AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE ABILITATE CU FUNCŢII DE PREVENIRE ŞI de COMBATERE A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie
(1) Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie sînt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie. substituit prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Educaţiei. substituit prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Administraţiei Publice Locale. exclus prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Justiţiei);
b) autorităţile administraţiei publice locale de specialitate:
- secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei;
- direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport;
- organele ocrotirii sănătăţii;
- organele afacerilor interne;
c) comisiile pentru probleme sociale de pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale;
d) centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor;
e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.
(2) Autoritatea publică centrală abilitată cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie. substituit prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica]
Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familie. substituit prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Educaţiei. substituit prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Administraţiei Publice Locale. exclus prin Legea Parlamentului nr.109 din 04.06.2010 MO nr131-134/443 din 30.07.2010 [se modifica], Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei lor:
a) asigură elaborarea şi promovarea politicii de consolidare a familiei, de prevenire a violenţei în familie, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor şi agresorilor;
b) coordonează activitatea în domeniu a structurilor descentralizate/ desconcentrate;
c) coordonează, evaluează şi monitorizează activitatea centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor;
d) stabilesc procedurile de identificare, de înregistrare şi de raportare a cazurilor de violenţă în familie, conform principiilor statistice, dezagregate pe sexe;
e) consolidează capacităţile resurselor umane din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie;
f) conlucrează cu organizaţii neguvernamentale, cu persoane fizice şi juridice implicate în activităţi de prevenire şi de combatere a violenţei.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale:
a) creează comisii pentru probleme sociale şi organizează la nivel local activitatea acestora;
b) formează echipe multidisciplinare în domeniu;
c) organizează centre/servicii de reabilitare a victimelor şi agresorilor în conformitate cu standardele internaţionale;
d) organizează campanii de informare, studii şi alte acţiuni privind prevenirea violenţei în familie;
e) dezvoltă parteneriate sociale cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv cu fundaţii, sindicate, patronate, cu organisme internaţionale care să contribuie la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
f) constată, prin decizie a comisiei pentru probleme sociale, existenţa sau dispariţia pericolului pentru viaţa şi sănătatea victimei în urma aplicării măsurilor de protecţie.
(3) Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei:
conlucrează cu organele afacerilor interne în activitatea de identificare a persoanelor predispuse la comiterea actelor de violenţă în familie;
actualizează baza de date, la nivel teritorial, ce vizează fenomenul violenţei în familie;
plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;
desfăşoară activitate de consiliere psihologică şi psihosocială a victimelor, în vederea lichidării consecinţelor actelor de violenţă în familie, prin mijloace proprii sau redirecţionînd cazul către specialişti din centrele de reabilitare;
înlesnesc, la solicitarea organelor de drept, accesul agresorului la programele de reabilitare;
apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe informaţionale în vederea prevenirii violenţei în familie;
determină necesitatea creării de centre/servicii de reabilitare a victimelor şi a agresorilor, asigură acestor centre/servicii sprijin metodologic şi informaţional;
monitorizează şi coordonează activităţile profesionale ale asistenţilor sociali din cadrul primăriilor de prevenire a violenţei în familie, de sprijinire/ consiliere a victimelor şi de resocializare a agresorilor;
prezintă Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului rapoarte semestriale despre activităţile desfăşurate în teritoriu de secţii/direcţii, asistenţi sociali conform parteneriatelor stabilite;
monitorizează victimele şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de reabilitare.
(4) Direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport:
a) asigură informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării actelor de violenţă în familie, aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a autorităţilor abilitate;
b) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe educaţionale pentru părinţi şi copii în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie;
c) asigură desfăşurarea activităţilor de consiliere în vederea reabilitării psihologice şi psihosociale a copiilor victime ale violenţei în familie;
d) comunică autorităţilor abilitate, prin intermediul cadrelor didactice, sesizînd de îndată în mod obligatoriu autoritatea tutelară şi poliţia, cazurile de violenţă în familie, inclusiv cazurile de violenţă în familie împotriva copiilor.
