1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind metodele analitice pentru reziduurile de substanțe farmacologic active utilizate la animalele de la care se obțin produse alimentare (se anexează).
2. Se abrogă:
3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
Nr. 721. Chişinău, 26 septembrie 2023.
Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.721/2023
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind metodele analitice pentru reziduurile de substanțe farmacologic active utilizate la animalele de la care se obțin produse alimentare
Prezenta Normă sanitară veterinară privind metodele analitice pentru reziduurile de substanțe farmacologic active utilizate la animalele de la care se obțin produse alimentare transpune Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/808 al Comisiei din 22 martie 2021 privind performanța metodelor analitice pentru reziduurile de substanțe farmacologic active utilizate la animalele de la care se obțin produse alimentare și privind interpretarea rezultatelor, precum și privind metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de probe și de abrogare a Deciziilor 2002/657/CE și 98/179/CE, CELEX: 32021R0808, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180 din 21.5.2021, așa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/810 al Comisiei din 20 mai 2021 și Regulamentul (UE) 2019/1871 al Comisiei din 7 noiembrie 2019 privind valorile de referință pentru substanțele farmacologic active nepermise care sunt prezente în alimentele de origine animală și de abrogare a Deciziei 2005/34/CE, CELEX: 32019R1871, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 289 din 8.11.2019.
1. Norma sanitară veterinară privind metodele analitice pentru reziduurile de substanțe farmacologic active utilizate la animalele de la care se obțin produse alimentare (în continuare – Normă sanitară veterinară) se aplică în cazul controalelor oficiale menite să verifice respectarea cerințelor privind prezența reziduurilor de substanțe farmacologic active și stabilește norme privind metodele de analiză utilizate pentru prelevarea de probe și pentru analizele de laborator în ceea ce privește reziduurile de substanțe farmacologic active la animalele vii de la care se obțin produse alimentare, din părțile corpului acestora și din fluidele, excrementele, țesuturile, produsele de origine animală, subprodusele de origine animală, furaje și apă. De asemenea, aceasta stabilește norme pentru interpretarea rezultatelor analitice ale respectivelor analize de laborator.
2. În sensul prezentelor Norme sanitare veterinare se utilizează noțiunile definite în Legea nr.306/2018 privind siguranța alimentelor, Hotărârea Guvernului nr.195/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind măsurile și procedurile de stabilire a limitelor maxime admise de reziduuri ale substanțelor farmacologic active în produsele alimentare de origine animală, precum și următoarele noțiuni:
recuperare absolută – randamentul etapei finale a unui proces de analiză pentru un analit împărțit la cantitatea de analit din proba originală, exprimat în procente;
acuratețe – gradul de apropiere dintre rezultatul testului și valoarea de referință reală acceptată, determinat prin estimarea fidelității și a preciziei;
eroare alfa (α) – probabilitatea ca proba testată să fie conformă, chiar în cazul în care s-a obținut un rezultat neconform al măsurătorii;
analit – componenta unui sistem care urmează să fie analizată;
substanță autorizată – substanță farmacologic activă autorizată pentru utilizare la animalele de la care se obțin produse alimentare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2018 cu privire la medicamentele de uz veterinar;
eroare beta (β) – probabilitatea ca proba testată să fie de fapt neconformă, deși s-a obținut un rezultat conform al măsurătorii;
eroare sistematică – diferența dintre valoarea estimată a rezultatului testului și valoarea de referință acceptată;
etalon – referință trasabilă de măsură, care reprezintă cantitatea de substanță în cauză într-un mod care leagă valoarea acesteia de o bază de referință;
material de referință certificat (MRC) – material de referință care este însoțit de documentația emisă de un organism delegat și care furnizează una sau mai multe valori ale proprietății specificate, cu incertitudini și trasabilități asociate, utilizând proceduri valabile;
co-cromatografie – tehnică în care o substanță necunoscută este aplicată pe un suport cromatografic împreună cu unul sau mai mulți compuși cunoscuți, preconizându-se că identificarea substanței necunoscute se va realiza cu ajutorul comportamentului relativ al substanțelor necunoscute și cunoscute;
studiu în colaborare – analiza aceleiași (acelorași) probe cu aceeași metodă, în scopul determinării caracteristicilor de performanță a metodei în laboratoare diferite, studiul permițând calcularea erorii aleatorii de măsurare și a erorii sistematice de laborator pentru metoda utilizată;
metodă de confirmare – metodă care furnizează informații complete sau complementare care permit identificarea fără echivoc a substanței și, după caz, cuantificarea acesteia la limita maximă de reziduuri (în continuare – LMR) sau la limita maximă pentru substanțele autorizate, la valorile de referință pentru substanțele interzise sau neautorizate pentru care se stabilește o valoare de referință sau la nivelul cel mai scăzut posibil al concentrației pentru substanțele interzise sau neautorizate pentru care nu se stabilește nicio valoare de referință;
