Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor cu răspundere limitată.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică societăţilor cu răspundere limitată cu statut de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie în măsura în care nu contravin prevederilor cap. VI1 din Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
Articolul 2. Noţiunea de societate cu răspundere limitată
(1) Societatea cu răspundere limitată (denumită în cele ce urmează societate) este societatea comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
(2) Societatea îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi obligaţiile sale prin intermediul administratorului.
Articolul 3. Denumirea societăţii
(1) Denumirea deplină a societăţii va include, în mod obligatoriu, cuvintele “societate cu răspundere limitată” scrise în limba română, iar denumirea prescurtată va conţine abrevierea “S.R.L.”
(2) Societatea va utiliza denumirea numai în formula în care este indicată în actul de constituire şi în Registrul de stat al persoanelor juridice.
(3) Orice act şi orice scrisoare care provine de la societate va cuprinde denumirea, sediul, numărul de identificare de stat ale societăţii, numele şi prenumele administratorului.
Articolul 4. Sediul
(1) Societatea are sediu, care se indică în actul de constituire. Orice schimbare a sediului societăţii va fi menţionată în actul de constituire şi înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice.
(2) Adresa juridică a societăţii este adresa sediului ei. Societatea poate avea şi alte adrese poştale.
Articolul 5. Scopul
(1) Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative neinterzise de lege.
(2) Unele genuri de activitate stabilite de lege se desfăşoară numai pe bază de licenţă.
Articolul 6. Durata activităţii
Societatea se constituie pentru o durată nelimitată, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 7. Sucursalele societății
(1) Societatea este în drept să înființeze sucursale în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte legislative, iar în străinătate – și în conformitate cu legislația statului străin, dacă tratatul internațional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(2) Sucursala se dotează cu bunuri din patrimoniul societății care a înființat-o.
(3) Sucursalele nu sînt persoane juridice și acționează în numele societății, în baza regulamentelor aprobate de societate. De activitatea sucursalei răspunde societatea care a înființat-o.
(4) Administratorul sucursalei își exercită atribuțiile în temeiul regulamentului sucursalei, aprobat de societate, și al mandatului eliberat de societate.
Articolul 8. Grupul
(1) În sensul prezentei legi, persoanele afiliate societății, asociatului, administratorului sau unui alt subiect prevăzut de prezenta lege sînt determinate de Codul civil.
(2) Societatea poate face parte dintr-un grup de persoane juridice în modul determinat de Codul civil.
Articolul 9. Dobîndirea personalităţii juridice şi răspunderea
(1) Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat.
(2) Societatea răspunde pentru obligaţiile asumate cu toate bunurile sale.
(3) Asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Ei suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii în limitele participaţiunii lor la capitalul social.
(4) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii în limita aportului subscris.
Articolul 10. Păstrarea documentelor societăţii
(1) Societatea este obligată să păstreze:
a) actul de constituire al societăţii şi toate modificările aduse acestuia şi înregistrate la organul înregistrării de stat;
b) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor, care conţin hotărîrile cu privire la constituirea societăţii, la aprobarea valorii aporturilor în natură şi alte hotărîri asupra chestiunilor de constituire a societăţii;
c) certificatul înregistrării de stat al societăţii;
d) documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei;
e) registrele societăţii;
f) regulamentele sucursalelor societăţii;
g) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor şi ale şedinţelor consiliului societăţii;
h) avizele auditorului şi actele emise de către Serviciul Fiscal de Stat;
i) documentele interne ale societăţii;
j) alte documente prevăzute de legislaţie, de actul de constituire al societăţii, de documentele societăţii, de adunările generale ale asociaţilor şi de administrator.
(2) Societatea păstrează documentele prevăzute la alin. (1) la sediul societăţii.
(3) În cazul lichidării societăţii, lichidatorul sau administratorul este obligat să transmită arhivei de stat, în conformitate cu legislaţia, documentele societăţii anterior radierii ei din Registrul de stat al persoanelor juridice.