(5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile:
a) organizează campanii de informare;
b) comunică poliţiei şi autorităţii tutelare, prin intermediul cadrelor medicale, cazurile de violenţă în familie;
c) asigură consiliere şi asistenţă medicală victimelor;
d) iniţiază şi realizează programe şi servicii adresate agresorilor; asigură realizarea programelor de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, după caz, cu suportul cheltuielilor din mijloacele abuzatorului sau, după caz, din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
e) iniţiază parteneriate durabile cu toate programele care vizează sănătatea mamei şi a copilului;
f) încheie contracte de prestare a serviciilor medicale cu centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor.
(6) Organele afacerilor interne, la nivel de structură specializată:
a) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă în familie;
b) asigură evidenţa nominală a agresorilor;
c) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţile tutelare;
d) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale, centrelor medico-legale referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
e) vizitează familiile ai căror membri sînt luaţi la evidenţă, efectuează lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
f) efectuează, în situaţii de criză, reţinerea administrativă a agresorului, în funcţie de gravitatea cazului;
g) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de caz; asigură executarea ordonanţei de protecţie;
h) în cazul comiterii actului de violenţă în familie, explică victimei drepturile ei, iar la cererea acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de reabilitare;
i) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă juridică gratuită;
j) asigură agresorilor, inclusiv celor aflaţi în arest administrativ, accesul la serviciile de reabilitare;
k) asigură securitatea, paza şi ordinea publică în centrele de reabilitare a victimelor;
l) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă în familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
m) conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
Articolul 10. Competenţele centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor
(1) Centrul de reabilitare a victimelor violenţei în familie, denumit în continuare – centru, este instituţie specializată care oferă cazare, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor.
(2) Centrele pot fi create:
a) de Guvern, la propunerea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului;
b) de autorităţile administraţiei publice locale, la propunerea comisiei pentru probleme sociale;
c) de organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale, cu informarea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului;
d) de autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale sau private, în baza unui acord de activitate comună.
(3) Centrul:
a) asigură protecţie şi cazare victimelor pînă la rezolvarea situaţiei familiale, dar nu mai mult de 3 luni;
b) acordă asistenţă psihologică, pedagogică, socială şi juridică, îngrijire medicală membrilor de familie care sînt sau care pot fi victime;
c) efectuează, în caz de urgenţă, atunci cînd izolarea de agresor se impune ca o măsură de protecţie, plasamentul victimei, la cererea ei, iar al copilului, cu acordul reprezentantului legal sau al autorităţii tutelare;
d) interzice agresorului accesul în incintă;
e) anunţă organele de resort despre săvîrşirea actelor de violenţă în familie;
f) studiază şi generalizează cauzele şi condiţiile producerii actelor de violenţă în familie.
(4) Fondatorii aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului, elaborat în baza unui regulament-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
(5) Cheltuielile aferente activităţii centrului se suportă de la bugetul comun al fondatorilor.
(6) Organizarea şi funcţionarea centrului pot fi susţinute material şi financiar şi de agenţi economici şi întreprinzători în condiţiile Legii cu privire la filantropie şi sponsorizare.
(7) Pentru asigurarea securităţii localurilor în care sînt cazate victimele, centrul beneficiază de asistenţa gratuită a poliţiei.
(8) Serviciul de reabilitare a agresorilor:
oferă programe specializate de dezalcoolizare, dezintoxicare, tratament psihoterapeutic;
acordă asistenţă psihologică, socială agresorului, realizează programe corecţionale;
colaborează cu autorităţile teritoriale specializate în vederea promovării unui mod sănătos de viaţă, prevenirii şi tratării alcoolismului, narcomaniei, infecţiilor sexual transmisibile etc.;
colaborează cu instituţii, întreprinderi, organizaţii neguvernamentale pentru organizarea de cursuri de instruire şi recalificare a agresorilor, pentru plasarea lor în cîmpul muncii;
informează autorităţile abilitate despre ridicarea măsurii de protecţie şi de reintegrare în familie a agresorului;
studiază şi generalizează cauzele şi condiţiile producerii actelor de violenţă în familie.
(9) Guvernul stabileşte şi monitorizează standardele de funcţionare a centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor.