cu privire la aprobarea Regulamentului privind situațiile financiare specializate ale societăților de asigurare sau de reasigurare

HOTĂRÂRE nr. 30/13 din 13.06.2023 · COMISIA NAȚIONALĂ A PIEȚEI FINANCIARE · publicat 27.06.2023
Modificat prin: HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5
pe legis.md
Trimiteri: 52 legate · 1 nerezolvatăMonitorul Oficial: 9 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (1)
  • secțiunea 5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiției

al Republicii Moldova

nr. 1800 din 22 iunie 2023

Ministră ________ Veronica MIHAILOV-MORARU

În temeiul art. 50 alin. (6) din Legea nr. 92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 129–133, art. 229),

COMISIA NAȚIONALĂ A PIEȚEI FINANCIARE HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind situațiile financiare specializate ale societăților de asigurare sau de reasigurare (se anexează).

2. Se abrogă Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 15/1/2020 cu privire la aprobarea Regulamentului privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr. 142 – 146, art. 521), înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu nr. 1572 în data de 9 iunie 2020.

3. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTE Dumitru BUDIANSCHI

Nr. 30/13. Chișinău, 13 iunie 2023.

Aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 30/13 din 13.06.2023

REGULAMENT privind situațiile financiare specializate ale societăților de asigurare sau de reasigurare

Prezentul Regulament privind situațiile financiare specializate ale societăților de asigurare sau de reasigurare transpune parțial Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene L 374 din 31 decembrie 1991, așa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și Consiliului din 14 iunie 2006.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea 1

Scop și aplicabilitate

1. Regulamentul privind situațiile financiare specializate ale societăților de asigurare sau de reasigurare (în continuare – Regulament) stabilește modul de completare și prezentare a situațiilor financiare specializate la nivel individual și/sau consolidat, precum și dispozițiile speciale privind anumite poziții din situațiile financiare, întocmite pe baza evidențelor contabile și tehnico-operative, care fac parte din raportările periodice de supraveghere prudențială, prevăzută de legislație.

2. Prevederile prezentului Regulament se aplică entităților care desfășoară activitatea de asigurare sau de reasigurare în categoriile de „asigurări generale” și/sau de „asigurări de viață”, precum și sucursalelor acestora din statele terțe. În cuprinsul prezentului Regulament, referirile la societățile de asigurare se citesc ca referiri la toate entitățile indicate în prezentul punct, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

3. La întocmirea situațiilor financiare specializate se vor aplica prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, cu excepția cazurilor prevăzute la pct.201.

4. Societatea de asigurare compozită va întocmi registrele contabile și situațiile financiare specializate atât separat, pentru activitatea de asigurări de viață și activitatea de asigurări generale, cât și consolidat, per societate.

5. Elementele contabile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice, aplicate de entitățile menționate la pct. 2, la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare specializate se includ în politicile contabile ale acestora, care se aprobă anual.

6. Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională a Republicii Moldova. Contabilitatea faptelor economice efectuate în valută străină se ține atât în monedă națională, cât și în valută străină, în conformitate cu standardele de contabilitate.

Secțiunea 2

Definiții

7. În sensul prezentului Regulament, noțiunile și expresiile utilizate au următoarele semnificații:

active – resursa controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanțul contabil atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;

bilanț contabil – documentul contabil de sinteză care prezintă elemente de activ, datorii și capital propriu al entității la sfârșitul perioadei de gestiune, precum și la sfârșitul unei perioade (de exemplu, trimestru, an);

capital propriu – mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor;

cheltuieli de achiziție reportate reprezintă:

– în cazul asigurărilor generale, partea cheltuielilor de achiziție care corespunde perioadei neexpirate a riscului pentru contractele în vigoare la data întocmirii bilanțului contabil sau la oricare altă dată de raportare și care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare;

– în cazul asigurărilor de viață, partea cheltuielilor de achiziție care corespunde contractelor în vigoare la data întocmirii bilanțului contabil sau la oricare altă dată de raportare și care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare, având în vedere că aceste cheltuieli vor putea fi recuperate din contul marjelor viitoare aferente contractelor de asigurare după stingerea obligațiilor contractuale;

cheltuielile excepționale sunt cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat;

costurile amortizate se referă la prețul de achiziție al unui titlu de creanță rambursabil sau al unei alte valori mobiliare cu venit fix, ajustat cu orice creștere sau descreștere a valorii acesteia, luând în considerație diferența dintre prețul de achiziție al acesteia și valoarea ei finală de răscumpărare sau diferența dintre veniturile din perioada în care investiția a fost deținută și perioada rămasă până la data de răscumpărare (sau data presupusă de răscumpărare, atunci când există mai multe date de răscumpărare);

costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire reprezintă cheltuielile suportate în procesul de negociere și achitare a daunelor și care cuprind toate cheltuielile interne și externe suportate la instrumentarea cererilor de despăgubire; cheltuielile interne includ toate cheltuielile directe ale subdiviziunii entității de regularizare a daunelor; cheltuielile externe includ cheltuielile judiciare, taxele de stat și onorariile regularizatorilor de daune independenți;

contractul sau polița cu participare la profit reprezintă un contract de asigurare de viață în care deținătorul poliței are dreptul contractual la o cotă din beneficiile fondului de viață corespunzător;

datorii – obligații actuale ale entității ce decurg din fapte economice anterioare și prin stingerea (decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii economice;

dauna – suma care urmează a fi plătită în baza unui contract de asigurare (reasigurare) la apariția evenimentului asigurat;

interesele de participare – drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile societății;

împrumutul pe baza poliței de asigurare se referă la un împrumut acordat de societatea de asigurare deținătorului poliței, drept garanție servind valoarea de răscumpărare a poliței de asigurare de viață; împrumutul este limitat la un procent din valoarea de răscumpărare actuală a poliței; asigurătorul are dreptul să ceară plata în avans a dobânzii pentru suma inițială a unui astfel de împrumut și pentru sumele restante la împrumut la fiecare termen de rambursare a împrumutului;

prima netă câștigată reprezintă acea parte a primelor subscrise care corespunde riscurilor asumate, excluzând primele pe contractele rezoluționate, minus primele cedate în reasigurare și modificările rezervei de prime necâștigate din perioada de raportare;

profitul/pierderile realizate din investiții reprezintă:

– pentru investițiile evaluate la valoarea justă, diferența dintre încasările nete din vânzarea acestora și prețul lor de cumpărare;

