II.
ANALIZA SITUAȚIEI
4. În general, sistemul de cercetare și inovare al Republicii Moldova se află într-o situație precară și în cursul unui proces de contracție, cu scăderea numărului de persoane din sistem, a numărului de absolvenți de doctorat care s-ar putea angaja în sistem, numărul total de studenți la studii superioare de doctorat fiind de 1601 de persoane în anul 2022, în scădere cu 4,7% în comparație cu anul 2021 (https://statistica.gov.md/ro/activitatea-de-doctorat-si-postdoctorat-in-anul-2022-9454_60406.html). În privința numărul de angajați, la 31 decembrie 2022, își desfășurau activitatea în domeniile cercetării și inovării 3889 salariați dintre care 2809 cercetători (https://statistica.gov.md/ro/activitatea-de-cercetare-dezvoltare-in-anul-2022-9454_60396.html). În comparație cu anii precedenți, numărul angajaților din domeniile cercetării și inovării este în continuă scădere, cu 6,4 % în comparație cu anul 2021. Cu toate acestea, sub aspectul rezultatelor științifice obținute raportate la investiții în cercetare, sistemul înregistrează performanțe.
Tabelul 1
Salariații din domeniile cercetării și inovării după ocupații, în anii 2021-2022
| Persoane | Structură, % |
| 2021 | 2022 | 2021 | 2022 |
| Total | inclusiv femei | Total | inclusiv femei | Total | inclusiv femei | Total | inclusiv femei |
| Total | 4 157 | 2 150 | 3 889 | 2 023 | 100 | 100 | 100 | 100 |
| cercetători | 2 920 | 1 459 | 2 809 | 1 429 | 70,2 | 67,9 | 72,2 | 70,6 |
| tehnicieni | 245 | 172 | 173 | 125 | 5,9 | 8,0 | 4,4 | 6,2 |
| personal auxiliar | 561 | 291 | 430 | 248 | 13,5 | 13,5 | 11,1 | 12,3 |
alte categorii de salariați | 431 | 228 | 477 | 221 | 10,4 | 10,6 | 12,3 | 10 |
Sursa: Biroul Național de Statistică
5. După nivelul de pregătire profesională, 41,7% dintre salariații antrenați în activitățile de cercetare-inovare aveau studii de doctorat și postdoctorat, 43,5% studii superioare de master și licență, 4,9% studii profesional tehnice postsecundare și 9,9% alt nivel de pregătire. Totodată, ponderea cercetătorilor cu vârsta până la 35 de ani este mai mică decât 20 de puncte procentuale, iar ponderea cercetătorilor care au atins vârsta de 65 de ani este mai mare decât 21 de puncte procentuale.
Sursa: Biroul Național de Statistică
6. În prezent, nivelul de finanțare a cercetării în Republica Moldova este scăzut, fiind de 10 ori mai mic decât media UE. Nivelul actual de finanțare a cercetării este insuficient pentru a menține un nivel de activitate de cercetare care să susțină învățământul superior și să răspundă nevoilor economiei. Bugetul pentru activitățile de cercetare-inovare în anul 2022 a fost de 630,2 milioane lei ceea ce a reprezentat 0,23 % din PIB-ul țării, cu o creștere de 69,7 milioane lei sau cu 12,4% în comparație cu anul 2021, cheltuielile curente constituind 95%, restul cheltuielilor revenind celor capitale.
Sursa: Biroul Național de Statistică
Tabelul 2
Cheltuieli curente pentru activitatea cercetare-inovare pe domenii științifice, milioane lei, în anul 2022
| Total | inclusiv pe domenii științifice: | |
| științe naturale | științe inginerești și tehno logice | științe medicale | științe agricole | științe sociale | științe umaniste | |
| Cheltuieli curente – total | 598,9 | 210,9 | 87,6 | 105,4 | 103,7 | 54,5 | 36,8 | |
| cercetare fundamentală | 56,1 | 4,6 | 0,1 | 2,9 | 0,7 | 18,4 | 29,4 | |
| cercetare aplicativă | 467,9 | 206,3 | 20,9 | 95,1 | 102,5 | 35,7 | 7,4 | |
| dezvoltare experimentală | 74,9 | ‒ | 66,6 | 7,4 | 0,5 | 0,4 | | |
Sursa: Biroul Național de Statistică
7. Mecanismele de alocare a fondurilor pentru cercetare sunt în prezent ineficiente. În ultimii ani, finanțarea instituțională a fost redusă până la un nivel la care fluxul de resurse nu este suficient pentru a acoperi nevoile de bază ale organizațiilor, în plus, finanțarea instituțională a depins de finanțarea prin proiecte, întrucât beneficiarii proiectelor naționale de cercetare sunt singurii care pot beneficia de aceasta. Totodată, salariile medii din cercetare sunt semnificativ mai mici decât salariul mediu la nivel național, deși nivelul de pregătire al personalului este semnificativ mai mare decât media națională. Acest fapt implică un nivel extrem de ridicat de incertitudine pentru personalul din domeniile cercetării și inovării și afectează continuitatea cercetării.
