Articolul 3. Cerinţe generale privind reglementările tehnice
(1) Activitatea de reglementare tehnică constituie o prerogativă a statului, fiind exercitată de către autorităţile de reglementare.
(2) În vederea asigurării securităţii produselor pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru regnul animal, cel vegetal şi pentru mediul ambiant, în vederea protecţiei intereselor consumatorilor, inclusiv pentru prevenirea practicilor susceptibile să-i inducă în eroare pe aceștia, precum şi pentru alte considerente de ordin public, autorităţile de reglementare elaborează reglementări tehnice în condiţiile prezentei legi.
(3) La elaborarea și adoptarea reglementărilor tehnice se ține cont de principiile internaționale și de obligațiile asumate prin acorduri internaționale și europene, în scopul prevenirii barierelor inutile în calea comerțului.
(4) La elaborarea unei reglementări tehnice, autoritatea de reglementare, inițial, analizează necesitatea elaborării acesteia, identifică problema în cauză și obiectivul legitim, după care ia în considerare existența standardelor europene și internaționale relevante sau a celor pe cale de a fi finalizate.
(5) O reglementare tehnică nu se menține în cazul în care circumstanțele sau obiectivele care au condus la adoptarea acesteia nu mai există sau dacă circumstanțele sau obiectivele respective pot fi abordate într-o manieră mai puțin restrictivă din punct de vedere comercial.
(6) Reglementările tehnice se aprobă prin legi sau prin acte normative ale Guvernului şi respectă principiile stabilite de prezenta lege.
Articolul 4. Cerinţe privind conţinutul și aplicarea reglementărilor tehnice
(1) Reglementările tehnice naţionale, procedurile naţionale de evaluare a conformităţii şi standardele moldoveneşti acordă produselor importate din teritoriul statelor membre ale Organizației Mondiale a Comerțului un tratament nu mai puțin favorabil decât produselor similare de origine naţională şi produselor similare originare din alte state.
(2) Reglementările tehnice nu vor avea asupra comerţului un caracter mai restrictiv decât este necesar pentru realizarea următoarelor obiective, nelimitându-se la acestea:
a) asigurarea securităţii naţionale;
b) protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor;
c) protecţia bunurilor materiale;
d) protecţia regnului animal şi a celui vegetal;
e) protecţia mediului;
f) folosirea raţională a resurselor naturale şi a celor energetice;
g) prevenirea practicilor care induc în eroare consumatorii în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor.
(3) În cazul în care autoritatea de reglementare este atenţionată de către o parte interesată asupra faptului că o reglementare tehnică elaborată de către aceasta este folosită sau ar putea fi folosită în calitate de barieră tehnică în calea comerţului, autoritatea trebuie să întreprindă măsuri pentru soluționarea problemei în cauză. La asemenea măsuri se referă:
a) prezentarea sau publicarea unui comentariu, cu argumentarea modului şi a condiţiilor de aplicare a restricţiilor stabilite prin reglementarea tehnică respectivă, în scopul înlăturării barierelor tehnice din calea comerţului;
b) modificarea conținutului reglementării tehnice adoptate, amânarea intrării în vigoare sau retragerea acesteia.
(4) Dacă un produs cade sub incidenţa mai multor reglementări tehnice, introducerea şi punerea la dispoziţie pe piaţă a acestuia are loc doar în cazul în care produsul este conform cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice care i se aplică.
(5) Reglementările tehnice generale se aplică produselor fără a se limita la o listă exhaustivă a acestora şi, de regulă, stabilesc cerinţe referitoare la prevenirea unuia sau mai multor riscuri caracteristice tuturor produselor cărora reglementările respective se aplică.
(6) Reglementările tehnice specifice stabilesc cerinţe pentru produse sau grupe de produse, concretizând prevederile reglementării tehnice generale, dacă aceasta există. La elaborarea reglementărilor tehnice specifice se va asigura respectarea cerinţei generale de securitate a produselor.
(7) În cazul în care unui produs sau unei grupe de produse îi sunt aplicabile atât reglementări tehnice generale, cât şi reglementări tehnice specifice, se aplică reglementările tehnice specifice.
