Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
CONSTITUIREA SOCIETĂŢII
Articolul 11. Fondatorii și asociații
(1) Societatea poate fi constituită de unul sau de mai mulți fondatori persoane fizice și/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru.
(2) La data înregistrării de stat a societății, fondatorii acesteia devin asociați.
(3) Numărul de asociați într-o societate nu este limitat.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(3), în cazul societăților care constituie vehicul investițional conform art. 2 din Legea nr. 181/2023 privind serviciile de finanțare participativă, numărul de asociați nu poate fi mai mare de 200.
(5) Asociații își realizează drepturile și își execută obligațiile cu bunăcredință. Asociații aflați în condiții identice se tratează în mod egal.
Articolul 12. Actul de constituire
(1) Actul de constituire al societății este statutul, care se aprobă și se semnează de către toți fondatorii sau de către persoanele care dețin împuterniciri. Statutul are puterea unui contract de constituire până la înregistrarea societății. Asociații cooptați după înregistrarea societății semnează o declarație de luare la cunoștință și de aderare la statut.
(2) Statutul societății constituite ca rezultat al reorganizării prin transformare se semnează de către asociații fondatori care au decis transformarea.
(3) Statutul se întocmește în limba română.
Articolul 13. Conținutul statutului
(1) Statutul cuprinde:
a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de identificare de stat ale fondatorului persoană juridică;
b) denumirea societăţii;
c) obiectul de activitate;
d) cuantumul capitalului social;
e) valoarea nominală a participaţiunilor fondatorilor;
f) cuantumul participaţiunilor (aporturilor) fondatorilor, modul şi termenul de vărsare a lor;
f1) particularitățile emisiunii obligațiunilor;
g) - abrogată;
h) sediul societăţii la momentul fondării;
i) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii;
j) modul de reprezentare;
k) sucursalele societăţii în cazul în care există;
l) temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii.
(2) Statutul poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii.
Articolul 131. Convenția de arbitraj
(1) Statutul poate cuprinde convenția de arbitraj pentru toate sau pentru o parte din litigiile care ar putea să apară între asociați sau între asociați și societate cu privire la aplicarea prezentei legi, a statutului și a regulamentelor societății, precum și cu privire la legalitatea hotărârilor organelor societății.
(2) Dacă o convenție de arbitraj este legal inclusă în statut, se consideră că noul asociat a consimțit irevocabil la ea în cazul în care, la data dobândirii părții sociale, în Registrul de stat al persoanelor juridice era notat faptul includerii convenției de arbitraj în statut.
(3) Includerea/eliminarea convenției de arbitraj în/din statutul societății se notează obligatoriu în Registrul de stat al persoanelor juridice în termen de 30 de zile de la data modificării, cu indicarea expresă a existenței acestei clauze în statut.
[Art.131 în redacția LP27 din 27.02.25, MO143/19.03.25 art.137; în vigoare 19.03.25]
Articolul 14. Forţa juridică a statutului
(1) Dispoziţiile statutului sînt obligatorii pentru asociaţi şi organele societăţii.
(2) Dispoziţiile statutului şi modificările aduse acestuia sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării în Registrul de stat al persoanelor juridice.
Articolul 15. Statutul juridic al societăţii pînă la înregistrare
(1) Pînă la momentul înregistrării de stat, societatea nu este persoană juridică.
(2) Persoanele care au acţionat în numele societăţii pînă la înregistrarea societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru actele juridice încheiate dacă societatea nu îşi asumă obligaţiile ce decurg din aceste acte sau nu se ajunge la un alt acord.
Articolul 16. Înregistrarea de stat a societăţii
(1) Societatea este supusă înregistrării de stat la organul înregistrării de stat în modul şi în termenul stabilit de lege.
(2) Cererea de înregistrare a societăţii şi actele necesare înregistrării se depun de către fondatori (fondator) sau de către persoanele împuternicite în temeiul legii.
(3) Dacă înregistrarea nu a avut loc în termen de 3 luni de la data aprobării statutului, prevederile art. 248 alin. (2) din Codul civil nr. 1107/2002 se aplică în mod corespunzător.
(4) Persoanele care au acţionat în numele societăţii sînt obligate să predea administratorului societăţii toate actele şi corespondenţa cu privire la înregistrare.
(5) - abrogat.
Articolul 17. Modificarea statutului
(1) Statutul poate fi modificat numai prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor.
