cu privire la aprobarea Regulamentului privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare

HOTĂRÂRE nr. 15/1 din 07.04.2020 · COMISIA NAȚIONALĂ A PIEȚEI FINANCIARE · publicat 12.06.2020 · abrogat 27.06.2023
pe legis.md
Trimiteri: 16 legate · 5 nerezolvateMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (5)
  • pct.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • conform Anexei Trimitere recunoscută, fără legătură
  • secțiunea 5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiției

al Republicii Moldova

nr. 1572 din 9 iunie 2020

Ministru____________Fadei NAGACEVSCHI

În temeiul prevederilor art.31 alin.(3) lit.d) și art.39 alin.(5) din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007 nr.47–49, art.213),

COMISIA NAȚIONALĂ A PIEȚEI FINANCIARE HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare (Regulament), potrivit anexei.

2. Entitățile care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare prezintă Comisiei Naționale a Pieței Financiare situațiile financiare specializate specificate în Regulament, după cum urmează: Forma BC – Bilanțul contabil și Forma PP – Contul de profit și pierdere, trimestrial – până la data de 30 a lunii următoare perioadei de raportare și situațiile financiare specializate și consolidate (toate formele), anual – până la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune.

3. Prima raportare conform Regulamentului urmează a fi prezentată pentru situația din 31 decembrie 2020.

4. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTE Valeriu CHIȚAN

Nr.15/1. Chișinău, 7 aprilie 2020.

Anexă la Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.15/1 din 7 aprilie 2020

REGULAMENT privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare

Prezentul Regulament privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare transpune parțial Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene L 374 din 31 decembrie 1991, așa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și Consiliului din 14 iunie 2006.

Capitolul I.

Dispoziții generale

Secțiunea 1.

Scop și aplicabilitate

1. Regulamentul privind situațiile financiare specializate ale entităților care desfășoară activitatea de asigurare și/sau reasigurare (în continuare - Regulament) stabilește modul de întocmire a unor rapoarte incluse în raportările periodice de supraveghere prevăzute de legislație, obligația de transmitere către autoritatea de supraveghere a unor raportări suplimentare, în scop statistic și prudențial de supraveghere, întocmite pe baza evidențelor contabile și tehnico-operative, sporind astfel utilitatea informației contabile publicate, precum și evaluarea, recunoașterea, evidența activelor, capitalului și obligațiilor entităților pentru întocmirea situațiilor financiare specializate.

2. Regulamentul se aplică tuturor situațiilor financiare destinate să prezinte o imagine fidelă și justă a performanței financiare a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul unei perioade de gestiune și a poziției financiare a acestuia la sfârșitul perioadei respective.

3. Prevederile prezentului Regulament se aplică asigurătorilor (reasigurătorilor) care desfășoară activitatea de asigurări de viață și asigurări generale, sucursalelor stabilite pe teritoriul Republicii Moldova, societăților participative (grupurilor), holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte. În cuprinsul prezentului Regulament, referirile la asigurători (reasigurători) se citesc ca referiri la toate entitățile prevăzute în prezentul punct, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

4. La întocmirea situațiilor financiare specializate se vor aplica prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și ale Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS). Toate entitățile asupra cărora se extinde prezentul Regulament trebuie să respecte prevederile acestuia.

5. Asigurătorii (reasigurătorii) cu activitate de asigurare simultană/ compozită vor întocmi registrele contabile şi situațiile financiare specializate atât separat, pentru activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale, cât și consolidat per companie.

6. Elementele contabile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de entitățile menționate la pct.3 la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare specializate, precum și planul de conturi se includ în politicile contabile ale acestora care se aprobă anual.

7. Contabilitatea se ține în limba de stat și în moneda națională.

Secțiunea 2.

Definiții

8. În sensul prezentului Regulament noțiunile, termenii și expresiile utilizate au următoarele semnificații:

activul - resursa controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;

bilanțul contabil - documentul contabil de sinteză care prezintă activele, datoriile și capitalul propriu al entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și la sfârșitul altor perioade de raportare;

capitalul propriu - interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale;

cheltuielile de achiziție reportate reprezintă:

- în cazul asigurărilor generale, partea cheltuielilor de achiziție care corespunde perioadei neexpirate a riscului pentru contractele în vigoare la data întocmirii bilanțului sau la oricare altă dată de raportare și care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare;

- în cazul asigurărilor de viață, partea cheltuielilor de achiziție care corespunde contractelor în vigoare la data întocmirii bilanțului sau la oricare altă dată de raportare și care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare, având în vedere că aceste cheltuieli vor putea fi recuperate din contul marjelor viitoare aferente contractelor de asigurare după stingerea obligațiilor contractuale;

costurile amortizate se referă la prețul de achiziție al unui titlu de creanță rambursabil sau al unei alte valori mobiliare cu venit fix, ajustat cu orice creștere sau descreștere a valorii acesteia, luând în considerare diferența dintre prețul de achiziție al acesteia și valoarea ei finală de răscumpărare sau diferența dintre veniturile din perioada în care investiția a fost deținută și perioada rămasă până la data de răscumpărare (sau data presupusă de răscumpărare, atunci când există mai multe date de răscumpărare);

costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire reprezintă cheltuielile suportate în procesul de negociere și achitare a daunelor și care cuprind toate cheltuielile interne și externe suportate la instrumentarea cererilor de despăgubire; cheltuielile interne includ toate cheltuielile directe ale subdiviziunii entității de regularizare a daunelor; cheltuielile externe includ cheltuielile judiciare, taxele de stat și onorariile regularizatorilor de daune independenți;

contractul sau polița cu participare la profit reprezintă un contract de asigurare de viață în care deținătorul poliței are dreptul contractual la o cotă din beneficiile fondului de viață corespunzător;

datoria - obligația actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;

dauna - suma care urmează a fi plătită în baza unui contract de asigurare (reasigurare) la apariția evenimentului asigurat;

interesele de participare - drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile companiei;

împrumutul pe baza poliței de asigurare se referă la un împrumut acordat de asigurător deținătorului poliței, drept garanție servind valoarea de răscumpărare a poliței de asigurare de viață; împrumutul este limitat la un procent din valoarea de răscumpărare actuală a poliței; asigurătorul are dreptul să ceară plata în avans a dobânzii pentru suma inițială a unui astfel de împrumut și pentru sumele restante la împrumut la fiecare termen de rambursare a împrumutului;

prima netă câștigată reprezintă acea parte a primelor subscrise care corespunde riscurilor asumate, excluzând primele pe contractele rezoluționate, minus primele cedate în reasigurare și modificările rezervei de prime necâștigate din perioada de raportare;

profitul/pierderile realizate din investiții reprezintă:

- pentru investițiile evaluate la valoarea justă, diferența dintre încasările nete din vânzarea acestora și prețul lor de cumpărare;

