Capitolul II
NOŢIUNI ŞI DEFINIŢII
Articolul 3. Dispoziţii generale
În prezentul cod, noţiunile principale au sensul prevăzut în definiţiile date la art.4-46.
Articolul 4. Cercetare
Cercetare – activitate de cercetare fundamentală, cercetare aplicativă şi de dezvoltare experimentală luate în ansamblu.
Articolul 5. Cercetarea fundamentală
Cercetare fundamentală – activitate teoretică și/sau experimentală desfășurată pentru a obține cunoștințe noi despre fundamentele subiacente fenomenelor și faptelor observabile, fără a avea în vedere vreo aplicare sau utilizare specială.
[Art.5 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 6. Cercetarea aplicată
Cercetare aplicată – investigație originală realizată pentru a obține cunoștințe noi, orientată spre atingerea unui scop sau a unui obiectiv practic specific.
[Art.6 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 7. Dezvoltarea experimentală
Dezvoltare experimentală – activitate sistematică, bazată pe cunoștințele obținute din cercetare și din experiența practică, care generează cunoștințe suplimentare și care are drept scop obținerea de noi produse sau procese ori îmbunătățirea substanțială a produselor sau a proceselor existente.
[Art.7 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 71. Sistemul de cercetare-dezvoltare
Sistem de cercetare-dezvoltare – ansamblul organizațiilor de drept public și de drept privat și al unităților de cercetare și inovare fără personalitate juridică care au ca domeniu de activitate cercetarea-dezvoltarea.
[Art.71 introdus prin LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 8. Politică de stat în sfera cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic
Politică de stat în sfera cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic (în continuare - domeniile cercetării și inovării) – parte componentă a politicii de stat în domeniile social-economic, educativ şi cultural, orientată spre dezvoltarea, coordonarea şi stimularea activităţii în domeniile cercetării și inovării, realizată prin generarea de noi idei şi implementarea realizărilor tehnico-ştiinţifice.
Articolul 9. Expertiza
Expertiză – evaluare a programelor, a propunerilor de proiecte, a rezultatelor proiectelor în partea ce ține de excelența științifică, actualitate, perspectiva pentru implementare, precum și argumentarea costurilor solicitate pentru realizare.
[Art.9 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 10. Expert independent
Expert independent – persoană juridică sau persoană fizică avînd cunoştinţe, abilităţi şi specializare într-un anumit domeniu şi reprezentîndu-se pe sine.
Articolul 11. Monitorizare
Monitorizare – supraveghere, măsurare şi verificare sistematică a unei activităţi din punctul de vedere al performanţelor şi al eficienţei folosirii resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi concepere de măsuri adecvate pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Articolul 12. Cofinanţare
Cofinanţare – finanţare a domeniilor cercetării și inovării prin cooperarea eforturilor statului, ale agenţilor economici şi ale donatorilor.
Articolul 13. Finanțarea instituțională în domeniile cercetării și inovării
(1) Finanțare instituțională este finanțarea de la bugetul de stat a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării, inclusiv a instituțiilor de învățământ superior publice, pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii publice din domeniile cercetării și inovării și pentru cheltuielile de personal, finanțare care este corelată cu resursele umane, infrastructura de cercetare și performanța instituțională.
(2) Mijloacele financiare destinate finanțării instituționale a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se alocă anual, prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, și se distribuie de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării, prin intermediul fondatorilor organizațiilor din domeniile cercetării și inovării.
(3) Finanțarea instituțională se efectuează în baza solicitărilor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a avizului Consiliului Consultativ pentru Știință și Tehnologie, în conformitate cu metodologia de finanțare instituțională, aprobată de Guvern.
(4) Organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării asigură transparența cu privire la finanțarea instituțională.
[Art.13 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 14. Subiect al domeniilor cercetării și inovării
Subiect al domeniilor cercetării și inovării – persoană juridică cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare şi persoană fizică ce desfăşoară pe teritoriul Republicii Moldova activităţi în domeniile cercetării și inovării.