(2) La decizia adunării generale a asociaților, datele care se conțin în hotărârile de modificare pot fi înregistrate doar în Registrul de stat al persoanelor juridice, fără a fi necesară și modificarea statutului.
Articolul 18. Particularităţile constituirii societăţii cu asociat unic
(1) Societatea poate avea ca asociat unic o persoană fizică sau juridică.
(2) - abrogat.
(3) Aportul în natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de stat a societăţii. Aportul în natură al asociatului unic va fi evaluat de un evaluator independent.
(4) Contractele încheiate între asociatul unic şi societatea sa, reprezentată de el, vor fi întocmite în scris.
Articolul 19. Efectele prezentării informaţiilor false
(1) Fondatorii, asociaţii sau administratorul care, în scopul constituirii societăţii, au prezentat informaţii false răspund solidar pentru prejudiciile cauzate prin aceasta societăţii sau terţilor. Sînt scutiţi de repararea prejudiciilor cei care nu au ştiut sau nu au putut să ştie despre aceste nereguli.
(2) Renunţarea societăţii la dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor stabilite la alin. (1) este nulă dacă repararea prejudiciilor este necesară pentru satisfacerea intereselor creditorilor societăţii.
(3) - abrogat.
Articolul 20. Nulitatea societăţii
Societatea poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească, în condiţiile şi în modul stabilite de legislaţia în vigoare.
Capitolul III
CAPITALUL SOCIAL ŞI PATRIMONIUL SOCIETĂŢII
Articolul 21. Capitalul social
(1) Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.
(2) Mărimea capitalului social al societății se stabilește în statut și/sau se înregistrează în Registrul de stat al persoanelor juridice.
(3) - abrogat.
Articolul 22. Aporturi
(1) Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă statutul nu prevede altfel.
(2) Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii.
(3) În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv consumptibile, drepturi patrimoniale, drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală și bani.
(4) În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat în capitalul social.
(5) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, pe cale oblică, vărsarea aportului şi repararea prejudiciilor.
(6) Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social.
(7) Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind transmiterea aportului nu poate fi stinsă prin compensaţie. Faţă de obiectul aportului în natură nu poate fi opus dreptul de retenţie întemeiat pe o creanţă care nu se referă la acest obiect.
(8) În cazul reducerii capitalului social al societăţii, asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aport în cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.
Articolul 23. Aportul în natură
(1) Obiect al aportului în natură poate fi orice bun aflat în circuitul civil.
(2) - abrogat.
(3) Statutul societăţii prevede modalitatea de aprobare a rezultatelor evaluării aportului în natură de către adunarea generală a asociaţilor.
(4) Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă statutul nu prevede altfel.
Articolul 24. Partea social
(1) Partea socială reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este divizibilă, dacă statutul nu prevede altfel.
(2) Dacă statutul nu prevede altfel, cuantumul părții sociale este proporțional cu cuantumul aportului asociatului în capitalul social.
(3) Asociatul poate deţine o singură parte socială, care nu este mai mică de un leu. Părţile sociale pot avea mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei.
(4) Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot, dacă statutul nu prevede altfel.
(5) În cazul în care asociatul dobîndeşte partea socială sau o fracţiune din partea socială a unui alt asociat, partea socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.
(6) Statutul poate limita mărimea maximă a părţii sociale a asociaţilor, însă o astfel de limitare nu poate fi stabilită faţă de un asociat anume. Dacă statutul nu prevede altfel, asociaţii pot schimba coraportul între părţile sociale.
(7) Societatea eliberează asociatului care a vărsat integral aportul un certificat prin care se atestă deţinerea părţii sociale şi cuantumul acesteia.
Articolul 25. Înstrăinarea/dobîndirea părții sociale
(1) Partea socială sau o fracțiune a părții sociale poate fi înstrăinată liber persoanei afiliate asociatului, celorlalți asociați și societății, dacă statutul nu prevede altfel. Înstrăinarea poate fi și condiționată, conform prevederilor alin. (3)- (12).
(11) În cazul dobîndirii părții sociale prin succesiune, succesorul dobîndește de drept calitatea de asociat de la data operării modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice dacă statutul nu prevede că dobîndirea acestei calități este condiționată de acordul asociaților.