8. Sistemul de cercetare din Republica Moldova este extrem de fragmentat. Conform datelor statistice, în anul 2022 activitatea de cercetare-inovare s-a desfășurat în 67 de unități, inclusiv 39 institute și centre de cercetare, 18 instituții de învățământ superior și 10 alte tipuri de unități, ponderea instituțiilor publice constituind circa 75% (https://statistica.gov.md/ro/activitatea-de-cercetare-dezvoltare-in-anul-2022 9454_60396.html). Aceasta afectează în mod particular organizațiile de cercetare, separă cercetarea fundamentală de cea aplicativă și de dezvoltare, separă cercetarea de educație, dispersează echipamentele de cercetare și afectează legăturile dintre cercetarea publică și mediul de afaceri. Mai mult decât atât, Republica Moldova are un număr relativ mare de organizații de cercetare subcritice, care influențează fragmentarea infrastructurii și capacitatea generală de cercetare. Combinația dintre finanțarea scăzută și fragmentarea contribuie la subminarea încrederii, stabilității și predictibilității la nivelul întregului sistem.
9. În prezent, nu există o viziune strategică privind infrastructurile de cercetare din Republica Moldova și alinierea acestora la prioritățile de cercetare și economice ale țării. Finanțarea pentru dezvoltarea și întreținerea infrastructurii de cercetare este suboptimală, iar mecanismele de finanțare disponibile în programul național anterior nu au cuprins finanțări semnificative pentru infrastructura de cercetare. Finanțarea publică din bugetul Republicii Moldova abia acoperă cheltuielile de personal și cheltuielile indirecte aferente activității de cercetare. Situația nu a fost îmbunătățită semnificativ prin accesul la alte surse de finanțare, incidentale și de utilizarea ocazională a infrastructurii din alte țări, în special din țările UE, utilizare care încă nu este susținută sistematic de către stat. Infrastructurile de cercetare sunt dispersate între instituții, ceea ce împiedică atingerea masei critice necesare. Cu toate că nu există constrângeri legale în ceea ce privește deschiderea instalațiilor și a echipamentelor pentru cercetătorii din diferite instituții, încă nu există o cultură a deschiderii adecvată. Acest lucru contravine ambiției de internaționalizare, de a face cercetarea autohtonă mai vizibilă, de asemenea, creează obstacole în calea exploatării eficiente și a introducerii și integrării cel puțin a unora dintre infrastructurile de cercetare din Republica Moldova în ansamblul european al infrastructurilor de cercetare.
10. Sectorul privat al sistemului de cercetare, format din societăți comerciale și organizații neguvernamentale, nu este încă inclus în rapoartele din anuarul statistic, nici în statisticile privind personalul, nici în cele privind cheltuielile. Este însă prezent în statistica privind protecția drepturilor intelectuale. Astfel, din cele 178 de solicitări de brevete de invenție depuse în 2020 de către persoane juridice, trei, adică 1,7%, au provenit de la organizații private („întreprinderi și organizații” – tabelul 7.2.12, Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2021). În chestionarul solicitat de UE, din mai 2022, capitolul 25, pagina 35, este menționată suma de 67,5 milioane lei ca reprezentând cheltuieli de „cercetare și dezvoltare tehnologică” în sectorul privat. Astfel, putem concluziona faptul că există și un sector privat de cercetare, dar este probabil mult mai restrâns decât cel public. Indicele Global al Inovației, ediția 2022, situează Republica Moldova pe locul 56 din 132 de state (The Gobal Innovation Index, GII, 2022). Prin urmare, se evidențiază nevoia de a stimula inovarea în sectorul antreprenorial prin investiții în cercetare și dezvoltare, tehnologie (Programul național pentru promovarea antreprenoriatului și creșterea competitivității în anii 2023-2027). Deoarece nu există date directe, oficiale, despre dimensiunile sectorului privat, Republica Moldova nu este menționată în „European Innovation Scoreboard” (ediţia 2022), țara noastră urmează a fi încadrată în această bază de date în procesul de integrare europeană. Ponderea întreprinderilor inovatoare din numărul total de întreprinderi incluse în cercetare fiind de 12,6% (https://statistica.gov.md/ro/statistic_indicator_details/44).