- pentru investițiile evaluate la costul amortizat, diferența dintre încasările nete din vânzarea acestora și ultima lor valoare contabilă;

rata cheltuielilor nete se referă la rata sau procentul calculat prin raportarea sumei dintre cheltuielile nete de achiziție și cheltuielile administrative sau de management la prima netă câștigată;

rata combinată netă este indicatorul profitabilității operaționale a asigurătorului (reasigurătorului) calculat prin însumarea ratei daunelor nete și ratei cheltuielilor nete; rata combinată netă nu ține cont de veniturile/cheltuielile din activitatea investițională;

rata daunelor nete reprezintă rata sau procentul calculat ca raportul dintre daunele apărute (daunele plătite plus modificarea rezervelor de daune nesoluționate), micșorate cu suma recuperărilor din reasigurare, și prima netă câștigată;

reasigurarea acceptată se referă la acceptarea riscurilor prin intermediul unui contract de reasigurare;

reasigurarea cedată reprezintă plasarea sau transferarea riscurilor printr-un contract de reasigurare;

restituirea de primă reprezintă un rabat la prima de asigurare sau prima restituită asiguratului în anumite condiții, precum rezilierea poliței de asigurare;

rezultatul din asigurări reprezintă rezultatul obținut (profit sau pierdere) de către un asigurător (reasigurător) din activitatea de asigurare;

rezultatul operațional reprezintă rezultatul obținut de către un asigurător (reasigurător) după luarea în calcul a veniturilor și cheltuielilor investiționale, a câștigurilor nete de capital și a altor tipuri de venituri și cheltuieli;

scadența (maturitatea contractului) sau data scadentă (data de maturitate a contractului) reprezintă data specificată în contractul de asigurare la care beneficiile acumulate în cadrul poliței de asigurare de viață devin plătibile în timp ce asiguratul este în viață (beneficiu de supraviețuire);

Standardele Internaționale de Raportare Financiară - standardele internaționale de contabilitate (IAS), standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și interpretările aferente (interpretările SIC-IFRIC), modificările ulterioare ale acestor standarde și interpretările aferente, viitoarele standarde și interpretările aferente publicate sau adoptate de Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB);

valoarea de răscumpărare reprezintă suma datorată de către un asigurător deținătorului poliței de asigurare la anularea poliței de asigurare înainte de expirarea termenului de valabilitate a acesteia;

valoarea curentă de ieșire reprezintă suma pe care asigurătorul s-ar aștepta să fie obligat să o plătească unei alte entități, dacă ar transfera imediat entității respective toate drepturile și obligațiile contractuale rămase, cu excepția tuturor creanțelor sau datoriilor privind alte drepturi și obligații;

valoarea justă reprezintă valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

Noțiunile, termenii și expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, vor avea semnificația atribuită lor în lege sau în actele normative respective, după caz.

Capitolul II.

Situațiile financiare specializate

Secțiunea 1.

Prevederi generale

9. Entitățile nominalizate la pct.3 întocmesc, trimestrial și/sau anual, situațiile financiare specializate, care cuprind:

1) Forma BC – Bilanțul contabil;

2) Forma PP – Contul de profit și pierdere, inclusiv contul tehnic pe categorii de asigurări și contul nontehnic;

3) Forma FT – Situația fluxurilor de trezorerie;

4) Forma CS – Capitalul social;

5) Forma I – Investițiile;

6) Notele explicative la situațiile financiare specializate.

Aceste documente vor constitui un tot întreg și se vor întocmi conform Anexei la prezentul Regulament.

10. Conturile anuale vor oferi o imagine fidelă și justă a activelor, datoriilor, poziției financiare și profitului sau pierderilor entității raportoare.

11. Asigurătorii (reasiguratorii) care dispun de licență pentru dreptul de a desfășura activități de asigurări de viață, asigurări de accidente și asigurări de sănătate pot aplica principiile tehnice aferente asigurărilor de viață, în cazul în care această activitate are o pondere semnificativă.

12. În bilanț și în contul de profit și pierdere posturile trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subdivizare mai detaliată a posturilor se poate face doar în notele explicative.

13. Pentru fiecare post de bilanț și de cont de profit și pierdere trebuie prezentată valoarea aferentă acestuia în exercițiul financiar precedent. În cazul în care aceste valori nu sunt comparabile, valorile pentru exercițiul financiar precedent trebuie ajustate. Incomparabilitatea și orice ajustare a valorilor trebuie prezentate în notele explicative, însoțite de comentarii relevante.

14. Un post de bilanț sau din contul de profit și pierderi pentru care nu există valoare nu se prezintă, cu excepția cazului în care există o valoare corespunzătoare acestuia pentru exercițiul financiar precedent.

Secțiunea 2.

Situațiile financiare specializate consolidate

15. Asigurătorii (reasigurătorii) întocmesc și prezintă anual situații financiare consolidate în cazul în care dețin controlul entității în care au investit, posedă investiții în entități asociate sau asocieri în participație, așa cum sunt definite în Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

16. Asigurătorii (reasigurătorii) și sucursalele de asigurare din țările terțe care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament vor raporta date individuale. Societățile de asigurare și de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta date consolidate.

17. Situațiile financiare consolidate cuprind situațiile companiei-mamă și ale tuturor entităților controlate de către aceasta, cu excepția entităților care:

1) sunt controlate temporar, deoarece filiala a fost achiziționată și este deținută exclusiv pentru vânzare sau înstrăinare în viitorul apropiat; sau

2) își desfășoară activitatea sub restricții pe termen lung, fapt care îi limitează, în mod semnificativ, capacitatea de a transfera fonduri și de a perfecta tranzacții cu compania-mamă, filialele ei și companiile afiliate.

18. Metodele de consolidare cuprind:

1) activele și pasivele companiilor incluse în consolidare vor fi încorporate integral în bilanțul consolidat;

2) veniturile şi cheltuielile companiilor incluse în consolidare vor fi încorporate integral în contul de profit și pierdere consolidat;

3) valorile contabile ale acțiunilor sau părților sociale din capitalul companiilor incluse în consolidare vor fi compensate cu partea din capitalurile proprii ale companiilor pe care le reprezintă;

4) acțiunile sau părțile sociale din capitalul companiei-mamă deținute fie de compania în cauză, fie de către o altă companie inclusă în consolidare, vor fi tratate ca părți sociale proprii;

5) soldurile, tranzacțiile dintre companiile incluse în consolidare, veniturile şi cheltuielile aferente operațiunilor efectuate între companiile incluse în consolidare vor fi eliminate integral din conturile consolidate. Pierderile rezultate din operațiunile efectuate între companiile incluse în consolidare pot indica o depreciere care necesită recunoaștere în situațiile financiare consolidate;

6) situațiile financiare ale companiei-mamă şi ale filialelor utilizate la întocmirea situațiilor financiare consolidate vor fi întocmite pentru aceeași dată de raportare;

7) situațiile financiare consolidate vor fi întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacții similare și alte evenimente în circumstanțe similare. Orice diferență între politicile contabile folosite de companiile incluse în consolidare vor fi descrise în mod exhaustiv și dezvăluite în raportul financiar consolidat;

8) interesele minoritare vor fi prezentate în bilanțul consolidat în capitalul propriu, dar separat de capitalul propriu al companiei-mamă. Interesele minoritare în profitul sau pierderea grupului vor fi indicate separat.

Secțiunea 3.