În cazul în care statutul prevede că dobîndirea de către succesor a calității de asociat este condiționată de acordul asociaților, iar acordarea unei astfel de calități succesorului îi este refuzată, atunci orice asociat sau societatea sînt obligați să dobîndească partea socială a succesorului la un preț nu mai mic decît cel mai mare preț dintre prețurile oferite de asociat/asociați sau de societate și prețul determinat pe baza valorii activelor nete la data prezentării de către succesor a actului ce atestă dreptul asupra părții sociale dobîndite prin succesiune.
Valoarea activelor nete se confirmă de către un auditor. La acordul părților, prețul părții sociale va fi determinat de un evaluator. Cheltuielile pentru confirmarea valorii activelor nete de către auditor sau, după caz, cheltuielile pentru evaluare vor fi suportate de către societate.
La dobîndirea părții sociale de la succesor de către asociat/asociați sau societate, prevederile art. 24 alin.(5) și ale art. 26 alin. (2)–(6) se aplică în mod corespunzător.
(12) În cazul în care, în termen de 3 luni de la data prezentării de către succesor a actului ce atestă dreptul asupra părții sociale dobîndite prin succesiune, niciunul dintre asociați și nici societatea nu dobîndesc partea socială, succesorul dobîndește de drept calitatea de asociat, fiind în drept să solicite operarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice în conformitate cu art. 30.
(13) Asociatul care deține o parte socială în capitalul unei societăți cu răspundere limitată ce constituie un vehicul investițional în sensul prevăzut de Legea privind serviciile de finanțare participativă poate înstrăina liber partea sa socială, indiferent de prevederile actului de constituire.
(2) Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu excepţia cazului de succesiune.
(3) În cazul vânzării părții sociale unor alte persoane decât cele menționate la alin. (1), asociații au dreptul de preempțiune, dacă statutul nu prevede altfel. Dreptul de preempțiune se exercită în condițiile alin. (4)– (9).
(4) Asociatul care intenţionează să vîndă parţial sau integral partea socială transmite o ofertă scrisă administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data transmiterii.
(5) Asociaţii trebuie să-şi formuleze în scris acceptarea şi să o transmită administratorului în termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Asociatul indică mărimea fracţiunii din partea socială pe care intenţionează să o dobîndească.
(6) Dacă există mai mulţi solicitanţi, fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În cazul dezacordului dintre ei, partea socială se distribuie proporţional părţii sociale deţinute de fiecare solicitant.
(7) Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii ofertei, asociații nu își exercită dreptul de preempțiune în conformitate cu alin. (5), societatea poate cumpăra partea socială, formulându-și în scris acceptarea și transmițând-o ofertantului în termen de 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (5).
(71) Dacă, în termen de 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (5), societatea nu își exercită dreptul de preempțiune în conformitate cu prezentul articol, partea socială poate fi vândută unui terț la un preț care nu poate fi mai mic decât cel indicat în ofertă.
(8) În cazul vînzării părții sociale sau a unei fracțiuni din aceasta fără respectarea dreptului de preemțiune conform procedurii prevăzute de prezentul articol, fiecare asociat poate exercita dreptul de preemțiune și valorifica mijloacele juridice de apărare conform art. art. 1146 alin. (4) și (5) din Codul civil. Dispozițiile art. art. 1143–1150 din Codul civil rămîn aplicabile în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei legi.
(9) Actul juridic de înstrăinare a părții sociale se încheie în formă scrisă.
(10) Orice clauză contrară prevederilor alin.(2)- (9) este nulă.
(11) Asociatul și/sau societatea pot renunța la dreptul de preemțiune în raport cu o anumită vînzare de către un alt asociat, fie în cadrul adunării generale a asociaților, fie prin declarație scrisă.
(12) Statutul poate prevedea exceptarea de la dreptul de preempțiune prevăzut la alin. (3), precum și alte condiții pentru înstrăinarea/dobândirea părții sociale.
Articolul 26. Dobîndirea de către societate a părţii sociale proprii
(1) Societatea poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar:
a) de la asociatul care a propus spre vînzare partea socială sau o fracţiune din ea dacă adunarea generală a asociaţilor, la cererea vînzătorului, a hotărît ca aceasta să fie dobîndită de societate;
b) de la succesorii asociatului decedat;
c) în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului;
d) în cazul excluderii asociatului din societate;
e) în conformitate cu art.38 alin.(3).
