextul utilizării abordării standardizate, subestimarea riscului operațional în contextul utilizării abordării de bază sau abordării standardizate;
4. subestimarea pentru pierderea în caz de nerambursare în condiții de criză;
5. riscul rezidual aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit;
6. riscurile generate de activitatea de creditare în valută a debitorilor expuși la riscul valutar;
7. riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare, riscul de concentrare, riscul de lichiditate, riscul reputaţional şi cel strategic. Pentru riscurile din această categorie, banca poate utiliza metode calitative de evaluare şi diminuare;
8. riscurile externe ale băncii, respectiv riscuri aferente mediului de reglementare, economic sau de desfășurare a activității băncii şi care nu se încadrează în situațiile prevăzute la subpunctele 1)-3).
355. Banca va stabili modalitatea şi măsura în care riscurile semnificative sunt tratate în cadrul procesul de evaluare a adecvării capitalului intern. În acest sens, banca trebuie să identifice riscurile pentru care se vor determina o cerință de capital intern pentru acoperirea lor, precum şi cele pentru care vor fi utilizate alte metode pentru administrarea şi reducerea lor.
356. Banca este responsabilă de procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, precum şi pentru stabilirea unor cerințe de capital intern care să fie conforme cu profilul ei de risc şi cu mediul în care aceasta își desfășoară activitatea.
357. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să fie adaptat necesităților băncii şi trebuie să utilizeze datele de intrare şi definițiile pe care banca le folosește pentru scopuri interne.
358. În sensul pct. 357, banca poate utiliza propriile definiții pentru capitalul intern, elementele componente ale acestuia, pentru riscuri şi gradul de semnificație al unui risc, cu prezentarea explicațiilor Băncii Naționale a Moldovei, inclusiv cu privire la metodologia utilizată pentru determinarea capitalului intern disponibil băncii și metodele utilizate la acoperirea cu capital a tuturor riscurilor semnificative şi la modul în care abordarea folosită de bancă interacționează cu obligațiile referitoare la calcularea cerințelor de capital în vederea acoperirii riscurilor asumate.
359. Banca trebuie să stabilească, în mod clar, în cadrul procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, tipurile de riscuri, pentru care utilizează o abordare cantitativă în ceea ce privește evaluarea, administrarea şi diminuarea acestora şi cele pentru care utilizează o abordare calitativă a acestor aspecte.
360. În procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri se vor lua în considerare planurile strategice ale băncii şi legătura acestora cu factorii macroeconomici.
361. În sensul pct. 360, banca va dezvolta o strategie de menținere a nivelurilor de capital, luând în calcul factori precum: previziunile cu privire la ritmul de creștere a activelor și a portofoliului de credite, sursele şi utilizările de fonduri viitoare, politica de dividende şi orice variație în cadrul unui ciclu economic a necesarului de fonduri proprii reglementat potrivit Legii nr. 202/2017.
362. Banca trebuie să dispună de un plan explicit privind capitalul, aprobat de către consiliul băncii, care să cuprindă, cel puțin, următoarele:
1. obiectivele băncii şi orizontul de timp necesar pentru atingerea obiectivelor respective;
2. o descriere generală a procesului de planificare a capitalului şi a responsabilităților aferente acestuia;
3. modul în care banca se va conforma în viitor cu cerințele de capital;
4. orice limite relevante legate de capital;
5. un plan general pentru situații neprevăzute pentru tratamentul divergențelor şi al evenimentelor neașteptate, care va include posibilitatea majorării capitalului, restrângerea activității sau utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului.
363. În cadrul planului privind capitalul, banca își stabilește ca obiectiv un nivel intern al cerinței de capital având în vedere profilul de risc, mediul economic în care își desfășoară activitatea, calitatea proceselor de control intern şi de administrare a riscurilor, planurile strategice, calitatea capitalului intern disponibil.
364. Banca trebuie să efectueze simulări de criză care să ia în considerare elemente precum riscurile specifice jurisdicției în care aceasta își desfășoară activitatea şi stadiul în care se află ciclul economic.
365. Banca va utiliza rezultatele simulărilor de criză atât în procesul de planificare a capitalului intern disponibil, cât şi în determinarea cerințelor interne de capital adecvate profilului de risc.
366. Banca va analiza impactul pe care noul cadru de reglementare, comportamentul competitorilor sau alți factori îl pot avea asupra performanței lor, pentru a determina acele modificări ale mediului în care își desfășoară activitatea pe care ar putea să le susțină.
367. Banca își va proiecta cadrul procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, astfel încât să utilizeze abordări precum:
1. utilizarea rezultatelor produse de metodologiile reglementate pentru calculul cerințelor de capital aferente riscurilor prevăzute de actele normative emise de Banca Națională a Moldovei şi luarea în considerare a unor riscuri precum riscul de concentrare, riscul rezidual rezultat din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit sau riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare. În cazul utilizării acestei abordări, banca trebuie să demonstreze că a analizat toate riscurile nereglementate şi a constatat că acestea sunt fie absente, fie nesemnificative sau a calculat o cerință de capital care sa adăugat celei stabilite în baza actelor normative menționate;
2.utilizarea de metodologii diferite pentru diferitele tipuri de riscuri şi calcularea unei sume a cerințelor de capital rezultate. În acest sens, pentru un anumit tip de risc, banca poate utiliza alte metodologii decât cele utilizate în scopurile determinării cerințelor minime reglementate de capital;
3. utilizarea de metodologii complexe.
368. Banca trebuie să fundamenteze situațiile în care în cadrul metodologiei ia în considerare efectele de diversificare şi corelare.
369. În situația în care, pentru unele categorii de riscuri, nu sunt disponibile informații suficiente, banca poate utiliza în cadrul metodologiei şi estimări.
370. Banca va include în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri estimări ale riscurilor care nu pot fi măsurate, în situația în care acestea sunt semnificative.
371. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să se bazeze pe procese adecvate de măsurare şi evaluare.
372. Pentru scopurile pct. 371, banca trebuie să dispună de politici şi procese corespunzătoare pentru evaluarea riscurilor semnificative, altele decât cele prevăzute la pct. 354.
373. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri al băncii va fi revizuit periodic, ori de câte ori se consideră necesar, astfel încât să fie permanent cuprinzătoare și proporționale în raport cu natura, extinderea și complexitatea activităților și riscurile să fie acoperite în mod adecvat, iar acoperirea cu capital să reflecte profilul de risc actual al băncii.
374. Fără a aduce atingere pct. 373, banca va proceda la revizuirea cadrul procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, cel puțin, în următoarele situații: modificări ale strategiei băncii și ale modelului de operare, ale planului de desfășurare a activității, ale mediului în care își desfășoară activitatea sau ale oricăror altor factori care au un efect semnificativ asupra ipotezelor sau metodologiilor utilizate în cadrul respectivului proces.
375. Orice riscuri noi care apar în cadrul activității băncii trebuie să fie identificate şi incluse în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri.
376. Banca trebuie să elaboreze și să documenteze în detaliu procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri. Inițierea elaborării procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri sunt responsabilitatea organului de conducere al băncii.
377. În sensul pct. 376, consiliul băncii trebuie să aprobe proiectarea procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri la nivel conceptual cel puțin sfera de aplicare, metodologia şi obiectivele generale, iar organul executiv al băncii este responsabil pentru aprobarea detaliilor aferente proiectării criterii tehnice.
378. Organul de conducere al băncii este responsabil de integrarea planificării şi administrării capitalului în cultura şi abordarea generală a băncii privind administrarea riscurilor.
379. În sensul pct. 378, organul de conducere asigură că procesul legat de planificarea capitalului, precum şi politicile şi procedurile de administrare a procesului sunt comunicate şi implementate la nivelul întregii băncii şi sunt susținute cu suficientă autoritate şi resurse.
380. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri al băncii politicile, metodologiile, ipotezele şi procedurile trebuie să fie prevăzut într-un document care să fie aprobat și, de câte ori este nevoie, revizuit de către consiliul băncii.
381. Rezultatele procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să fie raportate organului de conducere al băncii.
382. Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să asigure determinarea şi menținerea capitalului intern disponibil al băncii la un nivel adecvat în raport cu necesitățile interne aferente profilului de risc al acesteia.
383. Băncile raportează Băncii Naționale a Moldovei nivelul excedentului/deficitului de capital rezultat în urma procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri în cadrul raportării menționate la pct. 389.
384. În sensul pct. 383, banca trebuie să poată explica Băncii Naționale a Moldovei similitudinile şi diferențele între rezultatul procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri şi cerințele de capital reglementate de Banca Națională a Moldovei.
385. Rezultatele şi concluziile procesului de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri trebuie să fie luate în considerare la elaborarea şi revizuirea strategiei şi a apetitului la risc.
386. Banca va întocmi și va prezenta Băncii Naționale a Moldovei anual un raport referitor la procesul de evaluare a adecvării capitalului intern la riscuri, care va cuprinde elementele prevăzute în prezentul titlu și în anexa nr.3,cu anexarea copiilor, confirmate de bancă, a tuturor documentelor justificative menționate în raport inclusiv identificarea aspectelor care necesită îmbunătățiri şi măsurile planificate în acest sens la nivelul băncii. Raportul respectiv urmează a fi examinat de către Banca Națională a Moldovei în cadrul procesului de verificare și evaluare prevăzut de art. 100 alin. (1)-(4) din Legea nr.202/2017.
387. Banca va întocmi și va prezenta Băncii Naționale a Moldovei anual un raport privind măsurile luate pe linia administrării riscurilor semnificative la care este expusă aceasta.
Capitolul II
PROCESUL DE EVALUARE A ADECVĂRII LICHIDITĂȚII INTERNE (PROCESUL ILAAP)
3871. În procesul instituirii și derulării continue a procesului ILAAP, banca aplică mutatis mutandis prevederile capitolului I din prezentul titlu, cu particularitățile prevăzute în prezentul capitol.
3872. Elementele și rezultatele simulărilor de criză din cadrul procesului ILAAP se corelează cu cele din cadrul procesului ICAAP. Aceasta presupune luarea în considerare a ipotezelor-suport, a rezultatelor simulărilor de criză și a măsurilor pe care intenționează să le întreprindă organul de conducere.
3873. Strategiile, politicile, procesele și sistemele băncii menționate la art. 79 alin.(3) din Legea nr.202/2017 se ajustează în funcție de liniile de activitate, monede, sucursale și entități și includ mecanisme corespunzătoare de alocare pentru costurile de lichiditate, beneficii și riscuri.
3874. Banca trebuie să elaboreze metodologii pentru identificarea, măsurarea, gestionarea și monitorizarea surselor de finanțare, care trebuie să se axeze pe fluxurile de numerar semnificative prezente și preconizate din active, datorii, elemente extrabilanțiere, inclusiv din datorii contingente și posibilul impact al riscului reputaţional.
3875. Banca trebuie să facă distincție dintre activele grevate și activele disponibile în orice moment, în special în situații de urgență. De asemenea, trebuie să se ia în considerare entitatea juridică în care se află activele, țara în care activele sunt înregistrate legal fie într-un registru, fie într-un cont, precum și eligibilitatea acestora și să se monitorizeze modul în care activele pot fi mobilizate prompt.
3876. Banca trebuie să ia în considerare și limitele juridice, de reglementare și operaționale existente, impuse potențialelor transferuri de lichidități și active negrevate dintre entități, din Republica Moldova și din alt stat.
3877. Banca trebuie să dețină diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite și rezerve de lichidități, pentru a putea face față diferitelor situații de criză, precum și o structură de finanțare și un acces la sursele de finanțare diversificate într-un mod corespunzător. Dispozițiile respective se reexaminează cu regularitate de către bancă.
3878. Banca trebuie să aibă în vedere scenariile alternative de lichiditate și factorii de diminuare a riscurilor și că reexaminează ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziția de finanțare, cel puțin, o dată pe an. În acest sens, scenariile alternative trebuie să vizeze în special elementele extrabilanțiere și alte datorii contingente, inclusiv cele ale entităților constituite în scop special, în raport cu care banca acționează ca sponsor sau oferă un sprijin semnificativ sub formă de lichidități.
3879. Banca trebuie să ajusteze strategiile, politicile interne și limitele cu privire la riscul de lichiditate și să elaboreze planuri de urgență eficiente, având în vedere rezultatul scenariilor alternative menționate la pct. 3878.
38710. Planurile de urgență privind lichiditatea trebuie să stabilească strategii adecvate și măsuri de punere în aplicare corespunzătoare pentru a rezolva problema eventualei lipse de lichidități, inclusiv în ceea ce privește sucursalele stabilite într-un alt stat.
38711. Planurile de urgență privind lichiditatea trebuie să fie testate de către bancă, cel puțin, o dată pe an, actualizate pe baza rezultatelor scenariilor alternative menționate la pct. 3878, raportate organului de conducere corespunzător și aprobate de acesta, astfel încât politicile și procesele interne să poată fi ajustate în consecință.
38712. Banca trebuie să întocmească şi să prezinte Băncii Naţionale a Moldovei, anual, un raport referitor la procesul de evaluare a adecvării lichidității interne, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute în prezentul titlu şi în anexa nr.4, cu anexarea copiilor confirmate de bancă ale tuturor documentelor justificative menționate în raport, inclusiv de identificare a aspectelor ce necesită îmbunătăţiri şi privind măsurile planificate în acest sens la nivelul băncii. Raportul respectiv urmează a fi examinat de către Banca Naţională a Moldovei în cadrul procesului de verificare şi evaluare prevăzut la art.100 alin.(1)-(4) din Legea nr.202/2017.
TITLUL VIII
RAPORTARE
388. - abrogat.
389. Rapoartele menționate la pct. 386 și pct. 387, întocmite de bancă şi aprobate de organul de conducere al acesteia, trebuie să fie transmise Băncii Naționale a Moldovei, în termen de 4 luni de la încheierea exercițiului financiar, iar raportul menționat la pct. 38712 este transmis în termen de 5 luni de la încheierea exercițiului financiar. Rapoartele urmează să fie prezentate în limba română.
390. Banca va întocmi şi va transmite Băncii Naționale a Moldovei anual, în termen de 4 luni de la încheierea anului de raportare, un raport semnat de președintele consiliului băncii asupra condițiilor în care este desfășurat controlul intern al băncii, cu tratarea distinctă a aspectelor legate de funcția de administrare a riscurilor, funcția de conformitate şi funcția de audit intern. Raportul urmează să fie prezentat în limba română și va cuprinde cel puțin:
1. o inventariere a principalelor deficiențe identificate în cadrul fiecărei funcții ale controlului intern şi măsurile întreprinse pentru remedierea acestora;
2. o descriere a modificărilor semnificative intervenite în cadrul celor trei funcții: de conformitate, audit intern şi de administrare a riscurilor, în perioada de raportare;
3. o descriere a condițiilor de aplicare a procedurilor de control aferente noilor activități;
4. desfășurarea controlului intern în cadrul subdiviziunilor separate, inclusiv din străinătate ale băncilor;
4. informații cu privire la activitatea de audit desfășurată în perioada de raportare, din care să reiasă constatările şi recomandările auditului intern şi gradul de implementare a recomandărilor de către organul executiv al băncilor;
6. nivelul de conformare a băncii cerinţelor prudenţiale stabilite de cadrul legislativ.
3901. Banca sau persoanele care convoacă adunarea generală a acționarilor trebuie să prezinte la Banca Naţională a Moldovei, printr-o scrisoare de însoţire, informația cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor, care trebuie să cuprinde, cel puţin, următoarele:
1) extrasul din procesul-verbal al ședinței organului de conducere care a decis cu privire la convocarea adunării generale a acționarilor sau al ședinței altor persoane care convoacă adunarea generală, după caz, care trebuie să conţină datele prevăzute la art.51 alin.(8) lit.a)–g) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni (în continuare – Legea nr.1134/1997);
2) copiile, semnate de către bancă/persoana care convoacă adunarea generală a acționarilor, ale documentelor confirmative ce atestă măsurile întreprinse aferente prevederilor art.53 alin.(1) lit.b) sau alin.(2) din Legea nr.1134/1997;
3) copia publicației în care a fost plasat anunțul despre ținerea adunării generale a acționarilor, cu excepția cazului prevăzut la art.53 alin.(1) lit.b) din Legea nr.1134/1997.
3902. Informația menționată la pct. 3901 se prezintă după cum urmează:
1) în cazul adunării generale ordinare anuale a acționarilor, cel mai târziu cu 25 de zile până la ținerea acesteia;
2) în cazul adunării generale extraordinare a acționarilor, cel mai târziu cu 12 zile până la ținerea acesteia;
3) în cazul adunării generale repetate, cel mai târziu cu 10 zile până la ținerea acesteia;
4) în cazul în care adunarea generală a acționarilor se desfășoară în condițiile prevăzute la art.58 alin.(7) din Legea nr.1134/1997, informația se prezintă în termen de 7 zile după adoptarea deciziei respective, dar cel mai târziu cu 3 zile până la ținerea adunării generale a acționarilor.
3903. În termen de 15 zile lucrătoare de la data închiderii adunării generale a acționarilor, banca prezintă la Banca Națională a Moldovei copiile, semnate de către aceasta, a documentului prevăzut la pct. 394 sbp. 3) și a publicației în care a fost plasată decizia aprobată la adunarea generală a acționarilor. În cazul în care în cadrul adunării generale a acționarilor este adoptată decizia de majorare a capitalului social al băncii prin efectuarea emisiunii suplimentare de acțiuni, banca prezintă la Banca Națională a Moldovei, cel puțin, următoarele:
1) copia, semnată de către bancă, a deciziei privind emisiunea suplimentară a valorilor mobiliare aprobată de adunarea generală a acționarilor;
2) copiile, semnate de către bancă, a dării de seamă privind rezultatele emisiunii valorilor mobiliare și a listei subscriitorilor la valorile mobiliare plasate în baza deciziei adoptate la adunarea generală a acționarilor, întocmite conform cerințelor prevăzute de actele normative ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare. Informațiile menționate trebuie să fie prezentate la Banca Națională a Moldovei în termen de 5 zile de la data desfășurării ședinței organului împuternicit la care s-au aprobat rezultatele emisiunii valorilor mobiliare.
3904. Banca Națională a Moldovei poate solicita prezentarea parțială sau completă a informației expuse în anexele la procesul-verbal al adunării generale a acționarilor.
3905. Sucursala băncii din alt stat informează Banca Națională a Moldovei despre convocarea adunării generale a acționarilor băncii din alt stat, în cazul în care în ordinea de zi se includ chestiuni aferente activității sucursalei băncii din alt stat și prezintă o copie a ordinii de zi cel mai târziu cu 5 zile lucrătoare înainte de ținerea acesteia. În termen de 20 zile lucrătoare de la închiderea adunării generale a acționarilor, sucursala băncii din alt stat prezintă la Banca Națională a Moldovei documentul prevăzut la pct. 394 sbp. 4).
391. Banca trebuie să notifice Banca Națională într-un termen cât mai restrâns cu privire la orice schimbări substanțiale în activitatea acesteia, structura și situația generală sau imediat ce au luat cunoștință de orice evoluție semnificativă, incluzând încălcarea cerințelor legale sau prudențiale.
3911. Banca va informa Banca Națională a Moldovei cu privire la orice informație care poate afecta negativ caracterul adecvat al unui membru al organului de conducere de îndată ce a luat cunoștință de o astfel de informație, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare.
392. Fără a aduce atingere prevederilor punctului precedent, banca este obligată să notifice Banca Națională a Moldovei despre cazurile de fraudă constatate, cel târziu următoarea zi lucrătoare de la data constatării, în situația în care acestea pot afecta siguranța, soliditatea şi reputația băncii. Informația va cuprinde descrierea fraudei/fraudelor constatate, valoarea prejudiciilor suportate de bancă ca urmare a producerii fraudei. În situațiile în care valoarea prejudiciului nu a fost stabilită cu exactitate, banca va prezenta o estimare a acesteia, la momentul raportării.
393. Banca/sucursala băncii din alt stat prezintă la Banca Națională a Moldovei reglementările sale interne întocmite în limba română, cu excepția reglementării interne secundare pe domeniul TIC, în format electronic, în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării de către organul de conducere abilitat, prin intermediul portalului WEB al Sistemului informatic al Băncii Naționale a Moldovei cu privire la licențiere, autorizare și notificare, conform Ghidului privind utilizarea portalului WEB al Sistemului informatic al Băncii Naționale a Moldovei cu privire la licențiere, autorizare și notificare în vederea transmiterii de către bănci/sucursalele băncii din alt stat a reglementărilor interne, precum și stocării în format electronic a acestora.
În cazul în care reglementările interne ale băncii/sucursalei băncii din alt stat au fost supuse modificărilor, acestea se transmit la Banca Națională a Moldovei cu modificările încorporate, în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării acestora.
394. În conformitate cu punctul 393, banca/sucursala băncii din alt stat transmite la Banca Națională a Moldovei informația întocmită în limba română, după cum urmează:
1) Trimestrial, în termen de 20 zile lucrătoare de la încheierea trimestrului de gestiune, următoarele documente întocmite/aprobate în trimestrul respectiv:
a) procesele - verbale ale ședințelor organului de conducere al băncii/conducerii sucursalei băncii din alt stat;
b) procesele - verbale ale ședințelor comitetelor specializate ale consiliului băncii/conducerii sucursalei băncii din alt stat;
c) rapoartele întocmite de funcția de audit intern, funcția de administrare a riscurilor și funcția de conformitate și prezentate către consiliul băncii/conducerea sucursalei băncii din alt stat.
2) Anual, în termen de 10 zile lucrătoare de la data aprobării de către consiliul băncii/conducerea sucursalei băncii din alt stat, planul (programul) de audit intern al băncii/sucursalei băncii din alt stat pentru anul de gestiune.
3) În termen de 15 zile lucrătoare de la data închiderii adunării generale a acționarilor băncii, procesul-verbal al adunării generale a acționarilor (fără anexe);
4) În termen de 20 zile lucrătoare de la data închiderii adunării generale a acționarilor băncii din alt stat, extrasul din procesul-verbal al adunării generale a acționarilor care include chestiuni aferente activității sucursalei băncii din alt stat;
5) Planul de redresare, menționat la pct. 3491, trebuie să fie transmis anual Băncii Naționale a Moldovei în termen de 6 luni de la încheierea exercițiului financiar, având dată de referință 31 decembrie, cu anexarea extrasului din procesul-verbal al ședinței organului de conducere la care s-a adoptat hotărârea privind aprobarea planului de redresare și a notei de argumentare aferente actualizărilor. Pe măsura actualizării, în perioada anului de gestiune, a planului de redresare, banca, în termen de 15 zile din data aprobării de către organul de conducere al băncii, transmite Băncii Naționale a Moldovei planul de redresare actualizat, extrasul din procesul-verbal al ședinței organului de conducere la care s-a adoptat hotărârea privind aprobarea planului de redresare actualizat și nota de argumentare aferentă actualizării.
Anexa nr.1 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor
Documentele (informaţiile) privind deținătorii direcţi, indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai deținerilor în capitalul băncii, precum şi documentele (informaţiile) privind debitorii băncii (care au beneficiat de credite), deținătorii direcţi, indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai acestora
Banca obţine, deţine şi actualizează, cel puţin o dată pe an, în cazul modificărilor în registrul acţionarilor de fiecare dată când acestea au loc, precum şi în cazul apariţiei situaţiei de afiliere sau a activităţii concertate, minimum, următoarele documente (informaţii) privind deținătorii direcţi, indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai deținerilor în capitalul băncii, privind debitorii băncii, deținătorii direcţi, indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai acestora:
1. Pentru deținătorii care, individual și/sau concertat posedă dețineri calificate în capitalul social al băncii/debitorii băncii - persoane juridice:
1) extrasul din registrul acţionarilor băncii (pentru acţionarii băncii);
2) extrasul din registrul de stat emis de către organul competent de a înregistra persoanele juridice;
3) actele de constituire, inclusiv statutul cu modificările şi completările ulterioare;
4) extrasul din Registrul acţionarilor – pentru persoanele care posedă dețineri în mărime de 20 la sută în capitalul acesteia;
5) lista membrilor consiliului şi organului executiv al deținătorului/debitorului;
6) informaţia privind posesia de către membrii consiliului şi ai organului executiv al deținătorului/debitorului a funcţiilor de membri ai organului de conducere în alte entități şi posesia de către aceştia a deținerilor în mărime de 20 la sută și mai mult în capitalul societăţilor comerciale. În cazul în care deținătorul este bancă sau organizație financiară internațională dintr-un stat străin, care aplică dispoziţiile de supraveghere şi reglementare prudenţială cel puţin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova - informaţia privind posesia de către membrii organului de conducere al acesteia a deținerilor de control al societăților comerciale;
7) informaţia privind soţii, rudele şi afinii de gradul întâi şi doi ai persoanelor indicate la sbp. 5), soţii rudelor şi afinilor menţionaţi, informaţia privind funcţiile de membru al organului de conducere ocupate de către persoanele respective în alte entităţi, precum şi deţinerile acestora în mărime de 20 la sută şi mai mult în capitalul societăţilor comerciale. În cazul în care deţinătorul este bancă dintr-un stat străin, care aplică dispoziţiile de supraveghere şi reglementare prudenţială cel puţin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova, nu este necesară obţinerea unei astfel de informaţii;
8) informaţia privind deținerile în mărime de 20 la sută și mai mult ale deținătorului/debitorului în capitalul societăţilor comerciale. În cazul în care deținătorul este bancă dintr-un stat străin, care aplică cerințele de supraveghere şi reglementare prudenţială, cel puţin, echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova - informaţia privind deținerile de control al societăţilor comerciale;
9) informaţia privind persoana juridică sau fizică, care acţionează în numele sau din contul deținătorului/debitorului, cu indicarea împuternicirilor respective;
10) informaţia privind persoana juridică sau fizică, în numele sau pe contul căreia acţionează deținătorul/debitorul, cu indicarea împuternicirilor respective;
11) lista altor persoane care acţionează concertat/se află în legătură cu deținătorul/debitorul, cu specificarea criteriului ce determină faptul acţionării concertate/aflării în legătură a acestora;
12) rapoartele financiare (cel puţin anuale) ale deținătorului care posedă dețineri calificate în capitalul băncii/debitorului băncii, auditate de o societate de audit sau aprobate de către adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor), în cazul în care la adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor) nu a fost prevăzută efectuarea auditului rapoartelor financiare. În cazul în care deținătorul este bancă dintr-un stat străin, care aplică dispoziţiile de supraveghere şi reglementare prudenţială, cel puţin, echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova, nu este necesară obţinerea acestor rapoarte;
13) informaţia despre debitorii băncii întocmită conform cerinţelor sbp. 2) – 12), despre deţinătorul direct, indirect şi beneficiarul efectiv al debitorului întocmită conform cerinţelor sbp. 2) – 11), cu excepția sbp. 7) (pentru persoanele juridice) şi pct. 3 sbp. 2) - 8), cu excepția sbp. 5) (pentru persoanele fizice).