– pentru investițiile evaluate la costul amortizat, diferența dintre încasările nete din vânzarea acestora și ultima lor valoare contabilă;

rata cheltuielilor nete se referă la rata sau procentul calculat prin raportarea sumei dintre cheltuielile nete de achiziție și cheltuielile administrative sau de management la prima netă câștigată;

rata combinată netă este indicatorul profitabilității operaționale a societăților de asigurare calculat prin însumarea ratei daunelor nete și a ratei cheltuielilor nete; rata combinată netă nu ține cont de veniturile/cheltuielile din activitatea investițională;

rata daunelor nete reprezintă rata sau procentul calculat ca raportul dintre daunele apărute (daunele plătite plus modificarea rezervelor de daune nesoluționate), micșorate cu suma recuperărilor din reasigurare, și prima netă câștigată;

reasigurarea acceptată se referă la acceptarea riscurilor prin intermediul unui contract de reasigurare;

reasigurarea cedată reprezintă plasarea sau transferarea riscurilor printr-un contract de reasigurare;

restituirea de primă reprezintă un rabat la prima de asigurare sau prima restituită asiguratului în anumite condiții, precum rezoluțiunea contractului de asigurare;

rezultatul din asigurări reprezintă rezultatul obținut (profit sau pierdere) de către o entitate din activitatea de asigurare;

rezultatul operațional reprezintă rezultatul obținut de către o societate de asigurări după luarea în calcul a veniturilor și cheltuielilor investiționale, a câștigurilor nete de capital și a altor tipuri de venituri și cheltuieli;

scadența (maturitatea contractului) sau data scadentă (data de maturitate a contractului) reprezintă data specificată în contractul de asigurare la care beneficiile acumulate în cadrul poliței de asigurare de viață devin plătibile în timp ce asiguratul este în viață (beneficiu de supraviețuire);

valoarea de răscumpărare reprezintă suma datorată de către o societate de asigurare deținătorului poliței de asigurare la anularea acesteia înainte de expirarea termenului de valabilitate a acesteia;

valoarea curentă de ieșire reprezintă suma pe care societatea de asigurare s-ar aștepta să fie obligată să o plătească unei alte entități, dacă ar transfera imediat entității respective toate drepturile și obligațiile contractuale rămase, cu excepția tuturor creanțelor sau datoriilor privind alte drepturi și obligații;

valoarea justă – suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv;

veniturile excepționale sunt veniturile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Noțiunile și expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, vor avea semnificația atribuită lor în lege sau în actele normative.

Capitolul II

SITUAȚIILE FINANCIARE SPECIALIZATE

Secțiunea 1

Prevederi generale

8. Entitățile nominalizate la pct. 2 întocmesc, trimestrial și anual, în scop de raportare către autoritatea de supraveghere, situațiile financiare specializate, conform anexelor la prezentul Regulament, care cuprind:

1) Forma BC – Bilanțul contabil (anexa nr. 1);

2) Forma PP – Contul de profit și pierdere, inclusiv contul tehnic pe categorii de asigurări și contul non-tehnic (anexa nr. 2);

3) Forma FN – Situația fluxurilor de numerar (anexa nr. 3);

4) Forma CP – Capital propriu (anexa nr. 4);

5) Forma I – Investiții (anexa nr. 5);

6) Notele explicative la situațiile financiare specializate.

9. Societățile de asigurare prezintă autorității de supraveghere, situațiile financiare specializate specificate în Regulament, după cum urmează:

1) cu frecvență trimestrială, la nivel individual, anexele nr. 1 și 2, la situația din 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie și 31 decembrie (neauditate), cu termenul de prezentare cel târziu la sfârșitul lunii următoare perioadei corespunzătoare, cu excepția trimestrului patru – până la data de 28 februarie;

2) cu frecvență anuală, la nivel individual, auditate, anexele nr. 1 – 5 și notele explicative la situațiile financiare specializate, la situația din 31 decembrie, cu termenul de prezentare cel târziu la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune;

3) cu frecvență anuală, la nivel consolidat, auditate, anexele nr. 1 – 5 și notele explicative la situațiile financiare specializate, la situația din 31 decembrie, cu termenul de prezentare cel târziu la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune.

[Pct.9 modificat prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

91. Situațiile financiare specializate se raportează în formă electronică conform Instrucțiunii privind modul de prezentare a rapoartelor în formă electronică la Banca Națională a Moldovei, aprobate prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.245/2019.

[Pct.91 introdus prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

10. Situațiile financiare specializate vor oferi o imagine fidelă și justă despre active, datorii, capitalul propriu, venituri și cheltuieli, inclusiv profit și pierderi, pe parcursul unei perioade de raportare curentă și a poziției financiare a acesteia la sfârșitul perioadei similare a anului precedent.

11. Societățile de asigurare care dispun de licență pentru dreptul de a desfășura activitatea de asigurări de viață și asigurări generale pot aplica principiile tehnice aferente asigurărilor de viață pentru asigurările de accidente și de sănătate, în cazul în care această activitate are o pondere semnificativă.

12. În bilanțul contabil și în contul de profit și pierdere posturile trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O divizare mai detaliată a posturilor se poate face doar în notele explicative.

13. Pentru fiecare post de bilanț contabil și de cont de profit și pierdere trebuie prezentată valoarea aferentă acestuia a perioadei de raportare 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie, 31 decembrie a anului curent și perioada similară a anului precedent.

14. Societățile de asigurare sunt responsabile de corectitudinea, veridicitatea şi actualitatea informației în situațiile financiare specializate prezentate autorității de supraveghere.

15. Persoanele cu funcție de conducere ale societăților de asigurare poartă răspundere, potrivit legislației în vigoare, pentru întocmirea și aprobarea propriilor politici contabile și a situațiilor financiare specializate individuale și consolidate, în conformitate cu prezentul Regulament.

Secțiunea 2

Situațiile financiare specializate consolidate

16. Societățile de asigurare întocmesc și prezintă, anual, situații financiare consolidate, în cazul în care dețin controlul entității în care au investit, posedă investiții în entități asociate sau asocieri în participație.

17. Societățile de asigurare și sucursalele de asigurare din țările terțe, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta situații financiare individuale. Societățile de asigurare și de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta situații financiare consolidate.

18. Situațiile financiare consolidate cuprind situațiile financiare individuale ale societății-mamă și ale tuturor entităților controlate de către aceasta, cu excepția entităților care:

1) sunt controlate temporar, deoarece sucursala a fost achiziționată și este deținută exclusiv pentru vânzare sau înstrăinare în viitorul apropiat; sau

2) își desfășoară activitatea sub restricții pe termen lung, fapt care îi limitează, în mod semnificativ, capacitatea de a transfera fonduri și de a perfecta tranzacții cu societatea-mamă, sucursalele ei și companiile afiliate.

19. Metodele de consolidare cuprind:

1) activele și pasivele entităților incluse în consolidare încorporate integral în bilanțul contabil consolidat;

2) veniturile şi cheltuielile entităților incluse în consolidare încorporate integral în contul de profit și pierdere consolidat;

3) valorile contabile ale acțiunilor sau părților sociale din capitalul entităților incluse în consolidare compensate cu partea din capitalurile proprii ale entităților pe care le reprezintă;

4) acțiunile sau părțile sociale din capitalul societății-mamă deținute fie de entitatea în cauză, fie de către o altă entitate inclusă în consolidare tratate ca părți sociale proprii;

5) soldurile, tranzacțiile dintre entitățile incluse în consolidare, veniturile şi cheltuielile aferente operațiunilor efectuate între entitățile incluse în consolidare, eliminate integral din conturile consolidate.

Pierderile rezultate din operațiunile efectuate între entitățile incluse în consolidare pot indica o depreciere care necesită recunoaștere în situațiile financiare consolidate;

6) situațiile financiare ale societății-mamă şi ale sucursalelor utilizate la întocmirea situațiilor financiare consolidate întocmite pentru aceeași dată de raportare;

7) situațiile financiare consolidate întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacții similare și alte evenimente în circumstanțe similare. Orice diferență între politicile contabile folosite de entitățile incluse în consolidare vor fi descrise în mod exhaustiv și dezvăluite în situațiile financiare consolidate;

8) interesele minoritare prezentate în bilanțul consolidat în capitalul propriu, dar separat de capitalul propriu al societății-mamă.Interesele minoritare în profitul sau pierderea grupului vor fi indicate separat.