(2) Partea socială poate fi dobîndită de societate doar din contul activelor, care depăşesc mărimea capitalului social şi a altor fonduri, pe care societatea este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se facă plăţi asociaţilor.
(3) Societatea care a dobîndit o parte socială în capitalul său social nu este în drept să participe la vot la adunările generale ale asociaţilor, să primească pentru această parte socială dividende sau o parte din patrimoniul societăţii în cazul lichidării ei.
(4) Societatea este obligată să-şi micşoreze capitalul său social proporţional valorii părţii sociale dobîndite în cazul în care partea socială nu a fost înstrăinată în termen de 6 luni din momentul dobîndirii sau dacă, în acelaşi termen, societatea nu măreşte proporţional părţile sociale din contul profitului net al societăţii.
(5) Societatea nu poate procura partea socială de la asociatul său unic.
(6) Dacă societatea deţine propriile sale părţi sociale la stabilirea cvorumului, la numărarea voturilor necesare pentru adoptarea hotărîrilor de către adunarea generală a asociaţilor se ţine cont numai de voturile care reprezintă părţile sociale și ale asociaţilor.
Articolul 27. Gajarea părţii sociale
(1) Asociatul este în drept să gajeze partea socială care îi aparţine sau o fracţiune din ea altui asociat sau unui terţ. Partea socială se consideră gajată cu condiţia că dreptul creditorului gajist a fost înregistrat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(11) Asociatul sau terțul (creditorul gajist) poate cere organului înregistrării de stat notarea gajului în Registrul de stat al persoanelor juridice.
(2) În cazul vînzării părţii sociale puse în gaj, inclusiv al achiziționării acesteia de către creditorul gajist, asociaţii şi societatea au dreptul de preemţiune la dobîndirea acesteia în condiţiile art. 25.
Articolul 271. Partea socială a soților în societate
(1) Asupra părții sociale a soților în societate dobîndite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietății comune în devălmășie dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Soțul asociatului nu poate cere divizarea părții sociale și nici primirea sa în societate, dacă statutul nu prevede altfel.
Articolul 28. Exercitarea drepturilor codeţinătorilor părţii sociale
(1) Dacă partea socială este deținută în comun de către mai multe persoane, acestea acționează, în raport cu societatea, ca un singur asociat, având un singur reprezentant.
(2) Codeţinătorii răspund solidar faţă de societate pentru executarea obligaţiilor ce rezultă din faptul deţinerii părţii sociale.
(3) Dacă nu a fost desemnat un reprezentant comun al codeţinătorilor, actele juridice pe care societatea le săvîrşeşte faţă de deţinătorul părţii sociale sînt valabile chiar dacă acestea au fost săvîrşite numai faţă de unul dintre codeţinători.
Articolul 29. Urmărirea părţii sociale de către creditori
(1) Creditorii asociatului pot urmări partea socială în cazul în care creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.
(2) Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercită cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi asociaţi şi al societăţii.
Articolul 30. Înregistrarea înstrăinării/dobândirii părții sociale
(1) Partea socială se consideră de drept a dobânditorului, în condițiile prezentei legi, de la data operării în Registrul de stat al persoanelor juridice a modificării privind înstrăinarea/dobândirea părții sociale, fără a fi necesară modificarea în acest sens a statutului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), modificarea privind înstrăinarea/dobândirea părții sociale se operează în Registrul de stat al persoanelor juridice la prezentarea actului juridic de înstrăinare/dobândire, a hotărârii judecătorești sau a certificatului de moștenitor.
(3) Prin derogare de la alin. (2), în cazul înstrăinării unei părți sociale dintro societate ce constituie vehicul investițional conform art.2 din Legea nr.181/2023 privind serviciile de finanțare participativă, actul juridic de înstrăinare/dobândire poate fi încheiat și prezentat în formă electronică.
(4) Actul juridic de înstrăinare/dobândire se prezintă la organul înregistrării de stat:
1) de către dobânditor, dacă actul juridic a fost întocmit în una dintre următoarele forme:
a) document electronic, semnat cu semnătura electronică calificată a părților;
b) document pe suport de hârtie în formă autentică;
c) document pe suport de hârtie cu semnăturile olografe ale părților, fiind însoțit de actul de predare-primire, în care semnăturile părților sunt legalizate notarial;
2) de către părțile semnatare ale actului juridic, dacă acesta are forma de document pe suport de hârtie cu semnăturile olografe ale părților;
3) de către reprezentanții părților semnatare ale actului juridic, dacă acesta are forma de document pe suport de hârtie cu semnăturile olografe ale părților, iar reprezentanții sunt împuterniciți prin procură în formă autentică sau dispun de împuternicire de reprezentare acordată prin intermediul Sistemului informațional automatizat „Registrul împuternicirilor de reprezentare în baza semnăturii electronice” (MPower).