2. Pentru deținătorii - persoane juridice care posedă dețineri inferioare celor calificate în capitalul social al băncii (persoane juridice şi persoane afiliate persoanei juridice care posedă individual şi/sau persoanele care împreună cu membrii grupului posedă concertat dețineri inferioare celor calificate) – documentele prevăzute la pct.1 subpct.2).
3. Pentru deținătorii care posedă dețineri calificate în capitalul social al băncii/debitorii băncii - persoane fizice (persoane fizice care posedă individual şi/sau persoanele care împreună cu membrii grupului posedă concertat dețineri calificate):
1) extrasul din Registrul acţionarilor băncii (pentru acţionarii băncii);
2) copia actului de identitate;
3) informaţia curentă privind funcţia de membru al organului de conducere ocupată;
4) informaţia privind societăţile comerciale în capitalul cărora deținătorul/debitorul posedă odeținere în mărime de 20 la sută și mai mult, cu indicarea mărimii acesteia, lista membrilor organului de conducere a societăţilor comerciale în cauză;
5) informația privind soţii, rudele şi afinii de gradul întâi şi doi ai proprietarului/debitorului, soţii rudelor şi afinilor menţionaţi, informaţia privind funcţia de membru al organului de conducere ocupată în alte entități, precum şi deținerile în mărime de 20 la sută și mai mult deţinute în capitalul societăţilor comerciale;
6) informaţia privind persoana juridică sau fizică care acţionează în numele sau pe contul deținătorului/debitorului, cu indicarea împuternicirilor respective;
7) informaţia privind persoana juridică sau fizică, în numele sau pe contul căreia acţionează deținătorul/debitorul, cu indicarea împuternicirilor respective;
8) lista altor persoane, care acţionează concertat/se află în legătură cu deținătorul/debitorul, cu specificarea criteriului ce determină faptul acţionării concertate/aflării în legătură a acestora;
9) copiile declaraţiilor persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (prezentate conform legislaţiei fiscale), confirmate de către organele fiscale, dacă prezentarea declaraţiilor pe venit este obligatorie conform prevederilor legislaţiei fiscale. În cazul în care nu sunt obligați de a prezenta conform legislației fiscale o astfel de declarație, declară pe propria răspundere despre acest fapt.
4. Pentru acţionarii băncii - persoane fizice şi persoane afiliate persoanei fizice care deţin individual şi/sau persoanele care împreună cu membrii grupului posedă concertat dețineri în capitalul băncii inferioare celor calificate – copia actului de identitate al acestora.
Anexa nr.2 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor
Documentele (informaţiile) privind membrii consiliului băncii
Banca obţine, deţine şi actualizează, cel puţin, o dată pe an minimum următoarele documente (informaţii) privind membrii consiliului băncii:
1. Informaţia privind locurile de muncă şi funcţiile ocupate curent, precum şi informaţia privind funcţia de membru al organului de conducere ocupată în alte entități.
2. Informaţia privind societăţile comerciale în capitalul cărora membrul consiliului băncii, individual şi/sau concertat, cu membrii grupului, deţin 20 la sută şi mai mult, cu indicarea valorii acesteia, lista membrilor organului de conducere societăţilor comerciale în cauză, precum şi numele, adresele coproprietarilor acestora în societăţile comerciale menţionate.
3. Lista persoanelor care sunt în raport de rudenie de gradul I şi II, precum şi soţii membrilor consiliului, locurile de muncă şi funcţiile ocupate ale acestora, informaţia privind funcţia de membru al organului de conducere ocupată în alte entități, precum şi deținerile, deţinute individual sau concertat împreună cu membrii grupului, în valoare de 20 la sută şi mai mult în capitalul societăţilor comerciale.
4. Lista altor persoane afiliate, cu excepţia celor specificate la pct.1-3.
5. Persoana juridică sau fizică, care acţionează în numele sau pe contul membrului consiliului băncii.
6. Persoana juridică sau fizică în numele sau pe contul căreia acţionează membrul consiliului băncii.
Anexa nr. 21 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activităţii băncilor
Metodologia standardizată de calcul al modificării potențiale a valorii economice a unei bănci ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii
1. Pentru calcularea modificării potențiale a valorii economice a unei bănci ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii trebuie să fie respectate următoarele principii:
1) toate activele şi datoriile din afara portofoliului de tranzacționare şi toate elementele extrabilanțiere din afara portofoliului de tranzacționare care sunt sensibile la schimbările ratelor dobânzii, inclusiv toate instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii, sunt încadrate pe benzile de scadență prevăzute în tabel. Încadrarea pe benzi de scadență se face separat pentru fiecare monedă în care sunt exprimate mai mult de 5% din activele sau datoriile din afara portofoliului de tranzacționare;
2) ) elementele bilanțiere și extrabilanțiere sunt tratate la valoarea de înregistrare în contabilitate, netă de provizioanele recunoscute ca atare în situațiile financiare. Pentru expuneri se utilizează valoarea determinată conform pct.5 și respectiv pct.6 din Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.111/2018;
3) instrumentele pe rată a dobânzii fixă sunt alocate potrivit perioadei reziduale până la scadență, iar instrumentele pe rată a dobânzii variabilă, potrivit perioadei reziduale până la următoarea dată de reevaluare - repricing date;
4) expunerile care creează probleme de procesare de ordin practic ca urmare a numărului considerabil şi a valorii individuale relativ mici, cum ar fi creditele ipotecare sau cele rambursabile în rate - installment loans, pot fi alocate pe bază de metode de estimare cu suport statistic;
5) instrumentele financiare derivate sunt convertite în poziții pe instrumentul-suport relevant. Valorile luate în considerare sunt fie valoarea principalului aferentă instrumentului financiar suport, fie cea aferentă noționalului acestuia;
6) contractele futures şi forward, inclusiv forward rate agreements - FRA, sunt tratate ca o combinație între o poziție lungă şi una scurtă. Scadența unui futures sau a unui FRA este perioada până la livrare sau până la executarea contractului, la care se adaugă, dacă este cazul, durata de viață a instrumentului financiar suport;
7) swap-urile sunt tratate ca două poziții noționale cu scadențe relevante. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o bancă primește o rată a dobânzii variabilă şi plătește o rată a dobânzii fixă, se tratează ca o poziție lungă pe rată a dobânzii variabilă cu scadența echivalentă cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziție scurtă pe rată a dobânzii fixă cu scadența echivalentă cu durata de viață reziduală a swap-ului. Segmentele distincte ale unui cross currency swap sunt încadrate pe benzile de scadență relevante pentru monedele respective;
2. Procesul de calcul constă în 5 pași:
1) la primul pas se compensează pozițiile lungi cu cele scurte în cadrul fiecărei benzi de scadență, rezultând o singură poziție lungă sau scurtă în fiecare bandă de scadență;
2) la al doilea pas se ponderează pozițiile lungi şi scurte rezultate cu factorii de ponderare prevăzuți în tabelul care reflectă sensibilitatea pozițiilor din diferite benzi de scadență la schimbarea presupusă a ratelor dobânzii;
3) la al treilea pas se însumează pozițiile ponderate rezultate, compensându-se pozițiile lungi cu cele scurte, şi se obține poziția netă, scurtă sau lungă, ponderată din afara portofoliului de tranzacționare în moneda respectivă;
4) la al patrulea pas se calculează poziția ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacționare, prin însumarea pozițiilor nete, scurte sau lungi, ponderate, calculate pentru diferite monede;
5) la al cincilea pas se raportează poziția ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacționare, la fondurile proprii ale băncii.
Banda de scadență | Mijlocul benzii de scadență | Aproximarea duratei modificate | Modificarea presupusă a randamentului | Factorul de ponderare |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5=3*4 |
| Până la 1 lună | 0,5 luni | 0,04 ani | 200 puncte de bază | 0,08% |
| Între 1 şi 3 luni | 2 luni | 0,16 ani | 200 puncte de bază | 0,32% |
| Între 3 şi 6 luni | 4,5 luni | 0,36 ani | 200 puncte de bază | 0,72% |
| Între 6 şi 9 luni | 7,5 luni | 0,625 ani | 200 puncte de bază | 1,25% |
| Între 9 şi 12 luni | 10,5 luni | 0,875 ani | 200 puncte de bază | 1,75% |
| Între 1 şi 2 ani | 1,5 ani | 1,38 ani | 200 puncte de bază | 2,77% |
| Între 2 şi 3 ani | 2,5 ani | 2,25 ani | 200 puncte de bază | 4,49% |
| Între 3 şi 4 ani | 3,5 ani | 3,07 ani | 200 puncte de bază | 6,14% |
| Între 4 şi 5 ani | 4,5 ani | 3,85 ani | 200 puncte de bază | 7,71% |
| Între 5 şi 10 ani | 7,5 ani | 5,85 ani | 200 puncte de bază | 11,70% |
| Între 10 şi 15 ani | 12,5 ani | 8,92 ani | 200 puncte de bază | 17,84% |
| Între 15 şi 20 ani | 17,5 ani | 11,21 ani | 200 puncte de bază | 22,43% |
| Peste 20 de ani | 22,5 ani | 13,01 ani | 200 puncte de bază | 26,03% |
Anexa nr.22 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor
Lista minimă de indicatori ai planului de redresare
1. Indicatori de capital
1) Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază
2) Rata fondurilor proprii totale
3) Indicatorul efectului de levier
2. Indicatori de lichiditate:
1) Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR)
2) Indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR)
3) Activele eligibile disponibile și negrevate ce întrunesc condițiile de eligibilitate impuse de Banca Națională a Moldovei
3. Indicatori de rentabilitate
1) Rentabilitatea activelor și rentabilitatea capitalului
2) Pierderi operaționale semnificative
4. Indicatori privind calitatea activelor
1) Rata de creștere a valorii brute a creditelor neperformante
2) Rata de acoperire (reduceri pentru pierderi la creditele neperformante /total credite neperformante)
3) Soldul datoriei la credite neperformante /total credite
4) Credite neperformante defalcate în funcție de concentrarea geografică sau sectorială semnificativă
5) Expuneri restructurate în urma dificultăților financiare/ expuneri totale
5. Indicatori de piață
1) Rating revizuit în sens negativ sau deteriorare a ratingului
2) Variația prețului acțiunilor
3) Marja instrumentelor de tipul „credit default swap”
6. Indicatori macroeconomici
1) Variații PIB
[Anexa nr.22 modificată prin HBN176 din 31.07.25, MO417-419/06.08.25 art.676; în vigoare 01.01.26]
Anexa nr.23 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor
Lista exemplificativă de indicatori suplimentari ai planului de redresare
Indicatori suplimentari ai planului de redresare (listă incompletă prezentată doar cu titlu de exemplu)
1. Indicatori de capital
1) (Rezultatul reportat și rezerve)/total capital propriu
2) Informații nefavorabile despre poziția financiară a contrapărților semnificative
3) MREL și TLAC
2. Indicatori de lichiditate
1) Concentrația surselor de lichiditate și finanțare
2) Costul total de finanțare
3) Soldul activelor lichide/soldul depozitelor persoanelor fizice
4) Neconcordanța de scadențe contractuale
5) Active lichide/total pasive (%)
3. Indicatori de rentabilitate
1) Raportul costuri - venituri (costuri de exploatare/venituri din exploatare)
2) Marja netă a dobânzii
3) Indicele eficienței
4) Media activelor generatoare de dobândă/media active (%)
5) Cheltuieli neaferente dobânzilor/total venit
4. Indicatori privind calitatea activelor
1) Soldul activelor neperformante nete/fonduri proprii
2) Ponderea reducerilor totale pentru pierderi din deprecieri formate la credite (conform SIRF) în totalul reducerilor calculate la credite
3) Ponderea creditelor neperformante acordate ÎMM-urilor în totalul creditelor acordate ÎMM-urilor
4) Rata de creștere a deprecierii activelor financiare
5. Indicatori de piață
1) Raportul preț - valoare contabilă
2) Amenințare / daune reputaționale semnificative pentru bancă
3) Rata de bază
4) Rata de schimb valutar
6. Indicatori macroeconomici
1) Instrumente de tipul „credit default swap” ale administrațiilor centrale
2) Rating revizuit în sens negativ sau deteriorare a ratingului de țară
3) Rata șomajului
4) Rata inflației
Anexa nr.3 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor
Informațiile ICAAP prezentate băncii naţionale a moldovei
A. Dispoziții generale privind informațiile specifice ICAAP:
1. Banca trebuie să transmită Băncii Naționale a Moldovei informații privind ICAAP menționate în prezenta anexă pentru efectuarea următoarelor evaluări de supraveghere (SREP):
a. evaluarea solidității, eficacității și a caracterului cuprinzător al cadrului ICAAP în conformitate cu Secțiunea 2, Capitolul VI, Titlul V din Metodologia de verificare și evaluare a activității băncilor (SREP);
b. evaluarea granularității, a credibilității, a inteligibilității și a comparabilității calculelor ICAAP prevăzute în Secțiunea 1 din Capitolul II, Titlu VII din Metodologia de verificare și evaluare a activității băncilor (SREP);
c. ca o sursă suplimentară de informații pentru evaluări ale altor elemente SREP, inclusiv analiza modelului de afaceri în conformitate cu Titulul IV din Metodologia de verificare și evaluare a activității băncilor (SREP), evaluarea guvernanței interne și a procedurilor de control la nivel de bancă în conformitate cu Titlul V din Metodologia de verificare și evaluare a activității băncilor (SREP).
2. Banca trebuie să transmită Băncii Naționale a Moldovei următoarele:
a. „manualul cititorului” elaborat în conformitate cu punctul 3 din prezenta anexă;
b. informații generale despre cadrul ICAAP, modele de afaceri și strategia, precum și guvernanță, astfel cum se prevede la pct.6 secțiunea A din prezenta anexă;
c. informații specifice ICAAP, astfel cum se prevede în secțiunea B din prezenta anexă;
d. rezumatul principalelor concluzii ale ICAAP și informații privind asigurarea calității;
e. schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra cadrului de administrare a riscurilor pe baza rezultatelor ICAAP;
f. schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra modelelor de afaceri, strategiilor sau cadrelor de apetit la risc pe baza rezultatelor ICAAP, inclusiv a acțiunilor de administrare (de exemplu, schimbarea pozițiilor de risc);
g. schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra cadrelor ICAAP, inclusiv îmbunătățiri care să fie aduse în urma respectării validărilor interne, a rapoartelor de audit interne și a rezultatelor dialogului cu Banca Națională a Moldovei;
h. explicații adecvate cu privire la modul în care banca garantează că respectivele cadre și modele ICAAP utilizate asigură rezultate fiabile;
i. rapoartele de audit intern având drept obiect ICAAP.
3. Banca trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a Moldovei „manualul cititorului”, care este întocmit ca un document cuprinzător de facilitare a evaluării documentelor ICAAP. În acest scop, „manualul cititorului” trebuie să ofere o prezentare generală a tuturor documentelor specifice ICAAP transmise Băncii Naționale a Moldovei, precum și statutul acestora (noi, nemodificate, modificate cu corectări minore etc.). „Manualul cititorului” trebuie să funcționeze, în esență, ca un indice prin corelarea informațiilor specifice prevăzute în prezenta anexă cu documentele transmise de către bancă Băncii Naționale a Moldovei. „Manualul cititorului” trebuie să prezinte, de asemenea, informații cu privire la schimbările semnificative aduse informațiilor față de prezentarea anterioară de informații, precum și orice informații care ar putea fi relevante pentru Banca Națională a Moldovei, în scopul evaluării. Mai mult, „manualul cititorului” trebuie să conțină trimiteri la toate informațiile ICAAP publicate de bancă.
4. Cu privire la modelul și strategia de afaceri, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea modelului de afaceri actual, inclusiv identificarea liniilor de activitate de bază, a piețelor, a locațiilor geografice, a sucursalelor și a produselor pe care banca le exploatează;
b. descrierea principalilor determinanți ai veniturilor și costurilor, cu repartizarea acestora pe linii de activitate de bază, piețe și sucursale.
5. Cu privire la strategia de perspectivă (forward-looking), banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea modificărilor prevăzute a fi aduse de către bancă modelului de afaceri actual și activităților aferente acestuia (inclusiv informații despre schimbări operaționale, cum ar fi infrastructura IT sau aspecte legate de guvernanță);
b. proiecții ale măsurilor cantitative financiare-cheie pentru toate liniile de activitate de bază, piețe și sucursale;
c. descrierea modului de corelare a strategiei de afaceri și a ICAAP.
6. Cu privire la constituirea și guvernanța cadrului de gestionare și control al riscurilor, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea măsurilor generale de guvernanță, inclusiv a rolurilor și responsabilităților în cadrul structurilor de gestionare și control al riscurilor, inclusiv la nivelul consiliului și organului executiv, care să acopere:
- asumarea riscurilor, gestionarea și controlul riscurilor în general;
- ICAAP și componentele-cheie ale acestuia, incluzând, nelimitându-se la identificarea riscurilor, cuantificarea riscurilor, simulările de criză, planificarea capitalului, structuri de limite, încălcarea limitelor, proceduri de escaladare etc.);
b. descrierea liniilor de raportare și a frecvenței de raportare periodică către organul de conducere care acoperă gestionarea și controlul riscurilor;
c. descrierea interacțiunii dintre cuantificarea și monitorizarea riscurilor și practica de asumare efectivă a riscurilor (de exemplu, stabilirea de limite, monitorizarea, gestionarea încălcărilor etc.);
d. descrierea proceselor și măsurilor care asigură faptul că banca dispune de un cadru solid și integrat pentru gestionarea riscurilor sale semnificative și a evoluției acestora, inclusiv (1) interacțiunea dintre gestionarea diferitelor categorii de riscuri și gestionarea riscurilor la nivelul băncii, (2) integrarea ICAAP în procesul de gestionare a riscurilor și cel de gestionare generală a băncii, inclusiv în ceea ce privește stabilirea prețurilor și gestionarea performanței.