(4) În condițiile legii, orice asociat este în drept să ia cunoştinţă de documentele enumerate la alin.(1) şi să obţină extrase din ele şi/sau copii de pe ele, compensînd cheltuielile legate de executarea extraselor şi copiilor, precum şi cheltuielile poştale de expediere a acestora.
Capitolul II
CONSTITUIREA SOCIETĂŢII
Articolul 11. Fondatorii şi asociaţii
(1) Societatea poate fi constituită de unul sau de mai mulţi fondatori persoane fizice şi/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru.
(2) La data înregistrării de stat a societăţii, fondatorii acesteia devin asociaţi.
(3) Numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Societatea cu un număr mai mare de 50 de asociaţi este obligată, în termen de 6 luni, să se reorganizeze, să se lichideze sau să reducă numărul asociaţilor. În cazul neîndeplinirii condiţiilor menţionate, societatea va fi lichidată în baza hotărîrii instanţei de judecată, la cererea persoanelor interesate.
Articolul 12. Actul de constituire
(1) Actul de constituire al societăţii este contractul de constituire şi/sau statutul. Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta.
(2) Actul de constituire se semnează de toţi fondatorii. Semnarea actului de constituire de către reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial.
(21) Actul de constituire al societăţii, constituită ca rezultat al reorganizării prin transformare, se semnează de toţi asociaţii fondatori care au decis transformarea, în condiţiile alin. (2).
(3) Actul de constituire se întocmeşte în limba română.
Articolul 13. Conţinutul actului de constituire
(1) Actul de constituire al societăţii va cuprinde:
a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de identificare de stat ale fondatorului persoană juridică;
b) denumirea societăţii;
c) obiectul de activitate;
d) cuantumul capitalului social;
e) valoarea nominală a participaţiunilor fondatorilor;
f) cuantumul participaţiunilor (aporturilor) fondatorilor, modul şi termenul de vărsare a lor;
f1) particularitățile emisiunii obligațiunilor;
g) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare în cazul în care au fost făcute asemenea aporturi;
h) sediul societăţii;
i) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii;
j) modul de reprezentare;
k) sucursalele societăţii în cazul în care există;
l) temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii.
(2) Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii.
Articolul 14. Forţa juridică a actului de constituire
(1) Dispoziţiile actului de constituire sînt obligatorii pentru asociaţi şi organele societăţii.
(2) Dispoziţiile actului de constituire şi modificările aduse acestora sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării în Registrul de stat al persoanelor juridice.
Articolul 15. Statutul juridic al societăţii pînă la înregistrare
(1) Pînă la momentul înregistrării de stat, societatea nu este persoană juridică.
(2) Persoanele care au acţionat în numele societăţii pînă la înregistrarea societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru actele juridice încheiate dacă societatea nu îşi asumă obligaţiile ce decurg din aceste acte sau nu se ajunge la un alt acord.
Articolul 16. Înregistrarea de stat a societăţii
(1) Societatea este supusă înregistrării de stat la organul înregistrării de stat în modul şi în termenul stabilit de lege.
(2) Cererea de înregistrare a societăţii şi actele necesare înregistrării se depun de către fondatori (fondator) sau de către persoanele împuternicite în temeiul legii.
(3) Dacă înregistrarea nu a avut loc în termen de 3 luni de la data aprobării actului de constituire de către toți fondatorii, aceștia se eliberează de obligaţiile ce decurg din părţile lor sociale, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(4) Persoanele care au acţionat în numele societăţii sînt obligate să predea administratorului societăţii toate actele şi corespondenţa cu privire la înregistrare.
(5) Dacă se solicită şi înregistrarea unei sau mai multor sucursale, în actul de constituire vor fi indicate denumirea şi sediul acestora.
Articolul 17. Modificarea actului de constituire
Actul de constituire poate fi modificat numai prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor.
Articolul 18. Particularităţile constituirii societăţii cu asociat unic
(1) Societatea poate avea ca asociat unic o persoană fizică sau juridică.
(2) – abrogat.