(5) Înstrăinătorii părții sociale pot cere organului înregistrării de stat notarea înstrăinării părții lor sociale.
Articolul 31. Capitalul de rezervă
(1) Societatea este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social.
(2) Capitalul de rezervă al societăţii poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.
(3) Capitalul de rezervă al societăţii se formează prin vărsăminte anuale din profitul net, în proporţie de cel puţin 5%, pînă la atingerea mărimii stabilite în statut.
(4) Dacă valoarea activelor nete ale societăţii devine mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep.
Articolul 311. Capitalul de stimulare
(1) Societatea are dreptul să formeze, prin decizie unanimă a asociaților, un capital de stimulare pentru a-i stimula și interesa în activități eficiente, participări active, inițiative de creație în favoarea societății pe beneficiarii (salariații angajați) care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au statut de rezident conform art. 5 pct. 5) lit. a) din Codul fiscal nr. 1163/1997;
b) sunt angajați în cadrul societății de cel puțin 12 luni depline la data acordării plăților;
c) suma achitată fiecărui salariat nu depășește 100% din cuantumul anual al salariului primit de către acesta în anul din care se formează capitalul de stimulare;
d) cuantumul capitalului de stimulare nu depășește 25% din profitul net.
(2) Capitalul de stimulare se formează din contul profitului net al societății și poate fi folosit la acordarea drepturilor la o plată la un moment stabilit sau la un moment în viitor în asociere cu un eveniment desemnat în viitor.
(3) Modul de creare și utilizare a capitalului de stimulare, de desemnare a beneficiarilor, precum și condițiile de acordare a plăților de stimulare se stabilesc în regulamentul aprobat de societate.
(4) Beneficiarii plăților de stimulare nu obțin drepturi și obligații prevăzute pentru asociați, dar pot avea acces la situațiile financiare ale societății și la altă informație, în modul stabilit de organele societății.
(5) Plățile din capitalul de stimulare se asimilează dividendelor, dar se achită o dată pe an.
Articolul 32. Modificarea capitalului social
(1) Capitalul social poate fi modificat prin majorare sau reducere.
(2) Modificarea capitalului social se efectuează prin înregistrarea în Registrul de stat al persoanelor juridice și, opțional, prin modificarea statutului.
Articolul 33. Majorarea capitalului social
(1) Majorarea capitalului social al societăţii se admite numai după vărsarea integrală a aporturilor subscrise.
(2) Capitalul social se va majora prin :
a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul profitului net al societăţii sau din mijloacele capitalului de rezervă şi/sau alte surse;
b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi;
c) convertirea obligației pecuniare a societății în părți sociale.
(3) Majorarea capitalului social din contul vărsării unor noi aporturi se efectuează cu respectarea prevederilor art.24 alin. (6).
(31) La majorarea capitalului social, aportul în natură se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social.
(4) Înregistrarea majorării capitalului social în Registrul de stat al persoanelor juridice se efectuează după vărsarea efectivă a aporturilor.
(5) Dacă majorarea capitalului social nu a avut loc, societatea, în termen de 3 luni de la data expirării termenului pentru vărsarea aporturilor, va restitui asociaţilor aporturile suplimentare transmise ei. În cazul în care societatea nu a restituit aportul respectiv în termenul stabilit, aceasta este obligată la plata dobînzii prevăzute de legislaţie.
Articolul 331. Particularitățile majorării capitalului social prin aporturi suplimentare
(1) În baza hotărârii adunării generale a asociaților, capitalul social al societății poate fi majorat prin vărsarea aporturilor suplimentare de către asociați și/sau terți.
(2) Fiecare asociat are dreptul de preempțiune la vărsarea unui aport suplimentar în limita majorării aprobate a capitalului social, proporțional cu cota sa din capitalul social.
