1. Se aprobă Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale (se anexează).
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 2020.
Nr. 704. Chişinău, 27 decembrie 2019.
Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019
REGULAMENT privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
1. Obiectivul prezentului Regulament constă în descrierea metodologiei de evidenţă şi calculare a amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, a modalității de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparație permise la deducere, precum și a modului de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieșirii mijloacelor fixe de la entitate.
2. Acţiunea prezentului Regulament se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care au dreptul la deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor privind amortizarea și reparația mijloacelor fixe.
Pentru entitățile care obțin acest drept pe parcursul perioadei fiscale (de exemplu, în cazul trecerii de la un regim fiscal special la cel general), calcularea amortizării se va efectua proporțional lunilor pentru care acestea dețin dreptul la deducere a cheltuielilor privind amortizarea și reparația mijloacelor fixe.
Capitolul II
NOȚIUNI
3. În sensul prezentului Regulament se utilizează următoarele noțiuni:
cost de intrare – costuri de procurare sau creare a obiectului de evidență și costurile direct atribuibile pentru a-l aduce în locul și în starea necesară pentru folosirea conform destinației;
durată de funcționare utilă – durată stabilită în conformitate cu prevederile Catalogului mijloacelor fixe, în ani sau luni, pe parcursul căreia se calculează amortizarea mijloacelor fixe în scopuri fiscale;
durată de funcționare utilă consumată – perioada de la momentul punerii mijloacelor fixe în funcțiune pînă la momentul finalizării lucrărilor de reparație sau pînă la sfîrșitul perioadei fiscale, pe parcursul căreia acestea au fost exploatate la entitate și pentru care s-a calculat amortizarea în scopuri fiscale;
durată de funcționare utilă rămasă – diferența dintre durata de funcționare utilă stabilită de entitate și durata de funcționare utilă consumată;
mijloace fixe – proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește plafonul valoric prevăzut la art. 261 alin. (2) din Codul fiscal nr.1163/1997;
valoare amortizabilă – valoarea utilizată pentru calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, la care se aplică norma de amortizare și care poate fi valoarea de intrare sau valoarea de intrare ajustată pentru mijloacele fixe care au fost supuse procesului de reparație sau dezvoltare;
valoare contabilă – costul de intrare sau costul corectat sau valoarea reevaluată a obiectului de evidență diminuat cu amortizarea și pierderile din depreciere acumulate;
valoare de intrare ajustată – valoarea de intrare a mijloacelor fixe ajustată în urma efectuării reparației sau dezvoltării, de la care se calculează amortizarea și care constituie valoarea de intrare/valoarea de intrare capitalizată micșorată cu suma amortizării acumulate pînă la capitalizarea cheltuielilor (costurilor ulterioare) de reparație/dezvoltare și majorată cu suma cheltuielilor (costurilor ulterioare) care urmează a fi capitalizate, suportate în procesul de reparație sau dezvoltare a mijloacelor fixe;
valoare de intrare capitalizată – valoarea de intrare majorată cu suma tuturor cheltuielilor (costurilor ulterioare) de reparație sau dezvoltare suportate;
valoare neamortizată în scopuri fiscale – diferența dintre valoarea de intrare/valoarea de intrare capitalizată și suma amortizării calculate în scopuri fiscale pînă în momentul (inclusiv luna) ieșirii mijlocului fix de la entitate.
Capitolul III
OBIECTUL CALCULĂRII AMORTIZĂRII
4. Amortizarea în scopuri fiscale se calculează pentru mijloacele fixe reflectate în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia și care sunt prevăzute a fi utilizate în activitatea de întreprinzător, a căror perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea sa depăşeşte suma stabilită de art. 261 alin. (2) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
5. Sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune sau al altor tipuri de contracte care dau dreptul de folosință a acestora. Prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art. 261 alin. (11) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
6. Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social și mijloacele fixe primite în gestiune economică, care sunt prevăzute a fi utilizate în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.