Structura Bilanțului contabil

19. Pentru prezentarea bilanțului contabil asigurătorii (reasigurătorii) vor ține cont de următoarele conturi/poziții:

ACTIVE

A. Active necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Fondul comercial

3. Licențe

4. Programe soft

5. Alte active necorporale

B. Investiții

I. Terenuri şi investiții imobiliare

1.Terenuri

2. Investiții imobiliare

II. Investiții în entități afiliate şi interese de participare

1. Titluri de participare deținute la entitățile afiliate

2. Titluri de creanță şi împrumuturi acordate entităților afiliate

3. Interese de participare

4. Titluri de creanță și împrumuturi acordate entităților în care există interese de participare

5. Alte investiții

III. Alte investiții financiare

1. Acțiuni, alte titluri cu venit variabil şi unități la fondurile comune de plasament

2. Obligațiuni şi alte titluri cu venit fix (valori mobiliare de stat)

3. Părți în fonduri comune de investiții

4. Împrumuturi ipotecare

5. Alte împrumuturi

6. Depozite la bănci licențiate

7. Alte investiții financiare

IV. Depozite la societăți cedenți

C. Investiții aferente asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului

D. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

I. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări generale

1. Cota reasigurătorului în Rezerva de prime necâștigate

2. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate

3. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune neavizate

4. Cota reasigurătorului în Rezerva riscurilor neexpirate

5. Cota reasigurătorului în alte rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

II. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări de viață

1. Cota reasigurătorului în Rezerve matematice

2. Cota reasigurătorului în Rezerva de prime necâștigate

3. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate

4. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune neavizate

5. Cota reasigurătorului în alte rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

III. Cota din rezerva matematică, aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului, cedată în reasigurare

E. Creanțe

I. Creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă

1. Deținători de polițe (asigurați)

2. Intermediari în asigurări

3. Creanțe din regrese

4. Alte creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă

II. Creanțe provenite din operațiuni de reasigurare

1. Entități cedente

2. Recuperări din reasigurare

III. Alte creanțe

IV. Creanțe privind capitalul subscris şi nevărsat

F. Alte active

I. Active corporale şi stocuri

1. Proprietăți imobiliare

2. Instalaţii tehnice şi maşini

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier

4. Avansuri şi active corporale în curs de execuție

5. Stocuri

6. Materiale consumabile

7. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Numerar

1. Casa

2. Conturi curente

III. Alte active

G. Cheltuieli în avans

I. Dobânzi și chirii înregistrate în avans

II. Cheltuieli de achiziție reportate

1. Cheltuieli de achiziție reportate aferente asigurărilor generale

2. Cheltuieli de achiziție reportate aferente asigurărilor de viață

III. Alte cheltuieli în avans

PASIVE

A. Capital propriu

I. Capital subscris

II. Capital nevărsat

III. Capital suplimentar

IV. Capital retras

V. Capital de reevaluare

VI. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve statutare

3. Alte rezerve

VII. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți

VIII. Profit net (pierderea netă) al perioadei de gestiune

IX. Profit utilizat al perioadei de gestiune

B. Datorii subordonate

C. Rezerve tehnice

I. Rezerve tehnice aferente asigurărilor generale, din care:

1. Rezerva de prime necâştigate

2. Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate

3. Rezerva de daune neavizate (IBNR)

4. Rezerva riscurilor neexpirate

5. Alte rezerve aferente asigurărilor generale

II. Rezerve tehnice aferente asigurărilor de viaţă, din care:

1. Rezerve matematice

2. Rezerve matematice adiționale

3. Rezerva pentru beneficii suplimentare

4. Rezerva de prime necâştigate

5. Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate

6. Rezerva de daune neavizate (IBNR)

7. Alte rezerve aferente asigurărilor de viaţă

D. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii şi alte obligații similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane

E. Depozite primite de la reasigurători

F. Datorii

I. Datorii provenite din operațiuni de asigurare directă

1. Datorii către asigurați privind despăgubirile

2. Datorii către intermediarii în asigurări

3. Alte datorii din asigurări

II. Datorii provenite din operațiuni de reasigurare

III. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni

IV. Alte împrumuturi și datorii pe termen lung

V. Sume datorate instituțiilor de credit

VI. Datorii față de proprietari

VII. Datorii față de furnizori, creditori și personal

VIII. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale

G. Venituri anticipate și datorii calculate

I. Subvenții pentru investiții

II. Venituri înregistrate anticipat

III. Avansuri primite

IV. Alte datorii calculate

Secțiunea 4.

Dispoziții speciale privind anumite poziții de bilanț

20. În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult decât un post din formatul bilanțului, relația acestuia cu alte posturi trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea dezvăluire este esențială pentru înțelegerea situațiilor financiare.

21. Acțiunile la entitățile afiliate pot fi prezentate doar în cadrul posturilor prevăzute în acest scop.

22. Mișcările diverselor elemente de imobilizări vor fi prezentate în notele explicative. În acest scop, se vor prezenta, în mod separat, începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, pentru fiecare element de imobilizări, pe de o parte, creșterile, vânzările şi transferurile în cursul exercițiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulative de valoare la începutul exercițiului financiar şi la data bilanțului, precum şi rectificările efectuate în cursul exercițiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exercițiile financiare precedente. Ajustările de valoare vor fi prezentate în bilanț ca deduceri clare din posturile corespunzătoare.

23. În cazul în care situațiile financiare se întocmesc conform prezentului Regulament pentru prima dată, valoarea reziduală de la începutul exercițiului financiar poate fi tratată drept preț de achiziție sau cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.

24. Ajustările de valoare vor cuprinde toate ajustările destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor la data bilanțului, indiferent dacă această reducere este sau nu definitivă. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, cunoscute ca amortizări, şi/sau ajustări temporare, cunoscute ca deprecieri sau pierderi de valoare.

25. Atunci când se efectuează reevaluarea activelor corporale, mișcările diverselor elemente de active, prevăzute la pct.24 din prezentul Regulament, se vor prezenta începând cu prețul de achiziție sau costul de producție rezultat din reevaluare.

26. Obligațiunile şi alte titluri cu venit fix (postul de activ B. III. 2.) vor cuprinde obligațiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile emise de către autoritățile de stat, bănci licențiate sau de alte entități, în măsura în care acestea nu sunt incluse în postul de activ B. II. 2. sau B. II. 4.

27. Obligațiunile cu dobândă, a căror rată variază în funcție de anumiți factori, (de exemplu, rata dobânzii pe piața interbancară) vor fi de asemenea tratate ca obligațiuni şi alte titluri cu venit fix.

28. Părțile în fonduri comune de investiții (postul de activ B. III. 3.) vor cuprinde părțile deținute de asigurători în investițiile comune constituite de mai multe entități sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredințată uneia dintre aceste entități sau fonduri de pensii.

29. Împrumuturile ipotecare (postul de activ B. III. 4.) vor cuprinde şi împrumuturile ipotecare care sunt garantate şi prin contracte de asigurare.

30. Împrumuturile acordate deținătorilor de polițe pentru care polița de asigurare este garanția principală vor fi incluse în postul „Alte împrumuturi” (postul de activ B. III. 5.) şi suma lor va fi dezvăluită în notele explicative. Atunci când valoarea „Altor împrumuturi” negarantate prin polițe de asigurare este semnificativă, o detaliere corespunzătoare a acesteia va fi dezvăluită în notele explicative.

31. Depozitele la bănci licențiate (postul de activ B. III. 6.) vor cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricții de retragere vor fi incluse în postul de activ F. II. 2. „Conturi curente”, chiar dacă sunt purtătoare de dobânzi.

32. Alte investiții financiare (postul de activ B. III. 7.) vor cuprinde acele investiții care nu sunt incluse în posturile B. III. 1. - III. 6. Atunci când aceste investiții au o valoare semnificativă, ele trebuie dezvăluite în notele explicative.

33. Depozitele la societățile cedente (postul de activ B. IV.), incluse în bilanțul unui asigurător care acceptă în reasigurare, vor cuprinde sumele datorate de către asigurătorii cedenți şi care corespund garanțiilor care sunt depozitate la asigurătorii cedenți ori la terți sau sunt reținute de către aceștia. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte sume datorate de către asigurătorii cedenți reasigurătorilor sau compensate cu sumele datorate de către reasigurători asigurătorilor cedenți. Titlurile de valoare deținute la un asigurător cedent sau la terţi, care rămân în proprietatea asigurătorului care acceptă reasigurarea, vor fi incluse în bilanț de către acesta din urmă în cadrul investițiilor, la postul corespunzător.