(3) Terții și asociații pot vărsa aporturi suplimentare după realizarea de către fiecare asociat a dreptului de preempțiune sau după refuzul de realizare a acestui drept, în limita diferenței dintre valoarea majorării capitalului social și valoarea aporturilor suplimentare vărsate de asociați, numai dacă acest lucru este prevăzut în hotărârea adunării generale a asociaților privind majorarea capitalului social prin vărsarea de aporturi suplimentare.
(4) În hotărârea adunării generale a asociaților privind majorarea capitalului social prin vărsarea de aporturi suplimentare se indică valoarea totală a majorării capitalului social, raportul dintre valoarea majorării și valoarea cotei fiecărui participant și valoarea planificată a capitalului social.
(5) Aporturile suplimentare se varsă în termenul stabilit în hotărârea adunării generale a asociaților, dar nu mai târziu de un an de la adoptarea hotărârii.
(6) Terții și asociații varsă aporturile suplimentare în termen de 6 luni de la data expirării termenului de vărsare a aporturilor suplimentare de către asociații care nu și-au realizat dreptul lor de preempțiune, dacă un termen mai scurt nu este stabilit în hotărârea adunării generale a asociaților.
(7) Prin statut sau hotărâre votată unanim de toți asociații societății se poate prevedea posibilitatea asociaților de a vărsa aporturile suplimentare fără respectarea proporției cotelor lor în capitalul social, alt termen pentru vărsarea aporturilor suplimentare sau dreptul de a vărsa aporturi suplimentare doar pentru anumiți asociați sau terți, de asemenea poate fi exclusă etapa de vărsare a aporturilor suplimentare de către asociații care au drept de preempțiune.
(8) Societatea poate încheia un acord cu asociatul unei societăți și/sau cu un terț cu privire la vărsarea aportului suplimentar, conform căruia asociatul și/sau terțul se obligă să verse un aport suplimentar, iar societatea, respectiv, să mărească valoarea părții sociale a acestuia în capitalul social sau să admită terțul în societate cu cota respectivă în capitalul social.
(9) În termen de o lună de la data expirării termenului de vărsare a aporturilor suplimentare stabilit în conformitate cu prezentul articol, adunarea generală a asociaților adoptă o hotărâre cu privire la:
a) aprobarea rezultatelor vărsării aporturilor suplimentare de către asociați și/sau terți;
b) aprobarea mărimii părților sociale ale fiecărui asociat și a valorii nominale a acestora, ținând cont de aporturile suplimentare efectiv vărsate;
c) aprobarea majorării valorii capitalului social.
Articolul 34. Reducerea capitalului social
(1) Societatea este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege este obligată, să-şi reducă capitalul social.
(2) Capitalul social al societăţii poate fi redus prin:
a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale;
b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate.
(3) Dacă reducerea capitalului social nu este motivată de pierderi, restituirea către asociaţi a unor fracţiuni din aporturi se efectuează de către societate numai după înregistrarea în Registrul de stat al persoanelor juridice a modificărilor determinate de reducerea capitalului social, dar nu mai tîrziu de 2 luni de la data înregistrării de stat.
(4) Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul stabilit de prezenta lege.
Articolul 35. Obligaţia societăţii de a reduce capitalul social
(1) Societatea este obligată să-şi reducă capitalul social dacă:
a) la expirarea a 6 luni de la data înregistrării de stat, asociaţii nu au vărsat integral aporturile subscrise;
b) la expirarea celui de-al doilea an şi a fiecărui an financiar următor, valoarea activelor nete ale societăţii este mai mică decît capitalul social şi asociaţii nu acoperă pierderile survenite.
(2) În cazurile menţionate în alin.(1), adunarea generală a asociaţilor este obligată să decidă reducerea capitalului social:
a) pînă la mărimea capitalului social efectiv vărsat;
b) pînă la valoarea activelor nete determinată în conformitate cu prevederile legale.
(3) În cazul în care, în urma reducerii valorii activelor nete, aceasta va fi sub cuantumul minim al capitalului social declarat, asociaţii sînt obligaţi să lichideze societatea dacă nu vor acoperi pierderile.
(4) Dacă, în cazurile menţionate la alin.(1), societatea nu va reduce capitalul său social, la cererea creditorilor sau a Serviciului Fiscal de Stat, ea poate fi lichidată prin hotărîre judecătorească.