Articolul 15. Organizaţie din domeniile cercetării și inovării
Organizaţie din domeniile cercetării și inovării – persoană juridică care desfășoară una dintre următoarele activităţi: cercetări fundamentale şi/sau aplicative, dezvoltarea experimentală, implementarea rezultatelor ştiinţifice şi inovaţiilor, transferul tehnologic, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor ştiinţifice.
Articolul 16. Organizaţie de drept public din domeniile cercetării și inovării
Organizaţie de drept public din domeniile cercetării și inovării – instituție publică din domeniile cercetării și inovării, constituită de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naţionale în domeniile cercetării și inovării, sau de către autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 17. Organizaţie de drept privat din domeniile cercetării și inovării
Organizaţie de drept privat din domeniile cercetării și inovării – organizaţie comercială fondată şi finanţată de persoane fizice sau juridice de drept privat pentru obţinerea de profit în baza activităţii din domeniile cercetării și inovării.
Articolul 18. Organizaţie (asociaţie) obştească din domeniile cercetării și inovării
Organizaţie (asociaţie) obştească din domeniile cercetării și inovării – organizaţie necomercială constituită de persoane fizice şi/sau persoane juridice asociate, în modul prevăzut de lege, prin comunitate de interese, pentru atingerea scopului preconizat în domeniile cercetării și inovării.
Articolul 19. Organizaţie de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Organizaţie de informaţii ştiinţifico-tehnologice – organizaţie specializată şi subdiviziunile ei care desfăşoară în domeniile cercetării și inovării activităţi în domeniul informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 20. Inovare
Inovare – activitate de aplicare a rezultatului obţinut de pe urma cercetării şi/sau experienţei practice, care este orientată spre utilizarea în activitatea practică şi/sau comercializarea pe piaţă a materialelor, produselor sau dispozitivelor, procedeelor, sistemelor şi serviciilor noi sau ameliorate substanţial.
Articolul 21. Transfer tehnologic
Transfer tehnologic – proces de punere în aplicare, în cadrul unor proiecte, a rezultatelor inovării în scopul obținerii produselor și serviciilor noi, sporirii performanțelor, precum și în scopul îmbunătățirii eficienței acestora.
Articolul 22. Domeniul inovare și transfer tehnologic
Domeniul inovare și transfer tehnologic – ansamblul activităților care includ crearea şi implementarea inovațiilor şi tehnologiilor noi, inclusiv prin transferul tehnologic, în scopul fabricării produselor competitive noi sau perfecționate, precum și în scopul utilizării unor procese, servicii și tehnologii progresive.
Articolul 23. Infrastructura de cercetare
(1) Infrastructură de cercetare – ansamblu de facilități, resurse și servicii conexe necesare, utilizate de comunitățile de cercetare pentru desfășurarea activităților de cercetare în domeniile științifice sau tehnologice și pentru stimularea efectuării inovațiilor în domeniile respective.
(2) Infrastructura de cercetare include: echipamente (seturi de instrumente) științifice importante; resurse bazate pe cunoștințe, precum colecții, arhive sau date științifice; infrastructuri electronice, precum sisteme de informații, baze de date și rețele de comunicații electronice; alte infrastructuri esențiale pentru cercetare și inovare.
(3) Accesul la infrastructura de cercetare finanțată din fonduri publice este asigurat oricărui subiect al domeniilor cercetării și inovării în baza regulamentului intern al organizației din domeniile cercetării și inovării.
[Art.23 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 24. Membri titulari (academicieni) şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe
Membri titulari (academicieni) şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe – oameni de ştiinţă şi cultură, de o înaltă ţinută civică, cetăţeni ai Republicii Moldova, care s-au distins prin lucrări de mare valoare teoretică sau practică şi au contribuit considerabil la dezvoltarea ştiinţei şi culturii naţionale, specialişti principali notorii în domeniu, aleşi de Adunarea generală a membrilor titulari şi membrilor corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe.
Articolul 25. Membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe
Membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe – personalităţi de prestigiu din țară și din străinătate care au obţinut rezultate remarcabile în ştiinţă şi cultură, participă activ la cooperarea tehnico-ştiinţifică cu organizaţii din domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova.
Articolul 26. Doctor Honoris Causa
Doctor Honoris Causa – titlu onorific acordat de Prezidiul Academiei de Științe şi de senatele instituţiilor de învăţămînt superior unor mari personalităţi din domeniul vieţii social-politice, culturale, ştiinţifice din ţară şi din străinătate.
Articolul 27. Programul național în domeniile cercetării și inovării
(1) Programul național în domeniile cercetării și inovării (în continuare – Program național) este principalul document de politici prin care Guvernul stabilește prioritățile strategice și obiectivele de dezvoltare în domeniile cercetării și inovării pe termen mediu în corespundere cu programul strategic de dezvoltare a țării, cu strategiile sectoriale și cu programele-cadru de cercetare ale Uniunii Europene.
(2) Programul național este elaborat de către organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicii naționale în domeniile cercetării și inovării și aprobat de către Guvern.
(3) Implementarea Programului național se realizează prin finanțare instituțională și finanțare prin competiții de proiecte din domeniile cercetării și inovării, care corespund priorităților strategice de dezvoltare aprobate de Guvern.
[Art.27 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 28. Evaluarea
(1) Evaluare – proces de evaluare multicriterială și sistematică a capacităților și performanțelor organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării și a personalului științific și științifico-didactic al acestora în vederea realizării misiunii asumate, organizat de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare. Evaluarea se efectuează de către evaluatori naționali și/sau internaționali în baza metodologiei de evaluare, elaborată în conformitate cu standardele și bunele practici europene și internaționale în domeniu și aprobată de către Guvern.
(2) Evaluarea organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării se finalizează cu clasificarea acestora în funcție de nivelurile de performanță și capacitate, care se iau în considerare la stabilirea finanțării instituționale.
[Art.28 în redacția LP266 din 07.09.23, MO347-350/14.09.23 art.611; în vigoare 14.09.23]
Articolul 29. Cercetător ştiinţific
Cercetător ştiinţific – persoană cu studii superioare, cunoştinţe, abilităţi și competențe într-un domeniu ştiinţific, care desfăşoară activităţi de cercetare și inovare.
Articolul 30. Obiect al proprietăţii intelectuale
Obiect al proprietăţii intelectuale – rezultate ale activităţii intelectuale, confirmate prin drepturile respective ale titularilor asupra utilizării lor, ce includ: obiectele de proprietate industrială (invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate, denumiri de origine ale produselor, mărci de produse şi mărci de servicii, desene şi modele industriale), obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe (opere literare, de artă, de ştiinţă etc., inclusiv programe pentru calculator şi baze de date), secretul comercial (know-how) etc.
Articolul 31. Autor (coautor) de informaţie ştiinţifico - tehnologică
Autor (coautor) de informaţie ştiinţifico-tehnologică – persoană fizică sau persoană juridică prin a cărei activitate intelectuală a fost creată informaţia ştiinţifico-tehnologică.
Articolul 32. Bază de date ştiinţifico-tehnologice
Bază de date ştiinţifico-tehnologice – ansamblu de date, structurate într-un anumit mod pe suport material, în formă scrisă, grafică, optică sau electromagnetică, accesibile permanent utilizatorilor de informaţii din domeniile cercetării și inovării.
Articolul 33. Bancă de date ştiinţifico-tehnologice
Bancă de date ştiinţifico-tehnologice – sistem informaţional automatizat alcătuit din cel puţin o bază de date ştiinţifico-tehnologice şi dintr-un sistem de căutare, de păstrare şi de prelucrare a informaţiilor.
Articolul 34. Beneficiar de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Beneficiar de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică ce beneficiază, direct sau prin intermediar, de date şi documente din fondurile sau sistemele de informaţii ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 35. Diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice
Diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice – transmitere de date, documente şi de rezultate ale experienţei şi activităţii practice, cooperare în vederea promovării acestor informaţii.
Articolul 36. Fond de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Fond de informaţii ştiinţifico-tehnologice – totalitate de date şi documente de bază (primare), sistematizate în monografii, culegeri de articole, în broşuri, ediţii periodice, în recomandări, în acte de invenţii, desene şi modele industriale, în informaţii privind mărcile, în documente tehnico-normative, registre industriale, proiecte şi rapoarte din domeniile cercetării și inovării, în manuscrise depozitate, în traduceri de literatură şi documente ştiinţifico-tehnologice şi altele asemenea, structurate într-un anumit mod pe suport material, în formă scrisă, grafică, optică sau electromagnetică.
Articolul 37. Informaţie ştiinţifico-tehnologică
Informaţie ştiinţifico-tehnologică – informaţie care reflectă rezultatele activităţii din domeniile cercetării și inovării din ţară şi străinătate.
Articolul 38. Infrastructură a sistemului de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Infrastructură a sistemului de informaţii ştiinţifico-tehnologice – totalitate de organizaţii care contribuie la derularea procesului informaţional în cadrul activităţii din domeniile cercetării și inovării.
Articolul 39. Intermediar de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Intermediar de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită de autor (coautor) sau de un alt titular de drept să comercializeze produse informaţionale ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 40. Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic
Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic – rezultat materializat al activităţii de creaţie a serviciilor informaţionale destinat satisfacerii necesităţilor beneficiarilor de informaţii ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 41. Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic colectiv
Produs informaţional ştiinţifico-tehnologic colectiv – produs informaţional ştiinţifico-tehnologic realizat de două sau mai multe persoane fizice din iniţiativa şi/sau sub conducerea unei persoane fizice sau juridice.
Articolul 42. Producător (furnizor) de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Producător (furnizor) de informaţii ştiinţifico-tehnologice – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită de titularul de drept să asigure ansamblul acţiunilor de obţinere, colectare, stocare, prelucrare, utilizare şi diseminare a informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 43. Resurse de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Resurse de informaţii ştiinţifico-tehnologice – informaţii ştiinţifico-tehnologice acumulate şi structurate în fonduri, în fişiere şi în baze de date.
Articolul 44. Sistem de informaţii ştiinţifico-tehnologice
Sistem de informaţii ştiinţifico-tehnologice – ansamblu de resurse şi mijloace informaţionale şi birotice necesare acumulării, prelucrării şi diseminării informaţiilor ştiinţifico-tehnologice în vederea satisfacerii necesităţilor beneficiarilor.
Articolul 45. Servicii informaţionale
Servicii informaţionale - activităţi şi prestaţii informaţionale ce includ obţinerea, colectarea, stocarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 46. Titular de drept
Titular de drept - titular al dreptului exclusiv de autor asupra informaţiilor ştiinţifico-tehnologice din domeniile cercetării și inovării, autor (coautor) sau o altă persoană fizică ori juridică învestită cu drepturi patrimoniale asupra produselor informaţionale ştiinţifico-tehnologice.
Capitolul III
POLITICA DE STAT ÎN DOMENIILE ŞTIINŢEI ŞI INOVĂRII
Articolul 47. Politica de stat în domeniile cercetării și inovării
(1) Prin politicile sale, statul susține în mod prioritar domeniile cercetării și inovării şi le consideră drept bază pentru dezvoltarea socioeconomică şi creșterea competitivității ţării.