11. Legăturile dintre mediul de cercetare-inovare și cel de afaceri, în pofida faptului că s-au regăsit în toate documentele de politici recente, reprezintă un punct slab al sistemului național de cercetare-inovare, fapt menționat și în raportul final „Cu ambiție pentru transformare: Evaluarea finanțării cercetării, infrastructurilor de cercetare și legăturilor dintre știință și industrie în Republica Moldova” realizat prin intermediul mecanismului Facilității de Suport a Politicilor (Horizon Europe Policy Support Facility) al Comisiei Europene și publicat la începutul anului 2023 (https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/ff106746-922a-11ed-b508-01aa75ed71a1/language-en/format-PDF/source-278626144). Conform raportului menționat, acest aspect nu este o prioritate articulată pe agenda Guvernului, a universităților, a institutelor de cercetare, sau a întreprinderilor. Deși promițător, procesul de specializare inteligentă întreprins în prezent de Republica Moldova nu are un buget asociat pentru faza de implementare.
12. Pe de o parte, activitatea de cercetare și rezultatele universităților și ale institutelor de cercetare sunt inconsistente sistemic, capacitatea de comercializare este slabă și există o lipsă de aliniere între prioritățile de cercetare și inovare, cele de specializare inteligentă și cele economice ale Republicii Moldova. În consecință, foarte puține cercetări sunt în prezent aliniate la nevoile pieței și, prin urmare, au un potențial comercial limitat în mod aprioric. Pe de altă parte, cea mai mare parte a mediului de afaceri din Republica Moldova este formată din IMM-uri din sectoare tradiționale, cu un interes redus pentru cooperarea științifică și cu o capacitate minimă de absorbție a rezultatelor cercetării, i.e. abilitatea de a identifica, a asimila, a transforma și a utiliza cunoștințe, cercetări și practici externe. Majoritatea universităților, institutelor de cercetare, întreprinderilor și agențiilor guvernamentale nu sunt conștiente de ceilalți actori din ecosistem, de ceea ce oferă aceștia și de modul în care îi pot contacta și pot colabora. Doar unii dintre ei au experiență de cooperare; și există foarte puține locuri/oportunități în care cercetătorii și oamenii de afaceri se pot întâlni și relaționa. Cele mai multe întreprinderi nu văd universitățile și institutele de cercetare ca potențiali parteneri de colaborare. Prin urmare, această lipsă de conștientizare și de relaționare menține la nivel scăzut încrederea în sistemul de cercetare și inovare.
13. Nivelul foarte redus al infrastructurii de cercetare provoacă lipsa de atractivitate şi creează un obstacol pentru dezvoltarea dimensiunii experimentale a sistemului de cercetare, a cooperării cu sectorul de afaceri şi valorizarea capitalului intelectual creat, prin activităţi de cercetare, în economie şi societate. Numărul de talente din cercetare implicate în mediul de afaceri reprezentând doar 6,2 %, conform raportului din anul 2022 al Indicelui Global de Inovare (Global Innovation Index Report 2022 https://www.wipo.int/global_innovation_index/en/2022/index.html#:~:text=Switzerland%20is%20the%20most%20innovative,according%20to%20the%20GII%202022).
14. Sistemul de cercetare și inovare al Republicii Moldova înregistrează puncte tari, puncte slabe, oportunități, dar și amenințări.
1) Puncte tari:
a) există un sistem public de cercetare, cu structuri funcţionale ale statului şi cu organizaţii de cercetare operaţionale şi care obţin rezultate ştiinţifice semnificative;
b) rezultatele ştiinţifice, atât sub forma articolelor în reviste ştiinţifice internaţionale, cât şi sub forma brevetelor, corespund sub aspect cantitativ, în raport cu finanţarea disponibilă;
c) legislaţia şi procedurile au fost îmbunătăţite în direcţia adoptării acquis-ului european, proces care continuă;
d) există o comunicare amplă între organismele de profil din Republica Moldova şi cele din UE;
e) sistemul de cercetare și inovare are într-o anumită măsură o evidență internă a instituțiilor și activităților, Biroul Național de Statistică realizează progrese rapide în direcţia aderării la standardele UE/OECD;
f) unele domenii, în special medicina clinică şi sectorul ingineriei software, au cunoscut o creștere accelerată a vizibilităţii internaţionale a rezultatelor ştiinţifice în ultimii ani, creştere care nu este explicată de finanţarea publică care a rămas aproximativ constantă, ceea ce dovedeşte prezenţa unor efecte secundare benefice ale investiţiilor publice;
g) o largă diasporă europeană, precum şi limba română, facilitează foarte mult interacţiunea cu ţările UE, în primul rând cu România şi cu celelalte ţări cu limbi romanice;
h) nivelul general de educaţie al populaţiei este relativ ridicat.
