pentru aprobarea Metodologiei privind clasificarea stării ecologice a apei și potențialul ecologic

HOTĂRÂRE nr. 884 din 23.12.2024 · GUVERNUL · publicat 30.01.2025
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5, anexa nr. 6, anexa nr. 7, anexa nr. 8, anexa nr. 9, anexa nr. 10, anexa nr. 11, anexa nr. 12, anexa nr. 13
pe legis.md
Trimiteri: 97 legate · 17 nerezolvateMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (17)
  • art. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 21 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 22 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 23 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 24 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 1.1 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 1.1.1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 1.1.2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 1.1.5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 1.2.6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.3.4 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.3.6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.4.1 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.4.2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 1.4.3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat

UE

În temeiul art. 38 alin. (21) din Legea apelor nr. 272/2011 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr. 46-49, art. 70), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

Prezenta hotărâre transpune parțial (art. 2, pct. 21, 22, 23 și 24; pct. 1.1 și 1.3 din Anexa II; pct. 1.1.1, 1.1.2, 1.1.5, tab. 1.2, 1.2.1, 1.2.2, 1.2.5, pct. 1.2.6, 1.3, 1.3.4, 1.3.6, 1.4.1, 1.4.2 și 1.4.3 din Anexa V și Anexa VIII) Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (CELEX: 32000L0060), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 22 decembrie 2000, așa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2014/101/UE.

1. Se aprobă Metodologia privind clasificarea stării ecologice a apei și potențialul ecologic (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.

PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN

Contrasemnează:

Ministrul mediului Sergiu Lazarencu

Nr. 884. Chişinău, 23 decembrie 2024.

Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.884/2024

METODOLOGIE privind clasificarea stării ecologice a apei și potențialul ecologic

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Metodologia privind clasificarea stării ecologice a apei și potențialul ecologic (în continuare – Metodologie) stabilește următoarele aspecte de reglementare:

1.1. normele de clasificare a stării ecologice a corpurilor de apă de suprafață naturale (râuri și lacuri);

1.2. potențialul ecologic al corpurilor de apă de suprafață artificiale și puternic modificate.

2. Scopul principal al clasificării stării ecologice și potențialului ecologic al corpurilor de apă este stabilirea unei imagini de ansamblu coerente și cuprinzătoare asupra stării apelor în cadrul fiecărui district hidrografic și determinarea pentru toate corpurile de apă de suprafață a stării/potențialului ecologic.

3. Clasificarea stării/potențialului ecologic servește drept cadru pentru evaluarea și gestionarea calității ecologice a corpurilor de apă de suprafață naturale, artificiale și puternic modificate, care este parte a programelor de monitorizare a stării apelor de suprafață, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (12) lit. a) din Legea apelor nr. 272/2011.

4. În sensul prezentei Metodologii, se aplică noțiunile prevăzute la art. 2 din Legea apelor nr. 272/2011 și la pct. 3 din Regulamentul cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013, precum și următoarele noțiuni:

4.1. condiții de referință – stare în prezent sau în trecut, fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecte ecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse, corespunzând condițiilor naturale caracteristice unui tip de corp de apă;

4.2. limită de cuantificare – un multiplu definit al limitei de detecție pentru o concentrație a determinantului care poate fi rezonabil la un nivel acceptabil de acuratețe și precizie. Limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard sau un eșantion adecvat și poate fi obținută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba martor;

4.3. limită de detecție – semnal de ieșire sau valoare a concentrației peste care se poate afirma, cu un nivel de certitudine indicat, că o probă este diferită de o probă martor, neconținând respectivul determinant;

4.4. incertitudine de măsurare – valoare absolută a parametrului care caracterizează dispersia valorilor cantitative atribuite determinantului, pe baza informațiilor utilizate;

4.5. indicatori de calitate a apelor – cerințe de calitate a apelor, exprimate prin valoarea concentrației unui anumit parametru fizico-chimic, a unui grup de parametri fizico-chimici sau a unui parametru biologic care nu va fi depășit, pentru a asigura protecția sănătății omului și a mediului;

4.6. matrice – compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biotă;

4.7. nivel de fond – condiții biologice, hidromorfologice și fizico-chimice ale corpurilor de apă de suprafață, asociate cu condițiile nemodificate (nedistorsionate de activitățile antropogene);

4.8. nivel trofic – nivel ce reunește specii diferite care îndeplinesc aceeași funcție în procesul de transfer al materiei și energiei din cadrul unei biocenoze. Organismele aparținând aceleiași categorii trofice alcătuiesc un nivel trofic;

4.9. potențial ecologic bun – stare a unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial;

4.10. stare ecologică – expresie a calității structurii și a funcționării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafață, clasificată în funcție de elementele biologice, chimice și hidromorfologice caracteristice;

4.11. sit de referință – regiune specifică pe un corp de apă care este minim afectată și este reprezentativă pentru integritatea ecologică așteptată a altor regiuni de pe același corp de apă sau corpuri de apă din apropiere;

4.12. taxon al biotei – un anumit taxon acvatic în cadrul categoriei taxonomice „subîncrengătură”, „clasă” sau un echivalent al acestora.

II.

ELEMENTELE DE CALITATE ȘI NORMELE DE CLASIFICARE A STĂRII/POTENȚIALULUI ECOLOGIC AL CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ

5. Clasificarea stării ecologice și a potențialului ecologic ale corpurilor de apă de suprafață se efectuează pe baza elementelor biologice, hidromorfologice și fizico-chimice de calitate, dar și a indicatorilor de calitate incluși în acestea pentru categorii individuale de corpuri de apă, ținând cont de diverse tipuri de ape de suprafață. Evaluarea acestor elemente arată prezența condițiilor naturale, a alterărilor minore ale acestora și/sau amploarea impactului antropic și, respectiv, starea de calitate a corpurilor de apă.

6. Stabilirea stării ecologice și a potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață contribuie la obținerea unei viziuni coerente și complete asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic și contribuie la stabilirea obiectivelor de mediu și la dezvoltarea programelor de măsuri pentru protejarea și remedierea stării ecosistemelor acvatice.

7. Stabilirea stării ecologice a ecosistemelor acvatice continentale trebuie să se facă pe baza elementelor biologice de calitate, ținând cont și de indicatorii hidromorfologici, fizico-chimici și de poluanții specifici care influențează și susțin indicatorii biologici.

8. În vederea stabilirii stării ecologice a ecosistemelor acvatice continentale – râuri și lacuri naturale, precum și a celor artificiale sau puternic modificate, elementele biologice, hidromorfologice, chimice și fizico-chimice de calitate sunt prevăzute în tabelele de la anexele nr. 1 și nr. 7.

9. În baza elementelor biologice, hidromorfologice și fizico-chimice de calitate prevăzute în anexa nr. 2, se stabilesc cinci stări ecologice pentru râuri și lacuri naturale, cu următoarele caracteristici:

9.1. stare foarte bună – corpul de apă îndeplinește toate obiectivele de mediu stabilite în art. 38 din Legea apelor nr. 272/2011. Valorile elementelor biologice, hidromorfologice și fizico-chimice ale apelor de suprafață se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.2. stare bună – corpul de apă îndeplinește obiectivele de mediu pentru elementele biologice, elementele fizico-chimice sau hidromorfologice ale căror valori se caracterizează prin alterări ușoare față de valorile asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore ale funcționalității ecosistemului acvatic;

9.3. stare medie – corpul de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu pentru unul sau mai multe elemente. Valorile elementelor biologice pentru apele de suprafață deviază moderat de la valorile asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.4. stare slabă – corpul de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu pentru mai multe elemente. Există alterări majore ale elementelor biologice, comunitățile biologice relevante diferă substanțial față de cele asociate zonelor nemodificate sau cu alterări antropice minore;

9.5. stare foarte slabă – corpul de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu pentru toate elementele. Există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un număr mare de comunități biologice relevante sunt absente față de cele prezente în zonele nemodificate sau cu alterări antropice minore.

10. Clasificarea stării ecologice a unui corp de apă de suprafață implică atribuirea acestuia la una dintre cele cinci clase de calitate a apelor de suprafață: clasa I (foarte bună), clasa a II-a (bună), clasa a III-a (poluată moderat), clasa a IV-a (poluată) și clasa a V-a (foarte poluată), stipulate în Regulamentul cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013.

11. Elementele biologice, hidromorfologice și fizico-chimice de calitate ale stării ecologice pentru fiecare categorie de apă de suprafață sunt indicate în tabelele 2 și 3 din anexa nr. 2.

12. Corpurile de apă artificiale sau puternic modificate sunt considerate a fi corpuri de apă de suprafață care, datorită modificărilor elementelor hidromorfologice, rezultate în urma activităților umane, și-au schimbat substanțial caracterul lor natural.

13. Clasificarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate se efectuează în baza a cinci categorii de potențial ecologic.

14. Elementele biologice, hidromorfologice și fizico-chimice de calitate ale potențialului ecologic pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate sunt indicate în tabelul 4 din anexa nr. 2.

III.

PROCEDURA DE STABILIRE A STĂRII/

POTENȚIALULUI ECOLOGIC AL CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ

15. Clasificarea stării/potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață se realizează în funcție de relația dintre elementele biologice, hidromorfologice și fizico-chimice de calitate, care sunt prezentate în figurile 1 și 2 din anexa nr. 3.

16. O abordare comparabilă pentru corpurile de apă puternic modificate și corpurile de apă artificiale este prezentată în figura 2 din anexa nr. 3. Condițiile de referință ale acestor corpuri de apă depind, în principal, de modificările hidromorfologice necesare pentru a menține utilizările enumerate la art. 381 alin. (2) din Legea apelor nr. 272/2011.

17. Pentru caracterizarea potențialului ecologic la nivel de corp de apă, evaluarea ecosistemelor acvatice din corpurile de apă artificiale sau puternic modificate se efectuează după elementele de calitate hidromorfologice și se stabilesc cinci clase de potențial ecologic: maxim, bun, moderat, slab și foarte slab.

18. Pentru evaluarea corpurilor de apă puternic modificate și artificiale după elementele de calitate biologice și fizico-chimice se utilizează trei clase de potențial ecologic: maxim, bun și moderat.

19. Condiția de bază în determinarea stării ecologice a unui corp de apă este cunoașterea valorilor elementelor biologice de calitate. Elemente biologice de calitate sunt: fitoplanctonul, bacterioplanctonul, zooplanctonul, macrofitele, fitobentosul, fauna de nevertebrate bentonice și fauna piscicolă (ihtiofauna). Pentru a putea compara și clasifica rezultatele sistemelor de monitorizare biologică, se consideră necesar ca valorile parametrilor biologici să fie exprimate în indici de calitate ecologică.

20. Indicii de calitate ecologică reprezintă relația dintre valorile parametrilor biologici și fizico-chimici obținuți pentru un anumit corp de apă de suprafață și valorile acestor parametri în condițiile de referință aplicabile corpului respectiv. Indicele este exprimat ca valoare numerică între 0 – echivalent cu starea ecologică foarte slabă și 1 – echivalent cu starea ecologică foarte bună.

21. Clasificarea stării ecologice trebuie să se bazeze pe indicii de calitate ecologică, care derivă din valorile calității biologice, în conformitate cu schema din figura 3 din anexa nr. 3.

22. Valorile elementelor hidromorfologice de calitate trebuie luate în considerare la atribuirea corpurilor de apă la clasa de stare ecologică foarte bună și la clasa potențialului ecologic maxim. Pentru celelalte clase de stare/potențial ecologic, este necesar ca elementele hidromorfologice de calitate să atingă condițiile valorilor specificate în tabelele 1-4 din anexa nr. 2 pentru susținerea valorilor elementelor biologice de calitate.

23. Atribuirea corpurilor de apă la clasele de stare/potențial ecologic bun, moderat, slab sau foarte slab se poate face pe baza rezultatelor monitorizării elementelor biologice de calitate și, de asemenea, în cazul stării/potențialului ecologic bun în baza evaluării elementelor fizico-chimice de calitate.

24. Dacă sunt atinse valorile elementului biologic de calitate relevante pentru starea/potențialul ecologic bun, moderat, slab sau foarte slab, atunci starea elementelor hidromorfologice de calitate trebuie să fie în conformitate cu acele valori care nu vor afecta clasificarea stării/potențialului ecologic.