7. Referitor la cadrul privind apetitul la risc, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea corespondenței strategiei și modelului de afaceri al băncii cu cadrul său privind apetitul la risc;
b. descrierea procesului și a măsurilor de guvernanță, cu includerea rolurilor și a responsabilităților de la nivelul organului executiv și al consiliului în ceea ce privește proiectarea și punerea în aplicare a cadrului de apetit la risc;
c. identificarea riscurilor semnificative la care banca este sau ar putea fi expusă;
d. descrierea apetitului la risc/nivelurilor de toleranță, a pragurilor și a limitelor stabilite pentru riscurile semnificative identificate, precum și a orizonturilor de timp și a procesului aplicat pentru actualizarea acestor praguri și limite;
e. descrierea integrării și utilizării cadrului privind apetitul la risc în sistemul de gestionare a riscurilor și cel general, incluzând corelații cu strategia de afaceri, strategia privind riscurile, ICAAP, inclusiv planificarea capitalului.
8. Referitor la cadrele și programele privind simulările de criză, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea generală a programului băncii privind simulările de criză, nelimitându-se la tipurile de simulări de criză întreprinse, frecvența acestora, detalii metodologice și modele utilizate, seria de ipoteze și infrastructura de date relevantă;
b. descrierea măsurilor de guvernanță aferente programului privind simulările de criză și, în mod specific, a simulărilor de criză utilizate pentru scopurile ICAAP;
c. descrierea utilizării simulărilor de criză și a integrării în cadrul de gestionare și control al riscurilor.
9. Referitor la datele despre riscuri, agregare și sisteme informatice, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea cadrului și a procesului utilizat pentru colectarea, stocarea și agregarea datelor despre riscuri la diferite niveluri ale unei bănci;
b. descrierea fluxurilor de date și a structurii datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP;
c. descrierea verificărilor aplicate datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP;
d. descrierea sistemelor informatice utilizate pentru colectarea, stocarea, agregarea și diseminarea datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP.
B. Informații specifice ICAAP:
10. Cu privire la domeniul de aplicare, obiectivele generale și ipotezele principale care stau la baza ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea domeniului de aplicare al ICAAP, inclusiv prezentarea generală și justificarea oricăror abateri de la domeniul de aplicare ale băncii de cerințele minime de fonduri proprii;
b. descrierea metodei de identificare a riscurilor (inclusiv a concentrărilor de risc) și a includerii riscurilor identificate în categoriile și subcategoriile de riscuri vizate de ICAAP, inclusiv a metodei de stabilire a nivelului de semnificație a riscurilor;
c. descrierea obiectivelor-cheie și a ipotezelor principale ale ICAAP, inclusiv legătura cu anumite ratinguri de credit externe şi a modului în care acestea asigură adecvarea capitalului;
d. descrierea situației care arată dacă ICAAP se axează pe impactul riscurilor asupra valorilor contabile sau pe valoarea economică a băncii, sau pe ambele;
e. descrierea orizontului (orizonturilor) de timp ale ICAAP, inclusiv explicarea posibilelor diferențe dintre categoriile de riscuri și entitățile grupului vizat.
11. Cu privire la punerea în aplicare a obiectivelor generale și ipotezelor principale care stau la baza ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. lista categoriilor și subcategoriilor de risc vizate de ICAAP, inclusiv definițiile acestora și perimetrul categoriilor de riscuri individuale;
b. explicațiile diferențelor dintre riscurile vizate de ICAAP și cadrul privind apetitul la risc, în cazul în care domeniul de aplicare al riscurilor vizate este diferit;
c. descrierea oricăror abateri de la procesul ICAAP și ipotezele-cheie, în cadrul grupului și al entităților din cadrul grupului, după caz.
12. Referitor la metodologiile de cuantificare, evaluare și agregare a riscurilor utilizate în cadrul ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea generală a caracteristicilor-cheie ale metodologiilor și modelelor de cuantificare/măsurare, inclusiv a măsurilor cantitative, a ipotezelor și a parametrilor utilizați (inclusiv intervale de încredere, perioade de deținere etc.) pentru toate categoriile și subcategoriile de riscuri utilizate pentru aprobarea metodologiilor și modelelor de către organul de conducere al băncii;
b. menționarea datelor efective utilizate, inclusiv explicarea modului în care datele utilizate reflectă domeniul de aplicare al entităților din cadrul grupului care sunt vizate de ICAAP, incluzând lungimea seriilor de timp;
c. descrierea metodei de agregare a estimărilor capitalului intern pentru entitățile și categoriile de risc vizate, incluzând abordarea concentrărilor și/sau a beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc și între riscuri, atunci când sunt avute în vedere în cadrul metodologiei băncii.
13. Cu privire la punerea în aplicare a metodologiilor de cuantificare, evaluare și agregare a riscurilor din cadrul ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. estimările capitalului intern care acoperă toate categoriile și subcategoriile de risc, defalcate pe categorii și subcategorii de risc vizate de ICAAP. În cazul în care banca afirmă că anumite categorii sau subcategorii de risc vizate de ICAAP sunt acoperite mai bine prin aplicarea măsurilor calitative de diminuare, decât prin alocarea de capital intern, acest lucru trebuie explicat în modul corespunzător;
b. rezultatele calculării estimărilor privind capitalul intern, astfel cum s-a menționat anterior, pentru toate categoriile și subcategoriile de risc semnificative vizate de ICAAP, în funcție de fiecare risc. În cazul în care se identifică anumite subcategorii de risc semnificative, însă metodele de calcul aplicate nu au permis calcularea unor estimări ale capitalului intern la nivelul de detaliere necesar și, din acest motiv, astfel de estimări au fost integrate în estimarea capitalului intern pentru categoria de risc respectivă, banca trebuie să explice cum au fost de fapt incluse astfel de subcategorii în calcule (şi anume o subcategorie de risc oarecare a fost identificată ca fiind semnificativă, dar banca nu poate să ofere o estimare a capitalului intern pentru un astfel de risc și, în schimb, include acoperirea acestui risc în estimarea capitalului pentru categoria de risc principală);
c. rezultatele agregării estimărilor capitalului intern pentru entități și categorii de risc, inclusiv pentru efectele concentrărilor și/sau beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc și între riscuri, în cazul în care aceste aspecte sunt luate în considerare prin metodologia aplicată.
14. Referitor la definiția capitalului intern și la alocarea de capital utilizate în cadrul ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. definirea capitalului intern utilizat pentru a acoperi estimările de capital pentru ICAAP, inclusiv toate elementele/instrumentele de capital avute în vedere;
b. descrierea principalelor diferențe dintre elementele/instrumentele de capital intern și instrumentele de fonduri proprii reglementate, după caz;
c. descrierea metodologiei și a ipotezelor utilizate pentru alocarea capitalului intern pentru entitățile din cadrul grupului, precum și a liniilor de activitate de bază și a piețelor, după caz;
d. descrierea procesului de monitorizare (compararea estimărilor de capital intern cu capitalul alocat), inclusiv a procedurilor de escaladare.
15. Referitor la punerea în aplicare integrală a definiției capitalului intern și a cadrului de alocare a capitalului în cadrul ICAAP, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. cuantumul capitalului intern disponibil la zi, defalcat pe diferite elemente avute în vedere;
b. cuantumuri efective ale capitalului intern alocat pentru riscurile vizate de ICAAP și entitățile din grup, precum și liniile de activitate de bază și piețele, după caz;
c. comparații cantitative între gradul de utilizare efectivă a capitalului intern și capitalul intern alocat pe baza estimărilor ICAAP, care să fie susținută de o explicație a cazurilor în care gradul de utilizare efectivă a capitalului este apropiat de sau depășește capitalul alocat.
16. Cu privire la planificarea capitalului, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea procesului general de elaborare a planificării capitalului, inclusiv dimensiunile avute în vedere (interne şi de reglementare), orizontul de timp, instrumentele de capital, măsurile de capital etc.;
b. descrierea principalelor ipoteze aflate la baza planificării capitalului.
17. Cu privire la punerea în aplicare a planificării capitalului, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. previziuni referitoare la evoluția riscurilor și capitalului, sub aspectul capitalului intern și al fondurilor proprii reglementate;
b. descrierea concluziilor actuale de planificare a capitalului, cum ar fi emisiuni planificate ale diferitelor instrumente de capital, alte măsuri de capital (inclusiv politica dividendelor) și schimbări prevăzute la bilanț (inclusiv vânzări de portofolii).