factor de acoperire (k) – număr care exprimă nivelul de încredere dorit și care este asociat cu incertitudinea de măsurare extinsă;
limită de decizie pentru confirmare (CCα) – limita la care și de la care se poate concluziona, cu probabilitatea de eroare α, că o probă nu este conformă, iar valoarea 1 – α înseamnă certitudinea statistică exprimată în procente că limita permisă a fost depășită;
capacitatea de detecție a screeningului (CCβ) – cel mai mic conținut de analit care poate fi detectat sau cuantificat într-o probă cu o probabilitate de eroare β. În cazul substanțelor farmacologic active interzise sau neautorizate, CCβ este concentrația minimă la care o metodă poate detecta sau cuantifica probe care conțin reziduuri de substanțe interzise sau neautorizate, cu o certitudine statistică de 1 – β. În cazul substanțelor autorizate, CCβ este concentrația la care metoda poate detecta concentrații sub limita permisă, cu o certitudine statistică de 1 – β;
etalon intern – substanță care nu este conținută în probă și care are proprietăți fizico-chimice cât mai apropiate posibil de cele ale analitului care trebuie identificat sau cuantificat;
nivel considerat – concentrația unei substanțe sau a unui analit într-o probă care este semnificativă pentru determinarea conformității acestuia cu legislația în ceea ce privește:
- limita maximă de reziduuri sau limita maximă pentru substanțele autorizate în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.657/2014 cu privire la aprobarea limitelor maxime pentru prezența coccidiostaticelor sau a histomonostaticelor în alimente în urma transferului inevitabil al acestor substanțe în furaje și cu Ordinul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr.5/2021 privind aprobarea listei substanțelor active din punct de vedere farmacologic și clasificarea lor în funcție de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală;
- valorile de referință pentru substanțele interzise sau neautorizate pentru care se stabilește o valoare de referință în conformitate cu prevederile capitolului VI;
- nivelul cel mai scăzut posibil al concentrației din punct de vedere analitic pentru substanțele interzise sau neautorizate pentru care nu se stabilește nicio valoare de referință;
nivelul cel mai scăzut etalonat – concentrația cea mai scăzută pentru care a fost etalonat sistemul de măsurare;
matrice – materialul din care se prelevează o probă;
efect matricial – diferența de răspuns analitic dintre un etalon dizolvat în solvent și un etalon cu adaptarea matricei, fie fără o corecție utilizând un etalon intern, fie cu o corecție utilizând un etalon intern;
etalon cu adaptarea matricei – matrice-martor (și anume, fără analit) la care se adaugă analitul într-un interval de concentrații după prelucrarea probei;
etalon cu îmbogățirea matricei – matrice-martor (și anume, fără analit) care, înainte de extracția cu solvent și prelucrarea probei, este îmbogățită cu analitul respectiv într-un interval de concentrații;
mărime măsurabilă – acea mărime care este supusă măsurării;
incertitudine de măsurare – parametru non-negativ asociat rezultatului măsurătorii, care caracterizează dispersia valorilor care ar putea fi atribuite în mod rezonabil mărimii măsurabile, pe baza informațiilor utilizate;
criterii de performanță – cerințe în materie de caracteristici de performanță, față de care este posibil să se aprecieze că o metodă de analiză este adecvată utilizării preconizate și dă rezultate fiabile;
precizie – gradul de apropiere dintre rezultatele testelor independente obținute în condiții stabilite, exprimat ca deviație standard sau coeficient de variație a rezultatelor testului;
metodă calitativă – metodă de analiză care detectează sau identifică o substanță sau un grup de substanțe pe baza proprietăților chimice, biologice sau fizice;
metodă cantitativă – metodă de analiză care determină cantitatea sau fracția masică a unei substanțe astfel încât să poată fi exprimată ca valoare numerică, în unități corespunzătoare;
recuperare – cantitatea corectată de recuperare a unui analit împărțită la cantitatea îmbogățită de analit din proba de matrice, exprimată ca procent;
corecție de recuperare – utilizarea etaloanelor interne, utilizarea unei curbe de etalonare a matricei, precum și utilizarea unui factor de corecție a recuperării și, de asemenea, a unei combinații a acestor abordări;
material de referință – material suficient de omogen și de stabil în ceea ce privește una sau mai multe proprietăți specificate, despre care s-a stabilit că este adecvat pentru utilizarea sa preconizată într-un proces de măsurare sau la examinarea proprietăților nominale;
efect matricial relativ – diferența de răspuns analitic dintre un etalon dizolvat în solvent și un etalon cu adaptarea matricei, cu o corecție utilizând un etalon intern;
repetabilitate – precizia în condiții în care rezultatele testelor independente sunt obținute prin aplicarea aceleiași metode pe preparate de testare identice, în același laborator și de către același operator, folosind același echipament la intervale scurte de timp;
reproductibilitate – precizia în condiții în care rezultatele testelor sunt obținute prin aplicarea aceleiași metode pe preparate de testare identice în laboratoare diferite, de către operatori diferiți și folosind echipamente diferite;