(3) Aportul în natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de stat a societăţii. Aportul în natură al asociatului unic va fi evaluat de un evaluator independent.
(4) Contractele încheiate între asociatul unic şi societatea sa, reprezentată de el, vor fi întocmite în scris.
Articolul 19. Efectele prezentării informaţiilor false
(1) Fondatorii, asociaţii sau administratorul care, în scopul constituirii societăţii, au prezentat informaţii false răspund solidar pentru prejudiciile cauzate prin aceasta societăţii sau terţilor. Sînt scutiţi de repararea prejudiciilor cei care nu au ştiut sau nu au putut să ştie despre aceste nereguli.
(2) Renunţarea societăţii la dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor stabilite la alin. (1) este nulă dacă repararea prejudiciilor este necesară pentru satisfacerea intereselor creditorilor societăţii.
(3) – abrogat.
Articolul 20. Nulitatea societăţii
Societatea poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească, în condiţiile şi în modul stabilite de legislaţia în vigoare.
Capitolul III
CAPITALUL SOCIAL ŞI PATRIMONIUL SOCIETĂŢII
Articolul 21. Capitalul social
(1) Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.
(2) Mărimea capitalului social al societăţii se stabileşte de către fondatori în statut.
(3) Nu pot constitui aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile.
Articolul 22. Aporturi
(1) Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(2) Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii.
(3) În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani.
(4) În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat în capitalul social.
(5) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, pe cale oblică, vărsarea aportului şi repararea prejudiciilor.
(6) Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social.
(7) Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind transmiterea aportului nu poate fi stinsă prin compensaţie. Faţă de obiectul aportului în natură nu poate fi opus dreptul de retenţie întemeiat pe o creanţă care nu se referă la acest obiect.
(8) În cazul reducerii capitalului social al societăţii, asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aport în cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.
Articolul 23. Aportul în natură
(1) Obiect al aportului în natură poate fi orice bun aflat în circuitul civil. Bunul care face obiectul aportului în natură va fi indicat în actul de constituire.
(2) – abrogat.
(3) Actul de constituire al societăţii prevede modalitatea de aprobare a rezultatelor evaluării aportului în natură de către adunarea generală a asociaţilor.
(4) Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 24. Partea social
(1) Partea socială reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este divizibilă, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(2) Dacă actul de constituire sau hotărîrea adunării generale a asociaţilor prevede că aportul trebuie să fie mai mare decît valoarea nominală a părţii sociale, raportul dintre valoarea nominală a părţii sociale şi aport trebuie să fie acelaşi pentru toţi asociaţii.
(3) Asociatul poate deţine o singură parte socială, care nu este mai mică de un leu. Părţile sociale pot avea mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei.
(4) Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot.
(5) În cazul în care asociatul dobîndeşte partea socială sau o fracţiune din partea socială a unui alt asociat, partea socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.
(6) Actul de constituire poate limita mărimea maximă a părţii sociale a asociaţilor, însă o astfel de limitare nu poate fi stabilită faţă de un asociat anume. Dacă actul de constituire nu prevede altfel, asociaţii pot schimba coraportul între părţile sociale.
(7) Societatea eliberează asociatului care a vărsat integral aportul un certificat prin care se atestă deţinerea părţii sociale şi cuantumul acesteia.
Articolul 25. Înstrăinarea/dobîndirea părții sociale
(1) Partea socială sau o fracțiune a părții sociale poate fi înstrăinată liber persoanei afiliate asociatului, celorlalți asociați și societății, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
(11) În cazul dobîndirii părții sociale prin succesiune, succesorul dobîndește de drept calitatea de asociat de la data operării modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice dacă actul de constituire nu prevede că dobîndirea acestei calități este condiționată de acordul asociaților.
În cazul în care actul de constituire prevede că dobîndirea de către succesor a calității de asociat este condiționată de acordul asociaților, iar acordarea unei astfel de calități succesorului îi este refuzată, atunci orice asociat sau societatea sînt obligați să dobîndească partea socială a succesorului la un preț nu mai mic decît cel mai mare preț dintre prețurile oferite de asociat/asociați sau de societate și prețul determinat pe baza valorii activelor nete la data prezentării de către succesor a actului ce atestă dreptul asupra părții sociale dobîndite prin succesiune.