(2) Statul promovează cercetarea și inovarea care sporesc competitivitatea produselor, tehnologiilor, proceselor, soldîndu-se cu obținerea, promovarea și însuşirea de cunoștințe noi prin elaborarea și implementarea Programului național, strategiilor sectoriale, planurilor de acțiuni și altor proiecte în domeniile cercetării și inovării, precum și prin aplicarea instrumentelor de stimulare a activităților respective.
(3) Statul identifică prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării.
Articolul 48. Scopul şi sarcinile politicii de stat în domeniile cercetării și inovării
(1) Scopul principal al politicii de stat în domeniile cercetării și inovării rezidă în dezvoltarea societății cunoașterii în Republica Moldova prin stimularea şi valorificarea maximă a potenţialului ştiinţific, tehnico-ştiinţific şi tehnologic, orientat spre crearea şi comercializarea produselor, serviciilor, proceselor moderne, ecologice, competitive, precum şi spre valorile unei societăţi democratice, deschise.
(2) Sarcinile politicii de stat în domeniile cercetării și inovării sînt:
a) integrarea complexă a cercetărilor fundamentale şi aplicate în activitatea de inovare din toate sferele vieţii economice, sociale, culturale, politice şi informaţionale a Republicii Moldova;
b) dezvoltarea şi utilizarea eficientă a potenţialului ştiinţific şi tehnologic;
c) protecţia mediului, a monumentelor naturii şi culturii, utilizarea raţională a resurselor naturale, păstrarea şi dezvoltarea diversităţii biologice şi culturale;
d) protecţia şi dezvoltarea resurselor informaţionale ale ţării;
e) consolidarea interconexiunii dintre ştiinţă şi educaţie.
Articolul 49. Principiile politicii de stat în domeniile cercetării și inovării
Politica de stat în domeniile cercetării și inovării se bazează pe următoarele principii:
a) considerarea domeniilor cercetării și inovării drept bază de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova;
b) consolidarea resurselor umane și financiare, orientarea acestora spre priorităţile strategice ale domeniilor cercetării și inovării pentru soluționarea problemelor de importanță naţională;
c) direcționarea mijloacelor financiare, în mod prioritar, spre organizațiile din domeniile cercetării și inovării şi cercetătorii științifici care au dovedit performanță în cercetare și inovare;
d) stimularea şi promovarea talentelor prin finanţarea preferenţială a cercetătorilor științifici cu rezultate recunoscute internaţional;
e) asigurarea transparenței și concurenței loiale în activitățile de cercetare și inovare;
f) promovarea parteneriatului dintre organizațiile din domeniile cercetării și inovării, sistemul educațional și mediul de afaceri, finanţarea preferențială a proiectelor derulate în comun;
g) stimularea excelenţei în domeniile cercetării și inovării;
h) axarea pe cercetătorul științific;
i) respectarea eticii și adoptarea bunelor practici internaționale în domeniile cercetării și inovării;
j) acordarea dreptului la risc motivat în activitatea de cercetare și inovare;
k) internaţionalizarea rezultatelor cercetării și inovării prin finanţare preferenţială a cercetătorilor științifici şi organizațiilor din domeniile cercetării și inovării cu participare și recunoaştere internaţională.
Articolul 50. Prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării
Prioritățile strategice ale domeniilor cercetării și inovării se identifică:
a) în funcție de necesitățile de dezvoltare a țării, de potențialul existent, avantajul competitiv și evoluțiile factorilor externi ce determină dezvoltarea, prin Programul național și strategiile de dezvoltare sectoriale;
b) în urma unui exercițiu amplu de consultare publică.
Articolul 51. Proiectele din domeniile cercetării și inovării
(1) Proiect din domeniul cercetării se consideră un complex de activități și acțiuni interdependente prin executori, termene și resurse, care au drept scop dobîndirea de noi cunoștințe, formularea și verificarea a noi ipoteze și teorii într-un domeniu sau mai multe domenii ale științei.