34. Investițiile aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului (postul de activ C.), în ceea ce privește asigurările de viață, vor cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată la stabilirea valorii sau a randamentului polițelor de asigurare aferente unui fond de investiții și, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referință la un indice.

35. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare (postul de activ D.) va cuprinde sumele de reasigurare, respectiv sumele efective sau estimate care, conform angajamentelor contractuale de reasigurare, sunt deduse din sumele brute ale rezervelor tehnice. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice se calculează în conformitate cu actele normative corespunzătoare emise, în acest sens, de către autoritatea de supraveghere.

36. Veniturile care, deși se referă la exercițiul financiar în curs, nu vor fi încasate până la expirarea acestuia și vor fi incluse în „Creanțe” (postul de activ E.). Atunci când aceste venituri sunt semnificative, acestea trebuie dezvăluite în notele explicative.

37. Proprietățile imobiliare (postul de activ F. I. 1.) vor cuprinde proprietățile definite la Capitolul III, secțiunea 5 din prezentul Regulament.

38. Alte active (postul de activ F. III.) vor cuprinde acele elemente de activ care nu sunt incluse în posturile F. I. - II. În cazul în care valoarea acestui post este semnificativă, o detaliere a acestor active va fi dezvăluită în notele explicative.

39. Cheltuielile suportate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanț la postul „Cheltuieli în avans” (postul de activ G.).

40. Dobânzile și chiriile înregistrate în avans (postul de activ G. I.) vor cuprinde sumele care reprezintă dobânzile și chiriile câștigate până la data bilanțului, dar încă neîncasate.

41. Cheltuielile de achiziție reportate (postul de activ G. II.) vor cuprinde cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare reportate în conformitate cu prezentul Regulament.

42. Capitalul subscris (postul de pasiv A. I.) cuprinde sumele care sunt considerate drept părți subscrise de asociați la capitalul propriu.

43. Rezervele (postul de pasiv A. IV.) sunt componente ale capitalului propriu sub formă de capital de rezervă (stabilite de cadrul normativ), rezerve statutare (prevăzute de statut) şi alte rezerve.

44. Datoriile subordonate (postul de pasiv B.) vor cuprinde datoriile care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite, în caz de lichidare sau de faliment, după acoperirea datoriilor, către toți ceilalți creditori.

45. Rezervele tehnice de asigurări generale și de viață (postul de pasiv C.) sunt rezervele calculate prin metode actuariale în conformitate cu actele normative emise de către autoritatea de supraveghere special în acest scop și vor fi reflectate în bilanțul contabil distinct pentru activitatea de asigurări generale și activitatea de asigurări de viață, precum și pe tipuri de rezerve.

46. Provizioanele (postul de pasiv D.) sunt destinate să acopere pierderile sau datoriile ale căror natură este clar definită şi care la data bilanțului sunt fie probabile să apară, fie certe în ceea ce privește existența lor, dar incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi folosite pentru ajustarea valorilor activelor.

47. Depozitele primite de la reasiguratori (postul de pasiv E.) vor cuprinde, în bilanțul unei entități cedente, sumele depozitate de către sau reținute de la alte companii de asigurare în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi compensate cu alte sume datorate entității în cauză sau de către entitatea respectivă. Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, acest post va cuprinde suma datorată de către societatea cedentă în virtutea depozitului.

48. Cheltuielile care, deși se referă la exercițiul financiar în curs, vor fi plătite doar în exercițiul financiar următor și vor fi incluse în postul „Datorii” (postul de pasiv F.). În cazul în care aceste cheltuieli sunt semnificative, ele vor fi dezvăluite în notele explicative.

49. Veniturile care se încasează înainte de data bilanțului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanț, la postul „Venituri anticipate și datorii calculate” (postul de pasiv G.).

Secțiunea 5.

Formatul contului de profit şi pierdere

50. Contul de profit şi pierdere pentru asigurători (reasiguratori) va cuprinde:

- contul tehnic al asigurărilor generale,

- contul tehnic al asigurărilor de viaţă,

- contul non-tehnic.

51. Contul tehnic al asigurărilor generale se va întocmi pentru acele clase de asigurare directă care sunt atribuite activității de asigurare generală conform Legii cu privire la asigurări şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

52. Contul tehnic al asigurărilor de viață se va întocmi pentru acele clase de asigurare directă care sunt atribuite activității de asigurare de viață conform Legii cu privire la asigurări şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

Secțiunea 6.

Dispoziții speciale privind anumite poziții ale contului de profit şi pierdere

53. Primele brute subscrise (postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viață) cuprind toate primele subscrise în cursul exercițiului financiar pentru contractele de asigurare (reasigurare), independent de faptul că aceste sume se referă, în întregime sau în parte, la un exercițiu ulterior.

54. Primele restituite pe contractele de asigurare rezoluționate sau anulate se vor reflecta la postul I. 2. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul I. 2. din contul tehnic pentru asigurări de viață.

55. Primele cedate reasigurătorilor (postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări de viață) cuprind toate primele plătite sau de plătit în virtutea contractelor de reasigurare încheiate de asigurător (reasigurător). Intrările de portofoliu de plătit, în momentul încheierii sau modificării contractelor de reasigurare cedată, trebuie adăugate; ieşirile de portofoliu de redobândit trebuie deduse.

56. Daunele plătite (postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate sumele achitate de către asigurător (reasigurător) în cursul exercițiului financiar pentru contractele de asigurare.

57. Cheltuielile nete pentru premii şi reduceri (postul V. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VI. din contul tehnic pentru asigurări de viață) vor cuprinde toate sumele imputabile exercițiului financiar care sunt plătite sau trebuie plătite deținătorilor de polițe și altor asigurați, sau prevăzute ca beneficii în favoarea acestora, inclusiv sumele utilizate pentru majorarea rezervelor tehnice sau pentru reducerea primelor viitoare, în măsura în care aceste sume reprezintă alocarea unui surplus sau a unui profit obținut din ansamblul operațiunilor de asigurare, sau dintr-o parte a acestora, după deducerea sumelor incluse în exercițiile financiare anterioare şi care nu mai sunt necesare. Reducerile vor cuprinde sumele care reprezintă o rambursare parțială de prime ca urmare a performanței contractelor individuale. Atunci când au valori importante, sumele aferente premiilor şi reducerilor vor fi dezvăluite, în mod separat, în notele explicative.

58. Cheltuielile de achiziție (postul VI. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VII. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viață) sunt ocazionate de încheierea contractelor de asigurare și cuprind comisioanele și/sau alte remunerații plătite personalului propriu al asigurătorului (reasigurătorului) sau intermediarilor în asigurări pentru încheierea contractelor de asigurare (reasigurare) în numele asigurătorului (reasigurătorului).

59. Cheltuielile administrative (postul VI. 4. din contul tehnic pentru asigurări generale și postul VII. 4. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind cheltuielile de încasare de prime, de administrare a portofoliului, de gestiune a primelor de reasigurare acceptate şi cedate, inclusiv cheltuielile de personal, de locațiune, de întreținere şi altele de acest fel, precum şi cheltuielile ocazionate de întreținerea, reparația și amortizarea imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu sunt recunoscute drept cheltuieli de achiziție, cheltuieli privind daunele apărute sau cheltuieli de investiție.