25. Valorile elementelor fizico-chimice de calitate condiționează doar atribuirea corpurilor de apă la clasele de stare ecologică foarte bună și bună și la clasele de potențial ecologic maxim și bun. Pentru celelalte clase de stare/potențial ecologic, elementele fizico-chimice trebuie să aibă condiții compatibile cu atingerea valorilor specificate în tabelele 1-4 din anexa nr. 2 pentru susținerea valorilor elementelor biologice de calitate și nu influențează clasificarea stării sau a potențialului unui corp de apă.

26. Atribuirea corpurilor de apă la o stare ecologică sau un potențial ecologic moderat, slab sau foarte slab se poate face pe baza rezultatelor monitorizării elementelor biologice de calitate.

27. Dacă sunt atinse valorile elementului biologic de calitate, relevante pentru starea/potențialul ecologic moderat, slab sau foarte slab, atunci starea elementelor fizico-chimice trebuie să fie în conformitate cu acele valori care nu vor afecta clasificarea stării/potențialului ecologic.

28. Dacă rezultatele monitorizării biologice și condițiile fizico-chimice generale se înscriu în limitele prevăzute pentru starea/potențialul ecologic bun, starea sau potențialul corpului de apă va fi bun. Dacă unul sau mai mulți indicatori fizico-chimici sau poluanți specifici nu îndeplinesc condițiile prevăzute pentru starea/potențialul ecologic bun, chiar dacă elementele biologice corespund condițiilor de referință, starea sau potențialul corpului de apă vor fi moderate.

29. Dacă valorile elementelor biologice de calitate reflectă deviații majore față de valorile înregistrate în condiții nemodificate pe un corp de apă încadrat într-un tip similar, corpul de apă va fi caracterizat de o stare ecologică sau un potențial ecologic slab. În cazul stării sau potențialului ecologic slab, valorile elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice vor fi utilizate pentru evaluarea categoriei de calitate.

30. Starea sau potențialul ecologic foarte slab sunt evidențiate de valori ale elementelor biologice de calitate, care reprezintă modificări severe față de valorile specifice tipului de apă similar nemodificat. Decizia dacă un corp de apă va fi sau nu încadrat în clasa stării foarte slabe sau a potențialului ecologic foarte slab este impusă de condițiile biologice și influența nesemnificativă a condițiilor fizico-chimice sau hidromorfologice asupra calității biologice.

IV.

PROCEDURA DE STABILIRE A STANDARDELOR DE CALITATE BIOLOGICĂ, CHIMICĂ ȘI FIZICO-

CHIMICĂ PENTRU EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ

31. Substanțele prioritare nu sunt incluse în evaluarea stării ecologice, dar sunt relevante pentru evaluarea stării chimice a corpurilor de apă.

32. Trecerea substanțelor prioritare pentru care au fost stabilite standarde de calitate de mediu, de la evaluarea stării ecologice la evaluarea stării chimice nu compromite starea bună a unui corp de apă, deoarece pentru o stare bună, atât starea ecologică, cât și starea chimică trebuie să fie bună.

33. În cazurile în care în urma monitorizării biologice s-au constatat efecte negative asupra indicatorilor biologici, datorită poluării cu substanțe prioritare, aceste efecte vor fi luate în considerare.

34. Pentru determinarea standardelor de calitate de mediu pentru poluanții enumerați la pct. 1-9 din anexa nr. 4, în scopul protecției biotei acvatice, trebuie să se acționeze în conformitate cu prevederile care urmează în acest capitol. Standardele se stabilesc pentru apă, sedimente sau biotă.

35. Dacă este posibil, atât datele de toxicitate acută, cât și cele de toxicitate cronică trebuie să fie obținute pentru taxonii stabiliți mai jos, care sunt importanți pentru tipul de corp de apă respectiv, cât și pentru orice taxon acvatic pentru care sunt date disponibile. Setul de bază al taxonilor constă din:

35.1. alge și/sau macrofite;

35.2. nevertebrate planctonice sau bentonice reprezentative;

35.3. pești la etapele ontogenezei timpurii.

36. Pentru stabilirea unei concentrații medii maxime anuale, se aplică următoarea procedură:

36.1. se stabilesc factori de siguranță corespunzători în fiecare caz, în funcție de natura și calitatea datelor disponibile și de indicațiile tehnice privind evaluarea riscului pentru noile substanțe notificate și evaluarea riscului pentru substanțele existente și factorii de siguranță prevăzuți în tabelul 1 din anexa nr. 5;

36.2. acolo unde datele despre persistență și bioacumulare sunt disponibile, acestea trebuie să fie luate în considerare la determinarea valorii standard finale;

36.3. valoarea/valorile standard trebuie să fie comparată/comparate cu orice rezultat din studiile de teren. Acolo unde apar anomalii, pentru a permite să se calculeze un factor de siguranță mult mai precis, trebuie să fie revizuite determinările prin investigații ecotoxicologice sau printr-o monitorizare științifică complexă a funcționării ecosistemului;

36.4. valoarea/valorile standard determinate trebuie să fie supuse în mod egal revizuirii de către alți specialiști și trebuie să fie prezentate publicului pentru consultare, inclusiv pentru a permite să fie calculat un factor de siguranță mai precis.

37. Stabilirea stării chimice a ecosistemelor acvatice continentale (râuri și lacuri), naturale și artificiale sau puternic modificate, se face în baza investigațiilor complexe, conform standardelor de calitate în sistemul apă – suspensii – sedimente subacvatice – hidrobionți și a parametrilor hidromorfologici.

38. Se stabilesc două stări chimice pentru corpurile de apă de suprafață:

38.1. starea chimică bună – starea chimică necesară pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite în art. 38 din Legea apelor nr. 272/2011, și anume starea chimică a unui corp de apă de suprafață pentru care valorile concentrațiilor de poluanți nu depășesc standardele de calitate a mediului prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013;

38.2. starea chimică nefavorabilă – starea chimică a unui corp de apă de suprafață pentru care valorile concentrațiilor de poluanți depășesc standardele de calitate ale mediului.

