AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE ABILITATE CU FUNCŢII DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie
(1) Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie sînt:
a) organele centrale de specialitate ale statului (Ministerul Sănătății, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei);
b) autorităţile de specialitate ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi structurile desconcentrate:
- secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei;
- direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport;
- organele ocrotirii sănătăţii;
- subdiviziunile teritoriale ale poliţiei;
c) administraţia publică locală de nivelul întîi;
d) centrele/serviciile de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centrele/serviciile de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali;
e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.
(2) Organul central de specialitate abilitat cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
(3) Pe lîngă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale se creează Consiliul coordonator interministerial în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, în componenţa căruia intră cîte un reprezentant al autorităţilor centrale, conform alin. (1), reprezentanţii societăţii civile şi alte părţi interesate. Consiliul coordonator interministerial este responsabil de asigurarea coordonării şi colaborării dintre ministere şi alte autorităţi administrative centrale cu competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie. Regulamentul Consiliului coordonator interministerial este aprobat prin hotărîre de Guvern.
substituit/exclus prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
(4) Autoritatea publică locală abilitată cu funcţii de implementare a politicilor de prevenire a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este secţia/direcţia raională de asistenţă socială şi protecţie a familiei, în cadrul căreia se desemnează un specialist responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
(5) Celelalte servicii publice de nivel local vor desemna persoane cu atribuţii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, responsabile de coordonarea activităţilor specifice în cadrul instituţiei sale şi de colaborarea în desfăşurarea activităţilor comune la nivelul teritoriului administrativ, în baza unor proceduri stabilite de conlucrare în prevenirea şi combaterea cazurilor de violenţă în familie.
Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
(1) Organele centrale de specialitate ale statului (Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei lor:
a) asigură elaborarea şi promovarea politicii de consolidare a familiei, de prevenire şi combatere a violenţei în familie, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor şi agresorilor;
b) coordonează activitatea în domeniu a structurilor descentralizate/ desconcentrate;
c) asigură accesul la informare a persoanelor privind mecanismul, măsurile de prevenire şi combatere a actelor de violenţă în familie şi contribuie la actualizarea paginii web oficiale privind violenţa în familie prin transferarea informaţiilor cu caracter general privind activităţile desfăşurate și proiectele implementate, precum şi a datelor statistice colectate;
d) colectează sistematic date statistice pe domeniu dezagregate pe sexe, oferă suport în realizarea cercetărilor privind fenomenul de violenţă în familie;
e) consolidează capacităţile resurselor umane din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, asigură pregătirea şi perfecţionarea lor continuă;
f) conlucrează cu organizaţii neguvernamentale, cu persoane fizice şi juridice implicate în activităţi de prevenire şi de combatere a violenţei.
(11) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în calitatea sa de organ central de specialitate al statului, abilitat cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie, precum şi de asistenţă socială a victimelor şi a agresorilor, va asigura:
substituit prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
a) crearea şi menţinerea paginii web oficiale privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie în scop de oferire a accesului populaţiei la informaţia despre mecanismul de soluţionare a actelor de violenţă în familie, infrastructura serviciilor sociale pentru victimele violenţei în familie şi pentru agresori, precum şi la rezultatele studiilor, cercetărilor din domeniu;
b) instituirea şi menţinerea serviciului de asistenţă telefonică gratuită care oferă consilierea apelanţilor, în regim de 24 din 24 de ore, 7 zile din săptămînă, privind prevenirea violenţei în familie şi privind serviciile disponibile pentru subiecţii violenţei în familie. Serviciul este anonim şi confidenţial;
c) organizarea, în comun cu partenerii de dezvoltare, a studiilor şi campaniilor de informare pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
d) elaborarea unui raport anual cu privire la violenţa în familie şi violenţa faţă de femei cu participarea tuturor autorităţilor şi instituţiilor abilitate cu funcţia de prevenire şi combatere a violenţei în familie. Raportul anual urmează a fi prezentat Guvernului pînă la data de 31 martie şi făcut public.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale:
b) formează echipe multidisciplinare în domeniu;
c) instituie şi asigură, în limita resurselor financiare alocate şi/sau disponibile, finanţarea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centrelor/serviciilor de asistenţă și consiliere pentru agresorii familiali;
c)1 contribuie la incluziunea socială a victimelor violenţei în familie prin crearea oportunităţilor de reprofilare şi/sau de angajare în cîmpul muncii, asigură accesul lor la locuinţă socială;
d) includ în programele de dezvoltare locală problematica prevenirii şi combaterii violenţei în familie; planifică organizarea studiilor şi campaniilor de informare în vederea combaterii violenţei în familie, pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenţă a victimelor violenţei în familie, colaborează la implementarea sistemului de evidenţă a cazurilor de violenţă în familie;
e) dezvoltă parteneriate sociale cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv cu fundaţii, sindicate, patronate, cu organizaţii de cult religioase, cu organisme internaţionale care să contribuie la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
(21) Autoritatea tutelară locală:
a) asigură evaluarea iniţială şi realizarea măsurilor urgente de protecţie a copiilor în cazurile de violenţă în familie în care se constată pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea copilului;
b) asigură, la nivel local, mecanisme confidenţiale de raportare a cazurilor de violenţă în familie;
c) colaborează cu autorităţile tutelare teritoriale în scop de asigurare a protecţiei copiilor victime ale violenţei în familie.
(3) Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei, prin intermediul specialistului responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie:
a) conlucrează cu organele de poliţie în activitatea de identificare a persoanelor predispuse la comiterea actelor de violenţă în familie;
b) actualizează baza de date, la nivel teritorial, ce vizează fenomenul violenţei în familie;
c) plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;
d) în vederea lichidării consecinţelor actelor de violenţă în familie, redirecţionează cazul către specialiştii din centrele/serviciile de asistență și protecție;
e) înlesnesc, la solicitarea organelor de drept, accesul agresorului la programele de reabilitare;
f) apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
g) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe informaţionale în vederea prevenirii violenţei în familie;
h) determină necesitatea creării de centre/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi de centre/servicii de asistenţă şi consiliere a agresorilor familiali, asigurînd sprijinul metodologic şi informaţional al acestora;
i) monitorizează şi coordonează activităţile profesionale ale asistenţilor sociali din cadrul primăriilor de prevenire a violenţei în familie, de sprijinire/ consiliere a victimelor şi de resocializare a agresorilor;
j) prezintă Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale rapoarte semestriale despre activităţile desfăşurate în teritoriu de secţii/direcţii, asistenţi sociali conform parteneriatelor stabilite;
k) monitorizează victimele şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de reabilitare.
(4) Direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport:
a) asigură informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării actelor de violenţă în familie, aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a autorităţilor abilitate;
b) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe educaţionale pentru părinţi şi copii în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie;
c) asigură desfăşurarea activităţilor de consiliere în vederea reabilitării psihologice şi psihosociale a copiilor victime ale violenţei în familie;
d) comunică autorităţilor abilitate, prin intermediul cadrelor didactice, sesizînd de îndată în mod obligatoriu autoritatea tutelară şi poliţia, cazurile de violenţă în familie, inclusiv cazurile de violenţă în familie împotriva copiilor.
(5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile:
a) organizează campanii de informare;
b) comunică poliţiei şi autorităţii tutelare, prin intermediul cadrelor medicale, cazurile de violenţă în familie;
c) asigură consiliere şi asistenţă medicală victimelor;
c1) soluţionează, în limitele competenţei, cererea victimei de examinare medico-legală a gravităţii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) iniţiază şi realizează programe şi servicii adresate agresorilor; asigură realizarea programelor de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, după caz, cu suportul cheltuielilor din mijloacele abuzatorului sau, după caz, din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
e) iniţiază parteneriate durabile cu toate programele care vizează sănătatea mamei şi a copilului;
f) încheie contracte de prestare a serviciilor medicale cu centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor.