Articolul 36. Obligaţia de informare a creditorilor şi de înregistrare a reducerii capitalului social
(1) În decurs de 15 zile de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii de reducere a capitalului social, societatea este obligată să înştiinţeze în scris despre aceasta toţi creditorii săi, precum şi să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a organului înregistrării de stat un aviz cu privire la reducerea capitalului social. În decurs de o lună de la data publicării avizului, creditorii societății sunt în drept să ceară de la societate garanții suplimentare în măsura în care nu pot cere satisfacerea creanțelor. Pretenţiile faţă de societate se înaintează în scris.
(11) Dreptul la garanții suplimentare aparține creditorilor care vor demonstra că prin reducerea capitalului social se va periclita satisfacerea pretențiilor lor. Creditorii pot cere organului înregistrării de stat notarea garanțiilor suplimentare emise de societate în Registrul de stat al persoanelor juridice.
(2) Reducerea capitalului social se înregistrează la organul înregistrării de stat după expirarea termenului de o lună de la data publicării avizului. În cazul în care creditorii au solicitat garanţii sau au înaintat cereri de executare a obligaţiilor, reducerea capitalului social se înregistrează după acordarea garanţiilor sau după satisfacerea creanţelor creditorilor.
(3) În cererea privind înregistrarea reducerii capitalului social, administratorul dă garanţii că au fost satisfăcute sau garantate creanţele înaintate de creditori.
(4) Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorilor ca urmare a neînştiinţării acestora despre reducerea capitalului social sau a înregistrării reducerii capitalului social fără garantarea sau fără satisfacerea creanţelor înaintate de creditori.
Articolul 37. Contribuțiile suplimentare ale asociaţilor
(1) Statutul poate prevedea dreptul asociaților să adopte, cu votul unanim al tuturor asociaților, hotărâri privind vărsarea contribuțiilor suplimentare care nu duc la majorarea capitalului social.
(2) Contribuțiile suplimentare se varsă proporţional mărimii părţilor sociale ale fiecărui asociat, dacă asociații nu au hotărât altfel.
(3) Prin statut poate fi limitat cuantumul contribuțiilor suplimentare vărsate proporţional mărimii părţilor sociale.
Articolul 38. Eliberarea asociatului de obligaţia de a vărsa contribuții suplimentare în capitalu social
(1) Asociatul care a vărsat integral aportul în capitalul social are dreptul să fie eliberat de obligaţia de a vărsa contribuții suplimentare în cazul punerii la dispoziţia societăţii, în termen de o lună de la data apariţiei acestei obligaţii, a părţii sale sociale, din contul căreia se stinge obligaţia de a vărsa contribuțiile suplimentare. Dacă asociatul nu se foloseşte de acest drept sau nu varsă contribuțiile suplimentare în termenul stabilit, societatea poate înştiinţa asociatul, prin scrisoare recomandată, că partea lui socială se consideră pusă la dispoziţia societăţii.
(2) Societatea, în termen de o lună de la data la care partea socială a fost pusă la dispoziţia sa, este obligată să vîndă această parte socială la licitaţie publică. Vînzarea părţii sociale într-un alt mod se efectuează numai cu acordul asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale depăşesc mărimea contribuțiilor suplimentare nevărsate şi cheltuielile aferente vînzării, diferenţa se restituie asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale sînt mai mici decît mărimea contribuțiilor suplimentare nevărsate de asociat, societatea nu are dreptul să ceară de la asociat achitarea diferenţei.
(3) În cazul în care creanţa societăţii nu poate fi satisfăcută prin vînzare, partea socială trece în proprietatea societăţii. Societatea poate înstrăina partea socială din contul său.
Articolul 39. Distribuirea profitului net
(1) Societatea distribuie anual profitul net înregistrat după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii, dacă statutul nu prevede altfel. Hotărîrea privind determinarea părţii profitului net care urmează a fi distribuită se adoptă de adunarea generală a asociaţilor. Cota-parte din profitul net distribuit asociatului constituie dividend.
(11) Societatea distribuie profitul net și plătește dividende anuale sau intermediare (trimestriale sau semestriale). Plata dividendelor intermediare se efectuează în temeiul situațiilor financiare interimare din care rezultă suficiența fondurilor disponibile. Cuantumul dividendelor anuale/intermediare nu poate depăși cuantumul profitului net de la sfârșitul perioadei de gestiune majorat cu profitul nerepartizat din anii precedenți, diminuat cu pierderile anilor precedenți și sumele depuse în capitalul de rezervă. Dividendele anuale nu pot avea un cuantum mai mic decât dividendele intermediare aprobate.