39. Standardele de calitate pentru corpurile de apă de suprafață sunt prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013.

40. Standardele de calitate pentru sedimente se referă la sedimente cu conținut standard de 10% materie organică, care sunt prevăzute în tabelul 2 din anexa nr. 5.

41. Standardele de calitate pentru hidrobionți (alge, nevertebrate, pești) trebuie să nu depășească concentrația maximă admisibilă sau media multianuală de bioconcentrare pentru indicatorul respectiv.

42. Pentru alte substanțe decât cele prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013 sau pentru substanțele pentru care nu sunt prevăzute standarde de calitate, starea chimică trebuie să se stabilească în conformitate cu prevederile Metodologiei privind analiza presiunilor și evaluarea riscurilor antropice în cadrul districtelor hidrografice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 657/2024.

43. Starea chimică bună se atinge în cazul în care toți indicatorii de calitate care caracterizează starea chimică se încadrează în standardele de calitate pentru apă, sedimente sau biotă. Obiectivele de calitate pentru apă, sedimente și biotă sunt prevăzute în tabelul 3 din anexa nr. 5.

44. Evaluarea încadrării în clasele de calitate, în scopul stabilirii calității apei, se efectuează din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic. Valorile-limită ale parametrilor hidrobiologici și microbiologici sunt prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013.

45. Cerințele de calitate pentru elementele de calitate chimice și fizico-chimice prevăzute în anexa nr. 6 asigură încadrarea în cele cinci stări ecologice și atingerea valorilor elementelor biologice de calitate aferente fiecărei stări.

46. Evaluarea elementelor chimice și fizico-chimice de calitate, pe baza cerințelor de calitate prevăzute în tabelele din anexa nr. 6, se face în sprijinul procesului de stabilire a stării ecologice a diferitelor tipuri de ecosisteme acvatice, naturale sau artificiale.

47. În procesul de stabilire a stării ecologice sau a potențialului ecologic a ecosistemelor acvatice, naturale sau artificiale, evaluarea elementelor biologice se efectuează pe baza indicilor specifici pentru râuri și lacuri, precum și prin calcularea indicelui saprobic.

48. Indicele saprobic reflectă impactul presiunilor poluării organice. Valoarea indicelui saprobic este determinată de componența speciilor și parametrii cantitativi ai comunităților de hidrobionți, care depind de condițiile hidrochimice, inclusiv de schimbările climatice vizibile pe parcursul anului sau sezoniere.

49. Aprecierea statutului trofic care reprezintă una dintre caracteristicile de bază ale funcționării ecosistemelor acvatice se efectuează în baza parametrilor cantitativi și funcționali ai speciilor de hidrobionți, reflectând, într-un mod adecvat, nivelul de eutrofizare a corpurilor de apă de suprafață naturale.

50. Starea de eutrofizare a corpurilor de apă de suprafață reprezintă poluarea apelor curgătoare, dar mai ales a celor stătătoare, cu nutrienți, care conduce la o perturbare nedorită a echilibrului ecosistemelor acvatice și asupra calității apei.

51. Clasificarea corpurilor de apă de suprafață în diferite categorii de troficitate se efectuează prin stabilirea a cinci grade de troficitate pentru râuri și lacuri, în special, astfel corespunzându-le celor cinci stări ecologice: oligotrofă, mezotrofă, eutrofă, politrofă și hipertrofă. Cerințele de calitate pentru clasificarea corpurilor de apă de suprafață în diferite grade de troficitate sunt prevăzute în anexa nr. 6.

52. Stabilirea stării de calitate a diferitelor categorii de ape se face numai pe baza indicatorilor de calitate corelați cu utilizările diferite ale apei, prevăzuți în anexa nr. 7.

53. Dinamica elementelor chimice de calitate din grupa „Salinitate” (ionii de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, hidrocarbonați, sulfați, cloruri) și raportul între acestea este destul de stabil, fiind, în mare parte, de origine naturală. Schimbarea acestui raport denotă metamorfozarea apelor, provocată de poluarea puternică sau de schimbarea parametrilor hidromorfologici în urma activității umane.

54. Acolo unde poluarea chimică provoacă deteriorarea stării ecologice în lipsa modificărilor hidromorfologice, trebuie să se stabilească sursa poluantului/poluanților în vederea acționării pentru reducerea impactului evidențiat de depășirea standardului de calitate.

55. Indicatorii microbiologici și hidrobiologici prevăzuți în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013, se vor analiza numai în cazul apelor brute destinate potabilizării, al apelor de îmbăiere și al apelor transfrontaliere; evaluarea calității acestor ape se va efectua în conformitate cu standardele de calitate prevăzute pentru aceste utilizări ale apei.

V.

MONITORIZAREA STĂRII ECOLOGICE ȘI CHIMICE A CORPURILOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ

56. Rețeaua de monitorizare a apelor de suprafață este stabilită în conformitate cu prevederile din secțiunea a 3-a a capitolului II din Regulamentul privind monitorizarea și evidența sistematică a stării apelor de suprafață și a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 932/2013. Rețeaua de monitorizare este astfel concepută încât să ofere o privire de ansamblu coerentă și completă asupra stării ecologice și chimice din fiecare district hidrografic și să permită clasificarea corpurilor de apă în cinci clase de stare ecologică, conform definițiilor normative din tabelul 1 din anexa nr. 2.

57. Programele de monitorizare a corpurilor de apă de suprafață vor cuprinde monitorizarea stării ecologice și chimice, precum și a potențialului ecologic și se vor elabora în conformitate cu cerințele prevederilor din art. 13 alin. (12) lit. a) din Legea apelor nr. 272/2011.

58. Se stabilește un program de monitorizare de supraveghere și un program de monitoring operațional, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind monitorizarea și evidența sistematică a stării apelor de suprafață și a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 932/2013. În cazurile de poluare accidentală, pentru luarea deciziilor prompte, în scopul protecției calității resurselor de apă și prevenirii situațiilor de urgență, se efectuează monitorizarea de investigare care furnizează informații suplimentare cu privire la starea corpurilor de apă, care nu pot fi obținute prin intermediul monitoringului operațional.

59. În cadrul sistemului stabilit trebuie monitorizați parametrii care sunt indicatori ai stării fiecărui element de calitate important.