60. Cota din venitul net din investiții (postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale, postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi postul IV. din contul non-tehnic). Atunci când o parte din veniturile din investiții este transferată în contul tehnic al asigurărilor generale, suma transferată va fi scăzută din postul IV. din contul non-tehnic şi adăugată la postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale. Atunci când o parte din veniturile din investiții indicate în contul tehnic al asigurărilor de viaţă este transferată în contul non-tehnic, suma transferată va fi scăzută din postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi adăugată la postul IV. din contul non-tehnic. În ambele cazuri, atât motivele acestor transferuri, cât şi modul de calcul al acestora vor fi dezvăluite în notele explicative.

61. Veniturile şi cheltuielile extraordinare (posturile V. și VI. din contul non-tehnic) vor cuprinde veniturile şi cheltuielile care nu provin din activitatea obișnuită a entității. Cu excepția cazului în care veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt nesemnificative pentru estimarea rezultatelor, în notele explicative se vor prezenta explicații cu privire la valoarea şi natura acestora. Același lucru este valabil şi pentru veniturile şi cheltuielile aferente unui alt exercițiu financiar.

Secțiunea 7.

Conținutul notei explicative la situațiile financiare specializate

62. Nota explicativă conține informații suplimentare care nu sunt incluse în situațiile financiare specializate. Volumul, structura şi forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de asigurător de sine stătător, în funcție de categoria acesteia, de dimensiunea și de necesitățile informaționale proprii.

63. Se vor întocmi note explicative, separat, atât pentru situațiile financiare pe activitatea de asigurări de viață şi activitatea de asigurări generale, cât și pentru cele consolidate per companie.

64. În ceea ce privește asigurările generale, nota explicativă la situațiile financiare trebuie să indice primele brute subscrise, primele brute încasate, cheltuielile brute pentru daune, cheltuielile brute de exploatare, soldul de reasigurare. Aceste sume sunt repartizate în asigurarea directă şi acceptări în reasigurare în cazul în care aceste acceptări reprezintă cel puțin 10 % din suma totală a primelor brute subscrise şi apoi, în cadrul asigurării directe, repartizate pe clasele de asigurări: de accidente, de sănătate, de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), de vehicule de cale ferată, de nave aeriene, de nave maritime, lacustre şi fluviale, de bunuri în tranzit, de incendiu şi de alte calamități naturale, alte asigurări de bunuri, de răspundere civilă auto, de răspundere civilă avia, de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, de răspundere civilă generală, de credite, de garanții, de pierderi financiare, de protecție juridică. Prezentarea distinctă pe clase de asigurări din cadrul asigurării directe nu este necesară atunci când suma primelor brute subscrise în asigurarea directă pentru clasele indicate nu depășește 10 milioane de euro. Entitățile indică sumele referitoare la trei clase de asigurări care dețin ponderea cea mai mare în activitatea acestora.

65. În ceea ce privește asigurările de viață, nota explicativă trebuie să indice primele brute emise, repartizate în asigurarea directă şi acceptări în reasigurare în cazul în care aceste acceptări reprezintă cel puțin 10 % din suma totală a primelor brute şi apoi, în cadrul asigurărilor directe:

a) prime individuale și prime la contracte colective;

b) prime periodice și prime unice;

c) prime de contracte fără participare la beneficii, cu participare la beneficii și prime de contracte în cazul în care riscul de investiție se suportă de către asigurători, precum și soldul de reasigurare.

66. Asigurătorii (reasigurătorii) trebuie să indice în notele explicative la situațiile financiare valoarea totală a comisioanelor aferente asigurărilor directe contabilizate în timpul exercițiului financiar. Această obligație privește comisioanele de orice natură şi anume comisioanele de achiziție, de reînnoire, de încasare şi de asistență după vânzare.

Secțiunea 8.

Auditarea situațiilor financiare și dezvăluirea acestora

67. Entitățile prevăzute la pct.3 au obligația asigurării auditării anuale a situațiilor financiare specializate şi consolidate, în conformitate cu prevederile cadrului normativ.

68. Informațiile dezvăluite în situațiile financiare specializate auditate sunt:

1) Informațiile care îi ajută pe utilizatori să înțeleagă sumele din situațiile financiare ale asigurătorului generate de contractele de asigurare:

- politicile de contabilitate aplicate contractelor de asigurare şi activelor, obligațiilor, veniturilor şi cheltuielilor aferente;

- activele, obligațiile, veniturile, cheltuielile recunoscute şi fluxul de trezorerie generat de contractele de asigurare;

- în cazul în care asigurătorul a cedat riscul de asigurare, numele reasigurătorului (reasigurătorilor), clasa sau clasele de asigurare transmise în reasigurare şi o evaluare globală a siguranței oferite de reasigurător (reasigurători);

- estimările care au cel mai mare impact asupra evaluării activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv, în cazul în care este posibil, dezvăluirile cuantificabile ale acestor estimări și rezultatul modificării acestor estimări;

- reconcilierea modificărilor esențiale ale obligațiilor de asigurare, ale activelor din reasigurare şi ale cheltuielile de achiziție aferente.

2) Informațiile care îi ajută pe utilizatori să evalueze natura şi mărimea riscurilor acoperite de contractele de asigurare:

- obiectivele şi politicile de management al riscului;

- termenii şi condițiile contractelor de asigurare care au un impact semnificativ asupra sumei, potrivirii în timp şi incertitudinii fluxurilor de trezorerie viitoare ale asigurătorului.

3) Informațiile cu privire la riscul asigurat (atât înainte de, cât şi după micșorarea riscului prin intermediul reasigurării), inclusiv informațiile despre:

- sensibilitatea la riscul aferent asigurării;

- concentrările riscului de asigurare;

- daunele efective comparativ cu estimările precedente.

4) Informațiile cu privire la riscul de credit, riscul de lichiditate şi riscul de piaţă.

5) Informațiile cu privire la expunerile la riscul de piață aferent instrumentelor derivate încorporate din contractul de asigurare gazdă, dacă asigurătorul nu este obligat să evalueze şi nu evaluează instrumentele derivate încorporate la valoarea justă.

6) Informațiile cu privire la toate investițiile în instrumente derivate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute în bilanț sau în posturi extra-bilanțiere, natura şi scopul efectuării acestor plasamente, în cazul în care plasamentul a fost făcut într-o tranzacție „bona-fide” pentru acoperirea riscului, riscul investițional care este acoperit de instrumentul derivat şi situația curentă a acoperirii şi a plasamentului aferent, indicând impactul financiar (profit sau pierdere) în cazul în care situația de acoperire va lua sfârșit la data de raportare sau la data raportului financiar.

7) Toate informațiile care trebuie dezvăluite în conformitate cu celelalte prevederi ale prezentului Regulament şi actele normative corespunzătoare ale autorității de supraveghere.

Capitolul III.

Norme de evaluare specifice activității de asigurare

Secţiunea 1.

Prime de asigurare

69. Primele brute subscrise reprezintă primele calculate de asigurător (reasigurător) încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.

70. Primele de asigurare, în cazul contractelor de asigurări de viață clasice, inclusiv contractele cu participare la profit, anuitățile pe viață contingente şi pensiile vor fi recunoscute ca venituri la data scadenței conform contractului de asigurare.

71. În cazul contractelor de asigurare de viață cu primă anuală, vor fi recunoscute ca venituri primele aferente anului în curs. Surplusul va fi înregistrat ca „prime încasate în avans” (sau în alt cont de obligații caracteristice) soldul cărora va fi micșorat cu suma primelor de încasat şi recunoscute ca venituri la fiecare aniversare a poliței pe durata valabilității acesteia.

