Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009
Capitolul III
Cerinţe generale
Secţiunea 1
Cerinţe privind plasarea pe piaţă
6. La plasarea pe piață, fructele și legumele proaspete trebuie să corespundă cerințelor minime de calitate și comercializare și normativelor sanitare.
Corespunderea fructelor și legumelor proaspete cu cerințele de calitate și comercializare poate fi demonstrată suplimentar prin certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete, eliberat conform Legii nr. 237/2018 cu privire la controlul de conformitate cu cerințele de calitate pentru fructele și legumele proaspete.
Atestarea corespunderii fructelor și legumelor proaspete cu normativele sanitare se efectuează în baza încercărilor efectuate de un laborator acreditat.
[Pct.6 modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
7. Ambalarea, transportarea şi depozitarea produselor se face în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1279 din 17 noiembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Ambalarea, transportarea şi depozitarea fructelor, legumelor şi ciupercilor proaspete”.
8. Etichetarea produselor trebuie să respecte prevederile prezentei Cerinţe și ale Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
9. Valorile cantităţilor nominale pentru preambalajele care conţin produse vîndute în funcţie de masă trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul general de metrologie legală de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 907/2014.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe generale de comercializare pentru fructele şi legumele proaspete care nu au cerinţe specifice de comercializare
10. În limita toleranţelor admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
101. Cerințele de comercializare generale definesc cerințele de calitate pentru fructe și legume după condiționare și ambalare.
Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) o ușoară alterare, datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.101 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
11. Dezvoltarea şi starea produselor trebuie să le permită:
1) să reziste la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Produsele trebuie să fie suficient de dezvoltate, dar nu prea dezvoltate, fructele trebuie să fie satisfăcător de coapte, dar nu trebuie să fie prea coapte. Dezvoltarea produselor şi stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere şi atingerea unui grad de coacere satisfăcător.
12. Prezenţa în fiecare lot a produselor care nu îndeplinesc cerinţele minime de calitate este permisă în limita unei toleranţe de 10% din numărul sau greutatea produselor, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, proporţia produselor alterate trebuie să fie de maximum 2% din total.
13. Pe fiecare ambalaj trebuie să figureze următoarele indicații, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:
1) numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau ale expeditorului, la necesitate fiind menționate: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară; această mențiune poate fi înlocuită:
a) în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, cu codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul SM ISO 3166 Coduri pentru reprezentarea denumirilor de țări și a subdiviziunilor lor. Partea 3: Cod pentru denumiri de țări utilizate anterior (în continuare – SM ISO 3166) al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine;
b) doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau în țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau cu o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. Referitor la semnificația acestui cod, vânzătorul trebuie să furnizeze toate informațiile considerate necesare de organismul de control;
2) comercializarea ambalajelor cu o greutate netă de maximum 10 kg care conțin amestecuri de produse sau specii de produse diferite, reglementate de prezentul Regulament, este permisă cu condiția:
a) produsele și speciile de produse să fie uniforme calitativ și fiecare să fie conform cu standardul de comercializare specific relevant care se aplică sau, în absența unui standard de comercializare specific pentru un anumit produs, cu standardul de comercializare general care se aplică;
b) ambalajul să fie etichetat în conformitate cu Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare;
c) amestecul de produse diferite să nu fie de așa natură încât să inducă în eroare consumatorul.
[Pct.13 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
14. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente);
2) natura produsului:
a) denumirea produsului;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului – numele complet al ţării de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală, această menţiune fiind făcută în limba ţării de origine sau în orice altă limbă înţeleasă de consumatorii din ţara de destinaţie;
4) în stadiul comercializării cu amănuntul, informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului Regulament trebuie să fie lizibile și evidente. Produsele pot fi prezentate spre vânzare cu condiția ca comerciantul cu amănuntul să afișeze în imediata apropiere a produselor și într-un mod vizibil și lizibil informațiile specifice privind țara de origine a produselor și, după caz, categoria și soiul sau tipul comercial, astfel încât cumpărătorii să nu fie induși în eroare;
[Pct.14 subpct.4) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
5) atunci când se indică țara ambalatorului și/sau a expeditorului sau atunci când soiul indicat evocă un anumit loc, caracterele care indică țara de origine trebuie să fie mai mari și mai vizibile decât cele utilizate pentru țara ambalatorului și/sau expeditorului și pentru soi, dacă sunt diferite;
[Pct.14 subpct.5) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
6) pentru produsele preambalate se indică și greutatea netă, în conformitate cu Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
[Pct.14 subpct.6) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Capitolul IV
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru tomate
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
15. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru tomatele crescute din soiurile Lycopersicon lycopersicum (L.) Karsten ex Farw. Lycopersicum esculentum Mill.
151. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte tomatele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare, datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.151 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
16. Ţinînd seama de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie, tomatele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud tomatele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) proaspete ca aspect;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători care afectează pulpa;
7) fără umezeală externă anormală;
8) fără miros şi/sau gust străin.
17. În ceea ce priveşte tomatele în ciorchine, codiţele trebuie să fie proaspete, sănătoase, curate şi lipsite de frunze şi de orice materii străine vizibile.
18. Dezvoltarea şi starea tomatelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
181. Dezvoltarea tomatelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea unui grad de coacere satisfăcător.
[Pct.181 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
19. Tomatele, în funcţie de formă, se clasifică în patru categorii comerciale:
1) „rotunde”;
2) „cu dungi”;
3) „prelungi” sau „alungite”;
4) tomate „cireşe” (inclusiv tomatele „cocktail”).
20. Tomatele, în funcţie de calitate, se clasifică în trei categorii, după cum urmează:
1) categoria „Extra” – tomatele de această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Acestea trebuie să aibă pulpa tare şi să prezinte forma, aspectul şi dezvoltarea caracteristice soiului, nu trebuie să prezinte pete verzi sau alte defecte, cu excepţia unor alterări foarte uşoare, superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea lor, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – tomatele de această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să fie suficient de tari şi să corespundă caracteristicilor soiului. Trebuie să fie lipsite de crăpături şi de pete verzi vizibile. Tomatele pot să prezinte următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al tomatelor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de coloraţie;
c) uşoare defecte ale epidermei;
d) urme foarte uşoare de lovituri.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) crăpături cicatrizate de maximum 1 cm lungime;
b) protuberanţe, în limita toleranţelor admise;
c) un mic ombilic ce nu prezintă o formaţiune lemnoasă;
d) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2;
e) fină cicatrice a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături), a cărei lungime nu trebuie să depăşească două treimi din diametrul maxim al fructului;
3) categoria II – această categorie cuprinde tomatele care nu pot fi clasificate în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite anterior. Trebuie să fie suficient de tari (dar pot fi mai puţin tari decît cele clasificate în categoria I) şi nu trebuie să prezinte crăpături necicatrizate. Tomatele în categoria II pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi menţină caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare;
b) defecte ale epidermei sau lovituri;
c) crăpături cicatrizate cu o lungime de cel mult 3 cm pentru tomatele rotunde, cu dungi sau alungite.
Tomatele „cu dungi” pot prezenta următoarele defecte:
a) protuberanţe mai mari în comparaţie cu categoria I, fără să aibă defecte;
b) un ombilic;
c) cicatrice lemnoase de formă ombilicală cu punct pistilar a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 2 cm2;
d) cicatrice fină a pistilului de formă alungită (asemănătoare unei cusături);
4) - abrogat.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
21. - abrogat.
22. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate, fie prin numărare.
Următoarele dispoziții nu se aplică tomatelor în ciorchine și sunt opționale pentru:
1) tomatele cireșe și cocktail cu un diametru mai mic de 40 mm;
2) tomatele costate cu formă neregulată; precum și
3) tomatele de categoria II.
[Pct.22 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
23. Pentru a se garanta omogenitatea produsului, diferenţa maximă în diametru dintre tomatele din acelaşi ambalaj se limitează la:
a) 10 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este sub 50 mm;
b) 15 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 50 mm;
c) 20 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (conform menţiunilor de pe ambalaj) este de minimum 70 mm, dar sub 100 mm;
d) nu există nici o limită privind diferenţa de diametru pentru fructele cu dimensiunea de 100 mm sau mai mare.
24. În cazurile în care se aplică coduri de dimensiune, trebuie să se respecte codurile şi diametrele din tabelul următor:
Tabelul 2
| Cod de dimensiune | Diametru (mm) |
| 0 | ≤ 20 |
| 1 | > 20 ≤ 25 |
| 2 | > 25 ≤ 30 |
| 3 | > 30 ≤ 35 |
| 4 | > 35 ≤ 40 |
| 5 | > 40 ≤ 47 |
| 6 | > 47 ≤ 57 |
| 7 | > 57 ≤ 67 |
| 8 | > 67 ≤ 82 |
| 9 | > 82 ≤ 102 |
25. Pentru tomatele a căror sortare după dimensiune se face în funcţie de greutate sau de număr, diferenţa de calibru trebuie să corespundă cerinţelor din punctul 23.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
26. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5 % din total pot reprezenta produsele care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;.
b) categoria I – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor de la categoria II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. În cazul tomatelor în ciorchine, 5 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
c) categoria II – 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. Nu se admit spre comercializare produsele atinse de putrezire, de lovituri pronunţate sau de orice altă alterare ce le fac improprii consumului. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate poate fi de maximum 2%. În cazul tomatelor în ciorchine, 10 % din numărul sau greutatea tomatelor desprinse de pe peduncul;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: 10 % din numărul sau greutatea tomatelor ce corespund calibrului imediat inferior sau superior calibrului specificat.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
27. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît tomate de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru (dacă se impune calibrarea).
28. Tomatele clasificate în categoriile „Extra” şi I trebuie să fie omogene în ceea ce priveşte maturitatea şi coloraţia. În plus, pentru tomatele „alungite”, lungimea trebuie să fie suficient de uniformă.
29. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
30. Produsele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
31. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
32. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
33. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
331. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv și fără a cauza defecte ale epidermei. Inscripționarea cu laser a unor informații pe fructe nu trebuie să ducă la defecte ale pulpei sau ale epidermei. Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.
[Pct.331 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
34. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, imposibil de şters şi vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, ce pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „producător, ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde producătorului, ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „tomate” sau „tomate în ciorchine” şi tipul comercial, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior; aceste indicaţii sînt obligatorii în toate cazurile pentru tomatele „cireşe” (sau „cocktail”), în ciorchine sau nu;
b) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, al soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat în diametrele minime şi maxime sau menţiunea „necalibrate”, după caz;
c) conţinutul minim de zahăr, măsurat de refractometru şi exprimat în grade Brix (opţional).
5) marcajul de control oficial (opţional);
35. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 34 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care coletele sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
V. Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru salată, cicoare creaţă şi cicoare de grădină cu frunze întregi
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
36. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru lăptuca din soiurile provenite din Lactuca sativa L. var. capitata L. (salată verde cu căpăţînă, inclusiv salata verde de tip „crisphead” şi „Iceberg”), Lactuca sativa L. var. longifolia Lam. (salata verde Cos sau Romaine), Lactuca sativa L. var. crispa L. (salata verde pentru frunze) şi încrucişări ale acestor soiuri, pentru cicoare creaţă din soiurile (varietăţile) provenite din Cichorium endivia L. var. crispum Lam şi pentru cicoare de grădină cu frunze întregi din soiurile (varietăţile) provenite din Cichorium endivia L. var. latifolium Lam.
37. Prezenta Cerință nu se aplică produselor prezentate ca frunze individuale, salatei verzi cu rădăcini cu bulgăre sau salatei verzi în ghivece.
371. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte produsele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) o ușoară alterare, datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.371 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
38. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate şi curăţate, adică fără pămînt sau alt substrat şi fără materii străine vizibile;
4) cu aspect proaspăt;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) turgescente;
8) fără seminţe;
9) fără umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
39. În cazul salatei verzi, este permisă o decolorare roşiatică cauzată de o temperatură scăzută în timpul creşterii, cu excepţia cazului în care afectează grav aspectul produsului.
40. Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare şi tăietura trebuie să fie dreaptă.
41. Produsul trebuie să aibă o dezvoltare normală.
42. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al produselor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
43. Produsele sînt clasificate în două categorii, definite după cum urmează:
1) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de calitate bună şi caracteristice soiului şi/sau tipului comercial, în special, în privinţa culorii:
a) bine formate;
b) tari, ţinînd seama de metodele de cultivare şi de tipul de produs;
c) fără vătămări sau deteriorări ce afectează caracterul comestibil;
d) fără vătămări cauzate de îngheţ;
e) salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un singur miez bine format. În cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, miezul poate fi mic;
f) salata verde Cos trebuie să aibă un miez, care poate fi mic;
g) la cicoare creaţă şi la cicoarea de grădină cu frunze întregi, partea din mijloc trebuie să fie de culoare galbenă;
2) categoria II – include produsele care nu se califică în categoria I, dar satisfac cerinţele minime specificate anterior şi trebuie să fie:
a) suficient de bine formate;
b) fără vătămări şi deteriorări ce pot scădea în mod semnificativ caracterul comestibil;
c) următoarele defecte pot fi permise, cu condiţia ca produsele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în privinţa calităţii, păstrării şi prezentării:
uşoare defecte de coloraţie;
uşoare vătămări cauzate de dăunători;
salata verde cu căpăţînă trebuie să aibă un miez, ce poate fi mic. Cu toate acestea, în cazul salatei verzi cu căpăţînă, cultivată sub protecţie, este permisă absenţa miezului;
salata verde Cos poate să nu aibă miez;
3) - abrogat.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
44. - abrogat.
45. Calibrul este determinat de greutatea unei unităţi.
46. Greutatea minimă pentru categoria I şi II este:
1) salata verde, varietatea cu căpăţînă (cu excepţia salatei verzi de tip „Crisphead” şi „Iceberg”) şi salata verde Cos sau Romaine (cu excepţia salatei verzi tip „Little gem”) cultivate în aer liber este de 150 g şi cultivate sub protecţie – de 100 g;
2) salata verde de tip „Crisphead” şi „Iceberg” cultivată în aer liber este de 300 g şi cultivată sub protecţie – de 200 g;
3) salata verde pentru frunze şi salata verde tip „Little gem”, cultivate în aer liber – 100 g şi cultivate sub protecţie – 100 g;
4) cicoarea creaţă şi cicoarea de grădină cu frunze întregi cultivate în aer liber – 200 g şi cultivate sub protecţie – 150 g.
47. Pentru salata verde din categoriile I şi II, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi:
1) 40 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc sub 150 g pe unitate;
2) 100 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 150 g şi 300 g pe unitate;
3) 150 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc între 300 g şi 450 g pe unitate;
4) 300 g în cazul în care cele mai uşoare unităţi cîntăresc peste 450 g pe unitate.
48. Pentru cicoarea creaţă şi cicoarea de grădină cu frunze întregi în toate categoriile, diferenţa între cele mai uşoare şi cele mai grele unităţi în fiecare ambalaj nu poate depăşi 300 g.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
49. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate:
a) categoria I – 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele categoriei, dar le satisfac pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
b) categoria II – 10 % din numărul de unităţi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate trebuie să fie de maximum 2%. Nu se admit spre comercializare produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare care le fac improprii pentru consum;
2) toleranţe de calibru – în categoria I şi II, 10 % din numărul de unităţi ce nu satisfac cerinţele privind calibrarea, dar cîntăresc cel mult 10 % sub sau peste calibrul în cauză.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
50. Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît produse de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru.
501. Poate fi ambalat împreună într-un ambalaj un amestec de salate și/sau cicori din soiuri diferite, cu condiția să aibă o calitate uniformă și, în cazul fiecărui soi, al fiecărui tip comercial și/sau al fiecărei culori, aceeași origine. Uniformitatea în ceea ce privește calibrul nu este obligatorie.
[Pct.501 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
502. Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
[Pct.502 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
51. Produsul poate fi ambalat ca un amestec de diferite tipuri de produse, cu condiţia ca acestea să aibă o calitate uniformă şi, pentru fiecare tip în cauză – un calibru uniform. De asemenea, tipurile trebuie să poată fi distinse clar unul de celălalt şi proporţia din fiecare tip în ambalaj trebuie să fie vizibilă fără deteriorarea ambalajului.
52. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
53. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
54. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului şi să se ţină cont de dimensiunile şi de tipul ambalajului, fără spaţii goale şi fără a fi strivite.
55. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
56. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:
1) Fiecare ambalaj trebuie să conțină următoarele indicații, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior.
Identificare – numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau expeditorului (de exemplu: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară), iar în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul MS ISO 3166 al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine; doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau de o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control;
[Pct.56 subpct.1) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) natura produsului:
a) „salată verde”, „salată verde de tip „Butterhead”, „Batavia”, „salată verde Iceberg”, „salată verde Cos”, „salată verde pentru frunze” (sau, de exemplu, şi după caz, „Frunză de stejar”, „Lollo bionda”, „Lollo rossa”, „cicoare creaţă” sau „cicoare de grădină cu frunze întregi” sau alte sinonime în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior);
b) salată verde tip „Little gem”, după caz, sau alte sinonime;
c) o indicaţie „Cultivat sub protecţie” sau altă indicaţie corespunzătoare, după caz;
d) numele soiului (opţional);
e) în cazul amestecului de diferite tipuri de produse – indicaţia „amestecuri de salate”, sau indicaţia fiecărui tip de produs şi, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior, indicaţia numărului de bucăţi din fiecare tip;
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi opţional regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă denumirea culorii, a soiului şi/sau a tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) în cazul categoriei I şi II, calibrul exprimat prin greutatea minimă pe unitate sau prin numărul de unităţi;
c) greutatea netă (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
57. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 56 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul VI
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru ardei graşi
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
58. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru ardeii graşi din soiurile (varietăţile) provenite din Capsicum annuum L. var. annuum.
581. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte ardeii după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare, datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.581 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
59. - abrogat.
60. În toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale pentru fiecare categorie şi toleranţele permise, ardeii graşi trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoşi (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curaţi, fără materii străine vizibile;
4) proaspeţi ca aspect;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) bine dezvoltaţi;
8) fără vătămări cauzate de îngheţ;
9) fără vătămări necicatrizate;
10) nearşi de soare, cu excepţia specificaţiilor din punctul 62;
11) cu pedunculii ataşaţi;
12) fără umezeală externă anormală;
13) fără miros şi/sau gust străin.