Valoarea activelor nete se confirmă de către un auditor. La acordul părților, prețul părții sociale va fi determinat de un evaluator. Cheltuielile pentru confirmarea valorii activelor nete de către auditor sau, după caz, cheltuielile pentru evaluare vor fi suportate de către societate.
La dobîndirea părții sociale de la succesor de către asociat/asociați sau societate, prevederile art. 24 alin. (5) și ale art. 26 alin. (2)–(6) se aplică în mod corespunzător.
(12) În cazul în care, în termen de 3 luni de la data prezentării de către succesor a actului ce atestă dreptul asupra părții sociale dobîndite prin succesiune, niciunul dintre asociați și nici societatea nu dobîndesc partea socială, succesorul dobîndește de drept calitatea de asociat, fiind în drept să solicite operarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice în conformitate cu art. 30.
(2) Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu excepţia cazului de succesiune.
(3) În cazul vînzării părţii sociale unor alte persoane decît cele menţionate la alin.(1), asociaţii au dreptul de preemţiune. În acest caz, vînzarea se face în condiţiile alin.(4)-(9).
(4) Asociatul care intenţionează să vîndă parţial sau integral partea socială transmite o ofertă scrisă administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de 15 zile de la data transmiterii.
(5) Asociaţii trebuie să-şi formuleze în scris acceptarea şi să o transmită administratorului în termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Asociatul indică mărimea fracţiunii din partea socială pe care intenţionează să o dobîndească.
(6) Dacă există mai mulţi solicitanţi, fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În cazul dezacordului dintre ei, partea socială se distribuie proporţional părţii sociale deţinute de fiecare solicitant.
(7) Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaţii sau societatea nu au cumpărat partea socială, aceasta poate fi vîndută unui terţ la un preţ nu mai mic decît cel indicat în ofertă.
(8) În cazul vînzării părții sociale sau a unei fracțiuni din aceasta fără respectarea dreptului de preemțiune conform procedurii prevăzute de prezentul articol, fiecare asociat poate exercita dreptul de preemțiune și valorifica mijloacele juridice de apărare conform art. 795 alin. (4) și (5) din Codul civil. Dispozițiile art. 7921–797 din Codul civil rămîn aplicabile în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei legi.
(9) Actul juridic de înstrăinare a părții sociale se încheie în formă scrisă.
(10) Orice clauză contrară prevederilor alin.(2)-(9) este nulă.
(11) Asociatul poate renunța la dreptul de preemțiune în raport cu o anumită vînzare de către un alt asociat, fie în cadrul adunării generale a asociaților, fie prin declarație scrisă.
Articolul 26. Dobîndirea de către societate a părţii sociale proprii
(1) Societatea poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar:
a) de la asociatul care a propus spre vînzare partea socială sau o fracţiune din ea dacă adunarea generală a asociaţilor, la cererea vînzătorului, a hotărît ca aceasta să fie dobîndită de societate;
b) de la succesorii asociatului decedat;
c) în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului;
d) în cazul excluderii asociatului din societate;
e) în conformitate cu art.38 alin.(3).
(2) Partea socială poate fi dobîndită de societate doar din contul activelor, care depăşesc mărimea capitalului social şi a altor fonduri, pe care societatea este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se facă plăţi asociaţilor.
(3) Societatea care a dobîndit o parte socială în capitalul său social nu este în drept să participe la vot la adunările generale ale asociaţilor, să primească pentru această parte socială o parte din profitul net repartizat şi să primească o parte din patrimoniul societăţii în cazul lichidării ei.
(4) Societatea este obligată să-şi micşoreze capitalul său social proporţional valorii părţii sociale dobîndite în cazul în care partea socială nu a fost înstrăinată în termen de 6 luni din momentul dobîndirii sau dacă, în acelaşi termen, societatea nu măreşte proporţional părţile sociale din contul profitului net al societăţii.