(6) Organele de poliţie, la nivel de structură specializată:
a) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă în familie;
b) asigură evidenţa nominală a agresorilor;
c) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţile tutelare;
d) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale, centrelor medico-legale şi a altor instituţii referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
e) vizitează familiile ai căror membri sînt luaţi la evidenţă, efectuează lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
f) dispune eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului dacă, din circumstanţele stabilite la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, există o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violenţă în familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare/comitere a acţiunilor violente;
g) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de caz; asigură supravegherea executării ordonanţei de protecţie;
h) în cazul comiterii actului de violenţă în familie, explică victimei drepturile ei, iar la cererea acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de reabilitare;
i) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă juridică gratuită;
k) menţine ordinea şi securitatea publică în preajma centrelor/serviciilor de asistenţă și protecție a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor, în condiţiile legii;
l) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă în familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
m) conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
(7) Autorităţile menţionate la art. 7 alin. (4) şi alin. (5):
a) identifică potenţiale familii afectate de violenţă şi asigură evidenţa cazurilor de violenţă în familie din localitate;
b) identifică situaţiile de criză şi referă victimele violenţei în familie spre serviciile de specialitate;
c) asigură schimbul de informaţii cu alte persoane implicate în examinarea cazului;
d) informează asistentul social despre cazul constatat şi măsurile luate, iar despre cazurile de violenţă asupra copiilor informează şi autoritatea tutelară locală;
e) oferă organelor poliţiei suportul necesar în procesul de urmărire penală a cazurilor de violenţă în familie;
f) acordă victimelor şi agresorilor servicii de informare privind drepturile şi responsabilităţile acestora, organele abilitate cu competenţe în domeniu, infrastructura serviciilor sociale;
g) oferă, la solicitare, rezultatele constatărilor pe marginea cazurilor de violenţă în familie organelor de drept, victimei, agresorului sau reprezentanţilor acestora;
h) înfăptuiesc alte acţiuni, conform competenţei, în vederea prevenirii şi combaterii actelor de violenţă, asigurării protecţiei eficiente a victimelor violenţei în familie, resocializării agresorilor.
(8) În vederea asigurării unei abordări sistemice a protecţiei şi asistenţei subiecţilor violenţei în familie, desfăşurării activităţilor comune de prevenire şi combatere a violenţei în familie, inclusiv a activităţilor menţionate la alin. (7), specialiştii abilitaţi se desemnează, prin ordinul conducătorului, în echipa multidisciplinară teritorială.
(9) Membrul echipei multidisciplinare teritoriale:
a) este responsabil de rezultatele lucrului efectuat;
b) asigură confidenţialitatea informaţiei privind identitatea şi viaţa privată a victimei;
c) colaborează eficient cu alţi membri ai echipei;
d) participă la şedinţele echipei;
e) îndeplinește sarcinile în termenele prevăzute de legislaţie.
Articolul 10. Centre/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor şi centre/servicii de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali
(1) Tipologia centrelor/serviciilor:
a) pentru victimele violenţei în familie şi pentru copiii lor: serviciul de asistenţă telefonică gratuită; adăposturi (plasament); centre/servicii de consiliere de zi şi altele;
b) pentru agresori: centre/servicii de asistenţă şi consiliere pentru agresorii familiali.
(2) Centrele/serviciile de asistență și protecție pentru victimele violenţei în familie şi pentru copiii lor oferă servicii specializate de sprijin precum: adăpost (plasament), asistenţă juridică, psihologică, socială, medicală de urgenţă şi alte tipuri de asistenţă.
(3) Centrele/serviciile de asistență și consiliere pentru agresorii familiali oferă servicii specializate de informare, consiliere individuală/de grup a cuplului, consiliere juridică, referire şi facilitarea accesului agresorului la serviciile medicale, de angajare în cîmpul muncii şi de profesionalizare.
(4) Organizarea şi funcţionarea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor, precum şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere a agresorilor familiali, se desfăşoară în conformitate cu regulamentele-cadru şi cu standardele minime de calitate aprobate de Guvern.
(5) Centrele/serviciile pot fi create:
a) de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
b) de autorităţile administraţiei publice locale;
c) de organizaţiile internaţionale şi de organizaţiile necomerciale, cu informarea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
substituit prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
d) de autorităţile administraţiei publice şi de organizaţiile necomerciale, în baza unui acord de activitate în comun.
(6) În cazul existenţei unor resurse limitate, prioritate va avea alocarea fondurilor pentru susţinerea centrelor/serviciilor de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie şi a copiilor lor.