robustețe – susceptibilitatea unei metode de analiză la modificări ale condițiilor experimentale în care metoda poate fi aplicată în forma prezentată sau cu modificări minore specificate;
metodă de screening – metodă care este utilizată pentru screeningul unei substanțe sau al unei clase de substanțe la nivelul considerat;
concentrația țintă de screening – concentrația mai mică sau egală cu CCβ la care o măsurătoare de screening clasifică proba ca fiind potențial neconformă „pozitivă la screening” și declanșează un test de confirmare;
selectivitate – capacitatea unei metode de a distinge între analitul măsurat și alte substanțe;
studiu intralaborator sau „validare internă” – studiu analitic cu implicarea unui singur laborator, care utilizează o singură metodă la analiza unor materiale de testare identice sau diferite, în condiții diferite, în intervale de timp justificat de lungi;
studiu interlaboratoare – organizarea, realizarea și evaluarea testelor pe aceeași (aceleași) probă (probe) de către două sau mai multe laboratoare, în condiții prestabilite, cu scopul de a evalua performanța testării, fie sub forma unui studiu în colaborare, fie sub forma unui test de competență;
analit etalon – analit de conținut și puritate cunoscute și certificate, care servește drept referință pe parcursul analizei;
substanță – înseamnă materie cu compoziție constantă, caracterizată de entitățile care o compun și de anumite proprietăți fizice;
cantitate de testare – cantitatea de material prelevată din proba care face obiectul testării sau al examinării;
fidelitate – gradul de apropiere dintre valoarea medie obținută plecând de la o serie vastă de rezultate ale testelor și o valoare de referință acceptată;
unități – unitățile descrise în SM EN ISO 80000-1:2023 (Mărimi și unități. Partea 1: Generalități) și în Hotărârea Guvernului nr. 909/2014 cu privire la aprobarea unităților de măsură legale;
validare – demonstrarea, prin examinare și furnizarea de probe concrete, a faptului că sunt îndeplinite cerințele specifice pentru o utilizare specifică preconizată prin intermediul unui studiu intralaborator sau al unui studiu în colaborare;
reproductibilitate intralaborator sau „precizie intermediară/ reproductibilitate internă” – precizia de măsurare într-un set de condiții intralaborator într-un laborator specific.
3. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – Agenție) prin intermediul subdiviziunilor teritoriale desemnează medici veterinari oficiali pentru recoltarea, înregistrarea, pregătirea și organizarea transportului probelor oficiale destinate examenelor de laborator în condiții corespunzătoare.
4. Agenția ia toate măsurile pentru ca probele prelevate să fie analizate cu ajutorul unor metode, care:
1) sunt documentate în instrucțiunile de teste, de preferință, în conformitate cu standardul SM SR ISO 78-2:2012 Chimie. Planuri de standarde. Partea 2: Metode de analiză chimică;
2) respectă criteriile de performanță și alte cerințe privind metodele de analiză prevăzute în capitolul I;
3) au fost validate în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolele II și IV;
4) permit asigurarea respectării valorilor de referință prevăzute în capitolul VI, identificarea prezenței substanțelor interzise și neautorizate și asigurarea respectării limitelor maxime, care au fost stabilite în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 520/2010 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind contaminanții din produsele alimentare și al Hotărârii Guvernului nr.657/2014 cu privire la aprobarea limitelor maxime pentru prezența coccidiostaticelor sau a histomonostaticelor în alimente în urma transferului inevitabil al acestor substanțe în furaje.
5. Agenția asigură calitatea rezultatelor analizelor efectuate în temeiul Legii nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare şi cu normele de sănătate și de bunăstare a animalelor, în special prin monitorizarea rezultatelor testelor sau ale etalonărilor în conformitate cu SM EN ISO/IEC 17025:2018 Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări, și cu cerințele privind controlul calității în timpul analizei de rutină, astfel cum sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 1.
6. Rezultatul unei analize este considerat neconform în cazul în care este egal cu/sau depășește limita de decizie pentru confirmare (CCα).
7. Pentru substanțele autorizate pentru care s-a stabilit o LMR sau o limită maximă, limita de decizie pentru confirmare (CCα) este concentrația la care și de la care se poate decide, cu o certitudine statistică exprimată prin valoarea numerică 1 – α, că limita permisă a fost depășită.
8. Pentru substanțele neautorizate sau interzise sau pentru substanțele autorizate pentru care nu s-a stabilit nicio LMR sau nicio limită maximă în legătură cu o anumită specie sau cu un anumit produs, limita de decizie pentru confirmare (CCα) este nivelul cel mai scăzut al concentrației la care se poate decide, cu o certitudine statistică exprimată prin valoarea numerică 1 – α, că analitul respectiv este prezent.
9. Pentru substanțele farmacologic active neautorizate sau interzise, eroarea α este egală cu sau mai mică decât 1%. Pentru toate celelalte substanțe, eroarea α este egală cu sau mai mică decât 5%.
10. Agenția se asigură că probele sunt prelevate, manipulate și etichetate în conformitate cu metodele detaliate de prelevare a probelor stabilite în capitolul V din anexa la prezenta Normă sanitară veterinară.
anexa