(5) Societatea nu poate procura partea socială de la asociatul său unic.
(6) Dacă societatea deţine propriile sale părţi sociale, la numărarea voturilor necesare pentru adoptarea hotărîrilor de către adunarea generală a asociaţilor se ţine cont numai de voturile care reprezintă părţile sociale ale asociaţilor.
Articolul 27. Gajarea părţii sociale
(1) Asociatul este în drept să gajeze partea socială care îi aparţine sau o fracţiune din ea altui asociat sau unui terţ. Partea socială se consideră gajată cu condiţia că dreptul creditorului gajist a fost înregistrat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul vînzării părţii sociale puse în gaj, inclusiv al achiziționării acesteia de către creditorul gajist, asociaţii şi societatea au dreptul de preemţiune la dobîndirea acesteia în condiţiile art. 25.
Articolul 271. Partea socială a soților în societate
(1) Asupra părții sociale a soților în societate dobîndite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietății comune în devălmășie dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
(2) Soțul asociatului nu poate cere divizarea părții sociale și nici primirea sa în societate, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Articolul 28. Exercitarea drepturilor codeţinătorilor părţii sociale
(1) Dacă partea socială este deținută în comun de către mai multe persoane, acestea pot să-și exercite drepturile cu privire la partea socială numai în mod unanim.
(2) Codeţinătorii răspund solidar faţă de societate pentru executarea obligaţiilor ce rezultă din faptul deţinerii părţii sociale.
(3) Dacă nu a fost desemnat un reprezentant comun al codeţinătorilor, actele juridice pe care societatea le săvîrşeşte faţă de deţinătorul părţii sociale sînt valabile chiar dacă acestea au fost săvîrşite numai faţă de unul dintre codeţinători.
Articolul 29. Urmărirea părţii sociale de către creditori
(1) Creditorii asociatului pot urmări partea socială în cazul în care creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.
(2) Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercită cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi asociaţi şi al societăţii.
Articolul 30. Înregistrarea înstrăinării/dobîndirii părții sociale
(1) Partea socială se consideră de drept a dobînditorului, în condițiile prezentei legi, de la data operării în Registrul de stat al persoanelor juridice a modificării privind înstrăinarea/dobîndirea părții sociale, fără a fi necesară modificarea în acest sens a actului de constituire al societății.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), modificarea privind înstrăinarea/dobîndirea părții sociale va fi operată în Registrul de stat al persoanelor juridice la prezentarea actului juridic de înstrăinare/dobîndire, a hotărîrii judecătorești sau certificatului de moștenitor.
Articolul 31. Capitalul de rezervă
(1) Societatea este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social.
(2) Capitalul de rezervă al societăţii poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.
(3) Capitalul de rezervă al societăţii se formează prin vărsăminte anuale din profitul net, în proporţie de cel puţin 5%, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire.
(4) Dacă valoarea activelor nete ale societăţii devine mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep.
Articolul 32. Modificarea capitalului social
(1) Capitalul social poate fi modificat prin majorare sau reducere.
(2) Modificarea capitalului social se efectuează prin modificarea actului de constituire şi înregistrarea modificării în Registrul de stat al persoanelor juridice.
Articolul 33. Majorarea capitalului social
(1) Majorarea capitalului social al societăţii se admite numai după vărsarea integrală a aporturilor subscrise.
(2) Capitalul social se va majora prin :
a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul profitului net al societăţii sau din mijloacele capitalului de rezervă şi/sau alte surse;
b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi.
(3) Majorarea capitalului social din contul vărsării unor noi aporturi se efectuează cu respectarea prevederilor art.24 alin. (6).
(31) La majorarea capitalului social, aportul în natură se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social.
(4) Înregistrarea modificărilor actului de constituire a societăţii în Registrul de stat al persoanelor juridice în cazul majorării capitalului social se efectuează după vărsarea efectivă a aporturilor.