Secțiunea 3

Dispoziții speciale privind anumite poziții de bilanț contabil

20. În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult decât un post din formatul bilanțului contabil, relația acestuia cu alte posturi trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea dezvăluire este esențială pentru înțelegerea situațiilor financiare.

201. La întocmirea bilanțului contabil potrivit Formei BC – Bilanțul contabil (anexa nr.1):

1) pentru coloanele 4 și 5 se vor aplica prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, cu excepția cazurilor prevăzute la pct.34 și 48;

2) pentru coloanele 6 și 7 se vor aplica prevederile Regulamentului privind fondurile proprii, evaluarea activelor și pasivelor, activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice și cerinței de capital minim, solvabilitatea și lichiditatea societății de asigurare sau de reasigurare, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 328 din 19 decembrie 2024, cu excepția cazurilor prevăzute la pct.34 și 48;

3) valorile reflectate în pozițiile de bilanț aferente pct.34 și 48 pentru aceeași perioadă de referință vor fi egale, respectiv coloana 4 egală cu coloana 6 și coloana 5 egală cu coloana 7.

21. Acțiunile deținute în entitățile afiliate pot fi prezentate doar în cadrul posturilor prevăzute în acest scop.

22. Mișcările diverselor elemente de imobilizări vor fi prezentate în notele explicative. În acest scop, se vor prezenta, în mod separat, începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, pentru fiecare element de imobilizări, pe de o parte, creșterile, vânzările şi transferurile în perioadei de gestiune, iar, pe de altă parte, ajustările cumulative de valoare la începutul perioadei de gestiune şi la data bilanțului contabil, precum şi rectificările efectuate în perioadei de gestiune asupra ajustărilor de valoare din perioada de gestiune precedentă. Ajustările de valoare vor fi prezentate în bilanțul contabil ca deduceri clare din posturile corespunzătoare.

23. În cazul în care situațiile financiare specializate se întocmesc conform prezentului Regulament pentru prima dată de societățile de asigurare sau reasigurare nou-constituite și care au obținut licență pentru desfășurarea activității, valoarea reziduală de la începutul perioadei de gestiune poate fi tratată drept preț de achiziție sau cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

24. Ajustările de valoare a activelor stabilite la data bilanțului contabil vor cuprinde toate modificările valorilor activelor individuale, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, cunoscute ca amortizări, şi/sau ajustări temporare, cunoscute ca deprecieri sau pierderi de valoare.

25. Atunci când se efectuează reevaluarea activelor corporale, mișcările diverselor elemente de active, prevăzute la pct. 24 din prezentul Regulament, se vor prezenta la valoarea justă în cazul evaluării după recunoaștere, conform modelului de reevaluare sau la cost, în cazul evaluării conform modelului bazat pe cost.

26. Obligațiuni și alte valori mobiliare (postul de activ B. III.2.) vor cuprinde obligațiunile şi alte tipuri de valori mobiliare de creanță, inclusiv recipisele depozitare asupra acestor valori mobiliare, emise de către autoritățile de stat, bănci licențiate sau de alte entități, în măsura în care acestea nu sunt incluse în postul de activ B. II. 2. sau B. II. 4.

27. Obligațiunile cu dobândă, a căror rată variază în funcție de anumiți factori, (de exemplu, rata dobânzii pe piața interbancară) vor fi, de asemenea, tratate ca obligațiuni și alte titluri cu venit fix.

28. Părțile în fonduri colective de investiții (postul de activ B. III. 3.) vor cuprinde părțile deținute de societăți de asigurare în investițiile colective constituite de mai multe entități sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredințată uneia dintre aceste entități sau fonduri de pensii.

29. Împrumuturile acordate deținătorilor de polițe pentru care polița de asigurare este garanția principală vor fi incluse în postul „Împrumuturi pe baza poliței de asigurare” (postul de activ B. III. 4.) și suma lor va fi dezvăluită în notele explicative. Împrumuturile acordate negarantate prin polițe de asigurare vor fi incluse în postul „Alte împrumuturi” (postul de activ B. III. 5.), o detaliere corespunzătoare a acesteia va fi dezvăluită în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

30. Depozitele la bănci licențiate (postul de activ B. III. 6.) vor cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricții de retragere vor fi incluse în postul de activ F. II. 2. „Conturi curente”, chiar dacă sunt purtătoare de dobânzi.

31. Alte investiții financiare (postul de activ B. III. 7.) vor cuprinde acele investiții care nu sunt incluse în posturile B. III.1. – B. III. 6. Atunci când aceste investiții au o valoare semnificativă, ele trebuie dezvăluite în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

32. Depozitele la societățile cedente (postul de activ B. IV.), incluse în bilanțul unei societăți ce acceptă în reasigurare, vor cuprinde sumele datorate de către societățile cedente şi care corespund garanțiilor care sunt depuse la acele societăți cedente ori la terți sau care sunt reținute de către aceștia. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte sume datorate de către societățile cedente reasigurătorilor sau compensate cu sumele datorate de către reasigurători societăților cedente. Titlurile de valoare deținute la o societate cedentă sau la terţi, care rămân în proprietatea societății ce acceptă reasigurarea, vor fi incluse în bilanț de către acesta din urmă în cadrul investițiilor, la postul corespunzător.

33. Investițiile aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului (postul de activ C.), în ceea ce privește asigurările de viață, vor cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată la stabilirea valorii sau a randamentului polițelor de asigurare aferente unui fond de investiții și, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referință la un indice.

34. Cota reasiguratorului în rezervele tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare (postul de activ D.) va cuprinde valoarea cu care societatea de reasigurare participă în rezervele tehnice brute ale societății de asigurare, respectiv, sumele efective sau estimate care, conform angajamentelor contractuale de reasigurare, sunt deduse din sumele brute ale rezervelor tehnice. Cota reasiguratorului în rezervele tehnice se calculează în conformitate cu actele normative ale autorității de supraveghere.

35. Veniturile care, deși se referă la perioada de gestiune curentă, nu vor fi încasate până la expirarea acestuia vor fi incluse în „Creanțe” (postul de activ E.). Atunci când veniturile respective sunt semnificative, acestea trebuie dezvăluite în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

36. Creanțele provenite din operațiuni de asigurare directă și reasigurare, precum și alte creanțe, se evaluează în funcție de termenul de scadență a acestora cu ajustarea valorii contabile, prin constituirea provizioanelor de depreciere, bazate pe matricea de provizion proprie, reieșind din experiența bazei sale de clienți. Pentru creanțele cu termenul de scadență mai mare de 365 zile, provizionul de depreciere va constitui 100 la sută. Suplimentar la evaluarea și deprecierea creanțelor, în baza termenului de scadență, se iau în considerație și următoarele circumstanțe care justifică necesitatea constituirii provizioanelor de depreciere:

a) dificultatea financiară semnificativă a debitorului;

b) încălcarea prevederilor contractului;

c) creditorul, din motive economice sau juridice legate de dificultățile financiare în care se află debitorul, îi acordă debitorului o concesie pe care altminteri creditorul nu ar lua-o în considerație;

d) devine probabil că debitorul va intra în faliment sau în altă formă de reorganizare financiară.

37. Creanțe ale părților afiliate ( posturile de activ E. I. 4. și E. III.) vor cuprinde creanțele în urma tranzacțiilor cu entități sau persoane fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influență semnificativă sau sunt influențate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare și operaționale.