72. Sumele încasate sub formă de prime pentru contractele de tip investițional, precum produsele de asigurare unit-linked, vor fi raportate ca depozite, când sunt încasate. Încasările aferente acestor contracte, precum sunt cheltuielile de asigurare, costul polițelor de asigurare, taxele pentru perfectarea documentelor sau comisionul de management vor fi recunoscute ca venituri în conturi corespunzătoare în anul la care se referă.

73. Primele de asigurare adiționale sau restituirile de prime, urmare a reperfectării contractelor de asigurare, vor fi tratate ca ajustări ale primelor inițiale.

74. În cazul coasigurării, primele subscrise vor cuprinde cota-parte din valoarea totală a primelor care revine asigurătorului.

75. Primele brute subscrise în asigurări generale vor include totalitatea primelor încasate şi de încasat pe întreaga perioadă de acoperire prevăzută în contractele (poliţele) emise în cursul perioadei de gestiune, inclusiv orice ajustare efectuată pe parcursul perioadei de gestiune la primele de încasat aferente contractelor încheiate în perioada de gestiune anterioară.

76. În cazul în care primele sunt achitate în rate pe perioada de acoperire a riscului prevăzută în contractul de asigurare, orice sumă datorată la data întocmirii bilanţului, dreptul asupra căreia îi revine asigurătorului prin contract, va fi tratată ca o creanţă.

77. În cazul reînnoirii contractelor de asigurare, primele subscrise, în mărimea sumelor necesare pentru reînnoirea perioadei de acoperire, vor fi recunoscute ca venituri atunci când asigurătorul încasează prima necesară pentru a reînnoi contractul.

78. În cazul în care primele aferente reînnoirii contractelor de asigurare sunt supuse retroactiv unor majorări sau micșorări (de exemplu, în funcție de istoricul daunelor sau atunci când riscul acoperit are un caracter variabil şi adevărata lui natură nu poate fi evaluată în mod exact la data începerii acoperirii de asigurare):

1) recunoașterea sumei care reprezintă majorarea primei se va face atunci când prima adițională poate fi stabilită în mod rezonabil;

2) ajustarea și înregistrarea sumei micșorate a primei se vor efectua imediat ce această reducere va fi stabilită în mod rezonabil.

79. Toate primele menționate mai sus nu includ taxe sau impozite care pot fi percepute în raport cu acestea.

80. Prima este recunoscută ca primă câștigată în decursul perioadei de valabilitate a poliței în funcție de incidența riscului. Prima câștigată se calculează prin adunarea la sau scăderea din prima netă a modificării rezervei de prime necâștigate din perioada de gestiune (de exemplu, redusă de creșterea și mărită de micșorarea rezervei de prime necâștigate din aceeași perioadă de gestiune).

Secțiunea 2.

Activitatea de reasigurare

81. Reasigurarea poate fi reasigurare cedată sau reasigurare acceptată, proporțională sau neproporțională, facultativă sau obligatorie.

82. Un contract de reasigurare generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa recuperările din reasigurare) şi obligații noi (de exemplu, obligația de a plăti prime de reasigurare) în registrele şi bilanțul contabil al cedentului. În mod similar, acesta generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa prime de reasigurare) şi obligații noi (de exemplu, obligația de a plăti daunele aferente riscului primit în reasigurare) în registrele şi bilanțul contabil al cesionarului.

83. Atunci când cedentul acceptă să transfere, iar cesionarul acceptă să-şi asume o anumită parte de riscuri şi de prime aferente unei anumite clase de asigurări, subscrise de către cedent pe parcursul unei anumite perioade de timp, contractul de reasigurare este cunoscut drept reasigurare prin tratat sau obligatorie.

84. Atunci când reasigurarea implică un risc individual (şi nu toată clasa sau tot tipul de asigurare) aferent fiecărui caz în parte, contractul de reasigurare se referă la reasigurarea facultativă.

85. În cadrul acordurilor de reasigurare, asigurătorul poate ceda reasigurătorului riscuri şi prime pe bază proporțională. În mod alternativ, riscurile şi primele pot fi cedate pe bază neproporțională, ca în cazul reasigurării excedent de daună, care despăgubește asigurătorul cedent pentru daunele care depășesc un nivel şi/sau plafon stabilit.

86. La asigurătorul cedent (reasigurat) primele aferente reasigurării prin tratat (obligatorii) vor fi înregistrate ca „prime cedate” în aceeași perioadă de gestiune în care sunt înregistrate primele de bază aferente asigurării directe sau reasigurării acceptate. Suma „primelor cedate” va fi înregistrată la valoarea brută (înainte de deducerea comisioanelor sau indemnizațiile de reasigurare corespunzătoare) pentru a putea evalua eficiența acordurilor de reasigurare.

87. Primele aferente reasigurării acceptate vor fi înregistrate, recunoscute şi evaluate astfel încât să prezinte o imagine fidelă şi justă a performanței financiare a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul unei perioade de gestiune şi a poziției financiare a acestuia la sfârșitul perioadei respective. Obligațiile contractuale aferente reasigurării acceptate vor fi recunoscute pe baza valorii curente de ieșire.

88. Primele cedate reasigurătorilor (reasigurarea cedată) vor fi deduse din primele brute subscrise, obținând astfel primele nete subscrise.

89. Recuperările din reasigurare încasate sau de încasat de la reasigurători vor fi recunoscute ca venituri sau ca active şi nu vor compensa daunele sau primele cedate în reasigurare datorate reasigurătorului.

Secțiunea 3.

Daune (despăgubiri) şi indemnizații de asigurare

90. Daunele/indemnizațiile acoperite în asigurări de viață apar la decesul asiguratului, la expirare, răscumpărare, precum şi în caz de accident, incapacitate de muncă şi boală, dacă acestea sunt acoperite prin prevederi contractuale.

91. Daunele datorate în caz de deces al asiguratului sunt recunoscute drept obligații la data la care asigurătorul primește notificarea; daunele datorate la expirare sunt recunoscute drept obligații la data de expirare a poliței. În cazul în care o daună/indemnizație trebuie plătită, iar polița sau contractul rămâne în vigoare, ratele corespunzătoare vor fi înregistrate la scadență.

92. Sumele de răscumpărare sunt recunoscute drept daune sau indemnizații la data la care sunt achitate persoanei asigurate/beneficiarului asigurării. Dacă notificarea de răscumpărare rezultă în încetarea asigurării, întreaga sumă de răscumpărare va fi înregistrată drept obligaţie (daune/indemnizații datorate) în ziua în care asigurătorul primește această notificare.

93. Daunele apărute cuprind costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire interne sau externe aferente.

94. Recuperările provenite din regres sau subrogații vor fi deduse din suma daunelor apărute.

95. Orice sumă prevăzută a fi recuperată de la reasigurători aferentă daunelor apărute va fi recunoscută separat în bilanțul contabil sub formă de activ.

96. Obligațiile de asigurare vor rămâne înregistrate în bilanț până la executare, anulare, expirare, fără a fi compensate cu activele din reasigurare corespunzătoare.

Secțiunea 4.

Cheltuieli de achiziție

97. Cheltuielile vor fi recunoscute atunci când apar, fără a fi compensate cu comisioanele sau indemnizațiile de reasigurare sau oricare alte venituri din reasigurare.

98. Prin derogare de la pct.97, cheltuielile de achiziție apărute vor fi atribuite primelor subscrise în perioada de gestiune. Întrucât o parte a primelor subscrise în perioada de gestiune este reportată în perioada următoare, va fi adecvat să fie reportată şi partea echivalentă a cheltuielilor de achiziție corespunzătoare.

99. Cheltuielile de achiziție apărute într-o perioadă de gestiune care corespund unei sau unor perioade de gestiune ulterioare vor fi reportate.