61. Dezvoltarea şi starea ardeilor graşi trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
62. Ardeii graşi se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – ardeii din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi caracteristici pentru soiul şi/sau pentru tipul comercial respectiv. Ardeii nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor uşoare defecte superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora;
2) categoria I – ardeii din această categorie trebuie să fie de bună calitate şi caracteristici pentru soiul şi/sau pentru tipul comercial respectiv. Următoarele defecte pot fi admise cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
a) uşoare defecte de formă;
b) daune uşoare cauzate de mana ardeiului sau de tripşi, care nu afectează mai mult de 1/3 din suprafaţa totală;
c) defecte uşoare ale epidermei, precum corodare, zgîrîere, arsură solară, urme de presiune, a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 2 cm în cazul defectelor cu formă alungită şi 1 cm2 în cazul altor defecte sau crăpături superficiale uscate care, în total, afectează cel mult 1/8 din suprafaţa totală şi peduncul uşor deteriorat;
3) categoria II – ardeii care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerinţele minime specificate mai sus. Trebuie să fie permise următoarele defecte, cu condiţia ca ardeii să îşi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă;
b) daune cauzate de mana ardeiului sau de tripşi, care nu afectează mai mult de 2/3 din suprafaţa totală;
c) defecte ale epidermei, precum corodare, zgîrîere, arsură solară, urme de lovire şi daune cicatrizate, a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 4 cm în cazul defectelor cu formă alungită şi 2,5 cm2 în cazul altor defecte sau crăpături superficiale uscate care, în total, afectează cel mult 1/4 din suprafaţa totală, deteriorare a capătului cu inflorescenţă al ardeiului, pe o suprafaţă de cel mult 1 cm2, zbîrcire care nu depăşeşte 1/3 din suprafaţă şi peduncul şi caliciu deteriorate, cu condiţia ca pulpa din jurul acestora să rămînă intactă.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
63. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale, fie de greutate. Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferenţele de calibru între produsele din acelaşi ambalaj nu trebuie să depăşească:
1) în cazul ardeilor calibraţi în funcţie de diametru – 20 mm;
2) în cazul ardeilor calibraţi în funcţie de greutate:
a) 30 g în cazul în care ardeiul cel mai greu cîntăreşte 180 g sau mai puţin;
b) 80 g dacă cel mai ușor ardei cântărește peste 180 g, dar mai puțin de 260 g;
[Pct.63 subpct.2), lit.b) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
c) fără limită dacă cel mai ușor ardei cântărește 260 g sau mai mult.
[Pct.63 subpct.2), lit.c) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
64. Ardeii cu formă alungită trebuie să fie suficient de omogeni din punctul de vedere al lungimii.
65. Omogenitatea calibrelor nu este obligatorie în cazul ardeilor din categoria II.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
66. În toate etapele comercializării, se admit toleranţe privind calitatea şi calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – se permite ca un total de 5 % din ardei (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerinţele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5 % în total trebuie să fie produse care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – se permite ca un total de 10 % din ardei (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerinţele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1 % din total trebuie să fie produse care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici cerinţele minime, sau din produse alterate;
c) categoria II – se permite ca un total de 10 % din ardei (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate trebuie să fie de maximum 2 %;
2) toleranţe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sînt calibrate) se permite ca un total de 10 % din ardei (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerinţele privind calibrul.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
67. Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît ardei de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate, calibru (dacă se impune calibrarea) şi, în cazul categoriilor „Extra” şi I, atît cît se poate aprecia, cu acelaşi grad de coacere şi acelaşi colorit.
68. Într-un ambalaj totuşi poate fi ambalat împreună amestec de ardei de diferite tipuri comerciale şi/sau culori, cu condiţia să aibă o calitate omogenă şi, în cazul fiecărui tip comercial şi/sau culoare în cauză, aceeaşi origine.
69. Partea vizibilă a conţinutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
70. Ardeii graşi trebuie ambalaţi astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produselor.
71. Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate şi de calitate, astfel încît să nu cauzeze daune externe sau interne produselor. Utilizarea de materiale, în special hîrtie sau etichete, care poartă specificaţii comerciale este permisă numai cu condiţia ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.
72. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să fie dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv şi fără a cauza defecte ale epidermei. Ambalajele nu trebuie să conţină materii străine.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
73. Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de şters şi vizibilă din exterior:
1) identificare – producător, ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, ce pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, cu codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „producător, ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător trebuie să fie indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde producătorului, ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „ardei”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) „amestec de ardei” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de ardei de tipuri comerciale şi/sau culori diferite. Dacă produsele nu sînt vizibile din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale şi/sau culorile prezente în ambalaj, precum şi cantitatea în cazul fiecăreia dintre acestea;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (în caz de necesitate);
c) în cazul ambalajelor destinate vînzării către consumatori, ce conţin un amestec de ardei graşi de diferite culori şi/sau tipuri comerciale de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine în cauză trebuie să figureze în imediata apropiere a denumirii culorilor şi/sau a tipurilor comerciale respective;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă se impune calibrarea), exprimat ca diametru minim sau maxim ori prin marca „necalibrat”, după caz;
c) numărul de unităţi (opţional);
d) „iute” sau o denumire echivalentă, după caz;
5) marcajul de control oficial (opţional).
74. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 73 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior, şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul VII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru banane
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
81. Prezenta Cerință stabileşte cerinţele de calitate pentru bananele verzi necoapte şi se aplică bananelor din soiurile Musa (AAA) spp., subgrupele Cavendish şi Gros Michel, precum şi hibrizilor, prevăzute în anexa 1 la prezentele Cerinţe, destinate livrării în stare proaspătă consumatorului, după condiţionare şi ambalare, cu excepţia bananelor „plantain”, a bananelor destinate prelucrării industriale, precum şi a „bananelor-smochină”.
82. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, bananele trebuie să fie:
1) verzi şi necoapte;
2) întregi;
3) tari;
4) sănătoase. Se exclud produsele afectate de putrezire sau deteriorare care le fac improprii consumului;
5) curate, practic fără corpuri străine vizibile;
6) fără paraziţi;
7) fără deteriorări cauzate de paraziţi;
8) cu pedunculul intact, fără îndoituri, infecţie fungică sau desicare;
9) cu pistilurile rupte;
10) fără malformaţii sau curbură anormală a fructului;
11) fără lovituri;
12) fără deteriorări cauzate de temperaturile joase;
13) fără umiditate exterioară anormală;
14) fără miros şi/sau gust străin.
83. Mănunchiurile sau ciorchinii (fragmente de mănunchiuri) trebuie să conţină:
1) o porţiune de coroană cu colorit normal, sănătoasă şi fără infecţie fungică;
2) o coroană tăiată curat, nu oblic, fără urme de smulgere sau fragmente de tulpină.
84. Dezvoltarea şi starea de maturitate a bananelor trebuie să permită rezistenţa la transport şi manipulare şi ajungerea la destinaţie în condiţii satisfăcătoare, în vederea obţinerii unui grad corespunzător de maturitate după coacere.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
85. Produsele sînt încadrate în trei сategorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate superioară:
a) acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
b) fructele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor uşoare pete superficiale care nu acoperă mai mult de 1 cm2 din suprafaţa fructului, cu condiţia ca acestea din urmă să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau al ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului;
2) categoria I – bananele încadrate în această clasă trebuie să fie de calitate bună. Acestea trebuie să prezinte caracteristicile soiului şi/sau tipului comercial;
a) se admit următoarele defecte uşoare ale fructelor, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al mănunchiului sau ciorchinelui, calitatea, capacitatea de păstrare sau prezentarea coletului:
defecte uşoare de formă;
defecte uşoare ale cojii datorate frecării şi alte pete uşoare superficiale care să nu acopere mai mult de 2 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte uşoare nu pot afecta pulpa fructului;
3) categoria II – această clasă cuprinde bananele care nu pot fi încadrate în clasele superioare, dar care îndeplinesc cerinţele minime menţionate anterior:
a) se admit următoarele defecte ale fructelor, cu condiţia ca bananele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale privind calitatea, capacitatea de păstrare şi aspectul:
defecte de formă;
defecte ale cojii datorate zgîrierii, frecării sau altor cauze, cu condiţia ca suprafaţa totală afectată să nu acopere mai mult de 4 cm2 din suprafaţa fructului;
b) aceste defecte nu pot afecta pulpa fructului.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
86. Calibrul este determinat de:
1) lungimea pulpei comestibile a fructului, exprimată în centimetri şi măsurată de-a lungul feţei convexe, de la capătul cu inflorescenţă pînă la baza pedunculului;
2) gradul, şi anume măsura grosimii unei secţiuni transversale a fructului, exprimată în milimetri, între feţele laterale şi mijloc, perpendicular pe axa longitudinală.
87. Fructul de referinţă pentru măsurarea lungimii şi a gradului este:
1) fructul mijlociu pe rîndul exterior al mănunchiului;
2) fructul de lîngă tăietura care secţionează mănunchiul, pe rîndul exterior al ciorchinelui.
88. La comercializare, lungimea minimă admisă este de 14 cm şi gradul minim admis este de 27 mm; fructele ce au mai puţin de 14 cm în lungime pot fi comercializate, dar vor fi clasificate în categoria II.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
89. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) сategoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea bananelor ce nu îndeplinesc cerinţele clasei „Extra”, dar care îndeplinesc cerinţele pentru categoria I sau care se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei I, dar care îndeplinesc cerinţele categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru această categorie;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea bananelor care nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei II, nici cerinţele minime, cu excepţia produselor afectate de putrezire sau de orice alte deteriorări ce le fac improprii consumului;
2) toleranţele de calibru – pentru toate categoriile,10 % din numărul de banane ce nu corespund caracteristicilor de calibrare, pînă la o limită de 1 cm, pentru lungimea minimă de 14 cm.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
90. Conţinutul fiecărui colet trebuie să fie omogen şi să cuprindă exclusiv banane de aceeaşi origine, soi şi/sau tip comercial şi calitate.
91. Partea vizibilă a conţinutului fiecărui colet trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
92. Bananele trebuie să fie ambalate astfel încît să fie protejate în mod corespunzător.
93. Materialele folosite în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi de o asemenea natură încît să nu cauzeze deteriorarea internă sau externă a produsului. Folosirea materialelor, în special, a hîrtiei de împachetat sau a etichetelor adezive indicînd specificaţiile comerciale, este permisă cu condiţia ca tipărirea şi etichetarea să fie făcute cu cerneală sau clei netoxic.
94. Coletele nu trebuie să conţină corpuri străine.
95. Bananele trebuie să fie prezentate în mănunchiuri sau ciorchini (părţi ale mănunchiului) formate din cel puţin patru fructe, este permisă şi prezentarea bananelor în fructe izolate.
96. Ciorchinii cu cel mult două fructe lipsă sînt admişi, cu condiţia ca fructele să nu fie rupte, ci tăiate curat, fără deteriorarea fructelor învecinate.
97. Nu poate fi prezent pe un rînd mai mult de un ciorchine cu trei fructe cu caracteristici identice cu ale celorlalte fructe din colet.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
98. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente); în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „banane” în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau tipului comercial;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
4) specificaţii comerciale:
a) categorie;
b) greutate netă;
c) calibru, exprimat ca lungime minimă şi, opţional, ca lungime maximă;
5) marca oficială de control (opţional).
Capitolul VIII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru citrice
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
99. Prezentul capitol se aplică următoarelor fructe, clasificate ca „citrice”:
1) lămîi din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus limon (L.) Burm. f. și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.1) modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) mandarine din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus reticulata Blanco, inclusiv cele de tip satsuma (Citrus unshiu Marcow.), clementine (Citrus clementina Hort. ex Tan.), mandarine obişnuite (Citrus deliciosa Ten.) şi tangerine (Citrus tangerina Hort. ex Tan.) cultivate din această specie şi hibrizii săi (denumite în continuare – mandarine);
3) portocale din soiurile (varietăţile) provenite din specia Citrus sinensis (L.) Osbeck și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.3) modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
4) lămâi verzi provenite din specia Citrus latifolia (Yu. Tanaka) Tanaka, o specie de lămâie verde acidă cu fructe mari, cunoscută și sub denumirea Bearss sau Tahiti, și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.4) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
5) lămâi verzi provenite din specia Citrus aurantifolia (Christm.) Swingle, cunoscute și sub denumirea de lămâi acre sau lămâi mexicane, și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.5) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
6) lime dulci de India, lime dulci de Palestina, provenite din specia Citrus limettioides Tanaka și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.6) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
7) portocale provenite din specia Citrus sinensis (L.) Osbeck și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.7) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
8) grepfrut provenit din specia Citrus paradisi Macfad. și din hibrizii acesteia;
[Pct.99 subpct.8) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
9) pomelo provenit din specia Citrus maxima (Burm.) Merr. și din hibrizii acesteia.
[Pct.99 subpct.9) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
991. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte citricele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.991 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
100. În toate categoriile, sub rezerva dispoziţiilor speciale pentru fiecare categorie şi a toleranţelor admise, citricele trebuie să fie:
1) întregi;
2) fără zgîrieturi şi/sau tăieturi cicatrizate;
3) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
4) curate, practic lipsite de orice materii străine vizibile;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) fără semne de zbîrcire interioară;
8) fără deteriorări cauzate de temperatură scăzută sau îngheţ;
9) lipsite de umezeală externă anormală;
10) fără miros şi/sau gust străin.
101. - exclus.
102. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al citricelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
103. Citricele ce întrunesc criteriile de maturitate pot fi „desverzite”. Acest tratament este permis numai în cazul în care celelalte caracteristici naturale organoleptice nu sînt modificate.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind maturitatea
104. Citricele trebuie să fi ajuns la un grad corespunzător de dezvoltare și maturitate, ținându-se cont de criteriile specifice soiului, perioadei de culegere și zonei de cultivare.
[Pct.104 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
105. Maturitatea citricelor este definită de următorii parametri, prevăzuți în anexa nr. 7, pentru fiecare specie, după cum urmează:
1) conținutul minim de suc;
2) conținutul total minim de solide solubile, mai exact conținutul minim de zahăr;
3) raportul minim zahăr/acid (13);
4) coloritul.
[Pct.105 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
106. Gradul de colorare trebuie să fie de așa natură încât, în urma dezvoltării lor normale, citricele să prezinte culoarea specifică soiului la punctul lor de destinație, menționate în anexa nr.7.
[Pct.106 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
107. Citricele care îndeplinesc cerințele de maturitate pot fi «desverzite». Acest tratament este permis numai dacă celelalte caracteristici organoleptice naturale nu sunt modificate.
[Pct.107 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
[Pct.108 abrogat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
[Pct.109 abrogat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
[Pct.110 abrogat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
[Pct.111 abrogat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
[Pct.112 abrogat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind clasificarea
113. Citricele sînt clasificate în trei categorii, definite în cele ce urmează:
1) categoria „Extra” – produsele trebuie să fie de calitate superioară. Ca formă, aspect exterior, dezvoltare şi culoare trebuie să fie specifice soiului şi/sau tipului comercial şi nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – produsele trebuie să fie de calitate bună şi să prezinte caracteristicile soiului şi/sau ale tipului comercial. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj:
a) un uşor defect de formă;
b) un uşor defect de culoare;
c) defecte minore pe coajă ce apar în procesul de formare a fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
d) defecte minore cicatrizate, produse de cauze mecanice, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
e) ușoare defecte progresive ale cojii, cu condiția ca acestea să nu afecteze pulpa;
[Pct.113 subpct.2), lit.e) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
f) desprindere ușoară și parțială a cojii (sau a stratului exterior) în cazul tuturor fructelor din grupul mandarinelor.
[Pct.113 subpct.2), lit.f) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
3) categoria II – produsele ce nu se califică pentru a fi incluse în categoriile superioare, dar corespund cerinţelor minime menţionate anterior. Sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca citricele să-şi păstreze caracteristicile esenţiale cu privire la calitate, păstrare şi prezentare:
a) defect de formă;
b) defect de culoare;
c) coajă aspră;
d) defecte pe coajă ce apar pe parcursul formării fructului, cum ar fi cruste albe, roşcate etc.;
e) defecte cicatrizate produse de o cauză mecanică, cum ar fi deteriorări cauzate de grindină, frecare, manipulare etc.;
f) alterări superficiale cicatrizate ale cojii;
g) desprindere uşoară şi parţială a pericarpului la portocale (sau a stratului exterior), în cazul portocalelor, și o desprindere parțială a cojii (sau a stratului exterior), în cazul tuturor fructelor din grupul mandarinelor.
[Pct.113 subpct.3), lit.g) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind calibrarea
114. Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile.
115. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale a fructului.
116. Fructele cu calibrul mai mic decît următoarele calibre minime nu se admit la comercializare:
1) lămîi – 45 mm;
2) mandarine, cu excepţia clementinelor – 45 mm;
3) clementine – 35 mm;
4) portocale – 53 mm;
5) lămâi verzi din specia Citrus latifolia – 42 mm;
[Pct.116 subpct.5) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
6) lămâi verzi din specia Citrus aurantifolia și limete dulci de India – 25 mm;
[Pct.116 subpct.6) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
7) grepfrut și hibrizi – 70 mm;
[Pct.116 subpct.7) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
8) pomelo și hibrizi – 100 mm.
[Pct.116 subpct.8) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
1161. Pentru a se asigura uniformitatea calibrelor, diferențele de calibru dintre produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:
1) 10 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este mai mic de 60 mm;
2) 15 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este de 60 mm sau mai mare, dar mai mic de 80 mm;
3) 20 mm, dacă diametrul celui mai mic fruct (indicat pe ambalaj) este de 80 mm sau mai mare, dar mai mic de 110 mm;
4) nu există nicio limită privind diferența de diametru în cazul fructelor cu diametrul de 110 mm sau mai mare.