(2) Se consideră proiect din domeniul inovării proiectul care, în realizarea activităților preconizate, prevede utilizarea cunoștințelor noi, inclusiv cele ce rezultă din folosirea obiectelor de proprietate intelectuală (brevete de invenţii, modele industriale, topografie a circuitelor integrate, know-how etc.), pentru crearea și aplicarea de noi produse și procese, tehnologii și/sau servicii ori pentru îmbunătățirea celor existente.
Articolul 52. Selectarea și finanțarea proiectelor din domeniile cercetării și inovării
(1) Selectarea proiectelor din domeniile cercetării și inovării pentru implementare și susținere financiară se efectuează prin concurs public anunțat de către Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare, în baza metodologiei de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern.
(2) Proiectele prezentate pentru finanţare se selectează de către Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare pe baza evaluării efectuate de cercetători locali şi/sau străini, în conformitate cu metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, aprobată de Guvern. Ierarhia proiectelor, rezultată din procesul de evaluare, este validată de Colegiul Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare.
(3) Lista proiectelor depuse și a celor selectate, cu indicarea instituțiilor beneficiare, a conducătorilor proiectelor și bugetelor alocate, precum și a punctajului proiectelor evaluate, se publică pe pagina web oficială a Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare.
Articolul 53. Obiectele activităţii din domeniile cercetării și inovării
Obiecte ale activităţii din domeniile cercetării și inovării sînt:
a) programele, proiectele al căror scop final este obţinerea de noi cunoştinţe în ştiinţele fundamentale şi aplicate, crearea de produse, servicii, procese competitive, noi sau perfecţionate;
b) rezultatele activităţii din domeniile cercetării și inovării, confirmate prin publicaţii ştiinţifice, brevete, patente de autor, care alcătuiesc obiecte ale proprietăţii intelectuale;
c) procesele organizatorice şi tehnologice cu caracter de producţie, administrativ, comercial, care contribuie la modernizarea structurii şi la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor, proceselor;
d) infrastructura domeniilor cercetării și inovării.
Articolul 54. Garanţiile de stat în domeniile cercetării și inovării
Statul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, garantează subiectelor din domeniile cercetării și inovării susţinere:
a) a programelor şi a proiectelor din domeniile cercetării și inovării orientate spre realizarea politicii de stat în domeniu;
b) a creării şi dezvoltării infrastructurii domeniilor cercetării și inovării;
c) a pregătirii, reciclării şi perfecţionării cadrelor;
d) a brevetării în străinătate a invenţiilor şi a modelelor industriale din componenţa producţiei autohtone exportate sau care urmează a fi exportată;
e) a unor anumite activităţi, prin acordarea de subvenţii;
f) prin garantarea executării obligaţiilor acestora faţă de creditorii şi investitorii autohtoni şi străini;
g) a creării unor produse autohtone competitive pe piaţa mondială, prin reglementare tarifară şi netarifară;
h) prin acordarea de înlesniri fiscale şi vamale;
i) prin acordarea dreptului de utilizare a patrimoniului statului, inclusiv a obiectelor proprietăţii intelectuale;
j) prin asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale;
k) prin asigurarea accesului la informaţii, prin diseminarea acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare;
l) a colaborării internaţionale în domeniile cercetării și inovării.
Articolul 55. Politica de personal în domeniile cercetării și inovării
Politica de personal este o componentă strategică a politicii de stat în domeniile cercetării și inovării. Ea prevede creşterea potenţialului ştiinţific şi intelectual al societăţii, dezvoltarea spiritului creator, propagarea culturii ştiinţifice, creşterea prestigiului muncii în domeniile cercetării și inovării, prin stimularea acesteia în funcţie de rezultatele obţinute, de complexitatea şi de calitatea lucrărilor executate.
Articolul 56. Înlesnirile fiscale şi vamale
Înlesnirile fiscale şi vamale pentru practicarea de activităţi în domeniile cercetării și inovării se acordă în conformitate cu legislaţia fiscală şi vamală în vigoare.