100. Cheltuielile de achiziție reportate vor fi dezvăluite, în mod adecvat şi clar, în situațiile financiare specializate însoțite de o ilustrare a impactului pe care l-au avut asupra rezultatului financiar şi fluxului de capital, indicând care ar fi fost acestea dacă cheltuielile n-ar fi fost reportate.

101. Actuarul va certifica caracterul adecvat al metodologiei utilizate la calcularea cheltuielilor de achiziție reportate şi caracterul rezonabil de recuperare a cheltuielilor de achiziție reportate în limitele perioadei utilizate la calculul primelor, pe clase şi tipuri de asigurări.

102. Cheltuielile de achiziție reportate nu pot fi folosite pentru plata obligațiilor şi de aceea vor fi excluse la determinarea solvabilității atât ca activ, cât şi ca element al capitalului propriu.

103. În cadrul asigurărilor de viață, cheltuielile de achiziție reportate vor fi calculate, integral sau parțial, printr-o metodă actuarială.

104. Cheltuielile de achiziție reportate, menționate la pct.103 și preluate în exercițiul financiar ulterior, vor fi amortizate, pe parcursul unei perioade care nu va depăși perioada în care acestea sunt așteptate a fi recuperate din marjele veniturilor care le reprezintă, aferente contractelor de asigurare corespunzătoare care sunt în vigoare la data întocmirii bilanțului, la o cotă corespunzătoare tipului marjelor respective.

105. În cadrul asigurărilor generale cheltuielile de achiziție vor fi reportate proporțional cu rezerva de prime necâștigate. Cheltuielile de achiziție reportate vor reprezenta acea parte a cheltuielilor de achiziție totale care corespunde rezervei de prime necâștigate în raport cu prima subscrisă pentru fiecare clasă de asigurare.

106. Cheltuielile de achiziție nu vor fi reportate în măsura în care acestea nu vor putea fi acoperite de marjele viitoare disponibile.

107. Suma totală a cheltuielilor de achiziție reportate va fi inclusă în bilanțul contabil sub formă de activ.

108. Cheltuielile de achiziție reportate vor fi revăzute pe clase de asigurări la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune şi, în cazul în care circumstanțele care au justificat reportarea acestora nu mai sunt adecvate sau sunt considerate dubioase, cheltuielile vor fi considerate nerecuperabile și vor fi trecute la cheltuieli în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

109. Variația cheltuielilor de achiziție reportate din perioada de gestiune va fi inclusă în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

Secțiunea 5.

Investiţii imobiliare și proprietăţi imobiliare utilizate de posesor (bunuri imobile)

110. Un teren sau o clădire, o parte a unei clădiri sau ambele, inclusiv construcțiile în curs de execuție sau de îmbunătățire, deținute în scopul închirierii sau creșterii valorii capitalului, sau ambele reprezintă o investiție imobiliară.

111. O proprietate imobiliară utilizată de asigurător (reasigurător) nu constituie o investiție imobiliară. Dacă asigurătorul (reasigurătorul) utilizează doar o parte a proprietății imobiliare, iar cealaltă parte este închiriată sau deținută spre a fi închiriată, sau cu scopul creșterii valorii capitalului, şi aceste părți pot fi vândute sau închiriate în mod separat, ele pot fi înregistrate în mod separat, astfel încât partea care este închiriată sau poate fi vândută va fi considerată investiție imobiliară. Dacă părțile nu pot fi vândute sau închiriate în mod separat, acestea vor fi considerate investiții imobiliare, doar dacă partea utilizată de asigurător (reasigurător) deține o pondere nesemnificativă.

112. Proprietățile imobiliare închiriate societății-mamă, unei filiale sau unui afiliat (asociat) nu reprezintă o investiție imobiliară, pentru că aceste proprietăți imobiliare sunt utilizate de posesor din punctul de vedere al grupului.

113. Investiţiile imobiliare vor fi recunoscute ca active când va exista probabilitatea că beneficiile economice viitoare aferente proprietăţii imobiliare vor fi generate către asigurător (reasigurător) şi costul proprietăţii imobiliare va putea fi evaluat în mod credibil.

114. Investiţiile imobiliare vor fi evaluate, iniţial, la cost, inclusiv costurile de tranzacţionare. Costurile de amenajare a amplasamentului, onorariile profesionale aferente arhitecţilor şi inginerilor, şi toate costurile necesare pentru a aduce proprietatea imobiliară la condiţia corespunzătoare nu vor fi incluse în valoarea investiţiei imobiliare, până când această proprietate imobiliară nu va fi adusă la condiţia de funcţionare dorită şi la gradul de ocupare planificat. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale poate fi efectuată, la alegerea asigurătorului (reasigurătorului) fie conform modelului valorii juste, fie conform modelului costului.

115. Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să adopte un singur model pe care să-l aplice tuturor investiţiilor imobiliare. Trecerea de la un model la altul este interzisă.

116. Valoarea justă trebuie să reflecte condiţiile de piaţă actuale la data întocmirii bilanţului. Cea mai bună confirmare a valorii juste o reprezintă, în mod normal, preţurile curente de pe o piaţă activă a proprietăţilor imobiliare similare aflate într-o condiţie şi localizare similară şi care fac obiectul unor contracte de leasing similare sau unor alte contracte similare. În lipsa informaţiilor de acest gen, valoarea justă poate fi determinată utilizând previziuni actualizate ale fluxurilor de trezorerie bazate pe estimări credibile ale fluxurilor de trezorerie viitoare. Modificările valorii juste vor fi recunoscute în bilanţ prin intermediul raportului privind fluxul capitalului propriu.

117. Evaluarea independentă a investițiilor și a proprietăților imobiliare poate fi efectuată periodic, conform cadrului normativ și/sau conform politicilor contabile aprobate de asigurător (reasigurător).

118. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor sunt proprietăţi deţinute în scopuri administrative. Acestea sunt proprietăţi ocupate de angajaţi, inclusiv proprietăţile deţinute în scopul utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate.

119. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor vor fi evaluate iniţial la cost, inclusiv toate costurile necesare pentru aducerea proprietăţii imobiliare la condiţia necesară pentru a putea fi utilizată. Evaluarea se va face pe baza modelului costului.

120. Pe baza modelului costului, proprietatea imobiliară va fi apreciată la costul său, minus amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din deteriorare.

121. Cheltuielile cu amortizarea vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Amortizarea proprietăţii imobiliare va începe când aceasta va deveni disponibilă pentru folosinţă şi va continua până la derecunoaşterea acesteia.

122. Profitul sau pierderile din vânzarea sau înstrăinarea proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere.

123. Metoda utilizată pentru determinarea valorii actuale a terenu­rilor și clădirilor, precum și repartizarea pe exercițiu de evaluare se precizează în notele explicative la situațiile financiare.

Secțiunea 6.

Investiţii în active financiare

124. Activele financiare, inclusiv numerarul, investiţiile în entităţile asociate şi în valori mobiliare (acţiuni şi valori mobiliare de stat) sunt clasificate după cum urmează:

- active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

- active financiare disponibile pentru vânzare;

- împrumuturi şi creanţe;

- investiţii păstrate până la scadenţă.

125. Activele financiare vor fi clasificate la data achiziţiei sau a recunoaşterii iniţiale, în funcţie de scopul investiţiei.

126. Un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere va avea iniţial o valoare justă egală cu costul tranzacţiei aferent achiziţiei acestuia de la data recunoaşterii. Modificările valorii juste, în timp, vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere.