38. Alte creanțe (postul de activ E. IV. ) vor cuprinde elementele de active neevidențiate la pozițiile E. I. - III., cum ar fi: creanțe comerciale pe termen lung și curente, aferente facturilor comerciale, avansuri acordate, datoriile bugetului față de entitate, datoriile personalului față de entitate pentru împrumuturi, avansuri, datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru arendă, locațiune, garanții interne și externe, contribuții inițiale etc. În cazul în care elementele respective sunt semnificative, acestea vor fi detaliate în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

39. Proprietățile imobiliare (postul de activ F. I. 1.) vor cuprinde proprietățile definite la capitolul III secțiunea 5 din prezentul Regulament.

40. Alte active (postul de activ F. III.) vor cuprinde acele elemente de activ care nu sunt incluse în posturile F. I. - II. În cazul în care valoarea acestui post este semnificativă, o detaliere a acestor active va fi dezvăluită în notele explicative la situațiile financiare specializate.

41. Cheltuielile plătite/de plătit în perioada de gestiune curentă și care urmează a fi trecute la costurile și cheltuielile perioadelor viitoare, pe baza unui grafic de scadență, trebuie prezentate în bilanțul contabil la postul „Cheltuieli în avans” (postul de activ G.).

42. Dobânzile și chiriile înregistrate în avans (postul de activ G. I.) vor cuprinde sumele care reprezintă dobânzile și chiriile plătite/de plătit până la data bilanțului contabil, dar care se referă la următoarea perioadă de gestiune.

43. Cheltuielile de achiziție reportate (postul de activ G. II.) vor cuprinde cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare reportate în conformitate cu prezentul Regulament.

44. Alte cheltuieli în avans (postul de activ G. III.), denumite și cheltuieli anticipate, vor include restul cheltuielilor efectuate în perioadei de gestiune, dar care se referă la perioadele viitoare, cum sunt: chiriile, concesiunile plătite anticipat, primele de asigurare, abonamente la publicații achitate anticipat etc.

45. Capitalul social (postul de pasiv A. I.) cuprinde sumele care sunt considerate drept părți subscrise de asociați la capitalul propriu.

46. Rezervele (postul de pasiv A. VI.) sunt componente ale capitalului propriu sub formă de capital de rezervă (stabilite de cadrul normativ), rezerve statutare (prevăzute de statut) şi alte rezerve.

47. Datoriile subordonate (postul de pasiv B.) vor cuprinde datoriile care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite, în caz de lichidare sau de faliment, după acoperirea datoriilor, către toți ceilalți creditori.

48. Rezervele tehnice de asigurări generale și de viață (postul de pasiv C.) sunt rezervele calculate prin metode actuariale în conformitate cu actele normative ale autorității de supraveghere și vor fi reflectate în bilanțul contabil distinct pentru activitatea de asigurări generale și activitatea de asigurări de viață, precum și pe tipuri de rezerve.

49. Provizioanele (postul de pasiv D.) sunt destinate să acopere pierderile sau datoriile ale căror natură este clar definită şi care, la data bilanțului contabil, sunt fie probabile să apară, fie certe în ceea ce privește existența lor, dar incerte în ceea ce privește data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi folosite pentru ajustarea valorilor activelor.

50. Depozitele primite de la societățile de reasigurare (postul de pasiv E.) vor cuprinde, în bilanțul contabil al unei societăți cedente, sumele depozitate de către sau reținute de la alte societăți de asigurare în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi compensate cu alte sume datorate entității în cauză sau de către entitatea respectivă. Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, acest post va cuprinde suma datorată de către societatea cedentă în virtutea depozitului.

51. Obligațiunile care se referă la perioada de gestiune curentă, dar vor fi plătite în perioadă de gestiune următoare, se includ în postul „Datorii” (postul de pasiv F.). În cazul în care aceste obligațiuni sunt semnificative, vor fi dezvăluite în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

52. Datoriile față de părțile afiliate (posturile de pasiv F. I. 3. și F. VII.) vor cuprinde obligațiunile înregistrate față de entități sau persoane fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influență semnificativă sau sunt influențate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare și operaționale.

53. Veniturile care se încasează înainte de data bilanțului contabil, dar care se referă la următoarea perioadă de gestiune, trebuie prezentate în bilanț contabil, la postul „Venituri anticipate și datorii calculate” (postul de pasiv G.).

Secțiunea 4

Formatul și dispoziții speciale privind anumite poziții ale contului de profit şi pierdere

54. Contul de profit şi pierdere pentru societățile de asigurare cuprinde:

1) contul tehnic pentru asigurări generale;

2) contul tehnic pentru asigurări de viață;

3) contul non-tehnic.

55. Contul tehnic al asigurărilor generale se va întocmi atât cumulat, cât și separat, pentru clasele de asigurare directă, atribuite activității de asigurare generală, conform cadrului normativ, şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

56. Contul tehnic al asigurărilor de viață se va întocmi atât cumulat, cât și separat, pentru clasele de asigurare, atribuite activității de asigurare de viață, conform cadrului normativ, şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

57. Primele brute subscrise (postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viață) cuprind toate primele subscrise în perioada de gestiune pe contractele de asigurare, independent de faptul că aceste sume se referă, în întregime sau în parte, la perioadele viitoare.

58. Primele restituite pe contractele de asigurare rezoluționate și anulate se vor reflecta la postul I. 2., din contul tehnic pentru asigurări generale, și la postul I. 2., din contul tehnic pentru asigurări de viață.

59. Primele cedate în reasigurare (postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări de viață) cuprind toate primele plătite sau de plătit în virtutea contractelor de reasigurare încheiate de societatea de asigurare.

60. Daunele brute plătite (postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate sumele achitate de către societatea de asigurare în perioada de gestiune pentru contractele de asigurare.

61. Cheltuielile nete pentru beneficii şi reduceri (postul V. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VI. din contul tehnic pentru asigurări de viață) vor cuprinde toate sumele imputabile perioadei de gestiune care sunt plătite sau trebuie plătite deținătorilor de polițe și altor asigurați, ori sunt prevăzute ca beneficii în favoarea acestora, inclusiv sumele utilizate pentru majorarea rezervelor tehnice sau pentru reducerea primelor viitoare, în măsura în care aceste sume reprezintă alocarea unui surplus sau a unui profit obținut din ansamblul operațiunilor de asigurare ori dintr-o parte a acestora, după deducerea sumelor incluse în perioadele precedente şi care nu mai sunt necesare. Reducerile vor cuprinde sumele care reprezintă o rambursare parțială de prime ca urmare a performanței contractelor individuale. Atunci când au valori importante, sumele aferente premiilor şi reducerilor vor fi dezvăluite, în mod separat, în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

62. Cheltuielile de achiziție (postul VI. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VII. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viață) sunt cheltuielile de încheiere a contractelor de asigurare care cuprind atât cheltuielile direct imputabile, precum comisioanele de achiziţie şi cheltuielile de deschidere a dosarului sau de acceptare a contractelor în portofoliu, cât şi cheltuielile indirect imputabile, precum cheltuielile de marketing şi cheltuielile administrative legate de examinarea cererilor şi eliberarea poliţelor.

63. Cheltuielile administrative (postul VI. 4. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VII. 4. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind cheltuielile de încasare de prime, de administrare a portofoliului, de gestiune a primelor de reasigurare , inclusiv cheltuielile de personal, de locațiune, de întreținere şi altele de acest fel, precum şi cheltuielile pentru întreținerea, reparația și amortizarea imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu sunt recunoscute drept cheltuieli de achiziție, cheltuieli privind daunele apărute sau cheltuieli de investiție.