60. Pentru selectarea parametrilor pentru elementele biologice de calitate, trebuie identificat nivelul taxonilor, cerut corespunzător pentru atingerea nivelului de certitudine și precizie, necesar pentru clasificarea elementelor de calitate.

61. Limitele maxime admisibile reflectă condițiile naturale de referință sau concentrațiile de fond.

62. În situația substanțelor toxice (sintetice) se adoptă limita de detecție a metodei de analiză sau pragul minim posibil de interes în activitatea de monitorizare.

63. În cazul substanțelor de proveniență naturală, inclusiv metale grele, condiția de referință se referă la fondul natural care se stabilește în cadrul bazinului hidrografic pentru fiecare secțiune de referință din cadrul rețelei bazinale de monitorizare.

64. Valorile estimative ale nivelurilor de fiabilitate și precizie ale rezultatelor obținute pe baza programelor de monitorizare sunt indicate în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice.

65. Metodele utilizate pentru monitorizarea parametrilor-tip se vor conforma standardelor internaționale specificate la anexa nr. 8 sau altor standarde naționale sau internaționale, care asigură furnizarea de date de calitate științifică și comparabilitatea echivalentă.

66. Controlul de monitorizare se efectuează cu o frecvență suficientă pentru a permite evaluarea stării/potențialului ecologic pentru fiecare corp de apă de suprafață, astfel încât să se realizeze un nivel acceptabil de certitudine și precizie.

67. Evaluarea fiabilității și preciziei atinse de sistemul de monitorizare utilizat este indicată în planul de gestionare a districtului hidrografic.

VI.

STABILIREA CONDIȚIILOR DE REFERINȚĂ SPECIFICE PENTRU TIPURILE DE CORPURI DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ

68. În vederea stabilirii măsurilor pentru atingerea stării bune a apelor se vor identifica amplasamentul și limitele corpurilor de apă de suprafață și se va realiza o caracterizare inițială a tuturor acestor corpuri, în conformitate cu Metodologia privind identificarea, delimitarea și clasificarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 881/2013.

69. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață se stabilesc condiții fizico-chimice și hidromorfologice specifice, care reprezintă valorile elementelor fizico-chimice și hidromorfologice de calitate menționate în tabelul 1 din anexa nr. 1 pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul corespunzător din anexa nr. 2.

70. Se stabilesc condiții de referință biologice specifice, reprezentând valorile elementelor biologice de calitate menționate în tabelul 1 din anexa nr. 1 pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul corespunzător din anexa nr. 2.

71. La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafață puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic maxim definit în tabelul 4 din anexa nr. 2. Valorile potențialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare șase ani.

72. Condițiile specifice tipului de corp de apă de suprafață pentru scopurile menționate la pct. 69, 70 și 71 și condițiile de referință biologice specifice tipului de corp de apă de suprafață se pot baza fie pe așezarea în spațiu, fie pe modelare, fie pot fi derivate, folosind o combinație a acestor metode. Acolo unde nu este posibil să se folosească aceste metode, se stabilesc astfel de condiții pe bază de studii.

73. Pentru definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentrațiile anumitor poluanți sintetici, limitele de detecție sunt cele care pot fi obținute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul când au fost stabilite condițiile specifice fiecărui tip de corp de apă de suprafață.

74. Pentru condițiile biologice de referință specifice tipului de corp de apă de suprafață bazate pe așezarea în spațiu, se va dezvolta o rețea de referință pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață. Rețeaua trebuie să conțină un număr suficient de amplasamente cu stare foarte bună, pentru a furniza un nivel suficient de certitudine pentru valorile corespunzătoare condițiilor de referință, având dată variabilitatea valorilor elementelor de calitate corespunzătoare stării ecologice foarte bune pentru tipul de corp de apă de suprafață și tehnicilor de modelare care trebuie aplicate conform prevederilor de la pct. 75.

75. Condițiile de referință biologice specifice tipului de corp de apă de suprafață bazate pe modelare pot fi derivate folosind fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele trebuie să folosească date istorice, paleoecologice și alte date disponibile care oferă un nivel suficient de certitudine pentru valorile condițiilor de referință pentru a asigura că acele condiții, astfel derivate, sunt corespunzătoare și valabile pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață. Acolo unde nu este posibilă utilizarea acestor metode, se stabilesc condiții de referință la recomandarea experților.

76. Dacă este imposibilă stabilirea unor condiții corespunzătoare de referință specifice tipului de corp de apă de suprafață pentru un element de calitate într-un tip de corp de apă de suprafață, datorită gradului mare de variabilitate a acelui element, înregistrat nu doar ca rezultat al variațiilor sezoniere, atunci acel element poate fi exclus din evaluarea stării ecologice pentru acel tip de corp de apă de suprafață. În astfel de circumstanțe, motivele pentru excluderea acelui element de calitate vor fi prezentate în planul de gestionare a districtului hidrografic.

VII.

PRINCIPII DE STABILIRE A CONDIȚIILOR DE REFERINȚĂ

77. Condițiile de referință reprezintă o stare, în prezent sau în trecut, care corespunde condițiilor naturale sau cazurilor cu un foarte redus impact antropic provenit din industrie, urbanizare, agricultură și nu prezintă modificări, sau prezintă modificări minore ale caracteristicilor fizico-chimice, hidromorfologice și biologice.

78. Potențialul ecologic maxim, drept condiție de referință pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, are scopul de a descrie cea mai bună aproximare a unui ecosistem acvatic natural, care ar putea fi atinsă ținând cont de caracteristicile hidromorfologice care nu pot fi modificate fără efecte adverse semnificative asupra utilizării specificate sau asupra mediului mai larg.

79. Obiectivele de referință urmărite prin clasificarea calității apei sunt următoarele:

79.1. abordarea integrată a evaluării calității apei din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic;

79.2. coroborarea datelor de calitate a apei cu cele specifice sedimentelor și biotei.

80. Siturile de referință vor fi selectate cele mai reprezentative, deoarece vor fi folosite ca etalon la evaluarea altor situri. Siturile de referință corespund amplasamentelor la care influența antropică este sub 10%.