7. Nu se calculează în scopuri fiscale amortizarea construcțiilor în curs de execuție, a terenurilor, a activelor biologice imobilizate (cu excepția activelor imobilizate mature sub formă de plantaţii perene, culturi multianuale, animale de muncă (cai şi cîini)), a fondurilor de bibliotecă, a cinematecilor, a obiectelor din muzee şi de artă, a clădirilor şi construcţiilor speciale considerate ca monumente de arhitectură şi artă.
Capitolul IV
EVIDENŢA MIJLOACELOR FIXE
8. Evidența mijloacelor fixe în scopuri fiscale se ține pentru fiecare obiect separat.
9. Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se realizează în baza Registrului privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, conform anexei nr. 1 la prezentul Regulament.
10. În cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar – în cazul leasingului financiar, şi de către locator – în cazul leasingului operaţional.
În cazul entităților care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară (în continuare – IFRS), calcularea şi deducerea amortizării aferente dreptului de utilizare a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional se efectuează de către locatar.
11. Pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum și pentru cele aflate în procesul de reparație, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcțiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.
Capitolul V
METODA DE CALCULARE A AMORTIZĂRII
12. Amortizarea mijloacelor fixe în scopuri fiscale se calculează anual, proporțional lunilor în care acestea se află în funcțiune pe parcursul perioadei fiscale respective, ținînd cont de prevederile pct.11, prin utilizarea metodei liniare.
13. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care acestea se pun în funcţiune.
Amortizarea costurilor ulterioare capitalizate se calculează începînd cu luna următoare celei în care a avut loc capitalizarea.
Ultima lună de calculare a amortizării mijloacelor fixe este luna expirării duratei de funcționare utilă, a scoaterii din funcțiune sau a ieșirii acestora de la entitate.
14. Mărimea anuală a amortizării ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea valorii amortizabile a mijloacelor fixe cu norma de amortizare respectivă, care se raportează la 12 luni și se înmulțește cu numărul de luni în care mijloacele fixe se află în funcțiune pe parcursul perioadei fiscale:
A = [(V * Na)/12]*D,
unde:
A – amortizarea anuală calculată în scopuri fiscale, proporțional lunilor de aflare în funcțiune;
V – valoarea amortizabilă, care poate fi valoarea de intrare sau valoarea de intrare ajustată;
Na – norma amortizării;
D – numărul de luni în care mijloacele fixe se află în funcțiune pe parcursul perioadei fiscale.
15. Amortizarea în scopuri fiscale se calculează de la:
1) valoarea de intrare, determinată în conformitate cu pct. 16, pentru mijloacele fixe care nu au fost supuse procesului de reparație sau dezvoltare;
2) valoarea de intrare ajustată, pentru mijloacele fixe care au fost supuse procesului de reparație sau dezvoltare, ce constituie valoarea de intrare/valoarea de intrare capitalizată micșorată cu suma amortizării acumulate pînă la capitalizarea cheltuielilor (costurilor ulterioare) de reparație/dezvoltare și majorată cu suma cheltuielilor (costurilor ulterioare) care urmează a fi capitalizate, suportate în procesul de reparație sau dezvoltare a mijloacelor fixe.
16. Valoarea de intrare a mijloacelor fixe se determină în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau IFRS care nu contravin prevederilor Codului fiscal nr. 1163/1997, cu excepția mijloacelor fixe constatate în conformitate cu art. 261 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997, pentru care valoarea de intrare constituie suma excedentului cheltuielilor de reparație peste limita stabilită în art. 261 alin. (11) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
161. În cazul în care întreprinderea trece de la un regim special de impozitare la regimul general stabilit, în scopuri fiscale, valoarea amortizabilă a mijloacelor fixe este egală cu valoarea contabilă ajustată cu suma din reevaluarea și deprecierea acestora, anterior recunoscute.
162. Valoarea amortizabilă a mijloacelor fixe primite ca aport în capitalul social și a mijloacelor fixe primite în gestiune economică reprezintă costul de intrare a acestora, determinat conform Standardelor Naționale de Contabilitate sau IFRS.