631. Venitul net din investiții la societatea de asigurare care practică activitate de asigurări generale se indică în contul non-tehnic (postul III). Venitul din investiții și cheltuielile investiționale la societatea de asigurare care practică activitatea de asigurări de viață se indică în contul tehnic pentru asigurări de viață (postul IX și X).

64. Cota din venitul net din investiții (postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale, postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi postul IV. din contul non-tehnic) – atunci când o parte din veniturile din investiții este transferată în contul tehnic al asigurărilor generale, suma transferată va fi scăzută din postul IV. din contul non-tehnic şi adăugată la postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale. Atunci când o parte din veniturile din investiții indicate în contul tehnic al asigurărilor de viaţă este transferată în contul non-tehnic, suma transferată va fi scăzută din postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi adăugată la postul IV. din contul non-tehnic. În ambele cazuri, atât motivele acestor transferuri, cât şi modul de calcul al acestora vor fi dezvăluite în notele explicative aferente situațiilor financiare specializate.

65. Veniturile şi cheltuielile excepționale (posturile XI. și XII. din contul de profit și pierdere) vor cuprinde veniturile şi cheltuielile care nu provin din activitatea obișnuită a entității. Cu excepția cazului în care veniturile şi cheltuielile excepționale sunt nesemnificative pentru estimarea rezultatelor, în notele explicative se vor prezenta explicații cu privire la valoarea şi natura acestora. Cheltuielile excepționale pot fi generate de:

1) operații de gestiune – cheltuieli cu caracter excepțional, dar efectuate în legătura cu operațiile de gestiune curentă a entității, cum sunt: pierderi de stocuri datorate calamitaților; pierderi din debite prescrise sau din debitori insolvabili și scoși din evidență; valoarea despăgubirilor, a amenzilor și a penalităților datorate sau plătite; donații și subvenții acordate sub forma de active circulante; alte cheltuieli extraordinare privind operațiile de gestiune;

2) operații de capital – reprezentate atât de cheltuieli aferente activelor imobilizate corporale, necorporale și financiare ieșite din patrimoniu (de exemplu: valoarea neamortizată a activelor corporale și necorporale ieșite din patrimoniu, valoarea contabilă a imobilizărilor financiare ieșite din patrimoniu), cât și alte cheltuieli extraordinare privind operațiile de capital;

3) amortizări și provizioane – respectiv, cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a amortizărilor și a provizioanelor cu caracter excepțional, cum sunt: cheltuieli pentru constituirea provizioanelor reglementate; cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sau pentru deprecieri, cu caracter excepțional; cheltuieli extraordinare privind amortizarea imobilizărilor necorporale sau corporale.

Veniturile excepționale pot proveni din:

1) operații de gestiune – operațiuni cu caracter excepțional ce se referă la activitatea de exploatare a entității, cum sunt: primirea de donații de active circulante, drepturi de personal neridicate și prescrise, venituri din despăgubiri și penalități, alte venituri excepționale din operații de gestiune;

2) operații de capital – venituri din vânzarea activelor imobilizate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, subvențiile pentru investiții virate la rezultatul exercițiului, alte venituri extraordinare din operații de capital;

3) provizioane – venituri excepționale din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, pentru depreciere și reglementate.

Secțiunea 5

Conținutul notei explicative la situațiile financiare specializate

66. Nota explicativă conține informații suplimentare care nu sunt incluse în situațiile financiare specializate. Volumul, structura şi forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de societatea de asigurare de sine stătător, în funcție de categoria activității desfășurate, de dimensiunea și de necesitățile informaționale proprii.

67. Se vor întocmi note explicative, separat, atât pentru situațiile financiare pe activitatea de asigurări de viață şi activitatea de asigurări generale, cât și pentru cele consolidate per societate.

68. În ceea ce privește asigurările generale, nota explicativă la situațiile financiare trebuie să indice primele brute subscrise, primele brute încasate, cheltuielile brute pentru daune, cheltuielile brute de exploatare și soldul de reasigurare. Aceste sume sunt repartizate în asigurarea directă pe clasele de asigurări: de accidente, de sănătate, de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), de vehicule de cale ferată, de nave aeriene, de nave maritime, lacustre şi fluviale, de bunuri în tranzit, de incendiu şi de alte calamități naturale, alte asigurări de bunuri, de răspundere civilă auto, de răspundere civilă avia, de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, de răspundere civilă generală, de credite, de garanții, de pierderi financiare și de protecție juridică. Entitățile indică sumele referitoare la trei clase de asigurări care dețin ponderea cea mai mare în activitatea acestora.

69. În ceea ce privește asigurările de viață, nota explicativă trebuie să indice primele brute emise, repartizate în asigurarea directă în următoarea componență:

1) prime individuale și prime la contracte de asigurare de grup;

2) prime periodice și prime unice;

3) prime de contracte fără participare la beneficii, cu participare la beneficii și prime de contracte, în cazul în care riscul de investiție se suportă de către societăți de asigurare, precum și soldul de reasigurare.

70. Societățile de asigurare trebuie să indice în notele explicative la situațiile financiare specializate valoarea totală a comisioanelor aferente asigurărilor directe contabilizate în timpul perioadei de gestiune. Această obligație privește comisioanele de orice natură şi anume comisioanele de achiziție, de reînnoire, de încasare şi de asistență după vânzare.

701. Diferențele semnificative între evaluările pozițiilor din bilanțul contabil a valorilor contabile și valorilor prudențiale se dezvăluie în notele explicative la situațiile financiare specializate.

Secțiunea 6

Auditarea situațiilor financiare specializate și dezvăluirea acestora

71. Entitățile prevăzute la pct. 2 au obligația asigurării auditării anuale a situațiilor financiare specializate inclusiv consolidate, în conformitate cu prevederile cadrului normativ.

72. Informațiile dezvăluite în situațiile financiare specializate auditate sunt:

1) Informațiile care îi ajută pe utilizatori să identifice sumele din situațiile financiare ale societății de asigurare generate de contractele de asigurare:

a) politicile contabile aplicate contractelor de asigurare şi activelor, obligațiilor, veniturilor şi cheltuielilor aferente;

b) activele, obligațiile, veniturile, cheltuielile recunoscute şi fluxul de numerar generat de contractele de asigurare;

c) în cazul în care societatea a cedat riscul de asigurare, numele societăților de reasigurare, clasa sau clasele de asigurare transmise în reasigurare şi o evaluare globală a siguranței oferite de societățile de reasigurare;

d) estimările care au cel mai mare impact asupra evaluării activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv, în cazul în care este posibil, dezvăluirile cuantificabile ale acestor estimări și rezultatul modificării acestor estimări;

e) reconcilierea modificărilor esențiale ale obligațiilor de asigurare, ale activelor din reasigurare şi ale cheltuielile de achiziție aferente.

2) Informațiile care îi ajută pe utilizatori să evalueze natura şi mărimea riscurilor acoperite de contractele de asigurare:

a) obiectivele şi politicile de management al riscului;

b) termenele şi condițiile contractelor de asigurare care au un impact semnificativ asupra sumei, potrivirii în timp şi incertitudinii fluxurilor de numerar viitoare ale societății de asigurare.

3) Informațiile cu privire la riscul asigurat (atât înainte de, cât şi după micșorarea riscului prin intermediul reasigurării), inclusiv informațiile despre:

a) sensibilitatea la riscul aferent asigurării;

b) concentrările riscului de asigurare;

c) daunele efective comparativ cu estimările precedente.

4) Informațiile cu privire la riscul de concentrare, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional, riscul de piaţă și riscul de subscriere, precum și limitele de toleranță la riscuri și strategia de afaceri.

5) Informațiile cu privire la expunerile la riscul de piață aferent instrumentelor derivate încorporate din contractul de asigurare gazdă, dacă societatea de asigurare nu este obligată să evalueze şi nu evaluează instrumentele derivate încorporate la valoarea justă.

6) Informațiile cu privire la toate investițiile în instrumente derivate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute în bilanțul contabil sau în posturi extra-bilanțiere, natura şi scopul efectuării acestor plasamente, în cazul în care plasamentul a fost făcut într-o tranzacție reală pentru acoperirea riscului, riscul investițional care este acoperit de instrumentul derivat şi situația curentă a acoperirii şi a plasamentului aferent, indicând impactul financiar (profit sau pierdere) în cazul în care situația de acoperire va lua sfârșit la data de raportare sau la data raportului financiar.

7) Alte informații ce pot fi dezvăluite în conformitate cu actele normative ale autorității de supraveghere.

Capitolul III

NORME DE EVALUARE SPECIFICE ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE

Secţiunea 1

Prime de asigurare

73. Primele brute subscrise reprezintă primele calculate de societatea de asigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare, și, respectiv, primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente contractelor de reasigurare, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.

74. Primele de asigurare, în cazul contractelor de asigurări de viață clasice, inclusiv contractele cu participare la profit, anuitățile pe viață contingente şi pensiile vor fi recunoscute ca venituri la data scadenței, conform contractului de asigurare.

75. În cazul contractelor de asigurare de viață cu primă anuală, vor fi recunoscute ca venituri primele aferente perioadei curente. Surplusul va fi înregistrat ca „prime încasate în avans” (sau în alt cont de obligații caracteristice) soldul cărora va fi micșorat cu suma primelor de încasat şi recunoscute ca venituri la fiecare aniversare a poliței pe durata valabilității acesteia.

76. Sumele încasate sub formă de prime pentru contractele de tip investițional, precum produsele de asigurare unit-linked, vor fi raportate ca depozite, când sunt încasate. Încasările aferente acestor contracte, precum sunt cheltuielile de asigurare, costul polițelor de asigurare, taxele pentru perfectarea documentelor sau comisionul de management vor fi recunoscute ca venituri în conturi corespunzătoare în perioada la care se referă.

77. Primele brute subscrise în asigurări generale vor include totalitatea primelor încasate şi de încasat pe întreaga perioadă de acoperire prevăzută în contractele (poliţele) emise în perioada de gestiune, inclusiv orice ajustare efectuată pe parcursul perioadei de gestiune la primele de încasat aferente contractelor încheiate în perioada de gestiune anterioară.

78. Primele de asigurare adiționale sau restituirile de prime, urmare a reperfectării contractelor de asigurare, vor fi tratate ca ajustări ale primelor inițiale.

79. În cazul coasigurării, primele subscrise vor cuprinde cota-parte din valoarea totală a primelor care revine societății de asigurare.

80. În cazul în care primele sunt achitate în rate pe perioada de acoperire a riscului prevăzută în contractul de asigurare, orice sumă datorată la data întocmirii bilanţului contabil, dreptul asupra căreia îi revine societății de asigurare prin contract, va fi tratată ca o creanţă.

81. În caz de restabilire a contractelor de asigurare suspendate, primele suplimentare, în mărimea sumelor necesare pentru reînnoirea perioadei de acoperire, vor fi recunoscute ca venituri atunci când societatea de asigurare încasează prima necesară pentru a restabili contractul suspendat.

82. În cazul în care primele aferente reînnoirii contractelor de asigurare sunt supuse retroactiv unor majorări sau micșorări (de exemplu, în funcție de istoricul daunelor sau atunci când riscul acoperit are un caracter variabil şi adevărata lui natură nu poate fi evaluată în mod exact la data începerii acoperirii de asigurare):

1) recunoașterea sumei care reprezintă majorarea primei se va face atunci când prima adițională poate fi stabilită în mod rezonabil;

2) ajustarea și înregistrarea sumei micșorate a primei se vor efectua imediat ce această reducere va fi stabilită în mod rezonabil.

83. Toate primele menționate la pct.73 – 82 nu includ taxe sau impozite care pot fi percepute în raport cu acestea.

84. Prima este recunoscută ca primă câștigată în decursul perioadei de valabilitate a poliței în funcție de incidența riscului. Prima câștigată se calculează prin adunarea la sau scăderea din prima netă a modificării rezervei de prime necâștigate din perioada de gestiune (de exemplu, redusă de creșterea și mărită de micșorarea rezervei de prime necâștigate din aceeași perioadă de gestiune).

Secțiunea 2

Activitatea de reasigurare

85. Un contract de reasigurare generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa recuperările din reasigurare) şi obligații noi (de exemplu, obligația de a plăti prime de reasigurare) în registrele şi bilanțul contabil al cedentului. În mod similar, acesta generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa prime de reasigurare) şi obligații noi (de exemplu, obligația de a plăti daunele aferente riscului primit în reasigurare) în registrele şi bilanțul contabil al cesionarului.

86. La societatea de asigurare cedentă (reasigurat), primele aferente reasigurării prin contract de reasigurare tratat vor fi înregistrate ca „prime cedate” în aceeași perioadă de gestiune, în care sunt înregistrate primele de bază aferente asigurării directe sau reasigurării acceptate. Suma „primelor cedate” va fi înregistrată la valoarea brută (înainte de deducerea comisioanelor sau a indemnizațiilor de reasigurare corespunzătoare), pentru a putea evalua eficiența acordurilor de reasigurare.

87. Primele aferente reasigurării acceptate vor fi înregistrate, recunoscute şi evaluate astfel încât să prezinte o imagine fidelă şi justă a performanței financiare a societății de reasigurare pe parcursul unei perioade de gestiune şi a poziției financiare a acesteia la sfârșitul perioadei respective. Obligațiile contractuale aferente reasigurării acceptate vor fi recunoscute pe baza valorii curente de ieșire.

88. Primele cedate societăților de reasigurare (reasigurarea cedată), diminuate cu primele pe contractele rezoluționate și anulate, vor fi deduse din primele brute subscrise.

89. Recuperările din reasigurare încasate sau de încasat de la societățile de reasigurare vor fi recunoscute ca venituri sau ca active şi nu vor compensa primele cedate în reasigurare datorate societății de reasigurare.

Secțiunea 3

Daune şi indemnizații de asigurare

90. Daunele/indemnizațiile acoperite în asigurări de viață apar la decesul asiguratului, la expirare, răscumpărare, precum şi în caz de accident, incapacitate de muncă şi boală, dacă acestea sunt acoperite prin prevederi contractuale.

91. Daunele datorate în caz de deces al asiguratului sunt recunoscute drept obligații la data la care societatea de asigurare primește notificarea; daunele datorate la expirare sunt recunoscute drept obligații la data de expirare a poliței. În cazul în care o daună/indemnizație trebuie plătită, iar polița sau contractul rămâne în vigoare, ratele corespunzătoare vor fi înregistrate la scadență.

92. Sumele de răscumpărare sunt recunoscute drept daune sau indemnizații la data la care sunt achitate persoanei asigurate/beneficiarului asigurării. Dacă notificarea de răscumpărare rezultă în încetarea asigurării, întreaga sumă de răscumpărare va fi înregistrată drept obligație (daune/indemnizații datorate) în ziua în care societatea de asigurare primește această notificare.