81. O cerință de bază pentru siturile de referință este ca acestea să fie minim modificate, să fie reprezentative pentru regiunea și tipul de corpuri de apă luate în considerare și să prezinte intervalele naturale ale variației biologice.

82. Un sit de referință se poate stabili doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

82.1. impactul poluanților este minim, compatibil cu cel din situațiile naturale;

82.2. vegetația naturală adiacentă este adecvată tipului de corp de apă de suprafață și localizării geografice a cursului de apă;

82.3. nu există nicio afectare a biotei indigene prin introducerea de specii de pești, crustacee, moluște și alte specii de plante și animale;

82.4. pescuitul se desfășoară în limitele care permit menținerea structurii, a productivității, a funcțiilor și a diversității ecosistemului acvatic.

83. Tipurile specifice de impact care pot afecta siturile de referință sunt: absența deversării apelor uzate, absența barajelor, debitul și viteza apei neafectate de captarea apei, lipsa surselor punctuale de poluare, modelele nealterate de utilizare a terenurilor din cauza așezărilor și activităților agricole, de recreere.

84. Pentru stabilirea stării de referință specifice tipului corpurilor de apă de suprafață se vor utiliza următoarele mijloace și metode:

84.1. criteriile stipulate în anexele nr. 9 și nr. 10, pentru stabilirea criteriilor de deteriorare pe baza factorilor de stres care afectează elementele hidromorfologice și fizico-chimice de calitate care susțin comunitățile biologice;

84.2. studiul cartografic și seturile de date în procesul de screening, pentru a stabili dacă există situri care îndeplinesc criteriile stipulate la pct. 82 în districtele hidrografice;

84.3. metodele spațiale, dacă siturile sunt reprezentative;

84.4. metodele alternative, dacă siturile nu sunt reprezentative, prin selectarea metodei condițiilor excelente, a modelelor și a datelor din bazine hidrografice similare (prin analogie).

VIII.

STABILIREA CONDIȚIILOR DE REFERINȚĂ ȘI A LIMITELOR CLASELOR DE STARE ECOLOGICĂ

85. Stabilirea condițiilor de referință și stabilirea limitelor claselor de calitate ecologică sunt strâns legate între ele. Pentru a stabili granița dintre starea ecologică foarte bună și starea ecologică bună este necesară identificarea condițiilor care reprezintă perturbări antropice minore. Pentru a stabili granița dintre starea ecologică bună și cea moderată este necesar să se identifice condițiile corespunzătoare unor perturbări antropice ușoare.

86. Condițiile de referință și limitele claselor de stare ecologică trebuie stabilite pentru toate tipurile de corpuri de apă de suprafață și pentru toate elementele de calitate relevante. Pentru a stabili condițiile de referință și limitele claselor de stare ecologică trebuie parcurși o serie de pași concreți care sunt prezentați schematic la figura 1 din anexa nr. 11.

87. Sistemele de clasificare sunt comparate în cadrul exercițiului de intercalibrare, iar rezultatul acestuia va fi folosit pentru a stabili limitele de clasă. Procesul de intercalibrare este strâns legat de procesul de stabilire a condițiilor de referință și a limitelor clasei de calitate.

88. Criteriile ecologice sunt testul definitiv al stării ecologice foarte bune. Utilizarea criteriilor ecologice, în combinație cu criteriile de presiune, este cea mai eficientă modalitate de examinare a potențialelor situri de referință, valori de referință sau pentru a obține o evaluare preliminară a stării apelor.

89. Pentru a identifica siturile sau valorile care reprezintă condiții potențiale de referință, cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor este utilizarea criteriilor de presiune. Comunitatea de referință este definită ca comunitatea biologică unde nu există nicio perturbare antropică sau este doar una neesențială. După identificarea siturilor sau a valorilor de referință, elementele de calitate biologice trebuie utilizate pentru a corobora starea ecologică foarte bună.

90. Determinarea claselor de stare ecologică în conformitate cu criteriile ecologice și cele de presiune este reprezentată schematic la figura 1 din anexa nr. 12, care include următoarele obiective:

90.1. determinarea potențialelor situri de referință sau valori de referință și stabilirea limitelor de clasă între starea ecologică foarte bună și starea ecologică bună;

90.2. determinarea siturilor potențiale pentru rețeaua de intercalibrare;

90.3. identificarea corpurilor de apă de suprafață expuse riscului de a nu atinge obiectivele de mediu.

91. În scopul estimării valorilor elementelor biologice de calitate specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafață sau pentru corpurile de apă de suprafață puternic modificate sau artificiale se stabilesc sisteme de monitorizare. Pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, raportarea la starea ecologică trebuie să fie percepută ca fiind referitoare la potențialul ecologic. Astfel de sisteme de monitorizare pot utiliza anumite specii sau grupe de specii care sunt reprezentative pentru elementele de calitate în ansamblu.

92. Pentru asigurarea comparabilității unor astfel de sisteme de monitorizare, rezultatele obținute prin aplicarea sistemelor respective utilizate trebuie să fie exprimate ca indici de calitate ecologică, în scopul clasificării stării ecologice. Acești indici reprezintă relația specificată la pct. 20.

93. Scara indicilor de calitate ecologică pentru sistemul de monitorizare corespunzător fiecărei categorii de apă de suprafață trebuie împărțită în cinci clase, în intervalul de la starea ecologică foarte bună la starea ecologică foarte slabă, așa cum au fost definite la anexa nr. 2, prin asocierea unei valori numerice fiecărei limite între clase. Valoarea limitei dintre clasele de stare foarte bună și stare bună, precum și valoarea limitei între starea bună și cea moderată trebuie să fie stabilite prin exercițiul de intercalibrare.

94. Comitetele districtelor bazinelor hidrografice facilitează exercițiul de intercalibrare, pentru a asigura stabilirea coerentă a delimitărilor între clasele de stare ecologică, în conformitate cu definițiile normative de la anexa nr. 2, și pentru a asigura comparabilitatea cu statele vecine.

95. În cadrul acestui exercițiu, comitetele districtelor bazinelor hidrografice facilitează schimbul de informații, în conformitate cu prevederile art. 59 din Legea apelor nr. 272/2011, care duce la identificarea unei serii de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul țării.