163. Pentru agenții economici cărora le-a fost retras titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informației, valoarea amortizabilă a mijloacelor fixe este egală cu valoarea contabilă ajustată cu suma din reevaluarea și deprecierea acestora, anterior recunoscută, la începutul lunii următoare celei în care a fost retras titlul.
164. Întreprinderile mari, altele decât cele clasificate în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, pot utiliza metoda amortizării accelerate pentru primul an de punere în funcțiune a mijlocului fix. Mărimea amortizării mijlocului fix ce urmează a fi dedusă se determină după cum urmează:
1) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din costul de intrare al mijlocului fix;
2) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii neamortizate a mijlocului fix la durata de funcționare utilă rămasă a acestuia.
În sensul subpct. 1), prin primul an de utilizare se va înțelege 12 luni consecutive din durata de funcționare utilă a mijlocului fix.
[Pct.164 introdus prin HG311 din 24.05.23, MO182-185/02.06.23 art.411; în vigoare 02.06.23]
17. Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se determină ca raport dintre 100% şi durata de funcţionare utilă a acestuia stabilită de către Guvern.
18. În cazul majorării valorii amortizabile (capitalizării cheltuielilor de reparație), amortizarea se calculează pentru durata de funcționare utilă rămasă. În acest sens, norma amortizării se determină ca raportul dintre 100% şi durata de funcționare utilă rămasă.
19. În cazul sporirii sau reducerii duratei de funcționare utilă a mijloacelor fixe, valoarea amortizabilă se calculează pe durata de funcționare utilă rămasă revizuită.
Capitolul VI
DETERMINAREA ȘI DEDUCEREA CHELTUIELILOR PENTRU REPARAȚII
20. Atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparației sau dezvoltării la cheltuieli curente ori la costuri ulterioare care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu Standardele Naționale de Contabilitate sau IFRS.
21. Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi reflectate drept costuri/cheltuieli curente, în scopuri fiscale vor fi recunoscute la deducere conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
22. Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi capitalizate, în scopuri fiscale se vor capitaliza prin majorarea valorii de intrare cu suma cheltuielilor/costurilor ulterioare suportate.
23. Cheltuielile pentru reparaţie cuprind cheltuielile aferente susţinerii mijloacelor fixe în stare de funcţionare, cu scopul de a păstra sau a restabili posibilitatea obţinerii din acestea a avantajelor economice viitoare.
Cheltuielile aferente întreținerii, deservirii tehnice şi asistenței tehnice nu se consideră cheltuieli pentru reparaţie, atribuindu-se la cheltuieli curente, cu recunoașterea la deducere în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997. Această prevedere se aplică inclusiv asupra mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune.
Întreținerea, deservirea tehnică şi asistența tehnică includ, dar nu se limitează la, controlul îndreptat spre asigurarea securităţii traficului rutier, precum şi lucrările privind menţinerea stării exterioare, alimentarea cu combustibil, uleiuri şi alte substanţe lichide (iar pentru unele tipuri de transport auto: prelucrarea sanitară a caroseriei, lucrările ce ţin de control şi diagnosticare, asigurarea elementelor de fixare, de reglare, de gresare şi alte lucrări privind prevenirea şi depistarea defectelor), precum și alte măsuride întreținere și de deservire tehnică a clădirilor, stipulate în normele tehnice în construcții.
Capitolul VII
EVIDENȚA MIJLOACELOR FIXE CONSTATE ÎN CONFORMITATE CU ART. 261 ALIN. (3) DIN CODUL FISCAL NR. 1163/1997
24. Cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal nr. 1163/1997 se permit spre deducere în limita stabilită la alin. (11) din articolul menționat.
Suma cheltuielilor pentru reparație permisă la deducere și valoarea mijlocului fix ce urmează a fi constatat în conformitate cu art. 261 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997 se determină prin completarea formularului din anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
25. Suma excedentului cheltuielilor de reparație a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art. 261 alin. (2) din Codul fiscal nr. 1163/1997 peste cele 15% admise în conformitate cu art. 261 alin. (11) din Codul fiscal nr. 1163/1997, la finalizarea lucrărilor de reparație, se recunoaște ca o unitate de mijloc fix separat, care se include în Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale.
26. Durata de amortizare pentru mijloacele fixe constatate în conformitate cu art. 261 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997 reprezintă durata minimă dintre durata rămasă a contractului și durata de funcționare utilă a mijlocului fix care face obiectul contractului. Durata de funcționare utilă se stabilește de locatar/concesionar conform modului stabilit de Guvern, similar mijloacelor fixe asupra cărora entitatea deține dreptul de proprietate.
27. Entitatea este în drept să stabilească o durată de funcționare utilă mai mare decât cea determinată conform pct. 26.
28. Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune sau al altor contracte care dau dreptul de folosință a acestora, încheiat pe o perioadă mai mică de 12 luni inclusiv, se permit integral spre deducere în perioada fiscală respectivă.
29. În cazul efectuării a două sau mai multe reparații ori în cazul efectuării unei singure reparații pe parcursul mai multor perioade fiscale, aferente aceluiași mijloc fix, la decizia entității, suma excedentului cheltuielilor de reparație peste limita permisă spre deducere conform art. 261 alin. (11) din Codul fiscal nr. 1163/1997 se capitalizează într-un singur mijloc fix recunoscut conform art. 261 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997 sau se creează mijloace fixe distincte pentru fiecare reparație.
30. În cazul rezoluției contractului, investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sau sublocaţiune nu se exclud din Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, amortizarea calculîndu-se în continuare pe parcursul duratei stabilite inițial.
Capitolul VIII
DETERMINAREA REZULTATULUI FISCAL LA IEŞIREA MIJLOACELOR FIXE DE LA ENTITATE
31. Ieșirea mijloacelor fixe de la entitate poate avea loc prin:
1) comercializare;
2) donație;
3) schimb;
4) ieșire forțată;
5) casare înainte de expirarea duratei de funcționare utilă;
6) alte ieșiri.
32. La ieșirea mijloacelor fixe de la entitate, pentru determinarea rezultatului fiscal, valoarea neamortizată în scopuri fiscale se calculează ca diferența dintre valoarea de intrare/valoarea de intrare capitalizată și suma amortizării calculate în scopuri fiscale pînă în momentul (inclusiv luna) ieșirii mijlocului fix de la entitate.
33. Rezultatul fiscal în cazul înstrăinării mijloacelor fixe prin comercializare se determină ca diferenţa dintre venitul obținut de la înstrăinare şi valoarea neamortizată în scopuri fiscale a mijlocului fix.
331. În cazul comercializării unui autoturism care a fost recunoscut în perioadele fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție cu valoarea stabilită la art. 26 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare pentru perioadele de până la 31 decembrie 2018) sau la art. 261 alin. (8) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la 31 decembrie 2019), rezultatul fiscal se determină după cum urmează:
Rf = V- (Ci - Am),
unde:
V – venitul obținut de la înstrăinarea autoturismului;
Ci – costul de intrare a autoturismului;
Am – amortizarea în scopuri fiscale calculată pe perioada exploatării.
34. În cazul ieșirii mijloacelor fixe prin donație, rezultatul fiscal se determină astfel:
1) în cazul în care la momentul donării valoarea de piață a mijlocului fix este mai mare decît valoarea neamortizată în scopuri fiscale, rezultatul fiscal se determină ca diferența dintre valoarea de piață la momentul donării și valoarea neamortizată în scopuri fiscale;
2) în cazul în care valoarea neamortizată în scopuri fiscale este mai mare decît valoarea de piață la momentul donării, rezultatul fiscal constituie zero.
35. În cazul ieșirii mijloacelor fixe prin schimb, rezultatul fiscal se determină ca diferența dintre valoarea contractuală a mijlocului fix primit, ajustată cu suma mijloacelor bănești de primit sau de achitat suplimentar conform contractului și valoarea neamortizată în scopuri fiscale a mijlocului fix transmis.