2) Puncte slabe:
a) salariile mici, sub salariul mediu pe economie şi mai mici decât cele aferente activităţilor de predare din învăţământul superior nu sunt atractive pentru cercetători, în special pentru cei cu experienţă;
b) infrastructura învechită. Lipsa echipamentelor necesare pentru efectuarea cercetărilor de performanță;
c) persistă o percepţie a cercetării ca o activitate de execuţie, de exemplu, ca răspuns la o „comandă de stat”, nu ca o activitate de creaţie; cercetătorul este văzut ca un executant, nu ca un creator; în contrast, la nivel OECD, creaţia este un atribut definitoriu, obligatoriu, al activităţilor de cercetare, iar libertatea cercetării ştiinţifice, parte a libertăţii academice, este unul din drepturile fundamentale în Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale (art. 13);
d) cercetarea nu este instituţionalizată pe deplin în universități la ciclul I şi II, intervenind doar în perioada de elaborare a tezelor;
e) finanţarea publică a domeniilor cercetării și inovării este foarte redusă, de 0,23% din PIB;
f) accesul limitat la finanţare pentru proiecte la iniţiativa liberă a cercetătorilor limitează libertatea academică şi scade atractivitatea sistemului pentru cei mai creativi cercetători;
g) imposibilitatea practică a finanţării investiţiilor din infrastructură şi nivelul foarte scăzut al acesteia în unele domenii face imposibil de abordat numeroase direcţii de cercetare experimentală şi duce la o atractivitate foarte redusă pentru segmente importante ale comunităţii ştiinţifice;
h) are loc o contracţie demografică, combinată cu un nivel foarte ridicat al emigrării, în special a emigrării tinerilor, ducând la scăderea numărului de studenţi;
i) nu este disponibilă o statistică oficială sau date de încredere privind situaţia sectorului privat din cercetare, care, foarte restrâns la acest moment, trebuie să devină principalul actor al inovării;
j) Republica Moldova este absentă din multe statistici internaţionale cum ar fi: situaţia familiilor triadice de brevete (OECD), cele mai multe ierarhizări ale universităţilor şi institutelor, European Innovation Scoreboard din diverse motive cum ar fi nivelul necuantificabil (de exemplu, în cazul brevetelor), în lipsa furnizării de date către organizaţiile care publică aceste statistici;
k) capacitatea administrativă la nivelul instituțiilor care dezvoltă şi implementează politici este insuficietă, datorită numărului redus de posturi în aceste organisme şi a lipsei resurselor financiare pentru creşterea capacităţii administrative şi pentru externalizarea unor activităţi;
l) rigiditatea dialogului instituţional între structurile de evaluare a proiectelor, inclusiv a grupurilor de experţi, şi autorii propunerilor de proiecte care generează considerabile nemulţumiri, uneori justificate;
m) lipsa cerinţelor privind cunoaşterea limbii engleze, ca limbă a comunicării ştiinţifice în cele mai multe domenii, sau a limbii specifice de comunicare ştiinţifică în anumite domenii de specialitate, de către doctoranzi şi cercetători limitează utilizarea literaturii ştiinţifice primare.