93. Daunele apărute cuprind costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire interne sau externe aferente.

94. Recuperările provenite din regres sau subrogații se deduc din suma daunelor apărute, în momentul recunoașterii recuperărilor conform documentelor primare confirmative.

95. Orice sumă prevăzută a fi recuperată de la societăți de reasigurări aferentă daunelor apărute va fi recunoscută, separat, în bilanțul contabil sub formă de activ.

96. Obligațiile de asigurare rămân înregistrate în bilanțul contabil până la executare, anulare, expirare, fără a fi compensate cu activele din reasigurare corespunzătoare.

Secțiunea 4

Cheltuieli de achiziție reportate

97. Cheltuielile se recunosc atunci când apar, fără a fi compensate cu comisioanele sau indemnizațiile de reasigurare sau oricare alte venituri din reasigurare.

98. Prin derogare de la pct.97, cheltuielile de achiziție apărute se atribuie primelor subscrise în perioada de gestiune, deoarece o parte a primelor subscrise în perioada de gestiune este reportată în perioada următoare, respectiv, este adecvat să fie reportată şi partea echivalentă a cheltuielilor de achiziție corespunzătoare.

99. Cheltuielile de achiziție apărute într-o perioadă de gestiune care corespund unei sau unor perioade de gestiune ulterioare se reportează.

100. Cheltuielile de achiziție reportate se recunosc ca active pe perioada de timp în care se recunoaște venitul primelor de asigurare și se dezvăluie, în mod adecvat și clar, în notele explicative la situațiile financiare.

101. Societatea de asigurare elaborează în propriile reglementări privind cheltuielile de achiziție, metodologia utilizată la calcularea cheltuielilor de achiziție reportate pe clase şi tipuri de asigurări.

102. În cadrul asigurărilor de viață, cheltuielile de achiziție reportate se calculează, integral sau parțial, printr-o metodă actuarială.

103. În cadrul asigurărilor generale, cheltuielile de achiziție se reportează proporțional cu rezerva de prime necâștigate. Cheltuielile de achiziție reportate reprezentă acea parte a cheltuielilor de achiziție totale care corespunde rezervei de prime necâștigate în raport cu prima subscrisă pentru fiecare clasă și tip de asigurare.

104. Suma totală a cheltuielilor de achiziție reportate este inclusă în bilanțul contabil sub formă de activ.

105. Variația cheltuielilor de achiziție reportate în perioada de raportare se include în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

Secțiunea 5

Investiţii și proprietăţi imobiliare (bunuri imobile) utilizate de posesor

106. O investiţie imobiliară este o proprietate imobiliară (un teren sau o clădire, sau o parte a unei clădiri, sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar ca activ aferent dreptului de utilizare) mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, sau ambele.

107. O proprietate imobiliară utilizată de societatea de asigurare nu constituie o investiție imobiliară. Dacă societatea de asigurare utilizează doar o parte a proprietății imobiliare, iar cealaltă parte este închiriată ori deținută spre a fi închiriată sau cu scopul creșterii valorii capitalului şi aceste părți pot fi vândute sau închiriate în mod separat, ele pot fi înregistrate în mod separat, astfel încât partea care este închiriată sau care poate fi vândută va fi considerată investiție imobiliară. Dacă părțile nu pot fi vândute sau închiriate în mod separat, acestea vor fi considerate investiții imobiliare, doar dacă partea utilizată de societatea de asigurare deține o pondere nesemnificativă.

108. Proprietățile imobiliare închiriate societății-mamă, unei sucursale sau unui afiliat (asociat) nu reprezintă o investiție imobiliară, pentru că aceste proprietăți imobiliare sunt utilizate de posesor din punctul de vedere al grupului.

109. Investițiile imobiliare se recunosc ca active când există probabilitatea că beneficiile economice viitoare aferente proprietăţii imobiliare pot fi generate către societatea de asigurare şi costul proprietăţii imobiliare poate fi evaluat în mod credibil.

110. Investiţiile imobiliare se evaluează, iniţial, la cost, inclusiv costurile de tranzacţionare. Costurile de amenajare, onorariile profesionale aferente arhitecţilor şi inginerilor şi toate costurile necesare pentru a aduce imobilul la condiţia corespunzătoare nu se includ în valoarea investiţiei imobiliare până când acest imobil nu este adus la condiţia de funcţionare dorită şi la gradul de ocupare planificat. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale poate fi efectuată, la alegerea societății de asigurare, fie conform modelului valorii juste, fie conform modelului costului.

111. Societatea de asigurare trebuie să adopte un singur model pe care să-l aplice tuturor investiţiilor imobiliare. Trecerea de la un model la altul este interzisă.

112. Valoarea justă a investițiilor imobiliare trebuie să reflecte condiţiile de piaţă actuale la data întocmirii bilanţului contabil. Cea mai bună confirmare a valorii juste o reprezintă, în mod normal, preţurile curente de pe o piaţă activă a imobilelor similare aflate într-o condiţie şi localizare similară şi care fac obiectul unor contracte de leasing similare sau unor alte contracte similare. În lipsa informaţiilor de acest gen, valoarea justă poate fi determinată utilizând previziuni actualizate ale fluxurilor de numerar bazate pe estimări credibile ale fluxurilor de numerar viitoare.

113. Evaluarea independentă a investițiilor și a proprietăților imobiliare poate fi efectuată periodic, conform cadrului normativ și/sau conform politicilor contabile aprobate de societatea de asigurare.

114. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor sunt proprietăţi deţinute în scopuri administrative. Acestea sunt proprietăţi ocupate de angajaţi, inclusiv proprietăţile deţinute în scopul utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor, care urmează a fi cedate.

115. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor se evaluează iniţial la cost, inclusiv toate costurile necesare pentru aducerea proprietăţii imobiliare la condiţia necesară pentru a putea fi folosită. Evaluarea se face pe baza modelului costului.

116. Pe baza modelului costului, proprietatea imobiliară este apreciată la costul său, minus amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din deteriorare.

117. Cheltuielile cu amortizarea se recunosc în contul de profit şi pierdere. Amortizarea proprietăţii imobiliare începe când aceasta devine disponibilă pentru folosinţă şi continuă până la derecunoaşterea acesteia.

118. Profitul sau pierderile din vânzarea sau înstrăinarea proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor se recunosc în contul de profit şi pierdere.

119. Metoda utilizată pentru determinarea valorii actuale a terenurilor și a clădirilor, precum și repartizarea pe exercițiu de evaluare se precizează în notele explicative la situațiile financiare specializate.

Secțiunea 6

Investiţii în active financiare

120. Activele financiare, inclusiv numerarul, investiţiile în entităţile asociate şi în valori mobiliare (acţiuni, obligațiuni şi alte titluri de valori mobiliare) pentru care este utilizată metoda dobânzii efective trebuie amortizată în contul de profit sau pierdere. Amortizarea poate începe imediat ce există o ajustare şi nu trebuie să înceapă mai târziu de data la care elementul acoperit împotriva riscurilor încetează a fi ajustat pentru modificările valorii sale juste care pot fi atribuite riscului acoperit. Ajustarea este bazată pe o rată a dobânzii efective, recalculată la data la care începe amortizarea. În cazul unei acoperiri a valorii juste pentru expunerea la rata dobânzii a unui portofoliu de active financiare, amortizarea, utilizând o rată a dobânzii efective recalculată, nu este posibilă, ajustarea trebuie amortizată, folosind metoda liniară. Ajustarea trebuie amortizată în totalitate până la data scadenței activului financiar sau, în cazul unei acoperiri a unui portofoliu împotriva riscului ratei dobânzii, până la expirarea perioadei relevante în care se realizează reevaluarea.