351. În cazul ieșirii prin schimb a unui autoturism care a fost recunoscut în perioadele fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție cu valoarea stabilită la art. 26 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare pentru perioadele de până la 31 decembrie 2018) sau art. 261 alin. (8) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la 31 decembrie 2019), rezultatul fiscal se determină după cum urmează:
Rf = Vc - (Ci - Am),
unde:
Vc – valoarea contractuală a mijlocului fix primit, ajustată cu suma mijloacelor bănești de primit sau de achitat suplimentar conform contractului;
Ci – costul de intrare a autoturismului;
Am – amortizarea în scopuri fiscale calculată pe perioada exploatării.
36. În cazul ieșirii forțate și al casării mijloacelor fixe înainte de expirarea duratei de funcționare utilă, nu se permite deducerea valorii neamortizate în scopuri fiscale. În situația în care în rezultatul pierderii forțate a mijlocului fix, sumele și despăgubirile de asigurare primite în baza contractelor de asigurare și coasigurare constituie, în temeiul art. 18 lit. i) din Codul fiscal nr. 1163/1997, surse de venituri impozabile, valoarea neamortizată în scopuri fiscale se permite spre deducere în limita venitului impozabil.
37. În cazul contribuirii cu mijloace fixe în capitalul social, rezultatul fiscal se determină ca diferența dintre valoarea cotei-părți obținute și valoarea neamortizată în scopuri fiscale a mijlocului fix.
Capitolul IX
DISPOZIȚII TRANZITORII
38. Prin perioadă de tranziție se înțelege prima perioadă în care se aplică calculul amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform art. 261 din Codul fiscal nr. 1163/1997.
39. Baza valorică a fiecărui mijloc fix la începutul perioadei fiscale de tranziţie pentru care se aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal nr. 1163/1997 se va determina conform prevederilor art. 24 alin. (32) din Legea nr. 1164/1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal şi va constitui:
1) pentru mijloacele fixe raportate la categoria I de proprietate – baza valorică determinată la data de 31 decembrie (ultima zi a perioadei fiscale anterioare);
2) pentru mijloacele fixe raportate la categoriile II-V de proprietate – baza valorică determinată prin calcul, avînd în vedere ponderea procentuală a valorii de bilanţ (valorii contabile) a mijlocului fix respectiv în suma totală a valorii de bilanţ (valorii contabile) aferente mijloacelor fixe atribuite categoriei respective la data de 31 decembrie (ultima zi a perioadei fiscale anterioare), aplicată la baza valorică a categoriei la care a fost atribuit mijlocul fix respectiv.
40. În cazul în care în categoria de proprietate sînt reflectate mijloacele fixe constatate conform art. 26 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), precum şi autoturismele incluse în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art. 26 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), acestea urmează a fi excluse din categorie, cu baza valorică determinată separat pentru fiecare mijloc fix respectiv.
Baza valorică a mijloacelor fixe constatate conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la finele perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de tranziție), precum și baza valorică a autoturismelor incluse în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art. 26 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal nr. 1163/1997 se determină prin calcul, pornind de la valoarea de intrare a proprietății care a fost inclusă în categoria respectivă, micșorată cu suma amortizării calculate în scopuri fiscale.
41. La calcularea bazei valorice la începutul perioadei fiscale de tranziție, mijloacele fixe raportate la una dintre categoriile II-V cu durata de funcționare utilă în scopuri fiscale expirată (zero) se exclud din calculul prevăzut la pct. 39, inclusiv din suma totală a valorii de bilanț (valorii contabile), fără micșorarea bazei valorice totale a categoriei, aceasta din urmă fiind utilizată la determinarea bazei valorice a mijloacelor fixe pentru care nu a expirat durata de funcționare utilă. Pentru mijloacele fixe cu durată de funcționare utilă expirată la începutul perioadei fiscale de tranziție, nu se mai ține evidența în scopuri fiscale, cu excepția cazurilor de efectuare a reparațiilor, ale căror costuri urmează a fi capitalizate.