18. În plus față de informațiile generale privind simulările de criză, astfel cum se specifică la pct. 8, cu privire la simulările de criză aplicate pentru scopurile ICAAP, inclusiv la planificarea capitalului și alocarea capitalului intern în cadrul scenariilor raportate organului de conducere, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. descrierea scenariilor adverse analizate în cadrul ICAAP, inclusiv menționarea ipotezelor aferente scenariilor și a variabilelor macroeconomice cheie, inclusiv descrierea modului în care au fost utilizate simulările de criză în sens invers pentru a calibra severitatea scenariilor utilizate;
b. descrierea ipotezelor-cheie utilizate în cadrul scenariilor analizate, inclusiv acțiunile administrative, ipotezele economice cu privire la bilanț, datele de referință, orizonturi de timp etc.
19. Cu privire la punerea pe deplin în aplicare a simulărilor de criză și a rezultatelor acestora, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
a. rezultatul cantitativ al scenariilor analizate și impactul asupra măsurilor cantitative cheie, inclusiv contul de profit și pierdere, fonduri proprii interne și reglementate, precum și indicatori prudențiali și, în cadrul abordărilor integrate, impactul asupra poziției lichidității;
b. explicarea modului în care rezultatele scenariului sunt relevante pentru modelul de afaceri al băncii, strategia, riscurile semnificative și entitățile grupului vizate de ICAAP.
20. Pe lângă informațiile de la pct. 10-15, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei toate informațiile justificative relevante, inclusiv procesele-verbale ale comitetelor relevante și ale ședințelor organelor de conducere, care să demonstreze proceduri/procese sănătoase de elaborare și punere în aplicare a ICAAP și, în special:
a. aprobarea procesului general de elaborare a ICAAP;
b. aprobarea elementelor-cheie ale ICAAP, cum ar fi obiectivele generale și principalele ipoteze, măsurarea și evaluarea riscurilor, agregarea riscurilor, capitalul intern, alocarea capitalului, planificarea capitalului, scenarii de simulări de criză, ipotezele și rezultatele principale ale acestora etc.;
c. dovezi ale discuțiilor cu privire la situația capitalului și riscurilor (și la modificările acestora), încălcări ale limitelor etc., inclusiv deciziile privind acțiuni de gestionare sau deciziile explicite de a nu lua măsuri;
d. exemple de decizii semnificative cu privire la comitetele de aprobare a produselor noi (sau organul decizional respectiv) care să dovedească faptul că se ține cont de impactul asupra profilului de risc și de capital;
e. decizii referitoare la acțiuni de gestionare legate de estimări ale capitalului intern, agregarea acestora și compararea acestora cu capitalul intern disponibil (situația actuală și de perspectivă);
f. dovezi ale discuțiilor despre rezultatul simulărilor de criză din cadrul ICAAP și deciziile privind orice acțiune sau lipsă a acțiunii din partea conducerii;
g. autoevaluări interne, în cazul în care sunt disponibile, prin care banca să poată avea oportunitatea de a justifica nivelul lor de conformitate raportat la criterii public disponibile privind gestionarea și controlul riscurilor care afectează ICAAP.
Anexa nr.4 la Regulamentul privind cadrul de administrare a activităţii băncilor
Informațiile ILAAP prezentate Băncii Naționale a Moldovei A. Dispoziții generale privind informațiile specifice ILAAP:
În scopul acestui compartiment, banca aplică mutatis mutandis prevederile compartimentului A din Anexa nr.3.
B. Informații specifice ILAAP:
1. Cu referire la stabilirea unui proces care să asigure faptul că banca deține un cadru de administrare riguros conceput pentru administrarea riscului de lichiditate, inclusiv de finanțare, inclusiv a unui proces pentru identificarea, administrarea și monitorizarea riscurilor de lichiditate, inclusiv de finanțare, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) descrierea domeniului de aplicare al ILAAP, inclusiv o prezentare generală și justificarea oricăror abateri de la domeniul de aplicare prudențial al cerințelor de lichiditate, cu recunoașterea posibilelor derogări;
2) descrierea procesului de elaborare a ILAAP, cu explicarea relației dintre toate componentele acestuia și justificarea modului în care respectiva elaborare asigură accesul băncii la lichidități suficiente;
3) criteriile aplicate de bancă pentru selectarea determinanților de risc semnificativi pentru riscul de lichiditate, inclusiv de finanțare, inclusiv selecția monedelor semnificative pentru monitorizarea poziției de lichiditate și de finanțare;
4) criteriile aplicate de bancă pentru selecția instrumentelor și ipotezelor adecvate pentru ILAAP, cum ar fi metoda de măsurare și previzionare a fluxurilor de numerar actuale și viitoare ale activelor, datoriilor și elementelor extrabilanțiere pe orizonturi de timp corespunzătoare.
2. Cu referire la implementarea deplină a unui proces care să asigure faptul că banca deține un cadru solid și specific pentru administrarea riscului de lichiditate, inclusiv de finanțare, inclusiv a unui proces pentru identificarea, cuantificarea și controlarea riscurilor de lichiditate, inclusiv de finanțare, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) o evaluare a fluxurilor lichidităților și a pozițiilor de finanțare intragrup, inclusiv orice posibile obstacole juridice sau de reglementare în calea transferului lichidităților în cadrul (sub)grupului;
2) justificarea selecției determinanților de risc semnificativi și o prezentare generală cantitativă a acestor determinanți de risc, actualizată cu o frecvență corespunzătoare;
3) o prezentare generală cantitativă a profilului de finanțare și a stabilității sale percepute pentru toate monedele semnificative;
4) demonstrarea procesului de monitorizare a conformității cu cerințele prudențiale minime și suplimentare aferente riscului de lichiditate, inclusiv de finanțare, inclusiv previzionarea conformității cu aceste cerințe în condițiile unor scenarii diferite de-a lungul unui orizont de timp corespunzător pentru scopurile ILAAP.
3. Cu privire la strategia de finanțare, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
1) descrierea procesului general de elaborare a planului de finanțare, inclusiv a surselor de finanțare, a scadențelor, a piețelor-cheie, a produselor utilizate etc.;
2) după caz, un document privind politica de menținere a prezenței pe piețe pentru a asigura și a testa periodic accesul la piață și capacitatea băncii de a obține finanțare, dacă este relevant;
3) după caz, un document privind politica aferentă riscului de concentrare a finanțării, inclusiv privind principiile pentru măsurarea și monitorizarea corelației dintre sursele de finanțare și a legăturii economice dintre deponenți și alți furnizori de lichidități;
4) după caz, o politică privind finanțarea în monede străine, inclusiv cele mai relevante ipoteze cu privire la disponibilitatea și convertibilitatea acestor monede.
4. Cu privire la punerea pe deplin în aplicare a strategiei de finanțare, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
1) planul actual de finanțare;
2) o prezentare generală cantitativă a caracteristicilor, cum ar fi volume, prețuri și apetitul investitorului, ale finanțării obținute recent și o analiză a fezabilității punerii în aplicare a planului de finanțare având în vedere (modificările cu privire la) volatilitatea pieței;
3) o perspectivă de evoluție (dorită) a poziției de finanțare pe un orizont de timp de perspectivă de 3 ani;
4) o evaluare a poziției de finanțare și a riscului de finanțare după punerea în aplicare a planului de finanțare;
5) informații despre testarea ex-post a planului de finanțare.
5. Cu privire la strategia privind rezervele de lichiditate și gestionarea garanțiilor reale, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
1) metodologia acesteia pentru stabilirea dimensiunii interne minime a rezervei de lichidități, inclusiv definiția băncii privind activele lichide, criteriile pe care le aplică aceasta pentru stabilirea valorii lichidității activelor lichide și constrângerile legate de concentrare și alte caracteristici de risc ale activelor lichide;
2) politica de gestionare a garanțiilor reale, inclusiv principiile legate de locația și transferabilitatea garanțiilor reale, precum și rolul acestora în legătură cu îndeplinirea cerințelor prudențiale minime;
3) politica aferentă grevării cu sarcini a activelor, inclusiv principiile pentru măsurarea și monitorizarea atât a activelor grevate, cât și a celor negrevate cu sarcini și corelarea cadrului privind limitele și controlul aferent grevării cu sarcini a activelor cu apetitul la risc (de lichiditate, inclusiv de finanțare) al băncii;
4) principiile privind testarea ipotezelor legate de valoarea lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide;
5) politica aferentă riscului de concentrare a lichidității în rezerva de lichiditate, inclusiv principiile de măsurare și monitorizare a oricăror pierderi potențiale de lichidități disponibile din cauza acestei concentrări.
6. Cu referire la punerea în aplicare a strategiei privind rezervele de lichidități și gestionarea garanțiilor reale, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) cuantificarea volumului minim al activelor lichide considerat adecvat pentru îndeplinirea cerințelor interne;
2) cuantificarea rezervei de lichidități actuale, inclusiv distribuirea acesteia pe produse, monede, contrapărți, regiuni/entități din cadrul grupului etc.;
3) descrierea diferențelor dintre definițiile elementelor „capacității de contrabalansare (abilitatea băncii de a deține sau de a avea acces la lichidități excedentare pe orizonturi de timp scurte, medii și lungi în vederea reacționării la scenarii de criză)” și „activelor cu un nivel ridicat de lichiditate și de calitate a creditului”, ultimele definite conform Regulamentului privind lichiditatea, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.329/2024, cu includerea argumentelor ce demonstrează că respectiva capacitate de contrabalansare poate să acopere riscuri neincluse în Legea nr.202/2017;
4) previziuni ale evoluției volumului minim necesar la nivel intern al activelor lichide și al activelor lichide disponibile pe orizonturi de timp adecvate, atât în condiții „normale de activitate”, cât și de criză;
5) prezentarea generală cantitativă și analiza nivelurilor actuale și previzionate ale grevării cu sarcini a activelor, inclusiv detalii despre active grevate, precum și negrevate cu sarcini care ar putea fi utilizate pentru generarea de lichidități;
6) evaluarea duratei necesare pentru convertirea activelor lichide în lichidități direct utilizabile, ținând cont de obstacolele juridice, operaționale sau prudențiale iscate în utilizarea activelor lichide pentru a acoperi ieșiri de numerar;
7) analiza testării ipotezelor legate de valoarea lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide.
7. Cu referire la elaborarea mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) descrierea mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, precum și a criteriilor de selecție a elementelor de lichiditate și de finanțare care să asigure luarea în considerare a tuturor beneficiilor și costurilor relevante, precum și a oricărei frecvențe de ajustare a prețurilor;
2) descrierea interconexiunilor dintre mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate și administrarea riscului și administrarea generală a băncii.
8. Pentru băncile care aplică mecanisme de stabilire a prețurilor de transfer a lichidității (LTP - un sistem intern al băncii de stabilire a costurilor de lichiditate, beneficiilor și riscurilor relevante în cadrul de gestionare a riscului de lichiditate), banca trebuie să asigure ca informațiile prevăzute la pct. 7 să includă descrierea procesului de elaborare și funcționare a LTP și, în special, a interconexiunilor dintre LTP și procesul decizional strategic, precum și a procesului decizional din cadrul departamentului de relații cu clienții cu privire la generarea de active și datorii.
9. Cu referire la punerea în aplicare a alocării costurilor și beneficiilor în cadrul mecanismului privind lichiditățile, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) descrierea mecanismului actual de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate și o prezentare generală cantitativă a calibrării sale actuale (având la bază curbe ale dobânzii, rate de referință interne pentru principalele categorii de active și datorii utilizate etc.);
2) descrierea integrării actuale a mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate în cuantificarea profitabilității în cazul generării de active și datorii noi, atât la nivel bilanțier, cât și extrabilanțier;
3) descrierea integrării actuale a mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate în gestionarea performanței, dacă este cazul, cu o defalcare pe diferite linii de activitate/unități sau regiuni.
10. În cazul băncilor care aplică mecanisme LTP, informațiile prevăzute la pct. 9 trebuie să acopere, de asemenea, funcționarea LTP și, în special, relația dintre LTP și ratele de risc-cheie.
11. Cu referire la elaborarea procesului de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul zilei, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) descrierea criteriilor și instrumentelor de măsurare și monitorizare a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei;
2) descrierea procedurilor de escaladare prevăzute pentru deficite de lichiditate apărute pe parcursul zilei, care asigură îndeplinirea la timp a obligațiilor legate de plățile scadente și decontări atât în regim normal de activitate, cât și în condiții de criză.
12. Cu referire la punerea în aplicare a procesului de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul zilei, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) prezentarea generală cantitativă a riscului de lichiditate pe parcursul zilei în ultimul an cu o frecvență corespunzătoare;
2) numărul total al plăților neefectuate și o notă explicativă privind neefectuarea unor plăți importante sau neîndeplinirea promptă a unor obligații importante de către bancă.
13. În plus față de informațiile generale cu privire la simulările de criză, astfel cum sunt prevăzute la pct. 8, compartimentul A din Anexa nr.3, cu privire la procesul de elaborare a simulărilor de criză de lichiditate, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații cu privire la următoarele:
1) descrierea scenariilor alternative aplicate și a ipotezelor analizate în cadrul simulărilor de criză pentru lichiditate, inclusiv a oricăror elemente relevante cum ar fi numărul de scenarii utilizate, domeniul de aplicare, frecvența de raportare internă către organul de conducere, determinanții de risc (macro și idiosincratici), orizonturile de timp aplicate și, după caz, defalcarea pe monede/regiuni/unități de activitate;
2) descrierea criteriilor pentru scenariile de calibrare, selecția orizonturilor de timp corespunzătoare (inclusiv pe parcursul zilei, dacă este relevant), cuantificarea impactului crizei asupra valorii lichidității activelor din rezervă etc.
14. Cu referire la punerea pe deplin în aplicare a simulărilor de criză de lichiditate, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) rezultatul cantitativ al simulărilor de criză, inclusiv o analiză a (principalilor determinanți ai) acestui rezultat și o descriere clară a relevanței rezultatului pentru limitele interne, rezervele de lichiditate, raportare, modelare și apetitul la risc;
2) analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor simulărilor de criză asupra profilului de finanțare.
15. Cu referire la elaborarea planului de urgență pentru lichiditate, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) descrierea liniilor de responsabilitate pentru proiectarea, monitorizarea și executarea planului de urgență pentru lichiditate;
2) descrierea strategiilor pentru acoperirea deficitelor de lichidități în situații de urgență;
3) descrierea unui instrument pentru monitorizarea condițiilor de piață care să permită băncii să stabilească cu promptitudine dacă se garantează sau nu escaladarea și/sau aplicarea măsurilor;
4) descrierea procedurilor de testare, după caz (având la bază exemple de vânzări de tipuri de active noi, depunerea de garanții reale la bănci centrale etc.).
16. Cu referire la punerea în aplicare a planurilor de urgență pentru lichiditate, banca transmite Băncii Naționale a Moldovei informații privind următoarele:
1) planul actual de urgență pentru lichiditate;
2) informații despre posibile acțiuni de administrare, inclusiv evaluarea fezabilității acestora și a capacității de a genera lichiditate în cadrul unor diverse scenarii de criză;
3) opinia conducerii cu privire la implicațiile tuturor informațiilor publicate de către bancă în legătură cu lichiditatea pentru fezabilitatea și promptitudinea acțiunilor de administrare incluse în planul de urgență pentru lichiditate;
4) o analiză recentă a simulărilor, inclusiv concluzii privind fezabilitatea acțiunilor de administrare incluse în planul de urgență pentru lichiditate;
5) descrierea opiniei interne cu privire la impactul punerii în aplicare a acțiunilor de administrare incluse în planul de urgență pentru lichiditate, de exemplu, cu privire la accesul băncii la piețele relevante și la stabilitatea generală a profilului său de finanțare pe termen scurt și mai lung.
17. Pe lângă informațiile prevăzute la pct. 1-16, banca transmite Băncii Naționale informațiile justificative relevante, inclusiv procese-verbale ale ședințelor comitetelor relevante și ale organului de conducere, care să demonstreze elaborarea și punerea în aplicare eficientă a procesului ILAAP și, în special:
1) aprobarea procesului general de elaborare a ILAAP;
2) aprobarea elementelor-cheie ale ILAAP, cum ar fi planul de finanțare, planul de urgență pentru lichiditate, mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, ipotezele simulărilor de criză și concluziile cu privire la rezultate, apetitul specific la riscul de lichiditate, inclusiv de finanțare, dimensiunea vizată și componența rezervei de active lichide etc.;
3) procese-verbale ale discuțiilor cu privire la (modificările privind) profilul de risc de lichiditate, inclusiv de finanțare, încălcările limitelor etc., inclusiv ale deciziilor privind luarea sau nu a acțiunilor de administrare;
4) exemple de decizii semnificative luate în cadrul comitetelor de aprobare a produselor noi, cu demonstrarea, după caz, a utilizării mecanismului de stabilire a prețurilor de transfer de lichidități (LTP) și opinii privind riscurile în luarea acestor decizii;
5) procese-verbale ale discuțiilor privind analiza fezabilității planului de finanțare având în vedere (modificările cu privire la) adâncimea și volatilitatea pieței;
6) procese-verbale ale deciziilor privind acțiuni de administrare în legătură cu riscul de lichiditate pe parcursul zilei după escaladarea internă ca urmare a unor evenimente din cursul zilei legate de lichidități;
7) procese-verbale ale discuțiilor despre rezultatul simulărilor de criză de lichiditate și ale deciziei privind orice acțiune de administrare sau lipsă a acțiunii;
8) procese-verbale ale discuțiilor privind testarea regulată a planului de urgență pentru lichiditate și ale deciziilor privind adaptarea acțiunilor de administrare prevăzute în planul de urgență pentru lichiditate;
9) decizia privind dimensiunea și componența rezervei de active lichide;
10) procese-verbale ale discuțiilor privind testarea valorii lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide;
11) după caz, autoevaluări interne în care banca să poată avea oportunitatea de a justifica nivelul de conformitate raportat la criteriile publicate cu privire la gestionarea și controlul riscurilor care afectează ILAAP.