(2) Profitul net se distribuie proporţional mărimii părţii sociale, dacă statutul nu prevede altfel. Modul de distribuire a profitului net al societăţii poate fi modificat prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor, care se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.
(3) Dividendele se plătesc asociaților în formă bănească, în decurs de 30 de zile de la data adoptării hotărârii privind distribuirea acestora, dacă adunarea generală a asociaților nu a stabilit un alt termen sau dacă statutul nu prevede altfel.
(4) Obligațiile societății referitoare la plata dividendelor apar la data adoptării hotărârii cu privire la plata lor.
(5) Societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor.
(6) În hotărârea cu privire la plata dividendelor se va indica:
a) data la care este întocmită lista asociaților care au dreptul să primească dividende;
b) cuantumul dividendelor pentru fiecare leu din partea socială sau altă modalitate de repartizare, stabilită în conformitate cu prezenta lege;
c) forma și termenul de plată a dividendelor.
(7) Pentru fiecare plată a dividendelor, administratorul societății asigură întocmirea listei asociaților care au dreptul să primească dividende. În lista asociaților care au dreptul să primească dividende se includ persoanele care au statut de asociați la data adoptării hotărârii adunării generale a asociaților privind plata dividendelor sau la o dată ulterioară, stabilită în hotărârea respectivă. Persoanele care au devenit asociați în temeiul art. 25 după întocmirea listei menționate au dreptul la dividende dacă actul juridic privind dobândirea părții sociale nu prevede altfel.
(8) Mărimea dividendelor anunțate pentru fiecare leu din partea socială trebuie să fie egală, indiferent de momentul dobândirii părții sociale, dacă nu s-a stabilit, în conformitate cu prezenta lege, o altă modalitate de repartizare a profitului net (dividendelor).
(9) Hotărârea privind plata dividendelor se aduce la cunoștința fiecărui asociat nu mai târziu de 7 zile lucrătoare de la data adoptării și poate fi făcută publică în modul stabilit de adunarea generală a asociaților.
(10) Dividendele care nu au fost primite de asociat din vina sa în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de plată a dividendelor, comunicat în condițiile alin.(9), se trec la venitul societății și nu pot fi revendicate.
Articolul 40. Limitarea distribuirii sau plăţii profitului net
(1) Societatea nu este în drept să adopte hotărîre privind distribuirea profitului net între asociaţi:
a) pînă la vărsarea integrală a aporturilor;
b) dacă, în urma distribuirii profitului net, valoarea activelor nete ale societăţii va deveni mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă;
c) dacă nu au fost onorate obligațiile de plată scadente față de deținătorii de obligațiuni;
d) până la dobândirea de către societate a părților sociale proprii în condițiile art. 26, 471 și 59.
(2) Societatea nu este în drept să plătească asociaților dividende dacă, la momentul achitării, este în stare de insolvabilitate sau dacă poate ajunge în această stare în urma achitării acestora.
(3) În cazul încetării circumstanţelor menţionate la alin.(1) şi (2), societatea este obligată să plătească asociaţilor profitul net a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor.
(4) Dividendele plătite contrar reglementărilor stabilite la alin.(1) şi (2) se restituie societăţii.
Articolul 401. Obligațiunile
(1) Societatea, în baza hotărârii adunării generale a asociaților ori la decizia asociatului unic și conform prevederilor statutului societății, poate emite obligațiuni în vederea finanțării activității sale.
(2) Emisiunea, plasarea, circulația şi anularea obligațiunilor se efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu Codul civil, cu Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, cu actele normative ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare şi cu statutul societății.
(3) Societatea emitentă de obligațiuni cere organului înregistrării de stat notarea emisiei de obligațiuni și, pe toată durata de circulație a obligațiunilor emise, dezvăluie informația în condițiile art.118–126 din Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, prin publicarea pe pagina web proprie și/sau într-o publicație de circulație națională, și asigură neîntârziat, la cererea oricărui deținător de obligațiuni, accesul la acte/informații.
(4) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 171/2012 privind piața de capital, societatea este în drept să emită doar obligațiuni neconvertibile.
Articolul 41. Interdicţia de a acorda împrumuturi
Societatea nu poate acorda împrumuturi asociaţilor sau terţilor pentru procurarea părţilor sociale ale societăţii.