În cazul în care duratele de funcționare utilă a tuturor mijloacelor fixe dintr-o anumită categorie de proprietate sînt expirate (zero), baza valorică a categoriei respective de proprietate se recunoaște la deducere conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
În cazul în care durata de funcționare utilă în scopuri fiscale a mijlocului fix din categoria I de proprietate este expirată (zero), baza valorică a acestuia se recunoaște la deducere conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr.1163/1997.
42. La determinarea bazei valorice aferente mijloacelor fixe raportate la categoriile II-V de proprietate, în cazul în care valoarea de bilanț (valoarea contabilă) a unui mijloc fix sau suma totală a valorii de bilanț (valorii contabile) aferente obiectelor atribuite la una dintre categoriile enumerate la data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente este zero, baza valorică a acestora în scopuri fiscale va constitui zero. Mijloacele fixe a căror valoare contabilă la data tranziției este zero se exclud din evidența și calculul amortizării în scopuri fiscale.
La data tranziției baza valorică a categoriei de proprietate la care valoarea contabilă a mijloacelor fixe ce se conțin în categoria respectivă este zero va fi recunoscută drept cheltuieli privind amortizarea pentru perioada fiscală respectivă, cu recunoașterea la deducere potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
43. În cazul în care la data tranziției baza valorică a mijlocului fix determinată prin calcul conform pct. 39 este mai mică decît 6000 de lei, iar durata de funcționare utilă rămasă este mai mare decît zero, mijlocul fix urmează a fi inclus în Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, pentru care se va calcula amortizarea pe durata de funcționare utilă rămasă.
44. Mijloacele fixe care la data tranziției se află în conservare, dar nu sînt scoase din funcțiune, a căror durată de funcționare utilă în scopuri fiscal nu a expirat, urmează a fi incluse în Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, pentru care se va stabili valoarea amortizabilă egală cu baza valorică cu care au fost excluse din Registrul de evidență a mijloacelor fixe pe categorii de proprietate și a amortizării acestora în scopuri fiscale.
Mijloacele fixe aflate în conservare la data tranziției, a căror durată de funcționare utilă în scopuri fiscale a expirat, nu urmează a fi incluse în Registrul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, iar baza valorică cu care au fost excluse din Registrul de evidență a mijloacelor fixe pe categorii de proprietate se permite spre deducere în scopuri fiscale, conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
45. Pentru mijloacele fixe intrate la entitate pînă la finele perioadei fiscale precedente perioadei de tranziție și aflate în evidența acestora, la data tranziției se va stabili durata de funcționare utilă rămasă, determinată ca diferența dintre durata determinată conform modului stabilit de Guvern și numărul perioadelor fiscale în care a fost calculată amortizarea (în ani).
Pentru mijloacele fixe constatate în conformitate cu art. 261 alin. (3) din Codul fiscal nr.1163/1997, durată de funcționare utilă în scopuri fiscale la data tranziției reprezintă durata minimă dintre durata rămasă a contractului și durata de funcționare utilă a mijlocului fix care face obiectul contractului diminuată cu numărul perioadelor fiscale în care a fost calculată amortizarea în scopuri fiscale.
În cazul contractelor încheiate pe un termen de până la 12 luni inclusiv, mijloacele fixe constatate în conformitate cu art.261 alin. (3) din Codul fiscal nr.1163/1997 se exclud din calculul amortizării, iar baza valorică se recunoaște la deducere în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr.1163/1997.
Pentru perioada fiscală 2019, entitățile economice care aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la data de 31 decembrie 2019), în baza deciziei acestora, au dreptul să țină evidența și să calculeze amortizarea mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform Regulamentului privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289/2007, sau conform prezentului Regulament, în limita în care nu contravine prevederilor Codului fiscal nr. 1163/1997 (în vigoare la data de 31 decembrie 2019 și 2020).
anexa nr.1
anexa nr.2