3) Oportunități:
a) în eventualitatea progresului Republicii Moldova în sensul aderării la UE este de aşteptat creşterea volumului investiţiilor străine în diverse ramuri economice. Aceste investiţii pot fi atrase şi în sectorul tehnico-ştiinţific, în particular al cercetării-dezvoltării, aşa cum arată experienţa noilor state membre ale Uniunii Europene, cu condiţia să existe personal suficient de calificat sau capabil de calificare, condiţie a cărei realizare depinde de performanţa universităţilor;
b) politica UE de deschidere a accesului la infrastructurile de cercetare, inclusiv prin programe de finanţare dedicate cercetătorilor din ţările dezavantajate (de exemplu: MSCA Cofund, programul de acces la infrastructura Centrului Comun de Cercetare (JRC)), precum şi politicile ştiinţei deschise, creează oportunităţi de acces la infrastructură şi date pentru cercetătorii din Republica Moldova;
c) oportunitățile oferite de Programul WIDENING din Horizon Europe, care este dedicat susţinerii ţărilor cu sisteme ştiinţifice mai puţin dezvoltate, inclusiv al Republicii Moldova;
d) sistemul public de cercetare și inovare a fost consolidat prin fuziunea universităţilor şi institutelor de cercetare, ceea ce crează oportunităţi pentru dezvoltarea accelerată a sistemului în corelaţie cu predarea-învăţarea din învăţământul superior;
e) Republica Moldova ar putea deveni atractivă pentru anumite segmente ale „nomazilor digitali”, care ar putea fi antrenaţi şi în proiecte de cercetare;
f) lipsa sau nivelul scăzut al multor domenii ştiinţifice poate crea în principiu oportunităţi pentru creatori de şcoală în aceste domenii, dacă sunt întrunite condiţiile pentru a fi atraşi în Republica Moldova de exemplu prin ERA Chairs sau ERC;
g) consolidarea universităţilor le-ar putea creşte poziţia în ierarhizările internaţionale, care ar duce la creşterea prestigiului şi a atractivităţii acestora;
h) mobilitatea studenţilor (ciclul I şi II) şi a personalului academic, inclusiv a doctoranzilor (ciclul III), precum şi a personalului administrativ sau tehnic poate îmbunătăţi funcţionarea universităţilor şi a altor organizaţii de cercetare;
i) crearea unei platforme centralizate de colectare şi procesare a datelor sistemului național de învățământ superior şi cercetare-inovare va permite o mai bună informare pentru fundamentarea deciziilor şi a politicilor.
4) Amenințări:
a) există riscul unor evoluţii politice, economice, naţionale şi/sau internaţionale care să întârzie sau să împiedice progresul Republicii Moldova de aderare la UE;
b) evoluţiile economice rapide, cum este creşterea salariului mediu, fac subsistemul economic al cercetării, cu reguli prea rigide, să treacă prin perioade de insuficientă adaptare (de exemplu, veniturile nu reuşesc să ţină pasul cu preţurile şi cu salariul mediu), ducând la părăsirea sistemului. Aceste procese, dificil de prognozat, creează riscuri de nerealizare a obiectivelor politicilor sectoriale;
c) un nivel ridicat de exod al talentelor, combinat cu dificultăţi în asigurarea unei circulaţii rezonabile, poate să limiteze extrem dezvoltarea cercetării. Nu dispunem de o monitorizare detaliată şi o înţelegere a resorturilor şi specificului acestui fenomen în Republica Moldova, dar acesta este cel mai previzibil scenariu dacă, în conformitate cu grilele actuale de salarizare, salariul mediu al cercetatorului, după minimum 8 ani de facultate, timp în care a trăit din resursele familiei, apoi după ani de experienţă rămâne sub salariul mediu pe economie;
d) ignorarea sau distorsionarea bunelor practici şi principii (de exemplu, principiul Haldane) în evaluarea colegială a proiectelor de cercetare poate duce la finanţarea unor proiecte pseudoştiinţifice, cu riscul irosirii fondurilor şi al demoralizării şi emigrării cercetătorilor;
e) deturnarea fondurilor de cercetare către activităţi care pot fi legitime, utile, dar care nu sunt activități de cercetare ar duce, de fapt, la agravarea subfinanţării cercetării reale;
f) există o anumită vulnerabilitate la agresivitatea în creştere a revistelor care se abat de la deontologia publicării ştiinţifice, vulnerabilitate care rezultă de obicei dintr-o presiune administrativă de a creşte numărul de publicaţii, combinată cu o lipsă de resurse pentru realizarea adecvată a cercetărilor respective;
g) tolerarea unui nivel critic de abateri deontologice, în special a celor grave – plagiat, falsificare sau fabricare a rezultatelor – poate, pe lângă daune directe, să creeze o masă critică de pseudocercetători care să dobândească o influenţă sistemică şi chiar controlul politic al sistemului;
h) riscul unor fenomene generale de corupţie; deturnarea activităţii şi a fondurilor în folos propriu, în special în cazurile în care cheltuirea fondurilor alocate pentru cercetare nu este legată de obţinerea unor rezultate ştiinţifice reale sau este permisă o inegalitate exagerată a salariilor.