96. Siturile formează o rețea de intercalibrare care cuprinde siturile selectate dintr-o serie de mai multe tipuri de corpuri de apă de suprafață prezente în fiecare ecoregiune. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață selectat, rețeaua cuprinde cel puțin două situri care corespund limitei dintre definițiile normative ale stării foarte bune și ale stării bune și cel puțin două situri care corespund limitei dintre definițiile normative ale stării bune și ale celei moderate. Siturile sunt selectate cu avizul experților, pe baza unor inspecții complexe și a oricăror informații disponibile.

97. Fiecare sistem de monitorizare se aplică acelor situri din rețeaua de intercalibrare care se află în ecoregiune și care, în același timp, aparțin tipului de corpuri de apă de suprafață pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerințele prezentei Metodologii. Rezultatele acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase de stare ecologică în fiecare sistem de monitorizare.

98. Rezultatele exercițiului de intercalibrare și valorile pentru clasificările sistemului de monitorizare stabilite în conformitate cu pct. 92-97 și destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei Metodologii sunt publicate în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

99. Valorile de referință a indicatorilor specifici vor fi modificate și completate pe măsura identificării de noi indicatori și vor fi revizuite o dată la șase ani.

IX.

METODE DE DETERMINARE A CONDIȚIILOR DE REFERINȚĂ

100. Indiferent de metoda utilizată pentru a stabili condiția de referință, este important să se estimeze erorile care sunt asociate în mod inerent cu metoda utilizată și modul în care nivelurile de incertitudine se raportează la elemente specifice de calitate.

101. Este necesar de a se stabili o procedură de validare națională a erorilor, care va fi descrisă în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

102. Erorile pot fi legate intrinsec de diferite elemente de calitate, iar diferitele metode utilizate pentru a stabili condițiile de referință pot varia ca sensibilitate și precizie.

103. Sursele de incertitudine în calitatea biologică monitorizată se încadrează în următoarele categorii:

103.1. erori de eșantionare legate de variația spațială naturală. În cadrul fiecărui sit/corp de apă va exista eterogenitate spațială în microhabitate. Aceasta denotă că bogăția și compoziția taxonomică vor varia între probele prelevate în aceeași perioadă;

103.2. erori în procesul de eșantionare. La sortarea materialului într-o nouă probă și la identificarea taxonilor, unii taxoni pot fi omiși sau identificați greșit. Acest lucru poate duce la subestimarea valorii indecelui de calitate ecologică pentru numărul de taxoni de pe sit;

103.3. erori analitice. Pentru elementele de calitate chimică, erorile asociate cu diferite tehnici analitice pot varia pentru aceeași substanță;

103.4. erori privind variația temporală naturală. Taxonii prezenți la un sit vor varia în mod natural în timp.

104. Indicatorii utilizați la stabilirea condițiilor de referință și clasificarea lor ulterioară trebuie să permită ca impacturile presiunilor semnificative să fie detectate și înregistrate în mod fiabil.

105. Selecția indicatorilor va fi un proces interactiv, care necesită luarea în considerare a următorilor factori:

105.1. relevanța – un indicator ar trebui să indice starea elementului de calitate, precum și să fie capabil să indice efectele presiunilor, și să reprezinte răspunsul elementului de calitate la presiuni;

105.2. reactivitatea – diferiți indicatori pot fi sensibili la diferite presiuni. Utilizarea unor indicatori diferiți pentru același element de calitate poate fi adecvată în funcție de presiunile care afectează un corp de apă de suprafață;

105.3. gama de sensibilitate – indicatorii pot detecta efecte într-un interval de presiuni, dar ating răspunsul lor maxim la un nivel scăzut de presiune. Poate fi necesar să se utilizeze un set de indicatori pentru clasele inferioare și altul pentru clasele superioare;

105.4. capacitatea de a estima valori de referință – valorile pentru unii indicatori pot fi estimate mai ușor decât pentru alții. Acolo unde nu există situri în starea de referință, alte opțiuni pot fi împrumutarea siturilor din regiuni sau state învecinate, utilizarea datelor istorice, modelarea sau recomandarea experților pentru a estima condițiile de referință pentru unii indicatori;

105.5. variabilitatea – indicatorii a căror variabilitate naturală este mare și sunt înțeleși insuficient sunt probabil nepotriviți. Indicatorii măsurați prin metode care produc erori mari de eșantionare și analiză sau pentru care dimensiunea erorilor de eșantionare și analiză nu a fost cuantificată sunt, de asemenea, inadecvați;

105.6. încrederea – indicatorii trebuie selectați astfel încât să existe o încredere și o precizie bună și demonstrabilă în clasificarea stării ecologice. Dacă încrederea este scăzută, intervalul de incertitudine în valoarea elementului de calitate poate cuprinde granițele mai multor clase sau ale tuturor claselor. Astfel se vor obține rezultate ale alocărilor aleatorii ale claselor de stare și ale indicatorilor falși, precum că starea ecologică s-a schimbat.

106. Dacă riscul de clasificare greșită este prea mare, se poate utiliza mai mult de un indicator pentru a estima valoarea elementului de calitate. În astfel de cazuri, numărul de indicatori și mijloacele prin care datele pentru aceștia sunt combinate ar trebui să fie astfel încât să atingă gradul de încredere necesar pentru estimarea elementului de calitate.

107. Procesul de evaluare a stării ecologice a corpurilor de apă în baza integrării tuturor elementelor de calitate trebuie să implice atât analiza și interpretarea datelor de monitorizare, cât și rezultatele studiilor de cercetare conexe, actuale și viitoare, în vederea obținerii unei imagini cât mai complete și precise asupra stării apelor.

108. Determinarea indicatorilor hidromorfologici pentru cursurile de apă se aplică pentru fiecare corp de apă în parte în conformitate cu Metodologia privind identificarea modificărilor hidromorfologice, monitorizarea și evaluarea corpurilor de apă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 709/2024. Este necesar a se ține seama de faptul că majoritatea indicatorilor de calitate hidromorfologici sunt definiți în funcție de presiunile hidromorfologice.

109. Sistemul de evaluare și clasificare a stării cursurilor de apă din punctul de vedere al caracteristicilor hidromorfologice se bazează pe un sistem de notare cu scoruri și un sistem de clasificare în cinci clase.