[Pct.1161 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
117. Scala calibrelor este următoarea:
1) calibrarea trebuie să corespundă următoarelor caracteristici:
| Fruct | Codul calibrului | Diametru (în mm) |
| Lămâi |
| 0 | 79-90 |
| 1 | 72-83 |
| 2 | 68-78 |
| 3 | 63-72 |
| 4 | 58-67 |
| 5 | 53-62 |
| 6 | 48-57 |
| 7 | 45-52 |
| Lămâi verzi „lime” | | |
| Lămâi verzi din specia Citrus latifolia | 1 | 58-67 |
| 2 | 53-62 |
| 3 | 48-57 |
| 4 | 45-52 |
| 5 | 42-49 |
| Lămâi verzi din specia Citrus aurantifolia și limete dulci de India | 1 | > 45 |
| 2 | 40,1-45 |
| 3 | 35,1-40 |
| 4 | 30,1-35 |
| 5 | 25-30 |
| Mandarine Satsuma, clementine și alte soiuri de mandarine și hibrizii acestora |
| 1-XXX | 78 și mai mult |
| 1-XX | 67-78 |
| 1 sau 1-X | 63-74 |
| 2 | 58-69 |
| 3 | 54-64 |
| 4 | 50-60 |
| 5 | 46-56 |
| 6 (15) | 43-52 |
| 7 | 41-48 |
| 8 | 39-46 |
| 9 | 37-44 |
| 10 | 35-42 |
| Portocale |
| 0 | 92-110 |
| 1 | 87-100 |
| 2 | 84-96 |
| 3 | 81-92 |
| 4 | 77-88 |
| 5 | 73-84 |
| 6 | 70-80 |
| 7 | 67-76 |
| 8 | 64-73 |
| 9 | 62-70 |
| 10 | 60-68 |
| 11 | 58-66 |
| 12 | 56-63 |
| 13 | 53-60 |
| Grepfrut și hibrizi |
| 0 | > 139 |
| 1 | 109-139 |
| 2 | 100-119 |
| 3 | 93-110 |
| 4 | 88-102 |
| 5 | 84-97 |
| 6 | 81-93 |
| 7 | 77-89 |
| 8 | 73-85 |
| 9 | 70-80 |
| Pomelo și hibrizi |
| 0 | > 170 |
| 1 | 156 -170 |
| 2 | 148 -162 |
| 3 | 140 -154 |
| 4 | 132 -146 |
| 5 | 123-138 |
| 6 | 116-129 |
| 7 | 100-118 |
2) uniformitatea calibrelor se obține cu ajutorul scalelor cu calibre menționate la subpunctul 1, cu excepția cazului în care fructele în vrac în recipiente și al fructelor în ambalaje de vânzare cu o greutate netă maximă de 5 kg, diferența maximă nu trebuie să depășească intervalul obținut prin gruparea a trei calibre consecutive din scala cu calibre.
[Pct.117 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
118. Calibrele sub 45 mm trebuie să se refere doar la clementine.
119. Citricele pot fi ambalate după numărul de fructe, cu condiţia respectării normelor de omogenitate a calibrului prevăzut în punctul 120; acelaşi ambalaj poate conţine fructe din cadrul a două calibre consecutive.
120. Omogenitatea în calibrare corespunde scalelor calibrelor menţionate în punctul 117, cu excepţia următoarelor cazuri:
1) pentru fructele prezentate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească următoarele valori maxime, în cadrul aceluiaşi cod de calibrare sau, în cazul citricelor ambalate după numărul fructelor, în cadrul a două calibre consecutive:
Tabelul 4
| Codul calibrului | Diferenţa maximă dintre fructele din acelaşi colet (în mm) |
| Lămîi | de la 0 la 7 | 7 |
| Mandarine | 1-XXX-4 de la 5 la 6 de la 7 la 10 | 9 8 7 |
| Portocale | de la 0 la 2 de la 3 la 6 de la 7 la 13 | 11 9 7 |
2) pentru fructele care nu sînt aranjate în straturi uniforme, în colete sau în ambalaje unitare rigide destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească limitele calibrului corespunzător al scalei calibrelor sau, în cazul citricelor ambalate după numărul de fructe, diferenţa în mm faţă de unul din cele două coduri consecutive în cauză;
3) pentru fructele prezentate în vrac, în lăzi de mare capacitate şi pentru fructele prezentate în ambalaje unitare care nu sînt rigide (plase, saci etc.), destinate vînzării către consumatori, diferenţa dintre fructul cel mai mic şi fructul cel mai mare din acelaşi colet nu trebuie să depăşească amplitudinea ce rezultă din gruparea a trei calibre consecutive ale scalei calibrelor.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind toleranţele
121. Pentru produsele ce nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie.
În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 % din total pot fi produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate;
[Pct.121 subpct.1), lit.a) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total trebuie să fie produse care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici cerinţele minime, sau din produsele alterate;
c) categoria II – 10% din numărul sau greutatea citricelor ce nu îndeplinesc nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime, exceptînd produsele afectate de putrezire sau orice alte deteriorări care le fac necorespunzătoare pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1 % din total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime sau produse alterate;
[Pct.121 subpct.1), lit.c) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) toleranţe de calibru:
a) pentru toate categoriile şi tipurile de prezentare este permis 10 % din numărul sau greutatea citricelor ce corespund calibrului imediat inferior şi/sau superior (sau acelea, în cazul combinării a trei calibre) menţionat pe colete;
b) toleranţa de 10 % se aplică numai fructelor care nu sînt mai mici decît următoarele minime:
lămîi – 43 mm;
mandarine, cu excepţia clementinelor – 43 mm;
clementine – 34 mm;
portocale – 50 mm;
lămâi verzi din specia Citrus latifolia – 40 mm;
Lămâi verzi din specia Citrus aurantifolia și limete dulci de India – nu se aplică;
grepfrut și hibrizi – 67 mm;
pomelo și hibrizi – 98 mm.
[Pct.121 subpct.2), lit.b) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind prezentarea
122. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît citrice de aceeaşi origine, soi sau tip comercial, calitate şi calibru în limitele toleranţelor admise şi, în mod considerabil, cu acelaşi grad de maturitate şi dezvoltare.
123. Pentru categoria „Extra”, se solicită omogenitatea de culoare.
124. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
125. În cazul în care fructele sînt împachetate individual, trebuie utilizată hîrtie subţire, uscată, nouă şi fără iros.
126. Sînt interzise utilizarea oricăror substanţe care tind să modifice caracteristicile naturale ale citricelor, în special gustul sau mirosul.
127. Coletele nu trebuie să conţină materii străine. Cu toate acestea, este permisă o prezentare în cazul în care o rămurică scurtă (nu din lemn) cu cîteva frunze verzi este ataşată de fruct.
128. Citricele pot fi prezentate:
1) aranjate în rînduri uniforme în colete;
2) nearanjate în rînduri uniforme în colete sau în containere mari. Această prezentare este permisă numai pentru categoriile I şi II;
3) în colete individuale cu greutatea mai mică de 5 kg, destinate vînzării directe către consumator, fie:
a) ambalate pe baza numărului de fructe, fie
b) ambalate pe baza greutăţii nete a coletului.
129. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
130. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
131. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 7-a
Cerinţe privind marcajul
132. Fiecare ambalaj trebuie să conțină următoarele indicații, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:
1) identificare – numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau expeditorului (de exemplu: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară), iar în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul MS ISO 3166 al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine; doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau de o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control;
2) natura produselor:
a) «Lămâi», «Mandarine» sau «Portocale» dacă produsul nu este vizibil din exterior;
b) «Amestec de citrice» sau o denumire echivalentă și denumirile comune ale diferitelor specii, în cazul unui amestec de citrice din specii diferite;
c) pentru portocale, denumirea soiului și/sau a grupului de soiuri, în cazul «Navels» și «Valencias»;
d) pentru «Mandarine Satsuma» și «Clementine», trebuie indicată denumirea comună a speciei, denumirea soiului fiind opțională;
e) pentru alte mandarine și hibrizii acestora, trebuie indicată denumirea soiului;
f) pentru lămâi, denumirea soiului este opțională;
g) «Cu sâmburi», în cazul clementinelor cu peste 10 sâmburi;
h) «Fără sâmburi» (opțional, citricele fără sâmburi pot conține, ocazional, sâmburi);
3) originea produselor:
a) țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
b) în cazul unui amestec de citrice din specii diferite și de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine trebuie să figureze lângă denumirea speciei în cauză;
4) specificații comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat:
- prin calibrul minim și cel maxim (în mm); sau
- prin codul calibrului sau codurile calibrelor, urmate, opțional, de un calibru minim și maxim; sau
- prin număr;
c) după caz, indicarea agentului de conservare sau a altor substanțe chimice utilizate în etapa de după recoltare;
5) marcajul de control oficial (opțional). Menționarea indicațiilor prevăzute la primul alineat nu este necesară în cazul ambalajelor care conțin ambalaje de vânzare, clar vizibile din exterior, toate purtând indicațiile respective. Aceste ambalaje nu trebuie să poarte indicații care să inducă în eroare. Atunci când ambalajele sunt paletizate, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil pe cel puțin două dintre fațetele paletului.
[Pct.132 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
133. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 132, subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul IX
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru struguri de masă
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
134. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru strugurii de masă din soiurile (varietăţile) provenite din Vitis vinifera L., în conformitate cu tabelul 2, anexa nr.2 la prezentele Cerinţe.
1341. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte strugurii de masă după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.1341 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
135. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, ciorchinii şi boabele trebuie să fie:
1) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
2) curate, practic fără materii străine vizibile;
3) fără dăunători;
4) fără deteriorări cauzate de dăunători;
5) fără umezeală externă anormală;
6) fără miros şi/sau gust străin;
7) boabele trebuie să fie întregi, bine formate şi dezvoltate normal;
8) pigmentarea datorată soarelui nu constituie un defect;
10) sucul de struguri trebuie să aibă un indice refractometric care să corespundă cel puţin cu:
a) 12° Brix – pentru soiurile Alphonse Lavallée, Cardinal şi Victoria;
b) 13° Brix – pentru toate celelalte soiuri cu sîmburi;
c) 14° Brix – pentru toate soiurile fără sîmburi;
11) toate soiurile trebuie să prezinte un raport zahăr-aciditate satisfăcător.
136. Dezvoltarea şi starea strugurilor de masă trebuie să le permită:
1) să fie rezistenţi la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
137. Strugurii de masă se clasifică în trei categorii, după cum urmează:
1) categoria „Extra” – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie, şi să nu aibă nici un defect. Boabele trebuie să fie tari, bine prinse de ciorchine, repartizate uniform pe ciorchine;
2) categoria I – strugurii de masă clasificaţi în această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ciorchinii trebuie să aibă forma, dezvoltarea şi culoarea tipice soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea boabelor pe ciorchine poate fi totuşi mai puţin uniformă decît la categoria „Extra”. Sînt permise următoarele defecte uşoare, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea acestuia în ambalaj:
a) defecte uşoare de formă;
b) defecte uşoare de coloraţie;
c) arsuri uşoare din cauza soarelui, ce nu afectează decît epiderma;
3) categoria II – această categorie cuprinde strugurii de masă care nu pot fi clasificaţi în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus.
Ciorchinii pot prezenta uşoare defecte de formă, de dezvoltare şi de culoare, cu condiţia să nu fie modificate caracteristicile esenţiale ale soiului, ţinînd seama de zona de producţie. Boabele trebuie să fie tari şi bine prinse de ciorchine. Repartizarea pe ciorchine poate fi mai puţin uniformă decît la categoria I. Boabele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
a) defecte de formă;
b) defecte de coloraţie;
c) arsuri uşoare pe epidermă din cauza soarelui;
d) striviri uşoare;
e) defecte uşoare ale epidermei.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
139. Cerinţele minime în materie de calibrare în cazul ciorchinilor, strugurilor de masă cultivaţi în seră şi pentru strugurii cultivaţi pe cîmp, respectiv, soiurile cu boabe mari sau mici, sînt prevăzute în tabelul 1, anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
140. La toate etapele comercializării, se admit toleranţe privind calitatea şi calibrul în cadrul fiecărui lot în cazul produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – se permite ca un total de 5% din ciorchini (ca greutate) să nu îndeplinească cerinţele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranţe, maximum de 0,5% din total trebuie să fie produse care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – se permite ca un total de 10 la sută din ciorchini (ca greutate) să nu îndeplinească cerinţele categoriei, dar să le îndeplinească pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total trebuie să fie produse care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici cerinţele minime, sau din produse alterate;
c) categoria II – se permite ca un total de 1% din ciorchini (ca greutate) să nu îndeplinească nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate trebuie să fie de maximum 2 %;
2) toleranţe de calibrare – pentru toate categoriile se permite ca un total de 10 % din ciorchini (ca greutate) să nu îndeplinească cerinţele privind calibrul. În scopul adaptării greutăţii, fiecare ambalaj de vînzare poate conţine un ciorchine care cîntăreşte mai puţin de 75 g, cu condiţia ca ciorchinele să îndeplinească toate celelalte cerinţe ale categoriei specificate.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
141. Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît ciorchini de aceeaşi origine, soi, calitate şi grad de coacere.
142. În cazul categoriei „Extra”, ciorchinii trebuie să fie aproximativ omogeni din punct de vedere al calibrului şi al coloritului.
143. Poate fi ambalat împreună într-un ambalaj un amestec de struguri de masă din soiuri diferite, cu condiţia să aibă o calitate omogenă şi, în cazul fiecărui soi, aceeaşi origine.
144. Partea vizibilă a conţinutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
145. Strugurii de masă trebuie ambalaţi astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produselor.
146. Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie curate şi de calitate, astfel încît să nu cauzeze daune externe sau interne produsului.
147. Utilizarea de materiale, în special hîrtie sau etichete, care poartă specificaţii comerciale este permisă numai cu condiţia ca înscrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.
148. Etichetele aplicate individual pe produse trebuie să poată fi dezlipite fără a lăsa urme vizibile de adeziv şi fără a cauza defecte ale epidermei.
149. Ambalajele nu trebuie să conţină materii străine, deşi un fragment de curpen de aproximativ 5 cm lungime poate rămîne ataşat de ciorchine, ca formă de prezentare specială.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
151. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa, care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele, cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „struguri de masă”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului sau, dacă este cazul, al soiurilor;
c) „cultivaţi în seră”, după caz;
3) originea produsului:
a) ţara de origine sau,
b) dacă este cazul, ţările de origine şi, eventual, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
152. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 151 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul X
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru mere
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
153. Prezentul capitol are ca obiect definirea calităţilor pe care trebuie să le prezinte merele de soiurile şi varietăţile provenite din Malus domestica Borkh, după condiţionare şi ambalare.
1531. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.1531 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
154. La toate categoriile, ţinînd cont de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, caracteristicile minime ale merelor trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) - abrogat;
5) practic, lipsite de atacuri ale paraziţilor (dăunătorilor);
6) fără dăunători;
7) să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
8) să fie lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine;
9) - abrogat;
10) fără forme grave de sticlozitate, cu excepția soiurilor marcate cu un «V», enumerate în tabelul 3 din anexa nr. 3.
[Pct.154 subpct.10) introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
155. Dezvoltarea și starea merelor trebuie să le permită:
1) să reziste la transport și la manipulare; și
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
[Pct.155 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
1551. Cerințele de maturitate sunt următoarele:
1) merele trebuie să fie suficient de dezvoltate și să prezinte un grad satisfăcător de coacere;
2) dezvoltarea merelor și stadiul lor de maturitate trebuie să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea gradului de coacere necesar în raport cu caracteristicile soiului;
3) pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor minime de maturitate, pot fi luați în considerare mai mulți parametri (de exemplu, aspectul morfologic, gustul, fermitatea și indexul refractometric).
[Pct.1551 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
156. În scopul continuării procesului de maturaţie pe durata transportării, merele trebuie să prezinte:
1) un conţinut de substanţe solubile şi un grad de fermitate satisfăcătoare;
2) rezistenţă la transport şi manipulare;
3) sosirea în condiţii satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
157. Merele se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi caracteristice pentru soiurile menţionate în tabelul 3 din anexa nr.3, iar pedunculul trebuie să fie intact. Merele trebuie să prezinte următoarea suprafaţă minimă în culoarea caracteristică soiului:
a) 3/4 din suprafaţa totală de culoare roşie în cazul grupului de culoare A;
b) 1/2 din suprafaţa totală de culoare roşie mixtă în cazul grupului de culoare B;
c) 1/3 din suprafaţa totală de culoare uşor roşie, înroşită sau striată în cazul grupului de culoare C;
d) fără cerință minimă referitoare la culoare în cazul grupei de colorit D.
[Pct.157 subpct.1), lit.d) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
158. Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă. Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare defecte superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
1) foarte uşoare defecte ale epidermei;
2) rugozitate foarte uşoară (R – soiurile marcate cu „R” în tabelul 3 din anexa nr.3 la prezentele Cerinţe sînt exceptate de la dispoziţiile referitoare la rugozitate), de exemplu – pete maro care nu depăşesc cavitatea pedunculului şi nu pot fi aspre şi/sau urme uşoare şi izolate de rugozitate.
159. Categoria I – merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate şi caracteristice pentru soiul respectiv, care cuprinde o clasificare în funcţie de colorit şi rugozitate.
160. Merele trebuie să prezinte următoarea suprafaţă minimă în culoarea caracteristică soiului:
a) 1/2 din suprafaţa totală de culoare roşie în cazul grupului de culoare A;
b) 1/3 din suprafaţa totală de culoare roşie mixtă în cazul grupului de culoare B;
c) 1/10 din suprafaţa totală de culoare uşor roşie, înroşită sau stricată în cazul grupului de culoare C;
d) fără cerință minimă referitoare la culoare, în cazul grupei de colorit D.
[Pct.160 lit.d) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
161. Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă. Următoarele defecte trebuie să fie permise cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea şi prezentarea în ambalaj a acestora:
1) un uşor defect de formă;
2) un uşor defect de dezvoltare;
3) un uşor defect de colorit;
4) urme de lovituri uşoare a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 1 cm2, fără decolorare;
5) uşoare defecte ale epidermei care nu pot depăşi:
a) 2 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită;
b) 1 cm2 suprafaţă totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafaţă mai mare de 0,25 cm2;
c) uşoară rugozitate (R – Soiurile marcate cu „R” în tabelul 3 din anexa nr.3 la prezentele Cerinţe sînt exceptate de la dispoziţiile referitoare la rugozitate) de exemplu – pete maro care pot depăşi puţin cavitatea pedunculului sau cavitatea pistilului, dar nu pot fi aspre şi/sau rugozitate reticulară subţire care nu depăşeşte 1/5 din suprafaţa totală a fructului şi care nu contrastează puternic cu coloritul general al fructului şi/sau rugozitate densă care nu depăşeşte 1/20 din suprafaţa totală a fructului; împreună, rugozitatea reticulară subţire şi rugozitatea densă nu pot depăşi maximum 1/5 din suprafaţa totală a fructului.
162. Pedunculul poate lipsi, cu condiţia ca secţiunea să fie curată şi epiderma adiacentă să nu fie deteriorată.
163. Categoria II – această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerinţele minime specificate la punctul 154.
164. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte majore. Următoarele defecte trebuie să fie permise cu condiţia ca merele să îşi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
1) defecte de formă;
2) defecte de dezvoltare;
3) defecte de colorit;
4) urme de lovituri uşoare a căror suprafaţă nu depăşeşte 1,5 cm2, epiderma putînd fi uşor decolorată;
5) defecte ale epidermei, care nu trebuie depăşite:
a) 4 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită;
b) 2,5 cm2 suprafaţă totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia inaequalis), care, per total, nu trebuie să afecteze o suprafaţă mai mare de 1 cm2;
c) uşoară rugozitate (R – Soiurile marcate cu „R” în tabelul 3 din anexa nr.3 la prezentele Cerinţe sînt exceptate de la dispoziţiile referitoare la rugozitate), de exemplu – pete maro care pot depăşi cavitatea pedunculului sau cavitatea pistilului şi pot fi uşor aspre şi/sau rugozitate reticulară subţire care nu depăşeşte 1/2 din suprafaţa totală a fructului şi care nu contrastează puternic cu coloritul general al fructului şi/sau rugozitate densă care nu depăşeşte 1/3 din suprafaţa totală a fructului;
d) împreună, rugozitatea reticulară subţire şi rugozitatea densă nu pot depăşi maximum 1/2 din suprafaţa totală a fructului.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
168. - abrogat.
169. Calibrul merelor este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale sau de greutate.
170. La toate soiurile şi la categoriile de mere „Extra”, I şi II, calibrul minim este de 60 mm, în cazul în care se determină după diametru, şi de 90 g, dacă se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5° Brix, iar calibrul este de minimum 50 mm sau 70g.
171. Omogenitatea de calibru a merelor dintr-un colet trebuie să fie:
1) pentru merele al căror calibru se stabileşte în funcţie de diametru, diferenţa de diametru dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 5 mm, pentru merele din categoria „Extra” şi pentru merele din categoriile I şi II prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 10 mm;
b) 10 mm, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalajul de vînzare. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica pînă la 20 mm;
2) pentru merele măsurate în funcţie de greutate, diferenţa de greutate dintre merele din acelaşi colet este limitată la:
a) 20 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria „Extra”, dar şi pentru merele din categoria I şi II, prezentate pe rînduri şi în straturi suprapuse;
b) 25 % din greutatea medie pe fruct a merelor din colet, pentru merele din categoria I prezentate în vrac, în colet sau în ambalaje destinate vînzării către consumatori;
d) pentru merele din categoria «Extra» și din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse:
| Interval (în g) | Diferență de greutate (în g) |
| 70-90 | 15 g |
| 91-135 | 20 g |
| 136-200 | 30 g |
| 201-300 | 40 g |
| > 300 | g |
[Pct.171 subpct.2), lit.d) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
e) pentru fructele din categoria I prezentate în ambalajele de vânzare sau în vrac în ambalaj:
| Interval (în g) | Uniformitate (în g) |
| 70-135 | 35 |
| 136-300 | 70 |
| > 300 | 100 |
[Pct.171 subpct.2), lit.e) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
172. Nu există nicio cerință privind uniformitatea calibrului în cazul fructelor din categoria II prezentate în ambalajele de vânzare sau în vrac în ambalaj.
[Pct.172 în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
1721. Cerințele privind calibrarea nu se aplică soiurilor de mere miniaturale, marcate cu un «M» în tabelul 3 din anexa nr. 3. Respectivele soiuri miniaturale trebuie să aibă un nivel Brix de minimum 12°.
[Pct.1721 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
173. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” se admite o toleranţă de maximum 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranţele pentru acea categorie;
b) pentru categoria I se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă maximum 1 % din total pot fi produse care nu îndeplinesc nici cerințele de calitate ale categoriei II, nici cerințele minime sau produse alterate;
[Pct.173 subpct.1), lit.b) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
c) pentru categoria II se admite o toleranţă de maximum 10 % din numărul sau din greutatea merelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum. Se admite o cantitate de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor ce prezintă următoarele defecte:
atacuri grave ale bolilor ce dau anumitor părţi ale fructelor un aspect sticlos sau de plută;
uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte uşoare de putregai;
prezenţa unor paraziţi vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza paraziţilor;
2) toleranţe de calibru – pentru toate categoriile este permisă o toleranţă totală de 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care nu îndeplinesc cerinţele privind calibrul. Această toleranţă nu poate fi extinsă astfel încît să includă produsele cu un calibru de:
a) cel puţin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza diametrului;
b) cel puţin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza greutăţii.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
174. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît produse de aceeaşi origine, soi sau tip comercial şi să aibă aceeaşi calitate.
175. De asemenea, pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
176. Ambalajele în care sînt puse merele pentru comercializare, avînd o greutate netă de maximum 5 kg, pot conţine amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare soi prezent, originea, calibrul (dacă se impune calibrarea) şi gradul de maturitate.
177. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
1771. Inscripționarea cu laser a unor informații pe fructe nu trebuie să ducă la defecte ale pulpei sau ale epidermei. Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.
[Pct.1771 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
178. Merele trebuie să fie ambalate astfel încît să li se asigure o protecţie adecvată. În special, ambalajele pentru comercializare care au o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod sigur.
179. Merele din categoria „Extra” trebuie să fie ambalate în straturi suprapuse.
180. Merele se ambalează în ambalaje de desfacere şi de transport.
181. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
182. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
183. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
184. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:
1) Identificarea – numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau expeditorului (de exemplu: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară).
Această mențiune poate fi înlocuită:
a) în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, cu codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul MS ISO 3166 al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine;
b) doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau de o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul trebuie să furnizeze toate informațiile considerate necesare de organismul de control.
[Pct.184 subpct.1) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) natura produsului:
a) „mere” şi tipul comercial, chiar şi în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau soiurilor (opţional). În cazul ambalajelor pentru comercializare ce conţin un amestec de soiuri diferite de mere – indicarea fiecărui soi inclus în ambalaj;
c) denumirea soiului poate fi înlocuită cu un sinonim. O denumire comercială poate fi furnizată doar în plus față de soi sau de sinonimul acestuia;
[Pct.184 subpct.2), lit.c) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
d) în cazul mutațiilor cu protecție a soiului, această denumire a soiului poate înlocui denumirea de bază a soiului. În cazul mutațiilor fără protecție a soiului, denumirea mutației poate fi indicată doar în plus față de denumirea soiului de bază;
[Pct.184 subpct.2), lit.d) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
e) «Varietate miniaturală», după caz.
[Pct.184 subpct.2), lit.e) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local;
b) în cazul ambalajului pentru comercializare ce conţine un amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine ale fructelor respective trebuie să fie înscrisă în imediata apropiere a soiului în cauză;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sînt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim sau menţiunea „necalibrate”, după caz, iar pentru fructele prezentate în straturi suprapuse – numărul de bucăţi;
5) în cazul în care identificarea are loc pe baza calibrului, acesta este indicat:
a) pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim sau prin greutatea minimă şi maximă;
b) pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile „şi peste” sau „+”, ori o denumire echivalentă, ori, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
185. Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute în punctul 184 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci cînd aceste colete sînt aşezate pe palete, aceste indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul XI
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru pere
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
186. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru perele din soiurile provenite din Pyrus communis L.
1861. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte perele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.1861 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
187. La toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, perele trebuie să fie:
1) intacte;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunătorii care afectează pulpa;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros şi/sau gust străin.
188. Dezvoltarea şi starea perelor trebuie să le permită:
1) continuarea procesului de coacere pentru a atinge gradul de coacere adecvat, conform caracteristicilor soiului resectiv;
2) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
3) să ajungă în stare satisfacătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
189. Perele sînt clasificate în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al fructului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
c) perele nu trebuie să fie pietroase;
2) categoria I – perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv:
a) pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroşiri şi înăspriri;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă;
un defect uşor de dezvoltare;
un defect uşor de coloraţie;
defecte uşoare la nivelul epidermei, ce nu pot depăşi:
lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 0,25 cm2;
1 cm2 din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare;
c) pedunculul poate fi uşor deteriorat;
d) perele nu trebuie să fie pietroase;
3) categoria II – această categorie cuprinde perele ce nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite mai sus:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte esenţiale;
b) următoarele defecte sînt admise, cu condiţia ca fructele să păstreze caracteristicile esenţiale în ceea ce priveşte calitatea, păstrarea şi prezentarea:
defecte de formă;
defecte de dezvoltare;
defecte de coloraţie;
înroşiri şi înăspriri uşoare;
defecte la nivelul epidermei care nu pot depăşi lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită, 2,5 cm2 din suprafaţa totală – în cazul altor defecte, cu excepţia rapănului (Venturia pirina şi V. inaequalis), a căror suprafaţă totală nu trebuie să depăşească 1 cm2 şi uşoare lovituri ce nu depăşesc 2 cm2 din suprafaţa totală;
4) - exclus.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
190. - abrogat.
191. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale, fie de greutate.
192. Există un calibru minim pentru fiecare categorie, conform tabelului 1 din anexa nr. 4 la prezentele Cerinţe.
193. În scopul garantării omogenității, din punctul de vedere al calibrului, a fructelor dintr-un colet, diferența dintre fructele din același colet este limitată la:
1) în cazul fructelor calibrate în funcție de diametru:
a) 5 mm pentru fructele din categoria „Extra” și fructele din categoriile I și II prezentate pe rânduri și în straturi suprapuse;
b) 10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate;
2) în cazul fructelor calibrate în funcție de greutate:
a) pentru fructele din categoria „Extra” și cele din categoriile I și II ambalate în rânduri și în straturi suprapuse:
- 15 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc sub 75-100 g pe unitate;
- 35 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc între 100 g și 200 g pe unitate;
- 50 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc între 200 g și 250 g pe unitate;
- 80 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc peste 250 g pe unitate;
b) pentru fructele din categoria I prezentate în ambalajele de vânzare sau în vrac în ambalaj:
- 50 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc sub 100-200 g pe unitate;
- 35 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc mai mult 200 g pe unitate;
3) nu există nicio limită referitoare la uniformitatea calibrului în cazul fructelor din categoria II prezentate în ambalajele de vânzare sau în vrac în ambalaj.
194. Pentru fructele din categoria II, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sînt comercializate, nu este prevăzut un calibru omogen.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
195. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5% din total pot reprezenta produsele ce îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea perelor ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total pot reprezenta produsele ce nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici pe cele minime. Se exclud produsele afectate de putrefacţie sau orice deteriorare ce le fac improprii pentru consum. Cu toate acestea, această toleranţă nu se aplică pentru perele lipsite de peduncul;
c) categoria II – se permite ca un total de 10 % din pere (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească nici cerinţele categoriei, nici cerinţele minime. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate poate fi de maximum 2 %;
2) toleranţe de calibru se aplică pentru categoriile „Extra”, I şi II;
a) în cazul fructelor ce fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor care corespund calibrului imediat inferior sau superior celui menţionat pe ambalaj, înregistrînd, în cazul fructelor ce corespund celui mai mic calibru admis, o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă;
b) în cazul fructelor care nu fac obiectul normelor de omogenitate – 10 % din numărul sau din greutatea fructelor de calibru mai mic decît cel prevăzut сu o variaţie maximă de 5 mm sub valoarea minimă.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
196. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît pere de aceeaşi origine, soi, calitate şi calibru (dacă se impune calibrarea) şi cu acelaşi grad de maturitate.
197. În cazul categoriei „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei.
198. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
199. Fructele din categoria „Extra” trebuie ambalate în rînduri şi straturi suprapuse.
200. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
201. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
202. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
203. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
204. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, indelebil şi vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite pentru toate ambalajele cu excepţia preambalajelor, prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor”, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului. Codul este precedat de codul SM ISO 3166 al Republicii Moldova, unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine;
[Pct.204 subpct.1) modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) natura produsului:
a) „pere”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (în conformitate cu tabelul 2, anexa nr. 4 la prezenta Cerinţă). În cazul ambalajelor ce conţin un amestec de pere de diferite soiuri – numele acestor soiuri;
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
c) în cazul ambalajelor ce conţin un amestec de diferite culori, soiuri şi/sau tipuri comerciale de produse de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine trebuie să figureze lîngă numele culorii, soiului şi/sau tipului comercial respectiv;
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăţi;
c) în cazul în care identificarea este efectuată pe baza calibrului, aceasta este indicată:
pentru fructele pentru care există norme privind omogenitatea – prin diametrul minim şi maxim;
pentru fructele pentru care nu există norme privind omogenitatea – prin diametrul celui mai mic fruct din colet, lîngă care se menţionează cuvintele „şi peste” sau o denumire echivalentă ori, după caz, prin diametrul celui mai mare fruct din colet;
5) marcajul de control oficial (opţional).
205. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 204 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care aceste colete sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să figureze pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paleţei.
Capitolul XII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru piersici şi nectarine
Secţiunea 1.
Cerinţe minime de calitate
206. Prezentul capitol stabileşte cerinţele de calitate şi comercializare, după condiţionare şi ambalare, pentru piersici şi nectarine ce provin din soiurile „Prunus persica Sieb. et Zucc.”.
2061. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte piersicile și nectarinele după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.2061 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
207. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase; sînt excluse produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) lipsite de paraziţi;
5) fără daune produse de paraziţi;
6) lipsite de umiditate exterioară anormală;
7) lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine.
208. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al piersicilor şi nectarinelor trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
209. Pentru asigurarea executării punctului 208, indicele refractometric al pulpei, măsurat în zona mediană a pulpei fructului şi în plan ecuatorial, trebuie să fie mai mare sau egal cu 8° Brix, iar fermitatea trebuie să fie mai mică de 6,5 kilograme (kg), măsurată cu ajutorul unei tije cu diametrul de 8 milimetri (mm) (0,5 cm2) în două puncte din planul ecuatorial al fructului.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
210. Produsele sînt încadrate în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, dezvoltarea şi coloraţia tipică soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie. Produsele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale ale epidermei, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj;
2) categoria I – produsele din această categorie trebuie să fie de o calitate bună. Ele trebuie să prezinte caracteristicile soiului, ţinîndu-se seama de zona de producţie;
a) pulpa nu trebuie să prezinte deteriorări;
b) produsele care sînt deschise la punctul de prindere a pedunculului se exclud;
c) cu toate acestea, ele pot să prezinte defecte uşoare ale epidermei, un defect uşor de formă, dezvoltare sau coloraţie, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calităţii, conservării şi prezentării sale în ambalaj, în următoarele limite:
1,5 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
1 cm2 de suprafaţă totală – pentru celelalte defecte;
3) categoria II – produsele care nu se pot încadra în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior:
a) pulpa nu trebuie să prezinte defecte grave;
b) fructele deschise în punctul de prindere a pedunculului nu sînt admise decît în cadrul toleranţelor de calitate;
c) produsele pot să prezinte defecte ale epidermei, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, de conservare şi de prezentare, în următoarele limite:
2,5 cm lungime – pentru defectele de formă alungită;
2 cm2 din suprafaţa totală – pentru celelalte defecte;
d) defecte de formă;
[Pct.210 subpct.3), lit.d) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
e) defecte de dezvoltare, inclusiv sâmburi despicați, cu condiția ca fructele să fie închise, iar pulpa să fie sănătoasă;
[Pct.210 subpct.3), lit.e) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
f) defecte de colorit.
[Pct.210 subpct.3), lit.f) introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
211. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale, fie de greutate, fie prin numărare.
212. Calibrul minim este de:
1) 56 mm sau 85 g în cazul categoriei „Extra”;
2) 51 mm sau 65 g în cazul categoriilor I şi II.
213. În cazul categoriei II, următoarele dispoziţii sînt opţionale:
1) pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferenţele de calibru între produsele din acelaşi ambalaj nu trebuie să depăşească:
a) în cazul fructelor calibrate în funcţie de diametru – 5 mm în cazul fructelor cu diametrul sub 70 mm şi 10 mm în cazul fructelor cu diametrul peste 70 mm;
b) în cazul fructelor calibrate în funcţie de greutate – 30 g în cazul fructelor cu greutatea sub 180 g şi 80 g în cazul fructelor cu greutatea peste 180 g;
c) în cazul fructelor calibrate în funcţie de număr, diferenţa de calibru trebuie să respecte dispoziţiile de la litera a) sau b);
d) în cazul aplicării codurilor de calibrare, trebuie respectate dimensiunile din anexa nr. 5.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
215. Se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% dintre produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei I sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii;
b) categoria I – 10% din produse, în număr sau în greutate, ce nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sînt conforme caracteristicilor categoriei II sau care sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total trebuie să fie produse care nu îndeplinesc nici cerinţele de calitate ale categoriei II, nici cerinţele minime, sau din produse alterate;
c) categoria II – 10% din produse, în număr sau în greutate, care nu corespund caracteristicilor categoriei, nici caracteristicilor minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri accentuate sau cu alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate poate fi de maximum 2%;
2) toleranţe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sînt calibrate): se permite ca un total de 10 % din piersici sau nectarine (ca număr sau greutate) să nu îndeplinească cerinţele privind calibrul.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
216. Conţinutul fiecărui colet trebuie să fie omogen şi să nu conţină decît piersici şi/sau nectarine de aceeaşi origine, soi, calitate, stare de maturitate sau calibru, iar în cazul categoriei „Extra” – de coloraţie uniformă.
217. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru ansamblul conţinutului.
218. - abrogat.
219. Etichetele aplicate individual pe produse, atunci cînd sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
220. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
221. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
222. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor care conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice. Inscripționarea cu laser a unor informații pe fructe nu trebuie să ducă la defecte ale pulpei sau ale epidermei. Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.
[Pct.222 modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
223. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele menţiuni, în litere grupate pe aceeaşi parte, lizibile şi indelebile, precum şi vizibile din exterior:
1) identificare – ambalator şi/sau expeditor: denumirea şi adresa care pot fi înlocuite prin codul unic IDNO, atribuit de organul înregistrării de stat, cu indicarea în imediata apropiere: „ambalator şi/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente), iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vînzător poate fi indicată în strictă legătură cu referinţa „Ambalat pentru” sau o menţiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conţină codul ce corespunde ambalatorului şi/sau expeditorului;
2) natura produsului:
a) „piersici” sau „nectarine”, în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior;
b) culoarea pulpei;
c) numele soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine şi, eventual, zona de producţie sau denumirea naţională, regională sau locală;
4) caracteristici comerciale privind categoria şi calibrul:
a) categoria;
b) în cazul categoriilor „Extra”, I şi II, calibrul exprimat prin diametrele minime şi maxime sau circumferinţele minime şi maxime ori prin codul de calibru, conform anexei 5 la prezentele Cerinţe;
c) număr de bucăţi (opţional);
d) conţinut minim de zahăr, măsurat cu refractometrul şi exprimat în valoare Brix (opţional);
e) fermitate maximă, măsurată cu penetrometrul şi exprimată în kg/0,5 cm2 (opţional);
5) marca oficială de control (opţional).