(5) Dacă majorarea capitalului social nu a avut loc, societatea, în termen de 3 luni de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii pentru modificarea actului de constituire, va restitui asociaţilor aporturile suplimentare transmise ei. În cazul în care societatea nu a restituit aportul respectiv în termenul stabilit, aceasta este obligată la plata dobînzii prevăzute de legislaţie.
Articolul 34. Reducerea capitalului social
(1) Societatea este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege este obligată, să-şi reducă capitalul social.
(2) Capitalul social al societăţii poate fi redus prin:
a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale;
b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate.
(3) Dacă reducerea capitalului social nu este motivată de pierderi, restituirea către asociaţi a unor fracţiuni din aporturi se efectuează de către societate numai după înregistrarea de stat a modificărilor operate în actele de constituire, modificări determinate de reducerea capitalului social, dar nu mai tîrziu de 2 luni de la data înregistrării de stat.
(4) Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul stabilit de prezenta lege.
Articolul 35. Obligaţia societăţii de a reduce capitalul social
(1) Societatea este obligată să-şi reducă capitalul social dacă:
a) la expirarea a 6 luni de la data înregistrării de stat, asociaţii nu au vărsat integral aporturile subscrise;
b) la expirarea celui de-al doilea an şi a fiecărui an financiar următor, valoarea activelor nete ale societăţii este mai mică decît capitalul social şi asociaţii nu acoperă pierderile survenite.
(2) În cazurile menţionate în alin. (1), adunarea generală a asociaţilor este obligată să decidă reducerea capitalului social:
a) pînă la mărimea capitalului social efectiv vărsat;
b) pînă la valoarea activelor nete determinată în conformitate cu prevederile legale.
(3) În cazul în care, în urma reducerii valorii activelor nete, aceasta va fi sub cuantumul minim al capitalului social stabilit de prezenta lege, asociaţii sînt obligaţi să lichideze societatea dacă nu vor acoperi pierderile.
(4) Dacă, în cazurile menţionate la alin.(1), societatea nu va reduce capitalul său social, la cererea creditorilor sau a Serviciului Fiscal de Stat, ea poate fi lichidată prin hotărîre judecătorească.
Articolul 36. Obligaţia de informare a creditorilor şi de înregistrare a reducerii capitalului social
(1) În decurs de 15 zile de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii de reducere a capitalului social, societatea este obligată să înştiinţeze în scris despre aceasta toţi creditorii săi, precum şi să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a organului înregistrării de stat un aviz cu privire la reducerea capitalului social. În decurs de 2 luni de la data publicării avizului, creditorii societăţii sînt în drept să ceară de la societate garanţii suplimentare sau executarea anticipată a obligaţiilor corespunzătoare şi repararea prejudiciului, acordînd societăţii dreptul de a alege. Pretenţiile faţă de societate se înaintează în scris.
(2) Reducerea capitalului social se înregistrează la organul înregistrării de stat după expirarea termenului de 2 luni de la data publicării avizului. În cazul în care creditorii au solicitat garanţii sau au înaintat cereri de executare a obligaţiilor, reducerea capitalului social se înregistrează după acordarea garanţiilor sau după satisfacerea creanţelor creditorilor.
(3) În cererea privind înregistrarea reducerii capitalului social, administratorul dă garanţii că au fost satisfăcute sau garantate creanţele înaintate de creditori.
(4) Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorilor ca urmare a neînştiinţării acestora despre reducerea capitalului social sau a înregistrării reducerii capitalului social fără garantarea sau fără satisfacerea creanţelor înaintate de creditori.
Articolul 37. Aporturile suplimentare ale asociaţilor
(1) Actul de constituire al societăţii poate stipula că asociaţii sînt în drept să adopte hotărîre privind vărsarea aporturilor suplimentare. Hotărîrea privind vărsarea aporturilor suplimentare se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.
(2) Aporturile suplimentare se varsă proporţional mărimii părţilor sociale ale fiecărui asociat.
(3) Prin actul de constituire poate fi limitat cuantumul aporturilor suplimentare vărsate proporţional mărimii părţilor sociale.