110. Pentru fiecare indicator condițiile de referință/naturale sau ușor modificate sunt atribuite la clasa I, pentru care scorurile caracteristice grupelor de indicatori, precum regimul hidrologic, continuitatea râului și condițiile morfologice trebuie să fie foarte bune. Pentru celelalte situații, clasele a II-a – a V-a, scorul este mai mic în funcție de severitatea presiunilor antropice. În abordarea privind stabilirea stării de referință se consideră că starea de referință trebuie să reprezinte regimul hidrologic natural și morfologia albiei naturale a râului.

111. La stabilirea condițiilor de referință pentru corpurile de apă (lacurile naturale), inclusiv cele naturale puternic modificate, și corpurile de apă (lacurile de acumulare), abordarea va fi diferită.

112. Condițiile de referință pentru lacurile naturale și cele naturale puternic modificate vor fi reprezentate de situația în care nu există presiuni semnificative care să afecteze bilanțul natural al apei și nivelul apei în lac.

113. Pentru lacurile de acumulare, condițiile de referință pentru toate elementele ce caracterizează această categorie de corpuri de apă vor corespunde parametrilor de proiectare în regim normal de exploatare la prima umplere a lacului la nivelul normal de retenție. Valorile parametrilor hidrologici și morfologici ce corespund regimului normal de exploatare reprezintă valori de referință față de care se va analiza gradul de îndepărtare/alterare a caracteristicilor hidromorfologice pentru lacurile de acumulare.

114. Elemente hidromorfologice și indicii utilizați pentru evaluarea stării/potențialului ecologic pentru râuri și lacuri sunt prezentați în tabelele 1 și 2 din anexa nr. 13.

115. Criteriile care trebuie utilizate pentru analiza presiunilor pentru selectarea siturilor de referință pentru elementele de calitate biologică pentru râuri și lacuri sunt prezentate în tabelele 3 și 4 din anexa nr. 13. Această abordare poate să nu fie potrivită pentru toate tipurile de corpuri de apă de suprafață și pentru toate presiunile. Anumite presiuni pot induce nevoi specifice pentru evaluarea stării ecologice, iar alegerea parametrilor poate necesita ajustare, în funcție de tipul de corp de apă de suprafață și de sistemele de monitorizare existente.

116. Condițiile de referință pentru poluanții sintetici specifici necesită să aibă concentrații apropiate de zero sau cel puțin sub limitele de detecție a celor mai avansate tehnici analitice de uz general.

117. Condițiile de referință pentru poluanții specifici nesintetici necesită să aibă concentrații rămase în limitele intervalului asociat în mod normal cu condiții neperturbate, valori de fond.

X.

PREZENTAREA REZULTATELOR MONITORIZĂRII ȘI CLASIFICAREA STĂRII ECOLOGICE ȘI A POTENȚIALULUI ECOLOGIC

118. Pentru categoriile de ape de suprafață, clasificarea stării ecologice a corpurilor de apă este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor monitorizării biologice și fizico-chimice pentru elementele de calitate relevante clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului de mai jos.

119. Rezultatele vor fi prezentate pe o hartă, pentru fiecare district al bazinului hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, reprezentând clasificarea stării ecologice a corpului de apă:

Clasificarea stării ecologiceCodul de culoare
Foarte bunăAlbastru
BunăVerde
ModeratăGalben
SlabăOranj
Foarte slabăRoșu

120. Pentru corpurile de apă puternic modificate sau artificiale, clasificarea stării ecologice pentru corpul de apă respectiv este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor, obținute ca rezultat al monitorizării biologice și fizico-chimice pentru elementele de calitate relevante, clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului din pct. 121.

121. Rezultatele trebuie prezentate pe o hartă pentru fiecare district al bazinului hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă artificiale, și a culorilor indicate în a treia coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă puternic modificate:

Clasificarea potențialului
ecologic
Codul de culoare
Corpuri de apă artificialeCorpuri puternic modificate
Bun și foarte bunBenzi de dimensiuni egale cu verde și gri-deschisBenzi de dimensiuni egale cu verde și gri-închis
ModeratBenzi de dimensiuni egale cu galben și gri-deschisBenzi de dimensiuni egale cu galben și gri-închis
SlabBenzi de dimensiuni egale cu oranj și gri-deschisBenzi de dimensiuni egale cu oranj și gri-închis
Foarte slabBenzi de dimensiuni egale cu roșu și gri-deschis în mod egalBenzi de dimensiuni egale cu roșu și gri-închis

122. Printr-un punct negru pe hartă, trebuie, de asemenea, să se indice acele corpuri de apă unde nerealizarea stării bune sau a potențialului ecologic bun este determinată de nerespectarea uneia sau mai multor valori standard de calitate a apei și mediului acvatic, care au fost stabilite pentru acel corp de apă, în ceea ce privește poluanții specifici sintetici și nesintetici.

123. Dacă un corp de apă se conformează cu toate valorile standard de calitate a apei și mediului acvatic, stabilite prin reglementările specifice, acesta trebuie să fie înregistrat ca atingând starea chimică bună. În caz contrar, corpul de apă trebuie să fie înregistrat ca neîndeplinind starea chimică bună.

124. Pentru ilustrarea stării chimice a fiecărui corp de apă trebuie realizată o hartă pentru fiecare district al bazinului hidrografic, utilizându-se coduri de culori în conformitate cu coloana a doua a tabelului de mai jos, stabilite pentru reflectarea clasificării stării chimice a corpului de apă.

Clasificarea stării chimiceCod de culoare
BunăAlbastru
NefavorabilăRoșu

125. Rezultatele evaluării, clasificării și gestionării calității ecologice a corpurilor de apă de suprafață, artificiale și puternic modificare, care este parte a programelor de monitorizare a stării apelor de suprafață în conformitate prevederile art. 13 alin. (12) lit. a) din Legea apelor nr. 272/2011, se include în cadrul planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4

anexa nr.5

anexa nr.6

anexa nr.7

anexa nr.8

anexa nr.9

anexa nr.10

anexa nr.11

anexa nr.12

anexa nr.13