121. Activele financiare se clasifică la data achiziţiei sau a recunoaşterii iniţiale, în funcţie de scopul investiţiei.

122. Un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere are iniţial o valoare justă egală cu costul tranzacţiei aferent achiziţiei acestuia de la data recunoaşterii. Modificările valorii juste, în timp, se recunosc în contul de profit şi pierdere.

123. Activele financiare disponibile pentru vânzare cuprind activele financiare nederivate care sunt desemnate ca active financiare disponibile pentru vânzare la data recunoaşterii iniţiale sau oricare alt instrument financiar care nu este clasificat ca activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, împrumut şi creanţă sau investiţie păstrată până la scadenţă.

124. Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt evaluate la valoarea justă în bilanţul contabil.

125. Împrumuturile sunt active financiare nederivate care nu sunt cotate pe o piaţă activă, active financiare cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt deţinute pentru vânzare sau nu sunt desemnate la data recunoașterii inițiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Împrumuturile se evaluează la costul amortizat. Profitul şi pierderile se recunosc în contul de profit şi pierdere. Investiţiile în împrumuturile negarantate pentru care societatea de asigurare s-ar putea să nu recupereze, în mod substanţial, toată investiţia iniţială, se clasifică ca fiind disponibile pentru vânzare.

126. Investițiile păstrate până la scadență sunt active financiare nederivate, cu plăţi fixe sau determinabile, pe care societatea de asigurare are intenţia şi capacitatea de a le păstra până la scadenţă, şi care nu sunt împrumuturi şi creanţe desemnate la data recunoașterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere sau active financiare disponibile pentru vânzare. Investițiile păstrate până la scadenţă se evaluează la costul amortizat. Veniturile şi cheltuielile din investiții se recunosc în contul de profit şi pierdere. Dacă o societate de asigurare vinde una din investiţiile păstrate până la scadență, toate investițiile păstrate până la scadență ale acesteia trebuie reclasificate ca active disponibile pentru vânzare, cu excepția cazurilor în care această vânzare este efectuată cu valori nesemnificative sau este o tranzacţie care nu se repetă, sau este un eveniment izolat care se află dincolo de controlul societății de asigurare şi nu ar fi putut fi anticipat, în mod rezonabil, de către aceasta.

127. Evaluarea inițială la valoarea justă este valoarea justă a unui activ financiar la data recunoașterii inițiale şi reprezintă costurile tranzacției (de exemplu, suma achitată pentru a achiziționa activul sau suma încasată pentru a înstrăina activul).

128. Prin evaluarea ulterioară la valoarea justă, o societate de asigurare, după recunoașterea inițială, evaluează activele financiare, inclusiv instrumentele derivate care constituie active şi nu instrumente pentru acoperirea împotriva riscurilor, la valoarea lor justă, fără nicio deducere a costurilor de tranzacţionare care ar putea să apară la vânzarea, schimbarea sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:

1) împrumuturile şi investiţiile păstrate până la scadenţă care se evaluează la costul amortizat, utilizând metoda dobânzii efective;

2) investiţiile în instrumentele de capital propriu a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil şi instrumentele derivate, legate de aceste instrumente de capital propriu, care se evaluează la cost.

129. Pentru determinarea valorii juste a unui activ financiar, se folosesc următoarele metode în ordinea indicată mai jos:

1) preţurile cotate pe o piaţă activă (cea mai bună dovadă a valorii juste);

2) dacă piaţa pentru un instrument financiar nu este activă, valoarea justă poate fi stabilită pe baza unei tehnici de evaluare care utilizează la maximum informaţia de pe piaţă şi include tranzacţiile desfăşurate în condiţii obiective şi în cunoştinţă de cauză, referirile la valoarea justă actuală a unui alt instrument care este, în cea mai mare parte, acelaşi, o analiză a fluxului de numerar decontat și modele opţionale de stabilire a preţului. O tehnică de evaluare acceptabilă încorporează toţi factorii pe care participanţii de pe piaţă i-ar lua în considerare la stabilirea preţului şi corespunde metodologiilor economice acceptate pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare;

3) când nu există o piaţă activă pentru un instrument de capital propriu şi mulţimea de valori juste rezonabile este semnificativă, şi nu pot fi efectuate estimări credibile, atunci acest instrument de capital propriu se evaluează la cost, minus deprecierea.

130. Societatea de asigurare, în scop prudențial, trebuie să evalueze, la finalul fiecărei perioade de raportare, dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare evaluat la costul amortizat este depreciat. Valoarea contabilă a activului trebuie redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de provizion pentru depreciere. Valoarea pierderii trebuie recunoscută în profit sau pierdere.

Secțiunea 7

Rezerve tehnice

131. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale societății de asigurare şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.

132. Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.

133. În asigurările generale, la data de raportare, este recunoscută şi constituită o rezervă de daune care cuprinde totalitatea costurilor estimate, aferente plăţii tuturor daunelor apărute, inclusiv toate costurile corespunzătoare de instrumentare a cererilor de despăgubire aferente evenimentelor care au avut loc până la această dată (indiferent dacă au fost sau nu raportate), mai puţin sumele deja plătite în contul acestor daune. În cazul în care este cunoscută existenţa unor alte obligaţii aferente daunelor sau instrumentării cererilor de despăgubire, dar valoarea finală a acestora nu poate fi prevăzută, se constituie, de asemenea, o rezervă care să acopere, în mod adecvat, obligaţiile potenţiale (rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate).

134. La determinarea suficienţei rezervelor şi abilităţii de evaluare a costurilor de lichidare a daunelor, societatea de asigurare ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispune de toată informaţia corespunzătoare în ceea ce priveşte expunerea sa la plata daunelor, prevenind astfel subestimarea obligaţiilor sale.

135. Rezervele tehnice se dezvăluie, separat, în situațiile financiare specializate.

Secțiunea 8

Datoriile

136. Datoriile financiare pot fi clasificate în două categorii:

1) datorii financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

2) alte datorii financiare evaluate la costul amortizat pe baza metodei dobânzii efective.

137. Categoria datoriilor financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere se împarte în două subcategorii:

1) desemnate – datorii financiare desemnate de către societatea de asigurare ca obligaţii evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere la data recunoaşterii iniţiale;

2) deţinute pentru vânzare – datorii financiare clasificate ca deţinute pentru vânzare, precum sunt obligaţiile aferente valorilor mobiliare împrumutate în contextul unor vânzări la termen fără acoperire, care trebuie returnate în viitor.

138. Recunoaşterea iniţială şi evaluările ulterioare ale datoriilor financiare respectă regulile de recunoaştere şi evaluare aplicabile activelor financiare descrise la pct. 127, 128 și 129 din prezentul Regulament.

139. Toate celelalte datorii se evaluează la cea mai mare valoare dintre valoarea curentă de ieşire şi valoarea contabilă.

anexa nr.1

[Anexa nr.1 modificată prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

anexa nr.2

[Anexa nr.2 modificată prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

anexa nr.3

[Anexa nr.3 modificată prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

anexa nr.4

[Anexa nr.4 modificată prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]

anexa nr.5

[Anexa nr.5 modificată prin HBN166 din 24.07.25, MO405-408/30.07.25 art.618; în vigoare 30.08.25]