2231. Fiecare ambalaj trebuie să aibă un conținut uniform și să nu cuprindă decât piersici sau nectarine de aceeași origine, de același soi, de aceeași calitate, cu același grad de coacere și de același calibru (dacă se impune calibrarea), iar în cazul categoriei «Extra» conținutul trebuie să fie, de asemenea, uniform din punctul de vedere al coloritului.
[Pct.2231 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2232. Partea vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
[Pct.2232 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
224. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 223 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Coletele trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate pe palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
Capitolul XIII
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru căpşune
Secţiunea 1
Cerinţe privind calitatea
225. Prezentul capitol stabileşte cerinţe de calitate şi comercializare după condiţionare şi ambalare, pentru căpşunele din soiurile provenite din genul Fragaria L.
226. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, căpşunele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, practic fără materii străine vizibile;
4) cu un aspect proaspăt, dar nespălate;
5) fără dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) cu caliciu; caliciul şi, în cazul în care este prezent, pedunculul trebuie să fie proaspete şi verzi;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
227. - abrogat.
228. Dezvoltarea şi starea căpşunelor trebuie să le permită:
1) să fie rezistente la transport şi la manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Secţiunea a 2-a
Cerinţa privind clasificarea
229. Căpşunele sînt încadrate în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – căpşunele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară şi să fie caracteristice soiului respectiv:
a) să aibă un aspect sănătos, ţinînd seama de caracteristicile soiului;
b) să nu prezinte urme de pămînt;
c) să nu prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj;
2) categoria I – căpşunele din această categorie trebuie să fie de bună calitate şi să prezinte coloraţia şi forma caracteristică soiului. Cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte, cu condiţia să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
a) defect uşor de formă;
b) o mică zonă albă care să nu depăşească a zecea parte din suprafaţa fructului;
c) semne superficiale uşoare de presare;
d) trebuie să fie lipsite practic de urme de pămînt;
3) categoria II – căpşunele care nu pot fi încadrate în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime definite anterior. Căpşunele pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
a) defecte de formă;
b) o zonă albă a cărei suprafaţă nu trebuie să depăşească a cincea parte din suprafaţa fructului;
c) uşoare contuzii uscate ce nu sînt susceptibile să se dezvolte;
d) urme uşoare de pămînt;
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
230. - abrogat.
231. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.
232. Căpşunele trebuie să prezinte următoarele calibre minime:
1) categoria „Extra” – 25 mm;
2) categoriile I şi II – 18 mm.
233. - abrogat.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
234. Se admit toleranţe de calitate şi de calibrare în fiecare colet pentru produsele ce nu sînt conforme cerinţelor categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria I sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, maximum 0,5% din total trebuie să fie produse care îndeplinesc cerinţele categoriei II de calitate;
b) categoria I – 10% din numărul sau greutatea produselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sînt conforme caracteristicilor de la categoria II sau sînt admise în mod excepţional în toleranţele acestei categorii. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
c) categoria II – 10% în numărul sau greutatea produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau cu orice alte alterări din cauza cărora ar putea deveni improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, fructele alterate se limitează la 2 %;
2) toleranţe de calibru – pentru categoriile „Extra”, I şi II: se permite un total de 10 %, în număr sau în greutate, din căpşunele ce nu corespund calibrului minim impus.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
235. În categoria „Extra”, căpşunele, trebuie să fie omogene şi uniforme în ceea ce priveşte gradul de maturitate, coloraţia şi calibrul. Capşunele din categoria I pot fi mai puţin omogene în ceea ce priveşte calibrul.
236. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
237. - abrogat.
238. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
239. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
240. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
241. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special, a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxic.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
242. Fiecare ambalaj trebuie să conțină următoarele indicații, în litere grupate pe aceeași parte, marcarea fiind lizibilă, imposibil de șters și vizibilă din exterior:
1) identificare – numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau expeditorului (de exemplu: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară), iar în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul MS ISO 3166 (alfa) al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine; doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau de o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul furnizează toate informațiile considerate necesare de organismul de control;
[Pct.242 subpct.1) modificat prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) natura produsului:
a) „căpşune”, dacă conţinutul coletului nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (opţional);
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
categoria;
5) marcajul de control oficial (opţional).
243. Pe colete nu este necesar să se menţioneze indicaţiile prevăzute în punctul 242 subpunctul 1), în cazul în care acestea conţin ambalaje pentru desfacere, vizibile din exterior şi pe fiecare dintre ele apar aceste menţiuni. Aceste colete trebuie să fie lipsite de orice marcaje care ar putea induce în eroare consumatorul. În cazul în care coletele sînt prezentate în palete, menţiunile trebuie să apară pe o fişă poziţionată vizibil pe cel puţin două din feţele paletelor.
Capitolul XIV
Cerinţe specifice de calitate şi comercializare pentru kiwi
Secţiunea 1
Cerinţe minime de calitate
244. Prezentul capitol se aplică fructelor kiwi provenite din culturile Actinidia chinensis (Planch.) şi Actinidia deliciosa (A. Chev., C.F. Liang şi A.R. Ferguson).
2441. Scopul capitolului este definirea cerințelor privind calitățile pe care trebuie să le prezinte fructele kiwi după condiționare și ambalare. Totuși, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele capitolului:
1) o ușoară lipsă de prospețime și turgescență;
2) pentru produsele clasificate în alte categorii decât categoria «Extra», o ușoară alterare datorată dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.
[Pct.2441 introdus prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
245. În toate categoriile, ţinînd seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, fructele kiwi trebuie să fie:
1) întregi (dar fără peduncul);
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din care cauză devin improprii pentru consum);
3) curate, practic, fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) suficient de tari, nici moi, nici veştede, nici îmbibate cu apă;
7) bine dezvoltate, fructele duble sau multiple fiind excluse;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros şi/sau gust străin.
246. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate al fructelor kiwi trebuie să fie de aşa natură încît să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare şi
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
247. Fructele kiwi trebuie să fie suficient de dezvoltate şi de mature. Pentru a respecta această prevedere, fructele trebuie să atingă un grad de maturitate de minimum 6,2° Brix sau 15 % conţinut mediu de substanţă uscată la etapa de ambalare în regiunea de producţie şi pentru livrarea următoare, efectuată de ambalator, precum şi în etapele de export şi import şi de minimum 9,5° Brix – în toate celelalte etape de comercializare.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe privind clasificarea
248. Fructele kiwi sînt clasificate în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară – să fie bine dezvoltate şi să prezinte toate caracteristicile şi coloraţia tipică soiului:
a) nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte uşoare alterări superficiale, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea sa, păstrarea şi prezentarea în ambalaj;
b) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,8;
2) categoria I – fructele kiwi din această categorie trebuie să fie de calitate bună. Ele trebuie să fie caracteristice soiului respectiv:
a) trebuie să fie tari şi pulpa să fie perfect sănătoasă;
b) cu toate acestea, sînt permise următoarele defecte cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj:
un defect uşor de formă (exclusiv proeminenţe sau malformaţii);
un defect uşor de coloraţie;
defecte superficiale ale epidermei, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 1 cm2;
o mică „marcă Hayward” sub forma unor linii longitudinale şi fără protuberanţe;
c) raportul diametru minim – diametru maxim al fructului, măsurat în secţiunea ecuatorială, trebuie să fie de minimum 0,7;
3) categoria II – în această categorie intră fructele kiwi care nu pot fi clasate în categoriile superioare, dar care prezintă caracteristicile minime menţionate anterior:
a) să fie destul de tari şi pulpa să nu prezinte defecte grave;
b) pot prezenta următoarele defecte, cu condiţia să-şi păstreze caracteristicile esenţiale de calitate, păstrare şi prezentare:
defecte de formă;
defecte de coloraţie;
defecte ale epidermei, cum ar fi mici fisuri cicatrizate sau ţesut zgîriat, cu condiţia ca suprafaţa lor totală să nu depăşească 2 cm2;
mai multe „mărci Hayward” mai pronunţate şi cu o uşoară protuberanţă;
striviri uşoare.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind calibrarea
249. Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile.
250. Calibrul este determinat de greutatea fructului.
251. Greutatea minimă este stabilită la 90 g pentru categoria „Extra”, 70 g – pentru categoria I, şi 65 g – pentru categoria II.
252. Diferenţa de greutate dintre fructul cel mai mare şi fructul cel mai mic din fiecare colet nu trebuie să depăşească:
1) 10 g pentru fructele cu o greutate mai mică de 85 g;
2) 15 g pentru fructele cu o greutate între 85 şi 120 g;
3) 20 g pentru fructele cu o greutate între 120 şi 150 g;
4) 40 g pentru fructele cu o greutate mai mare sau egală cu 150 g.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
253. Pentru produsele care nu sînt conforme cu cerinţele categoriei indicate, se admit toleranţe de calitate şi de calibru în fiecare colet, după cum urmează:
1) toleranţe de calitate pentru:
a) categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru categoria respectivă. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5 % din total pot fi produse care îndeplinesc cerințele de calitate ale categoriei II;
[Pct.253 subpct.1), lit.a) modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
b) categoria I – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru acea categorie. În cadrul acestei toleranţe, maximum 1% din total trebuie să fie produse care nu îndeplinesc nici cerinţe de calitate ale categoriei II, nici cerinţele minime, sau din produse alterate;
c) categoria II – 10% din numărul sau din greutatea fructelor kiwi ce nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai, cu lovituri pronunţate sau de orice alte alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranţe, proporţia totală a produselor alterate poate fi de maximum 2%;
2) toleranţe de calibru pentru toate categoriile – 10% din numărul sau greutatea fructelor kiwi care nu îndeplinesc cerinţele privind greutatea minimă şi/sau calibrul. Cu toate acestea, fructele trebuie să aibă un calibru imediat inferior sau superior celui indicat sau, în cazul celui mai mic calibru, fructele nu trebuie să aibă o greutate mai mică de 85 g în categoria „Extra”, 67 g în categoria I şi 62 g în categoria II.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind prezentarea
254. Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decît fructe kiwi de aceeaşi origine, soi, calitate şi calibru.
255. Partea vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
256. În categoria „Extra”, fructele trebuie să fie prezentate separat unele de altele, aşezate în ordine
într-un singur strat.
257. Etichetele aplicate individual pe produse, în cazul în care sînt dezlipite, trebuie să nu lase urme vizibile de clei sau defecte pe epidermă.
258. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corp străin.
259. Produsele trebuie ambalate astfel încît să se asigure o protecţie adecvată a produsului.
260. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hîrtiei sau a timbrelor ce conţin specificaţii comerciale, este permisă cu condiţia ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
261. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizibil, imposibil de şters şi vizibil din exterior:
1) identificarea – numele și adresa fizică ale ambalatorului și/sau expeditorului (de exemplu: strada/localitatea/regiunea/codul poștal și, dacă este diferită de Republica Moldova, altă țară).
Această mențiune poate fi înlocuită:
a) în cazul tuturor ambalajelor, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul și/sau expeditorul, eliberat sau recunoscut de un organism oficial, indicat alături de mențiunea «Ambalator și/sau expeditor» (sau abrevieri echivalente). Codul este precedat de codul MS ISO 3166 al Republicii Moldova, al unității administrativ-teritoriale din Republica Moldova care efectuează recunoașterea, dacă Republica Moldova nu este țara de origine;
b) doar în cazul preambalajelor, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în țara de origine sau țara de expediere, indicate alături de mențiunea «Ambalat pentru:» sau de o mențiune echivalentă. În acest caz, etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau expeditorului. În legătură cu semnificația acestui cod, vânzătorul trebuie să furnizeze toate informațiile considerate necesare de organismul de control;
[Pct.261 subpct.1) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
2) natura produselor:
a) „Fructe kiwi” și/sau „Actinidia”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului (opțional).
c) culoarea pulpei sau o indicație echivalentă, în cazul în care culoarea pulpei nu este verde;
[Pct.261 subpct.2) în redacția HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
3) originea produsului:
a) ţara de origine;
b) regiunea unde au fost cultivate sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau local (opţional);
4) caracteristici comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat prin greutatea minimă şi maximă a fructelor;
c) numărul de bucăţi (opţional);
5) marcajul de control oficial (opţional).
262. Nu este necesar să apară pe colete informaţiile prevăzute în punctul 261 subpunctul 1), în cazul în care coletele conţin ambalaje pentru comercializare vizibile din exterior, iar pe fiecare ambalaj apar indicaţiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare cumpărătorul. În cazul în care aceste colete sînt aşezate pe palete, indicaţiile trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletei.
Capitolul XV
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU PRUNE
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
263. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru prunele ce provin din soiurile:
1) Prunus domestica L. subsp. domestica;
2) Prunus domestica subsp. insititia (L.) Schneid;
3) Prunus domestica subsp. italica (Borkh.) Gams;
4) Prunus domestica subsp. syriaca (Borkh.) Janchen;
5) Prunus salicina Lindl;
6) hibrizi interspecifici derivați din prune (Prunus domestica sau Prunus salicina) și caise (Prunus armeniaca), cu caracteristici specifice prunelor.
264. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, produsele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) lipsite de umiditate exterioară anormală;
7) lipsite de mirosuri sau gusturi străine.
265. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a prunelor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
266. Prunele se clasifică în următoarele categorii:
1) categoria „Extra” – prunele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte forma, dezvoltarea și colorația tipică varietății lor. Ele trebuie să fie de consistență fermă, practic acoperite de pruină. Produsele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor defecte superficiale foarte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, starea de conservare și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – prunele din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să fie caracteristice varietății lor. Se admit următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, capacitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de dezvoltare;
c) defecte ușoare de colorație;
d) mărimea defectelor epidermei de o formă alungită nu trebuie să depășească lungimea de 1/3 din diametrul maxim al fructului. În special pot fi admise fisurile cicatrizate pentru varietățile Golden Gage;
e) alte defecte ale epidermei, a căror suprafață totală nu depășește 1/16 din suprafața totală a fructului;
3) categoria II – această categorie include prunele care nu pot fi clasate în categoriile superioare, dar care prezintă caracteristicile minime menționate mai sus. Se admit următoarele defecte, cu condiția ca prunele să își păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, capacitatea de păstrare și prezentare:
a) defecte de formă;
b) defecte de dezvoltare;
c) defecte de colorare;
d) defecte ale epidermei a căror suprafață totală nu depășește 1/4 din întreaga suprafață a fructului.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
267. Calibrarea se efectuează pe diametrul maxim al secțiunii transversale (ecuatoriale).
268. Pentru categoriile de calitate „Extra” și I, calibrul minim este de:
1) 35 mm – pentru soiurile cu fructe mari;
2) 28 mm – pentru alte soiuri;
3) 20 mm – pentru soiurile Mirabelle și Damson.
269. Pentru categoria de calitate II, calibrul minim este de:
1) 30 mm – pentru soiurile cu fructe mari;
2) 25 mm – pentru alte soiuri;
3) 17 mm – pentru soiurile Mirabelle și Damson.
270. Pentru categoria „Extra”, diferența maximă dintre diametrele fructelor din același ambalaj nu trebuie să depășească 10 mm.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind toleranţele
271. Pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – maximum 5% din numărul sau din greutatea prunelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau se încadrează în toleranțele pentru acea categorie. În cadrul acestei toleranțe, se admite ca cel mult 0,5% din cantitatea totală de prune să corespundă cerințelor de calitate pentru categoria II;
b) pentru categoria I – maximum 10% din numărul sau din greutatea prunelor care nu îndeplinesc cerințele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau se încadrează în toleranțele pentru categoria respectivă. În cadrul acestei toleranțe, cel mult 2% din prune pot avea fisuri sau găuri de vierme. În cadrul acestei toleranțe, se admite ca maximum 1% din cantitatea totală de prune să nu îndeplinească nicio cerință de calitate;
c) pentru categoria II – maximum 10% din numărul sau din greutatea merelor ce nu îndeplinesc cerințele categoriei și nici cerințele minime, cu excepția fructelor atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum. Se admite ca maximum 4% din numărul sau din greutatea fructelor să prezinte fisuri sau găuri de vierme. În cadrul acestei toleranțe se admite ca cel mult 2% din cantitatea totală să fie produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile este permisă o toleranță totală de 10% din numărul sau din greutatea fructelor care pot avea abateri de la dimensiunea minimă sau dimensiunea marcată pe ambalaj, abaterea nu trebuie să depășească 3 mm în plus sau în minus.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
272. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât produse de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
273. Pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.
274. Un amestec de prune de soiuri diferite pot fi ambalate în pachete de vânzare, cu condiția ca acestea să fie uniforme în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare soi prezent, originea.
275. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
276. Prunele trebuie să fie ambalate astfel încât să li se asigure o protecție adecvată.
277. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
278. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
279. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
280. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „prune” şi tipul comercial, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului sau soiurilor (opțional). În cazul ambalajelor pentru comercializare ce conțin un amestec de soiuri diferite de prune – indicarea fiecărui soi inclus în ambalaj;
3) originea produsului:
a) țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
b) în cazul ambalajului pentru comercializare ce conține un amestec de soiuri diferite de prune de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine ale fructelor respective trebuie să fie înscrisă în imediata apropiere a soiului în cauză;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sunt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim;
c) greutatea netă (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XVI
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CAISE
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
281. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru caisele ce provin din soiurile Prunus armeniaca L. și descendenți hibrizi obținuți din caise (Prunus armeniaca și prune (Prunus domestica sau Prunus salicina) cu caracteristici specifice caiselor.
282. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, caisele trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, lipsite de materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) lipsite de umiditate exterioară anormală;
7) lipsite de mirosuri sau gusturi străine.
283. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a caiselor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
284. Dezvoltarea și starea de maturitate a caiselor trebuie să fie astfel încât să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea unui grad de coacere satisfăcător. Valoarea specifică soiului, care diferă de culoarea de fundal a soiului, trebuie să fie prezentă pe cel puțin 30% din suprafața celui mai puțin maturat fruct.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
285. Caisele se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – caisele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte forma, dezvoltarea și colorația caracteristice soiului respectiv, ținând seama de zona de producție. Nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor mici defecte superficiale la nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – caisele din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să prezinte caracteristicile soiului, ținând seama de zona de producție. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Se admit următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, capacitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de dezvoltare;
c) defecte ușoare de colorație;
d) ușoare arsuri;
e) ușoare lovituri;
f) ușoare semne de presare, nu mai mult de 1 cm2 din suprafața totală;
g) mici defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:
- 1 cm în cazul defectelor de formă alungită;
- 0,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte;
- 10% din suprafața totală a fructelor afectată de rugozitate;
3) categoria II – această categorie cuprinde caisele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează. Ele pot prezenta defecte ale epidermei, cu condiția să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, conservarea și prezentarea:
a) defecte de formă;
b) defecte de dezvoltare, inclusiv sâmburi despicați, cu condiția că fructele sunt închise, pulpa sănătoasă și fără modificări de culoare;
c) vătămări ce nu pot depăși 1 cm2 din suprafața totală;
d) defecte la nivelul epidermei, care include crăpături ușor vindecate, care nu pot depăși:
- 2 cm în cazul defectelor de formă alungită;
- 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte;
- 15% din suprafața totală a fructelor afectată de rugozitate.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
286. Calibrarea se efectuează pe diametrul maxim al secțiunii transversale (ecuatoriale) și este obligatorie pentru categoriile „Extra” și I.
287. Diametrul minim al fructelor trebuie să fie de 30 mm.
288. Diferența maximă dintre fructele din același ambalaj nu trebuie să depășească:
1) 5 mm – pentru categoria „Extra”;
2) 10 mm – pentru categoriile I și II (dacă se impune calibrarea).
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
289. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund caracteristicilor categoriei respective, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei I. În cadrul acestei toleranțe se admit cel mult 0,5% de produse care îndeplinesc cerințele categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei II. În cadrul acestei toleranțe se admite cel mult 1% de produse care nu îndeplinesc nici cerințele categoriei II și nici cerințele minime;
c) pentru categoria II – 10% din numărul sau din greutatea caiselor care nu corespund caracteristicilor categoriei și nici caracteristicilor minime. Se admit cel mult 2% de produse care nu îndeplinesc cerințele minime. În cadrul acestei toleranțe sunt permise produse despicate în cavitatea pistilară sau fructe cu sâmburi despicați;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul sau din greutatea caiselor ce nu corespund cerințelor privind calibrarea.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
290. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât caise de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
291. Pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.
292. Caisele trebuie să fie ambalate astfel încât să li se asigure o protecție adecvată.
293. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
294. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
295. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
296. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „caise” şi tipul comercial, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului pentru categoriile „Extra” și I;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sunt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim;
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XVII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CIREȘE ȘI VIȘINE
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
297. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru cireșele și vișinele ce provin din soiurile cultivate derivate din Prunus avium L., Prunus cerasus L. sau din hibrizi ai acestora.
298. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, cireșele și vișinele trebuie să fie:
1) întregi; absența pețiolilor nu este considerată un defect, cu condiția ca epiderma să fie intactă;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curate, fără materii străine vizibile;
4) proaspete ca aspect;
5) cu un grad de fermitate satisfăcătoare (în funcție de soi);
6) fără dăunători;
7) fără deteriorări cauzate de dăunători;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros sau gust străin.
299. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a cireșelor și vișinelor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
300. Dezvoltarea și starea de maturitate a cireșelor și vișinelor trebuie să fie astfel încât să le permită continuarea procesului de coacere și atingerea unui grad de coacere satisfăcător.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
301. Cireșele și vișinele se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – cireșele și vișinele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte forma, dezvoltarea și colorația caracteristice soiului respectiv, ținând seama de zona de producție. Nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor mici defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – cireșele și vișinele din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să fie caracteristice soiului lor. Ele pot prezenta următoarele mici defecte, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea în ambalaj:
a) mici defecte de formă;
b) mici defecte de colorație;
3) categoria II – această categorie cuprinde cireșele și vișinele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează. Ele pot prezenta defecte ale epidermei, cu condiția să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, conservarea și prezentarea:
a) defecte de formă;
b) defecte de colorare;
c) mici defecte epidermice cicatrizate, care nu pot dăuna semnificativ aspectului sau conservării lor.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
302. Calibrarea se efectuează pe diametrul maxim al secțiunii transversale (ecuatoriale).
303. Calibrul minim al fructelor trebuie să fie de:
1) 20 mm pentru cireșe tip Picota pentru categoria „Extra”;
2) 22 mm pentru alte varietăți din categoria „Extra”;
3) 17 mm pentru categoriile I și II.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
304. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea cireșelor/vișinelor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sunt în conformitate cu cerințele categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, nu mai mult de 0,5% din total pot fi produse care satisfac cerințele categoriei II, iar fructele zdrobite sau viermănoase sunt limitate la 2%;
b) pentru categoria I – 10% din numărul sau din greutatea cireșelor/vișinelor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sunt conforme cu cerințele categoriei II. În cadrul acestei toleranțe, nu mai mult de 1,0% din total pot fi produse care nu satisfac nici cerințele categoriei II, nici cele minime, iar fructele zdrobite sau viermănoase sunt limitate la 4%;
c) pentru categoria II – 10% din numărul sau din greutatea cireșelor/vișinelor care nu corespund caracteristicilor categoriei sau caracteristicilor minime. În cadrul acestei toleranțe fructele zdrobite sau viermănoase sau afectate de degradare sunt limitate la 4%;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul sau din greutatea fructelor ce nu corespund mărimilor minime prevăzute.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
305. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât cireșe sau vișine de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
306. Pentru categoria „Extra”, cireșele și vișinele trebuie să prezinte o colorație și o maturitate uniforme.
307. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
308. Produsele trebuie să fie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
309. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
310. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
311. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
312. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea și adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea și adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „cireșe”/„vișine”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) „cireșe acre”, după caz;
c) „cireșe fără peduncul Picota” (sau o denumire echivalentă), după caz;
d) denumirea soiului (opțional);
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale: categoria de calitate;
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XVIII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU PEPENI VERZI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
313. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru pepenii verzi din soiurile provenite din Citrullus lanatus (Thunb.) Matsum și Nakai.
314. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, pepenii verzi trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curați, fără materii străine vizibile;
4) lipsiți de dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros sau gust străin.
315. Dezvoltarea și stadiul de maturare a pepenilor verzi trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
316. Pepenii verzi trebuie să fie suficient de dezvoltați și de copți. Indicele refractometric al miezului, măsurat în zona mediană a pulpei fructului și în plan ecuatorial, trebuie să fie mai mare sau egal cu 8ºBr.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
317. Pepenii verzi se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – pepenii verzi din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte caracteristicile soiului. Pedunculul trebuie să aibă o lungime de maximum 5 cm. Nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor defecte ușoare care nu aduc atingere aspectului general al produsului, calității, conservării și prezentării sale în ambalaj. O colorație deschisă a pepenelui verde în locul în care fructul a atins pământul în timpul perioadei de dezvoltare nu este considerată defect;
2) categoria I – pepenii verzi din această categorie trebuie să fie de o calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului. Pedunculul trebuie să fie de maximum 5 cm. Se permit defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere aspectului general, calității, conservării și prezentării produsului în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii; o colorație deschisă a pepenelui verde în locul în care fructul a atins pământul în perioada de dezvoltare nu este considerată defect;
c) mici fisuri superficiale cicatrizate;
d) defecte superficiale ale cojii, datorate frecării și manipulării, suprafața totală a părții afectate nu trebuie să depășească 1/16 din fruct;
3) categoria II – această categorie cuprinde pepenii verzi care nu pot fi încadrați în categoria I, dar care corespund caracteristicilor minime prezentate anterior. Pepenii verzi pot prezenta următoarele defecte, cu condiția să-și păstreze caracteristicile esențiale referitoare la calitate, conservare și prezentare:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii; o colorație deschisă a pepenelui verde în locul în care a atins pământul în timpul perioadei de dezvoltare nu se consideră defect de colorație a cojii;
c) crăpături superficiale cicatrizate;
d) lovituri ușoare;
e) defecte superficiale ale cojii, datorate frecării sau manipulării sau atacurilor dăunătorilor. Suprafața totală a părții afectate nu trebuie să depășească 1/16 din fruct.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
318. Calibrul este determinat de greutatea unitară.
319. Diferența de greutate dintre pepenii din același ambalaj nu trebuie să depășească 2 kg sau 3,5 kg, în cazul în care pepenele cel mai ușor cântărește cel puțin 6 kg. Respectarea acestei omogenități a greutății nu este obligatorie pentru pepenii verzi prezentați în vrac.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
320. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea pepenilor verzi care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sunt conformi cu cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe sunt permise 0,5% de produse care sunt conforme categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul sau din greutatea pepenilor verzi care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sunt conformi cu cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac nici cerințele categoriei II, nici cerințele minime sau produse afectate de degradare;
c) pentru categoria II – 10% din numărul sau din greutatea produselor care nu corespund nici caracteristicilor categoriei, nici caracteristicilor minime. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile se permit 10% din numărul sau din greutatea pepenilor verzi care nu corespund calibrului indicat.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
321. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât pepeni verzi de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
322. Pentru categoriile „Extra” și I, se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.
323. Partea vizibilă a conținutului coletului sau lotului (în cazul produselor livrate în vrac) trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
324. Pepenii verzi trebuie să fie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
325. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
326. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale cojii.
327. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
328. Pepenii verzi transportați în vrac, într-un vehicul de transport, trebuie să fie separați de podeaua și pereții vehiculului folosind un material de protecție adecvat, care trebuie să fie curat și să nu confere produselor miros sau gust străin.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
329. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „pepeni verzi”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) numele soiului (opțional);
c) culoarea miezului, în cazul în care nu este roșu;
d) „fără sâmburi”, după caz (pepenii verzi fără sâmburi pot conține sâmburi subdezvoltați și, ocazional, sâmburi dezvoltați);
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat în greutate minimă și maximă (dacă sunt calibrați);
c) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XIX
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU PEPENI GALBENI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
330. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru pepenii galbeni din soiurile provenite din Cucumis melo L.
331. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, pepenii galbeni trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspeți ca aspect;
4) curați, fără materii străine vizibile;
5) lipsiți de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) tari;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros sau gust străin.
332. Dezvoltarea și stadiul de maturare a pepenilor galbeni trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
333. Pepenii galbeni trebuie să fie suficient de dezvoltați și de maturi. Indicele refractometric al miezului, măsurat în zona mediană a pulpei fructului și la secțiunea ecuatorială, trebuie să fie mai mare sau egal cu 10ºBr pentru pepenii galbeni din tipul Charentais și 8ºBr pentru alte tipuri de pepeni galbeni.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
334. Pepenii galbeni se clasifică în două categorii, definite după cum urmează:
1) categoria I – pepenii galbeni din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să prezinte caracteristicile soiului sau ale tipului comercial. Se permit defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere aspectului general, calității, conservării și prezentării produsului în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii; o colorație deschisă a pepenelui galben în locul în care fructul a atins pământul în perioada de dezvoltare nu este considerată defect;
c) defecte superficiale ale epidermei, datorate frecării și manipulării;
d) fisuri superficiale cicatrizate în jurul pedunculului, care nu ating miezul fructului și care nu depășesc 2 cm în lungime;
e) lungimea pedunculului, dacă există, trebuie să fie mai mică de 2 cm;
2) categoria II – această categorie cuprinde pepenii galbeni care nu pot fi încadrați în categoria I, dar care corespund caracteristicilor minime. Pepenii galbeni pot prezenta următoarele defecte, cu condiția să-și păstreze caracteristicile esențiale referitoare la calitate, conservare și prezentare:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii; o colorație deschisă a pepenelui galben în locul în care a atins pământul în timpul perioadei de dezvoltare nu se consideră defect de colorație a cojii;
c) crăpături superficiale sau zgârieturi cicatrizate, care nu afectează miezul fructului;
d) lovituri ușoare;
e) defecte superficiale ale epidermei, datorate frecării sau manipulării.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
335. Calibrul este determinat de greutatea unitară sau de diametrul secțiunii ecuatoriale.
336. Calibrul minim este de:
1) 250 g sau 7,5 cm pentru tipurile Charentais, Galia și Ogen;
2) 300 g sau 8 cm pentru alte tipuri de pepeni galbeni.
337. Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru dintre produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:
1) în cazul calibrării în funcție de diametru: 20% din diametrul celui mai mic pepene galben, iar pentru pepenii din tipul Charentais – 10%;
2) în cazul calibrării în funcție de greutate: 50% din greutatea celui mai mic pepene galben, iar pentru pepenii din tipul Charentais – 30%.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
338. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria I – 10% din numărul sau din greutatea pepenilor galbeni care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar care sunt conformi cu cele ale categoriei II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac nici cerințele categoriei II, nici cerințele minime sau produse afectate de degradare;
b) pentru categoria II – 10% din numărul sau din greutatea pepenilor galbeni care nu corespund nici caracteristicilor categoriei, nici caracteristicilor minime. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile se permit 10% din numărul sau din greutatea pepenilor galbeni care nu îndeplinesc cerințele privind calibrarea.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
339. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât pepeni galbeni de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate, calibru (dacă se impune calibrarea), același grad de dezvoltare și maturitate, precum și aceeași colorație.
340. Se permite ambalarea împreună într-un colet a unui amestec de pepeni de soiuri diferite și/sau tipuri comerciale, cu condiția ca acestea să fie uniforme în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare soi sau tip comercial în cauză, în ceea ce privește originea. În cazul acestor amestecuri, uniformitatea după dimensiune nu este necesară.
341. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
342. Pepenii galbeni trebuie să fie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
343. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
344. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
345. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
346. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „pepeni galbeni”;
b) denumirea tipului comercial;
c) denumirea soiului (opțional);
d) „amestec de pepeni galbeni” în cazul amestecului de diferite varietăți sau tipuri comerciale de produse. În cazul în care conținutul coletului nu este vizibil din exterior, trebuie indicat numărul de bucăți din fiecare tip comercial/soi;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat în greutate minimă și maximă sau diametru minim și maxim;
c) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XX
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU MORCOVI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
347. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru morcovii din soiurile provenite din Daucus carota L.
348. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, morcovii trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curați, fără materii străine vizibile;
a) fără materii străine vizibile, în cazul în care sunt spălați;
b) fără murdărie și impurități în exces, în cazul în care nu sunt spălați;
4) lipsiți de dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) tari;
7) neramificați, fără rădăcini secundare;
8) nelemnoși;
9) fără tendință de încolțire;
10) fără umezeală externă anormală;
11) fără miros sau gust străin;
12) cu frunzele egalate sau tăiate la partea superioară a morcovului fără deteriorarea rădăcinii.
349. Dezvoltarea și stadiul de maturare a morcovilor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
350. Morcovii se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – morcovii din această categorie trebuie să fie de calitate superioară, spălați și să prezinte caracteristicile soiului. Nu trebuie să aibă defecte, cu excepția unor defecte superficiale foarte mici, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea calității și prezentarea în ambalaj. Rădăcinile trebuie să fie:
a) netede;
b) cu aspect proaspăt;
c) de formă regulată;
d) fără fisuri;
e) fără striviri și crăpături;
f) fără vătămări datorate înghețului;
g) fără vârfuri verzi sau nuanțe de mov;
h) în cazul prezenței frunzelor, ele trebuie să fie proaspete ca aspect;
2) categoria I – morcovii din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să prezinte caracteristicile soiului sau ale tipului comercial. Rădăcinile trebuie să aibă un aspect proaspăt, iar în cazul prezenței frunzelor, ele trebuie să fie proaspete ca aspect. Se permit defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere aspectului general, calității și prezentării produsului în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii;
c) fisuri superficiale cicatrizate;
d) fisuri sau crăpături datorate manipulării sau spălării;
e) vârfuri verzi sau cu nuanțe de mov cu dimensiunea de:
- până la 1 cm, pentru morcovii a căror lungime nu depășește 10 cm;
- până la 2 cm, pentru ceilalți morcovi;
3) categoria II – această categorie cuprinde morcovii care nu pot fi încadrați în categoria I, dar care corespund caracteristicilor minime. Morcovii pot prezenta următoarele defecte, cu condiția să-și păstreze caracteristicile esențiale referitoare la calitate, păstrarea calității și prezentarea în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație a cojii;
c) crăpături cicatrizate care nu afectează miezul;
d) defecte sau fisuri datorate manipulării sau spălării;
e) vârfuri verzi sau cu nuanțe de mov cu dimensiunea de:
- până la 2 cm, pentru morcovii a căror lungime nu depășește 10 cm;
- până la 3 cm, pentru ceilalți morcovi.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
351. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim, fie de greutate.
1) Calibrul minim este de:
a) 10 mm la calibrarea după diametru și 8 g la calibrarea după greutate, pentru morcovii timpurii și varietățile cu rădăcină mică;
b) 20 mm la calibrarea după diametru și 50 g la calibrarea după greutate, pentru morcovii din culturile principale și varietăți cu rădăcină mare.
2) Calibrul maxim este de:
a) 40 mm la calibrarea după diametru și 150 g la calibrarea după greutate, pentru morcovii timpurii și varietățile cu rădăcină mică;
b) 45 mm la calibrarea după diametru și 200 g la calibrarea după greutate, pentru morcovii din culturile principale și varietăți cu rădăcină mare, categoria „Extra”.
3) Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru dintre produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească:
a) 20 mm sau 150 g pentru categoria „Extra”;
b) 30 mm sau 200 g pentru categoria I.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
352. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria I. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 0,5% de produse care satisfac cerințele categoriei II. De asemenea, se permite 5% din greutatea morcovilor care au un ușor colorit verde sau nuanțe de mov la vârf;
b) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare. În plus, se permite cel mult 10% din greutatea morcovilor rupți sau fără vârf;
c) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare. În plus, se permit cel mult 25% din greutatea morcovilor rupți;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul produselor care nu îndeplinesc cerințele de calibru.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
353. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă numai produse de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
354. Se permite ambalarea împreună într-un colet a unui amestec de morcovi de soiuri diferite sau tipuri comerciale, cu condiția ca acestea să fie uniforme în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare soi, tip comercial sau culoare, în ceea ce privește originea. În cazul acestor amestecuri, uniformitatea după dimensiune nu este necesară.
355. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
356. Morcovii trebuie să fie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
357. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
358. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
359. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „morcovi la legătură” sau „morcovi”;
b) „morcovi timpurii” sau „morcovi tardivi”;
c) „amestec de morcovi” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de morcovi de tipuri comerciale sau culori diferite. Dacă produsele nu sunt vizibile din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale sau culorile prezente în ambalaj, precum și cantitatea în cazul fiecăreia dintre acestea;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă sunt calibrate), exprimat în greutate minimă și maximă sau diametru minim și maxim;
c) numărul de legături (pentru morcovii la legătură);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXI
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CASTRAVEȚI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
360. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru castraveții din soiurile provenite din Cucumis sativus L.
361. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, castraveții trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspeți ca aspect;
4) curați, fără materii străine vizibile;
5) lipsiți de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) fără gust amar (sub rezerva dispozițiilor speciale pentru categoria de la secțiunea a 4-a);
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros sau gust străin.
362. Dezvoltarea și stadiul de maturare a castraveților trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
363. Castraveții se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – castraveții din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte toate caracteristicile soiului. Aceștia trebuie să fie:
a) dezvoltați;
b) formați și aproape drepți (înălțimea maximă a arcului nu trebuie să depășească 10 mm pe 10 cm din lungimea castravetelui);
c) fără defecte, inclusiv toate deformările și în special cele cauzate de formarea semințelor, cu excepția unor defecte foarte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – castraveții din această categorie trebuie să fie de o calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului. Castraveții trebuie să fie bine dezvoltați, bine formați și aproape drepți (înălțimea maximă a arcului nu trebuie să depășească 10 mm pe 10 cm din lungimea castravetelui). Se permit defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calității, păstrării și prezentării în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă, excepție sunt defectele cauzate de dezvoltarea puternică a semințelor, castraveți ușor curbați cu o înălțime maximă a arcului interior de 20 mm pe 10 cm din lungimea castravetelui;
b) defecte ușoare de colorație; o culoare deschisă a castravetelui în locul în care a atins pământul în perioada de dezvoltare nu este considerată defect;
c) defecte ușoare ale cojii;
3) categoria II – această categorie cuprinde castraveții care nu pot fi încadrați în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime prezentate anterior. Castraveții pot prezenta următoarele defecte, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj:
a) defecte de formă, excepție sunt defectele cauzate de formarea semințelor;
b) defecte de culoare până la 1/3 din suprafață; o colorație deschisă a castravetelui care a fost în contact cu solul în timpul creșterii nu se consideră defect de colorare;
c) defecte ușoare ale cojii;
d) castraveții curbați cu o înălțime a arcului interior care depășește 20 mm pe 10 cm din lungime se admit, cu condiția să aibă doar ușoare defecte de culoare și să nu prezinte alte defecte sau alte deformări decât curbura; cu toate acestea, aceștia se ambalează separat.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
364. Calibrul este determinat fie de diametru și lungime, fie de greutatea unitară.
365. Pentru categoriile „Extra” și I, calibrarea este obligatorie.
366. Omogenitatea de calibru a castraveților în colet trebuie să fie:
1) la calibrarea după greutate, diferența de greutate a produselor dintr-un ambalaj nu trebuie să depășească:
a) 150 g, dacă cel mai mic castravete cântărește 400 g sau mai mult;
b) 100 g, dacă greutatea celui mai mic castravete este de la 180 g la 400 g;
c) castraveții cu o greutate mai mică de 180 g trebuie să aibă dimensiuni aproximativ uniforme;
2) la calibrarea după diametru și lungime, diferența dintre produsul cel mai lung și produsul cel mai scurt nu trebuie să depășească 5 cm. Cu toate acestea, castraveții trebuie să fie aproape uniformi după diametru.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
367. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul castraveților care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria I. În cazul acestei toleranțe se permit maximum 0,5% de castraveți care satisfac cerințele categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul castraveților care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare;
c) pentru categoria II – 10% din numărul castraveților care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare sau cu gust amar;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile se permit 10% din numărul castraveților care nu îndeplinesc cerințele de calibru. Această toleranță se aplică numai castraveților care, prin mărimea și greutatea lor, se abat cu cel mult 10% de la valorile-limită stabilite.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
368. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă doar castraveți de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
369. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
370. Castraveții trebuie să fie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
371. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
372. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale cojii (epidermei).
373. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
374. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „castraveți”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) „castraveți curbați”, după caz;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul exprimat în greutate minimă și maximă (dacă sunt calibrați);
c) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU DOVLECEI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
375. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru dovleceii recoltați devreme, când sunt fragezi și înainte de formarea semințelor, obținuți din soiurile provenite din Cucurbita pepo L. Zucchini Group.
376. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, dovleceii trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspeți ca aspect;
4) curați, fără materii străine vizibile;
5) lipsiți de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) fără umezeală externă anormală;
8) fără miros sau gust străin;
9) tari, fără adâncituri, fără fisuri și suficient de dezvoltați, dar fără semințe prea coapte.
377. Dezvoltarea și stadiul de maturare a dovleceilor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
378. Dovleceii se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – dovleceii din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte toate caracteristicile soiului. Aceștia trebuie să fie:
a) bine dezvoltați;
b) bine formați;
c) cu peduncul bine tăiat sau cu o lungime maximă de 3 cm;
d) fără defecte, cu excepția unor defecte foarte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – dovleceii din această categorie trebuie să fie de o calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului sau tipului comercial. Lungimea pedunculului trebuie să fie de maximum 3 cm. Se permit defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere aspectului general al produsului, calității, păstrării și prezentării în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorație;
c) defecte ușoare ale epidermei;
d) defecte superficiale ale epidermei, cauzate de boli, care nu afectează pulpa;
3) categoria II – această categorie cuprinde dovleceii care nu pot fi încadrați în categoriile superioare, dar care corespund caracteristicilor minime prezentate anterior. Dovleceii pot prezenta următoarele defecte, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj:
a) defecte de formă;
b) defecte de culoare;
c) arsuri solare minore;
d) defecte neînsemnate ale epidermei;
e) defecte ușoare ale epidermei, cauzate de boli, care nu afectează pulpa.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
379. Calibrul este determinat în funcție de lungimea dovlecelului sau de greutatea unitară.
380. Omogenitatea de calibru a dovleceilor în colet:
1) la calibrarea în funcție de lungime a produselor dintr-un ambalaj, lungimea minimă a dovleceilor este de 7 cm;
2) pentru a asigura omogenitatea după dimensiune, dovleceii în ambalaj trebuie să fie:
a) de la 7 cm la 14 cm inclusiv;
b) de la 14 cm până la 21 cm inclusiv;
c) de la 21 cm până la 35 cm inclusiv;
d) peste 35 cm.
381. Calibrarea în funcție de greutate:
1) la calibrarea în funcție de greutate a produselor dintr-un ambalaj, greutatea minimă a dovleceilor este de 50 g;
2) pentru a asigura omogenitatea după greutate, dovleceii în ambalaj trebuie să fie:
a) de la 50 g la 100 g inclusiv;
b) de la 100 g până la 225 g inclusiv;
c) de la 225 g până la 450 g inclusiv;
d) peste 450 g.
382. Pentru categoriile „Extra” și I, calibrarea este obligatorie.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
383. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul dovleceilor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria I. În cazul acestei toleranțe se permit maximum 0,5% de dovlecei care satisfac cerințele categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul dovleceilor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare;
c) pentru categoria II – 10% din numărul dovleceilor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile se permit 10% din numărul dovleceilor care nu îndeplinesc cerințele de calibru.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
384. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă doar dovlecei de aceeași origine, soi sau tip comercial, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
385. Într-un ambalaj poate fi ambalat împreună un amestec de dovlecei de diferite tipuri comerciale sau culori, cu condiţia să aibă o calitate omogenă şi, în cazul fiecărui tip comercial sau culoare în cauză, aceeaşi origine. În cazul acestor amestecuri, nu este necesară omogenitatea dimensiunii.
386. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
387. Dovleceii trebuie să fie ambalați astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
388. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
389. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale cojii (epidermei).
390. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
391. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „dovlecei”, „dovlecei cu floare” sau un nume echivalent, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) „amestec de dovlecei” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de dovlecei de tipuri comerciale și/sau culori diferite. Dacă produsul nu este vizibil din exterior, trebuie indicate tipurile și culorile comerciale și cantitatea fiecărui tip din ambalaj;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă sunt calibrați), exprimat în:
- greutate minimă și maximă;
- lungime minimă și maximă;
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXIII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU PĂTLĂGELE VINETE
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
392. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru varietățile de pătlăgele vinete cultivate din Solanum melongena L.
393. În funcție de forma pătlăgelelor vinete, se disting:
1) pătlăgele vinete alungite;
2) pătlăgele vinete rotunde.
394. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, pătlăgelele vinete trebuie să fie:
1) întregi;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspete ca aspect;
4) curate, fără materii străine vizibile;
5) lipsite de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) tari;
8) dezvoltate suficient, fără miez fibros sau lemnos și fără semințe prea dezvoltate;
9) cu caliciu și peduncul care pot prezenta ușoare deteriorări;
10) fără umezeală externă anormală;
11) fără miros sau gust străin.
395. Dezvoltarea și stadiul de maturare a pătlăgelelor vinete trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
396. Pătlăgelele vinete se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – pătlăgelele vinete din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte caracteristicile soiului sau tipului comercial. Produsele trebuie să fie tari. Caliciul nu trebuie să fie deteriorat, iar miezul trebuie să fie absolut sănătos. Nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor ușoare defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj;
2) categoria I – pătlăgelele vinete din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului respectiv. De asemenea, acestea trebuie să fie aproape lipsite de arsuri solare. Totuși, pot avea următoarele defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu deterioreze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea sau prezentarea în ambalaj:
a) ușoare defecte de formă;
b) ușoare defecte de culoare, dar nu verzui în cazul soiurilor violete;
c) defecte ușoare ale cojii, inclusiv lovituri ușoare sau fisuri, cu condiția că suprafața totală a acestora nu depășește 3 cm2;
3) categoria II – pătlăgelele vinete din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului respectiv. De asemenea, acestea trebuie să fie aproape lipsite de arsuri solare. Totuși, pot avea următoarele defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu deterioreze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea sau prezentarea în ambalaj:
a) ușoare defecte de formă;
b) ușoare defecte de culoare, dar nu verzui în cazul soiurilor violete;
c) defecte ușoare ale cojii, inclusiv lovituri ușoare sau crăpături, cu condiția că suprafața totală a acestora nu depășește 3 cm2.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
397. Calibrul este determinat fie de diametrul maxim al secțiunii transversale pe axa longitudinală, fie de greutatea unitară, fie de cantitate.
398. Pentru a asigura uniformitatea în dimensiune, diferența de dimensiune între pătlăgelele vinete din același ambalaj nu trebuie să depășească:
1) 20 mm pentru pătlăgelele vinete alungite și 25 mm pentru pătlăgelele vinete rotunde, la calibrarea după diametru;
2) la calibrarea în funcție de greutate, diferența dintre pătlăgelele vinete cele mai mici și cele mai mari din același colet nu trebuie să depășească:
a) 10 g pentru pătlăgelele vinete cu greutatea 20-50 g;
b) 20 g pentru pătlăgelele vinete cu greutatea 50-100 g;
c) 75 g pentru pătlăgelele vinete cu greutatea 100-300 g;
d) 100 g pentru pătlăgelele vinete cu greutatea 300-500 g;
e) 250 g pentru pătlăgelele vinete cu greutatea mai mare 500 g;
3) la calibrarea în funcție de cantitate, diferența de mărime trebuie să fie în concordanță cu subpunctele 1) și 2).
399. Pentru categoriile „Extra” și I, calibrarea este obligatorie.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
400. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul pătlăgelelor vinete care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria I. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 0,5% de produse care satisfac cerințele categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare;
c) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul pătlăgelelor vinete care nu îndeplinesc cerințele de calibru.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
401. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă doar pătlăgele vinete de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
402. Produsul poate fi ambalat ca un amestec de produse de soiuri diferite, cu condiția ca acestea să aibă o calitate uniformă și, pentru fiecare tip în cauză, un calibru uniform. Cu toate acestea, în cazul acestor amestecuri nu este necesară uniformitatea de mărime.
403. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
404. Produsele trebuie să fie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
405. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
406. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
407. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
408. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „pătlăgele vinete”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) numele varietății (opțional);
c) „amestec de pătlăgele vinete” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de pătlăgele vinete de tipuri comerciale sau culori diferite. Dacă produsele nu sunt vizibile din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale sau culorile prezente în ambalaj, precum și cantitatea în cazul fiecărui tip;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (dacă sunt calibrate), exprimat în greutate minimă și maximă sau diametru minim și maxim;
c) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXIV
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU VARZĂ
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
409. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru varietățile de varză obținute din Brassica oleracea var. capitata L. (inclusiv varza roșie și varza conică) și din Brassica oleracea var. sabauda L.
410. În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, toate soiurile de varză trebuie să fie:
1) intacte; cu toate acestea, de pe cotor pot fi înlăturate câteva frunze;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspete ca aspect;
4) curate, fără materii străine vizibile;
5) lipsite de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) fără daune cauzate de îngheț;
8) fără umezeală externă anormală;
9) fără miros sau gust străin.
411. Dezvoltarea și stadiul de maturare a verzei trebuie să fie de așa natură încât să-i permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
412. Varza se clasifică în două categorii, definite după cum urmează:
1) categoria I – varza din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului sau tipului comercial. În funcție de calitate și tipul comercial, căpățânile de varză trebuie să fie întregi, să aibă frunzele strânse și să nu prezinte semne de înflorire. Căpățânile de varză, inclusiv varza timpurie, trebuie să fie tăiate în mod corespunzător, deși pot fi lăsate câteva frunze de protecție. Căpățânile nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția următoarelor defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj:
a) fisuri ușoare în frunzele exterioare;
b) lovituri ușoare;
c) frunze exterioare tăiate ușor;
d) decolorare ușoară cauzată de îngheț;
2) categoria II – varza din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului respectiv. Totuși, se permit următoarele defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu deterioreze aparența generală, calitatea, conservarea sau prezentarea produsului:
a) fisuri ușoare în frunzele exterioare;
b) lovituri ușoare;
c) frunze exterioare tăiate ușor;
d) frunze în căpățână mai puțin dense;
e) decolorare ușoară cauzată de îngheț.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
413. Calibrul este determinat de greutatea unitară a căpățânii de varză.
414. Greutatea minimă trebuie să fie de 350 g pentru varza timpurie și de 500 g pentru alte soiuri de varză.
415. Pentru a asigura omogenitatea dimensiunii produsului într-un singur ambalaj, cea mai grea căpățână de varză din ambalaj trebuie să fie de maximum două ori mai grea decât cea mai ușoară căpățână de varză.
416. În cazul în care cea mai grea căpățână de varză este de 2 kg sau mai puțin, diferența dintre cele mai grele și cele mai ușoare căpățâni nu trebuie să depășească 1 kg.
417. Calibrarea este obligatorie pentru varza vândută în ambalaj.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
418. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate sau produse afectate de degradare;
b) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din cantitatea sau greutatea verzei care nu îndeplinește cerințele de calibru. Cu toate acestea, greutatea unei căpățâni de varză timpurie trebuie să fie de cel puțin 300 g, iar a unei căpățâni de varză din alte soiuri – de cel puțin 400 g.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
419. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă doar varză de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
420. Varza de calitatea I trebuie să fie omogenă ca formă și culoare.
421. Varza poate fi ambalată ca un amestec de produse de soiuri diferite, cu condiția ca acestea să fie uniforme în aceea ce privește calitatea și, pentru fiecare tip în cauză, în ceea ce privește originea. Cu toate acestea, în cazul acestor amestecuri nu este necesară uniformitatea de mărime.
422. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
423. Produsele trebuie să fie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
424. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
425. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
426. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
427. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „varză albă”, în cazul în care conținutul ambalajului nu este vizibil din exterior;
b) „amestec de varză” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de căpățâni de varză care sunt clar diferite în ceea ce privește tipul comercial și/sau culoarea. Dacă produsul nu este vizibil din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale și/sau culorile și cantitatea fiecărui tip din ambalaj;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXV
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CONOPIDĂ
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
428. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru soiurile de conopidă obținute din Brassica oleracea var. botrytis L.
429. În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute pentru fiecare categorie și a toleranțelor admise, toate soiurile de conopidă trebuie să fie:
1) intacte; totuși conopida poate fi „cu frunze”, „fără frunze” sau „tăiată”, dacă îndeplinește următoarele cerințe:
a) „cu frunze”: conopidă acoperită cu frunze sănătoase, suficiente ca număr și lungime pentru a acoperi și proteja întreaga căpățână, cotorul trebuie tăiat ușor sub frunzele de protecție ale căpățânii;
b) „fără frunze”: toate frunzele au fost eliminate de pe conopidă și părțile necomestibile ale căpățânii. Se permit maximum cinci frunze mici, verzi-gălbui, localizate în apropierea căpățânii;
c) „tăiată”: conopidă cu frunze suficiente, lăsate pentru a proteja căpățâna. Aceste frunze trebuie să fie sănătoase și tăiate nu mai mult de 3 cm deasupra căpățânii. Cotorul trebuie să fie tăiat ușor sub frunzele de protecție ale căpățânii;
2) sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) proaspete ca aspect;
4) curate, fără materii străine vizibile;
5) lipsite de dăunători;
6) fără deteriorări cauzate de dăunători;
7) fără umezeală externă anormală;
8) fără miros sau gust străin.