Articolul 38. Eliberarea asociatului de obligaţia de a vărsa aportul suplimentar în capitalu social
(1) Asociatul care a vărsat integral aportul în capitalul social are dreptul să fie eliberat de obligaţia de a vărsa în capitalul social un aport suplimentar în cazul punerii la dispoziţia societăţii, în termen de o lună de la data apariţiei acestei obligaţii, a părţii sale sociale, din contul căreia se stinge obligaţia de a vărsa aportul suplimentar. Dacă asociatul nu se foloseşte de acest drept sau nu varsă aportul suplimentar în termenul stabilit, societatea poate înştiinţa asociatul, prin scrisoare recomandată, că partea lui socială se consideră pusă la dispoziţia societăţii.
(2) Societatea, în termen de o lună de la data la care partea socială a fost pusă la dispoziţia sa, este obligată să vîndă această parte socială la licitaţie publică. Vînzarea părţii sociale într-un alt mod se efectuează numai cu acordul asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale depăşesc mărimea aportului suplimentar nevărsat şi cheltuielile aferente vînzării, diferenţa se restituie asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale sînt mai mici decît mărimea aportului suplimentar nevărsat de asociat, societatea nu are dreptul să ceară de la asociat achitarea diferenţei.
(3) În cazul în care creanţa societăţii nu poate fi satisfăcută prin vînzare, partea socială trece în proprietatea societăţii. Societatea poate înstrăina partea socială din contul său.
Articolul 39. Distribuirea profitului net
(1) Societatea distribuie anual profitul net înregistrat după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Hotărîrea privind determinarea părţii profitului net care urmează a fi distribuită se adoptă de adunarea generală a asociaţilor.
(2) Profitul net se distribuie proporţional mărimii părţii sociale. Modul de distribuire a profitului net al societăţii poate fi modificat prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor, care se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.
(3) Profitul net se plăteşte asociaţilor în formă bănească, în decurs de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii privind distribuirea acestuia, dacă adunarea asociaţilor nu a stabilit un alt termen.
Articolul 40. Limitarea distribuirii sau plăţii profitului net
(1) Societatea nu este în drept să adopte hotărîre privind distribuirea profitului net între asociaţi:
a) pînă la vărsarea integrală a aporturilor;
b) dacă, în urma distribuirii profitului net, valoarea activelor nete ale societăţii va deveni mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă;
c) dacă nu au fost onorate obligațiile de plată scadente față de deținătorii de obligațiuni.
(2) Societatea nu este în drept să plătească asociaţilor profitul net a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor dacă, la momentul achitării, societatea este în stare de insolvabilitate sau poate ajunge în această stare în urma distribuirii acestuia.
(3) În cazul încetării circumstanţelor menţionate la alin.(1) şi (2), societatea este obligată să plătească asociaţilor profitul net a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor.
(4) Profitul net plătit contrar reglementărilor stabilite la alin.(1) şi (2) se restituie societăţii.
Articolul 401. Obligațiunile
(1) Societatea, în baza hotărârii adunării generale a asociaților ori la decizia asociatului unic și conform prevederilor statutului societății, poate emite obligațiuni în vederea finanțării activității sale.
(2) Emisiunea, plasarea, circulația şi anularea obligațiunilor se efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu Codul civil, cu Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, cu actele normative ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare şi cu statutul societății.
(3) Societatea emitentă de obligațiuni, pe toată durata de circulație a obligațiunilor emise, dezvăluie informația în condițiile art. 118–126 din Legea nr. 171/2012 privind piața de capital, prin publicarea pe pagina web proprie și/sau într-o publicație de circulație națională, și asigură neîntârziat, la cererea oricărui deținător de obligațiuni, accesul la acte/informații.
(4) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 171/2012 privind piața de capital, societatea este în drept să emită doar obligațiuni neconvertibile.
Articolul 41. Interdicţia de a acorda împrumuturi
Societatea nu poate acorda împrumuturi asociaţilor sau terţilor pentru procurarea părţilor sociale ale societăţii.