127. Activele financiare disponibile pentru vânzare cuprind activele financiare nederivate care sunt desemnate ca active financiare disponibile pentru vânzare la data recunoaşterii iniţiale sau oricare alt instrument financiar care nu este clasificat ca activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, împrumut şi creanţă sau investiţie păstrată până la scadenţă.

128. Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt evaluate la valoarea justă în bilanţ.

129. Împrumuturile şi creanţele sunt active financiare nederivate care nu sunt cotate pe o piaţă activă, active financiare cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt deţinute pentru vânzare sau nu sunt desemnate la data recunoaşterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Împrumuturile şi creanţele vor fi evaluate la costul amortizat. Profitul şi pierderile vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Investiţiile în împrumuturile negarantate şi creanţele pentru care asigurătorul (reasigurătorul) s-ar putea să nu recupereze, în mod substanţial, toată investiţia iniţială vor fi clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare.

130. Investițiile păstrate până la scadență sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile, pe care asigurătorul (reasigurătorul) are intenţia şi capacitatea de a le păstra până la scadenţă, şi care nu sunt împrumuturi şi creanţe, desemnate la data recunoașterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, sau active financiare disponibile pentru vânzare. Investițiile păstrate până la scadenţă vor fi evaluate la costul amortizat. Profitul şi pierderile din investiții vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Dacă un asigurător (reasigurător) vinde una din investiţiile păstrate până la scadența, toate investițiile păstrate până la scadență ale acestuia trebuie reclasificate ca active disponibile pentru vânzare, cu excepția cazurilor în care această vânzare este efectuată cu valori nesemnificative sau este o tranzacţie care nu se repetă, sau este un eveniment izolat care se află dincolo de controlul asigurătorului (reasigurătorului) şi nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil de către acesta.

131. Evaluarea inițială la valoarea justă este valoarea justă a unui activ financiar la data recunoașterii inițiale şi reprezintă costurile tranzacției (de exemplu, suma achitată pentru a achiziționa activul sau suma încasată pentru a înstrăina activul).

132. Prin evaluarea ulterioară la valoarea justă, un asigurător (reasigurător), după recunoașterea inițială, va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate care constituie active şi nu instrumente pentru acoperirea împotriva riscurilor, la valoarea lor justă, fără nicio deducere a costurilor de tranzacţionare care ar putea să apară la vânzarea, schimbarea sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:

1) împrumuturile, creanţele şi investiţiile păstrate până la scadenţă care vor fi evaluate la costul amortizat, utilizând metoda dobânzii efective;

2) investiţiile în instrumentele de capital propriu a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil şi instrumentele derivate legate de aceste instrumente de capital propriu care vor fi evaluate la cost.

133. Pentru determinarea valorii juste a unui activ financiar, vor fi folosite următoarele metode în ordinea indicată mai jos:

1) preţurile cotate pe o piaţă activă (cea mai bună dovadă a valorii juste);

2) dacă piaţa pentru un instrument financiar nu este activă, valoarea justă poate fi stabilită pe baza unei tehnici de evaluare care utilizează la maximum informaţia de pe piaţă şi include tranzacţiile desfăşurate în condiţii obiective şi în cunoştinţă de cauză, referirile la valoarea justă actuală a unui alt instrument care este, în cea mai mare parte, acelaşi, o analiză a fluxului de trezorerie decontat și modele opţionale de stabilire a preţului. O tehnică de evaluare acceptabilă încorporează toţi factorii pe care participanţii de pe piaţă i-ar lua în considerare la stabilirea preţului şi corespunde metodologiilor economice acceptate pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare;

3) când nu există o piaţă activă pentru un instrument de capital propriu şi mulţimea de valori juste rezonabile este semnificativă, şi nu pot fi efectuate estimări credibile, atunci acest instrument de capital propriu va fi evaluat la cost, minus deprecierea.

134. Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să evalueze, la finalul fiecărei perioade de raportare, dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare evaluat la costul amortizat este depreciat. Valoarea contabilă a activului trebuie redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de provizion pentru depreciere. Valoarea pierderii trebuie recunoscută în profit sau pierdere.

Secțiunea 7.

Rezerve tehnice

135. Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită asigurătorului (reasigurătorului), în orice moment, să îşi onoreze angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare.

136. Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de asigurător (reasigurător) trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului financiar, precum şi de la un exercițiu financiar la altul.

137. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale asigurătorului (reasigurătorului) şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.

138. Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.

139. În asigurările generale la data de raportare, va fi recunoscută şi constituită o rezervă de daune care cuprinde totalitatea costurilor estimate, aferente plăţii tuturor daunelor apărute, inclusiv toate costurile corespunzătoare de instrumentare a cererilor de despăgubire aferente evenimentelor care au avut loc până la această dată (indiferent dacă au fost sau nu raportate), mai puţin sumele deja plătite în contul acestor daune. În cazul în care este cunoscută existenţa unor alte obligaţii aferente daunelor sau instrumentării cererilor de despăgubire, dar valoarea finală a acestora nu poate fi prevăzută, va fi constituită, de asemenea, o rezervă care să acopere, în mod adecvat, obligaţiile potenţiale (rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate).

140. Rezerva menţionată la pct.139 trebuie să fie, în orice moment, suficientă pentru acoperirea oricărei obligaţii care reiese din contractele de asigurare, în măsura în care obligaţia poate fi prevăzută în mod rezonabil.

141. La determinarea suficienţei rezervelor şi abilităţii de evaluare a costurilor de lichidare a daunelor, entitatea ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispune de toată informaţia corespunzătoare în ceea ce priveşte expunerea sa la plata daunelor, prevenind astfel subestimarea obligaţiilor sale.

142. Rezervele tehnice se dezvăluie în situațiile financiare specializate.

Secțiunea 8.

Datoriile

143. Datoriile financiare pot fi clasificate în două categorii:

1) datorii financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

2) alte datorii financiare evaluate la costul amortizat pe baza metodei dobânzii efective.

144. Categoria datoriilor financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere se împarte în două subcategorii:

1) desemnate – datorii financiare desemnate de către entitate ca obligaţii evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere la data recunoaşterii iniţiale;

2) deţinute pentru vânzare – datorii financiare clasificate ca deţinute pentru vânzare, precum sunt obligaţiile aferente valorilor mobiliare împrumutate în contextul unor vânzări la termen fără acoperire, care trebuie returnate în viitor.

145. Recunoaşterea iniţială şi evaluările ulterioare ale datoriilor financiare respectă regulile de recunoaştere şi evaluare aplicabile activelor financiare descrise la pct.131-133 din prezentul Regulament.

146. Toate celelalte datorii vor fi evaluate la cea mai mare valoare dintre valoarea curentă de ieşire şi valoarea contabilă.

Capitolul IV.

Dispoziții finale

147. Situațiile financiare specializate și consolidate ale asigurătorului (reasigurătorului), pentru perioada care începe de la data de 1 ianuarie 2020, vor fi întocmite în conformitate cu prezentul Regulament.

148. Persoanele cu funcție de răspundere ale asigurătorilor (reasigurătorilor) răspund potrivit responsabilităților şi competențelor stabilite pentru întocmirea şi aprobarea corespunzătoare a propriilor politici contabile și situațiilor financiare specializate și consolidate conforme cu prezentul Regulament.

149. Persoanele menționate la pct.148 răspund inclusiv de asigurarea transpunerii soldurilor conturilor contabile din balanța de verificare la sfârșitul perioadei de gestiune în soldurile de deschidere ale conturilor aferente exercițiului financiar nou, precum şi pentru asigurarea exactității şi realității datelor care sunt prelucrate, înscrise în situațiile financiare specializate şi consolidate.

anexa