430. Dezvoltarea și stadiul de maturare a conopidei trebuie să fie de așa natură încât să-i permită:
1) să reziste la transport și manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
431. Conopida se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – conopida din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să fie caracteristică varietății și/sau tipului său comercial. Inflorescențele trebuie să fie:
a) bine formate, ferme și dense;
b) bine strânse în căpățână;
c) de la un alb uniform până la un alb cremos, în cazul soiurilor albe;
d) fără defecte, cu excepția unor defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj;
e) dacă conopida este „cu frunze” sau „tăiată”, frunzele trebuie să aibă un aspect proaspăt;
2) categoria I – conopida din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului sau tipului comercial. Inflorescențele trebuie să fie:
a) dense;
b) bine strânse în căpățână;
c) de culoare albă până la fildeș sau alb crem, în cazul soiurilor albe;
d) fără defecte precum decolorarea, germinarea frunzelor, daune provocate de îngheț sau lovituri;
e) cu toate acestea, sunt admise următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj:
- defecte minore de formă sau dezvoltare;
- mici defecte de colorare;
- pufositate foarte mică;
f) în plus, dacă conopida este comercializată „cu frunze” sau „tăiată”, frunzele trebuie să fie proaspete;
3) categoria II – această categorie cuprinde conopida care nu poate fi clasificată în categoriile superioare, dar corespunde caracteristicilor minime definite mai sus. Se permit următoarele defecte superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea sau prezentarea în ambalaj:
a) defecte de formă și dezvoltare;
b) inflorescențe ușor slăbite;
c) colorarea gălbuie în cazul soiurilor albe;
d) arsuri solare minore;
e) nu mai mult de cinci frunze verzi gălbui;
f) ușor pufoasă, dar fără senzație de gras sau umed la atingere;
g) în plus, poate avea două dintre următoarele defecte:
- ușoare urme de daune provocate de dăunători sau boli;
- ușoară deteriorare superficială cauzată de îngheț;
- lovituri ușoare.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
432. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale.
433. Pentru a se asigura omogenitatea calibrelor, diferențele de calibru dintre produsele din același ambalaj nu trebuie să depășească 4 cm.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
434. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din numărul sau din greutatea produselor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le îndeplinesc pe cele ale categoriei I. În cadrul acestei toleranțe, maximum 0,5% în total trebuie să fie produse care îndeplinesc cerințele categoriei II de calitate;
b) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare;
c) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse afectate de degradare;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din cantitatea sau greutatea verzei care nu îndeplinește cerințele de calibru.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
435. Fiecare colet sau lot trebuie să aibă un conținut omogen și să cuprindă doar varză de aceeași origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
436. Conopida de calitatea „Extra” trebuie să fie omogenă din punctul de vedere al colorației.
437. Conopida poate fi ambalată ca un amestec de produse de soiuri diferite, cu condiția ca acestea să uniforme în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare tip în cauză, în ceea ce privește originea. Cu toate acestea, în cazul acestor amestecuri nu este necesară uniformitatea de mărime.
438. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
439. Conopida trebuie să fie ambalată astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului.
440. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
441. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
442. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secțiunea a 6-a
Cerințe privind marcajul
443. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – producător, ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „conopidă”, în cazul în care conținutul ambalajului nu este vizibil din exterior;
b) „conopidă în vrac” sau o denumire echivalentă, după caz;
c) tipul comercial, în cazul în care conținutul ambalajului nu este vizibil din exterior;
d) „amestec de inflorescențe de conopidă” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de inflorescențe de conopidă, diferite ca tip comercial sau culoare. Dacă produsul nu este vizibil din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale sau culorile și cantitatea fiecărui tip din ambalaj;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) numărul de unități (opțional);
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXVI
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CEAPĂ
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
444. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru ceapa din soiurile cultivate din Allium cepa L.
445. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, ceapa trebuie să fie:
1) intactă;
2) sănătoasă (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curată, fără materii străine vizibile;
4) fără daune produse de îngheț;
5) suficient de uscată pentru utilizarea prevăzută (în cazul cepei pentru depozitare, cel puțin primele două pelicule exterioare și tija trebuie să fie complet uscate);
6) fără tijă găunoasă sau dură;
7) lipsită de dăunători;
8) fără deteriorări cauzate de dăunători;
9) fără muguri vizibili în exterior;
10) fără umezeală externă anormală;
11) fără miros sau gust străin.
446. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a cepelor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
447. Ceapa se clasifică în două categorii, definite după cum urmează:
1) categoria I – ceapa din această categorie trebuie să fie de bună calitate și să prezinte caracteristicile soiului. Bulbii trebuie să fie tari și compacți, aproape lipsiți de smocuri radiculare. Totuși pentru ceapa recoltată înaintea maturității complete, sunt permise smocurile radiculare. Se admit următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, capacitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
a) defecte ușoare de formă;
b) defecte ușoare de colorit;
c) pete deschise, cu condiția ca acestea să nu acopere mai mult de 1/5 din suprafața bulbului;
d) fisuri superficiale și absența unei părți din frunzele exterioare, cu condiția ca partea interioară să rămână intactă;
e) transluciditate nesemnificativă care nu depășește adâncimea primei frunze cărnoase;
2) categoria II – această categorie cuprinde ceapa care nu se încadrează în categoria I, dar care corespunde caracteristicilor minime definite anterior. Ceapa trebuie să fie suficient de tare. Se permit unele defecte, cu condiția ca ceapa să își păstreze caracteristicile esențiale cu privire la calitate, păstrare și prezentare:
a) defecte de formă;
b) defecte de colorit;
c) pete care nu afectează ultima frunză uscată ce protejează pulpa, cu condiția să nu acopere mai mult de 1/2 din suprafața bulbului;
d) fisuri în frunzele exterioare și absența unei părți din frunzele exterioare de pe cel mult 1/3 din suprafața bulbului, cu condiția ca pulpa să nu fie deteriorată;
e) marcaje ușoare datorate dăunătorilor sau bolilor;
f) lovituri ușoare;
g) smocuri radiculare;
h) transluciditate nesemnificativă care nu depășește adâncimea primei frunze cărnoase.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
448. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii transversale.
449. Diametrul minim trebuie să fie de 10 mm.
450. Pentru a asigura omogenitatea din punctul de vedere al dimensiunii, diferența de dimensiune dintre produsul cel mai mic și produsul cel mai mare din același colet nu trebuie să depășească:
1) 5 mm pentru ceapa cu diametrul cuprins între 10 mm și 20 mm;
2) 10 mm pentru ceapa cu diametrul cuprins între 15 mm și 25 mm;
3) 15 mm pentru ceapa cu diametrul cuprins între 20 mm și 40 mm;
4) 20 mm pentru ceapa cu diametrul cuprins între 40 mm și 70 mm;
5) 30 mm pentru ceapa cu diametrul de 70 mm sau mai mult.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
451. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare. În plus, se permite cel mult 1% de muguri vizibili în exterior, care nu trebuie să depășească 1 cm lungime;
b) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse moi sau afectate de degradare. În plus, se permit cel mult 10% de muguri vizibili în exterior;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul sau din greutatea produselor ce nu corespund cerințelor privind calibrarea.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
452. Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen și să conțină numai produse de aceeași origine, soi sau tip, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
453. Produsul poate fi ambalat ca un amestec de cepe de soiuri diferite, cu condiția ca acestea să aibă o calitate uniformă și, pentru fiecare tip în cauză, un calibru uniform. Cu toate acestea, în cazul acestor amestecuri nu este necesară uniformitatea de mărime.
454. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
455. Produsele trebuie să fie ambalate astfel încât să li se asigure o protecție adecvată.
456. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
457. Etichetele aplicate individual pe produs trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt îndepărtate, să nu lase urme vizibile de adeziv și să nu cauzeze defecte ale epidermei.
458. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
459. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului:
a) „ceapă”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) „amestec de ceapă” sau o denumire echivalentă, în cazul unui amestec de ceapă de tipuri comerciale sau culori diferite. Dacă produsele nu sunt vizibile din exterior, trebuie indicate tipurile comerciale sau culorile prezente în ambalaj, precum și cantitatea în cazul fiecărui tip dintre acestea;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sunt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim;
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXVII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU USTUROI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
460. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru soiurile de usturoi cultivate din Allium sativum L., pentru a fi livrate consumatorului în stare proaspătă (înseamnă produs cu o tulpină „verde” și cu membrana exterioară a bulbului încă proaspătă), semiuscată (înseamnă produs cu tulpină și membrană exterioară a bulbului incomplet uscate) sau uscată (înseamnă produs în care tulpina, membrana exterioară a bulbului și membrana care înconjoară fiecare cățel sunt complet uscate).
461. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, usturoiul trebuie să fie:
1) intact;
2) sănătos (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curat, fără materii străine vizibile;
4) fără dăunători;
5) fără deteriorări cauzate de dăunători;
6) tare;
7) fără daune produse de îngheț;
8) fără muguri vizibili în exterior;
9) fără umezeală externă anormală;
10) fără miros sau gust străin.
462. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a usturoiului trebuie să fie de așa natură încât să-i permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind clasificarea
463. Usturoiul se clasifică în trei categorii, definite după cum urmează:
1) categoria „Extra” – usturoiul din această categorie trebuie să fie de calitate superioară și să prezinte caracteristicile soiului sau ale tipului comercial. Bulbii trebuie să fie:
a) intacți;
b) cu formă regulată;
c) curățați în mod adecvat;
d) cățeii trebuie să fie compacți;
e) rădăcinile usturoiului uscat trebuie să fie tăiate la același nivel cu bulbul;
f) usturoiul trebuie să fie fără defecte, cu excepția unor pete superficiale, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea și prezentarea în colet;
2) categoria I – usturoiul din această categorie trebuie să fie de calitate bună și să prezinte caracteristicile soiului sau ale tipului comercial. Cățeii trebuie să fie rezonabil de compacți. Se permit următoarele defecte ușoare, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea în colet:
a) zgârieturi ușoare pe partea exterioară a bulbului;
b) defecte neînsemnate de formă;
3) categoria II – această categorie cuprinde usturoiul care nu se califică pentru includerea în categoriile superioare, dar îndeplinește cerințele minime specificate anterior. Pot fi permise următoarele defecte, cu condiția ca usturoiul să-și păstreze caracteristicile esențiale cu privire la calitate, conservare și prezentare:
a) zgârieturi în partea exterioară sau lipsa părților din membrana exterioară a bulbului;
b) pete în partea exterioară a bulbilor, cu condiția ca acestea să nu depășească 1/2 din suprafața bulbului;
c) leziuni închise;
d) contuzii ușoare;
e) formă neregulată;
f) cel mult trei căței lipsă.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind calibrarea
464. Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale.
1) Diametrul minim:
a) 45 mm pentru usturoiul clasificat în categoria „Extra”;
b) 30 mm pentru usturoiul clasificat în categoriile I și II.
2) Pentru a asigura omogenitatea din punctul de vedere al dimensiunii, diferența de dimensiune dintre bulbii din același colet nu trebuie să depășească:
a) 15 mm atunci când diametrul celui mai mic bulb este mai mic de 40 mm;
b) 20 mm atunci când diametrul celui mai mic bulb este de 40 mm sau mai mare.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind toleranțele
465. Se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, după cum urmează:
1) toleranțe de calitate:
a) pentru categoria „Extra” – 5% din greutatea usturoiului care nu îndeplinește cerințele categoriei, dar corespunde cerințelor din categoria I. În cadrul acestei toleranțe se permit nu mai mult de 0,5% de produse care corespund cerințelor categoriei II;
b) pentru categoria I – 10% din numărul produselor care nu satisfac cerințele categoriei, dar care îndeplinesc cerințele pentru categoria II. În cadrul acestei toleranțe se permite maximum 1% de produse care nu satisfac cerințele categoriei II sau cerințele minime de calitate ori produse afectate de degradare. În limitele acestei toleranțe se permite cel mult 1% de începuturi de muguri vizibili în exterior. În plus, se permite maximum 25% de căței de usturoi cu pete vizibile pe partea exterioară a bulbului, cu condiția ca acestea să nu depășească 1/4 din suprafața bulbului;
c) pentru categoria II – 10% din numărul produselor care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime de calitate. În cadrul acestei toleranțe se permit maximum 2% de produse moi sau afectate de degradare. În plus, se permite cel mult 5% de începuturi de muguri vizibili în exterior;
2) toleranțe de calibru – pentru toate categoriile (dacă sunt calibrate) se permit 10% din numărul produselor care nu îndeplinesc cerințele de calibru.
Secțiunea a 5-a
Cerințe privind prezentarea
466. Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen și să conțină numai produse de aceeași origine, soi sau tip, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea).
467. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
468. Produsele trebuie să fie ambalate astfel încât să li se asigure o protecție adecvată.
469. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
470. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marcajul
471. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior:
a) „usturoi proaspăt”, „usturoi semiuscat” sau „usturoi uscat”;
b) denumirea soiului sau a tipului comercial („usturoi alb”, „usturoi roz” etc.);
c) „afumat”, unde este cazul;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) categoria;
b) calibrul (în cazul în care sunt calibrate), exprimat în diametrul minim şi maxim;
5) marcajul de control oficial (opțional).
Capitolul XXVIII
CERINȚE SPECIFICE DE CALITATE ȘI COMERCIALIZARE PENTRU CARTOFI
Secțiunea 1
Cerințe minime de calitate
472. Prezentul capitol stabilește cerințele de calitate și comercializare, după condiționare și ambalare, pentru cartofii timpurii sau cartofii tardivi din soiurile cultivate din Solanum tuberosum L. și hibrizii săi.
473. În toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, cartofii trebuie să fie:
1) intacți;
2) sănătoși (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum);
3) curați;
4) tari;
5) lipsiți de defecte externe sau interne care să afecteze aspectul general al produsului, calitatea și prezentarea în ambalaj, cum ar fi:
a) pete maronii rezultate din expunerea la căldură;
b) crăpături (inclusiv crăpături de creștere), tăieturi, urme de mușcături, lovituri sau asperități (numai pentru soiurile a căror coajă nu este aspră) mai mari de 4 mm adâncime;
c) înverzire; culoarea verde-deschis care nu depășește 1/8 din suprafață și care poate fi îndepărtată prin cojire normală nu constituie defect;
d) defecte semnificative de formă;
e) pete sub coajă de culoare gri-albastru sau neagră care depășesc 5 mm adâncime;
f) pătare ruginie, găuri sau miez negru ori alte defecte interne;
g) atacul de râie comună și râie făinoasă să nu fie adânc de 2 mm sau mai mult în cazul cartofilor tardivi;
h) petele de râie comună superficiale nu trebuie să depășească 1/4 din suprafața cartofului;
i) vătămări datorate înghețului;
6) fără umezeală externă anormală;
7) fără miros sau gust străin;
8) în cazul cartofilor timpurii, absența parțială a cojii nu este considerată defect;
9) în cazul cartofilor tardivi, coaja trebuie să fie bine formată și să acopere întreaga suprafață a tuberculului. Pentru cartofii timpurii nu este permisă încolțirea;
10) cartofii tardivi trebuie să fie aproape neîncolțiți, colții nu pot depăși 3 mm.
474. Dezvoltarea de la stadiul de maturare a cartofilor trebuie să fie de așa natură încât să le permită:
1) să reziste la transport şi manipulare;
2) să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.
Secțiunea a 2-a
Cerințe privind calibrarea
475. Calibrul se determină trecând tuberculul printr-o sită cu ochiuri pătrate.
1) Mărimea minimă încât să nu treacă printr-un ochi de sită pătrat de:
a) 28x28 mm pentru cartofii timpurii;
b) 35x35 mm pentru cartofii tardivi;
c) 30x30 mm pentru cartofii tardivi de formă alungită.
2) Mărimea maximă încât să treacă printr-un ochi de sită pătrat de 80x80 mm și 75x75 mm pentru cartofii de formă alungită.
3) Se permit cartofi timpurii și tardivi care depășesc dimensiunea maximă, cu condiția ca diferența maximă dintre tuberculul cel mai mic și tuberculul cel mai mare să nu depășească 30 mm și să fie comercializați sub o denumire specifică.
4) Tuberculii cu dimensiuni cuprinse între 18 mm și 35 mm pot fi comercializați sub denumirea „cartofi mici” sau un alt nume echivalent.
5) Calibrarea după mărime nu este obligatorie. Cu toate acestea, în cazul coletelor până la 5 kg, diferența maximă dintre tuberculul cel mai mic și tuberculul cel mai mare nu trebuie să depășească 30 mm.
Secțiunea a 3-a
Cerințe privind toleranțele
476. Pentru produsele care nu sunt conforme cu cerințele categoriei indicate, se admit toleranțe de calitate și de calibru în fiecare colet, după cum urmează:
1) se admite prezența tuberculilor care nu îndeplinesc cerințele minime de calitate: 4% din masa totală pentru cartofii timpurii și 6% din masa totală pentru cartofii tardivi. În cadrul acestei toleranțe se permite ca maximum 1% din masă să fie cartofi afectați de putregai uscat sau umed;
2) în plus, se admite ca 1% din masă să fie impurități pentru cartofii timpurii și 2% din masă să fie impurități pentru cartofii tardivi, dintre care maximum 1% constituie pământ aderent;
3) se permit 10% din numărul produselor care nu îndeplinesc cerințele de calibru.
Secțiunea a 4-a
Cerințe privind prezentarea
477. Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen (să conțină numai cartofi timpurii sau tardivi), de aceeași origine, soi sau tip, calitate, culoare (a cojii și a miezului) și calibru (dacă se impune calibrarea).
478. Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
479. Produsele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului și o aerisire adecvată.
480. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie curate și de o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau a timbrelor, ce conțin specificații comerciale este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fie făcută cu cerneală sau adeziv netoxice.
481. Coletele trebuie să fie lipsite de orice corpuri străine.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind marcajul
482. Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul fiind lizibil, indelebil și vizibil din exterior:
1) identificare – ambalator sau expeditor: denumirea şi adresa, iar în cazul produselor preambalate, denumirea şi adresa unui vânzător pot fi indicate în strictă legătură cu referința „Ambalat pentru” sau o mențiune echivalentă;
2) natura produsului, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior:
a) „cartofi timpurii”, „cartofi noi” sau o denumire echivalentă sau „cartofi”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
b) denumirea soiului;
c) denumirea specială sau denumirea comercială pentru cartofii tardivi care nu respectă cerințele față de dimensiunea maximă, dacă este cazul;
d) „mijlocii” sau o denumire echivalentă, dacă este cazul;
3) originea produsului: țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național, regional sau local;
4) caracteristicile comerciale:
a) dimensiunea (dacă au fost calibrați), indicând mărimea minimă urmată de cuvintele „și mai mari” sau mărimile minime și maxime;
b) mențiuni opționale: culoarea miezului (de exemplu galben sau alb), culoarea cojii, forma tuberculului (rotund sau alungit) și tipul alimentar (de exemplu făinos sau tare);
5) marcajul de control oficial (opțional).
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
[Anexa nr.3 modificată prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]
anexa nr.4
anexa nr.5
anexa nr.6
anexa nr.7
[Anexa nr.7 introdusă prin HG665 din 25.09.24, MO434-436/17.10.24 art.818; în vigoare 17.10.25]