(8) Reglementarea tehnică prevede următoarele elemente:
a) definirea domeniului reglementat: se descrie grupa de produse la care se referă reglementarea tehnică respectivă şi natura riscurilor ce urmează a fi evitate, precum şi, după caz, grupele de produse cărora nu li se aplică prevederile reglementării tehnice în cauză;
b) grupele de produse din domeniile reglementate, supuse evaluării conformităţii: se specifică produsele supuse în mod obligatoriu evaluării conformităţii cu prevederile reglementării tehnice în cauză;
c) grupele de produse din domeniile reglementate, care nu sunt supuse evaluării conformităţii: se specifică produsele care nu sunt supuse în mod obligatoriu evaluării conformităţii cu prevederile reglementării tehnice în cauză;
d) cerinţele esenţiale pentru grupele de produse din domeniul reglementat în care există legislaţie de armonizare a Uniunii Europene: se stabilesc cerinţele esenţiale care trebuie să asigure un nivel relevant de siguranță a produsului, luând în considerare anumite pericole asociate acestuia, sau cerinţele care se referă la performanţa produsului. Cerinţele esenţiale constituie o parte de bază a reglementării tehnice şi permit ca aplicarea standardelor armonizate, adoptate ca standarde moldoveneşti, să rămână voluntară. Aceste cerinţe trebuie preluate întocmai din punctul de vedere al conţinutului, al structurii şi al numerotării;
e) cerinţele pentru grupele de produse din domeniul reglementat în care nu există legislaţie de armonizare a Uniunii Europene: se stabilesc cerinţele impuse produselor pentru a fi identificate şi comercializate pe piaţă; frecvenţa sau criteriile de determinare a frecvenţei evaluării periodice a produselor, efectuată de către organismele de evaluare a conformității acreditate şi recunoscute în modul stabilit de lege; condițiile de suspendare sau de retragere a documentelor ce atestă conformitatea produselor. Aceste cerinţe constituie o parte de bază a reglementării tehnice, iar standardele la care se face referinţă prezumă conformitatea produselor cu cerinţele în cauză;
f) procedurile de evaluare a conformităţii: se specifică, după caz, una sau mai multe proceduri adecvate de evaluare a conformităţii pentru produsele din domeniile reglementate;
g) cerinţele faţă de conţinutul documentaţiei tehnice şi faţă de documentele ce atestă conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale;
h) regulile de aplicare a marcajului de conformitate: se stabilesc regulile respective conform prevederilor actelor normative;
i) cerinţele față de echipament, care specifică, după caz, etaloane, mijloace de măsurare, echipamentul pentru încercări, materialele de referinţă utilizate;
j) cerinţele faţă de organismele acreditate de evaluare a conformităţii, care urmează a fi recunoscute pentru activitatea în domeniul respectiv;
k) obligaţiile producătorului, ale reprezentantului autorizat, ale importatorului şi ale distribuitorului;
l) măsurile privind interdicţiile, retragerile sau rechemările de pe piaţă ale produsului neconform;
m) cerinţele privind trasabilitatea produsului: elementele de identificare ale produsului (tip, lot, număr de serie etc.) şi ale producătorului/importatorului (nume, denumirea comercială sau marca înregistrată, adresa poştală etc.);
n) autorităţile abilitate cu funcţii de supraveghere a pieţei.
Articolul 7. Referinţe la standard în reglementările tehnice
(1) Reglementările tehnice care transpun legislaţia de armonizare a Uniunii Europene fac referinţă la standardele moldoveneşti prin care se adoptă, la nivel naţional, standardele armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementările tehnice respective.
(2) Indicativele şi titlurile standardelor moldoveneşti prin care se adoptă standardele armonizate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar standardele sînt puse la dispoziţie de către organismul naţional de standardizare în condiţiile Legii nr. 20 din 4 martie 2016 cu privire la standardizarea naţională.
(3) În cazul în care există standarde moldoveneşti prin care se adoptă, la nivel naţional, standarde internaţionale sau europene și care corespund obiectivelor de elaborare a reglementărilor tehnice pentru grupele de produse din domenii pentru care nu există legislaţie de armonizare a Uniunii Europene, autorităţile de reglementare, respectînd dreptul de autor al organismului naţional de standardizare, utilizează aceste standarde la elaborarea reglementărilor tehnice corespunzătoare prin inserarea de:
a) referinţe directe la standardele moldoveneşti în textul reglementărilor tehnice pentru a arăta că singurul mijloc de a satisface unele condiţii ale reglementării tehnice este de a fi în conformitate cu standardele la care se face referinţă;
b) referinţe indirecte la standardele moldoveneşti în textul reglementărilor tehnice pentru a arăta că unul din mijloacele de a satisface unele condiţii ale reglementării tehnice este de a fi în conformitate cu standardele la care se face referinţă.
(4) Conformitatea cu prevederile standardului la care se face referinţă în reglementarea tehnică prezumă conformitatea cu cerinţele stabilite în reglementarea tehnică respectivă.
(5) – abrogat.
Articolul 8. Procedurile de evaluare a conformităţii ca parte componentă a reglementărilor tehnice
(1) Evaluarea conformităţii produselor se realizează prin procedurile respective de evaluare, care reprezintă module sau alte forme (scheme) de evaluare a conformităţii.
(2) Procedurile de evaluare a conformităţii, prevăzute de reglementările tehnice, depind de gradul de complexitate al produsului respectiv şi de riscul ce poate apărea la utilizarea acestuia.
(21) – abrogat.
(3) – abrogat.
(4) În reglementările tehnice urmează a fi stabilite:
a) pentru unul şi acelaşi tip ori grup de produse – una sau mai multe proceduri de evaluare a conformităţii, identice ca nivel doveditor, ceea ce ar permite solicitantului să-şi aleagă cea mai potrivită procedură pentru asigurarea cerinţelor de securitate a produselor;
b) criteriile conform cărora producătorul poate alege pentru produsele proprii cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie, precum și modul de derulare a acestora;
c) metodele de încercări utilizabile în procesul de evaluare a conformităţii.
(5) Procedurile de evaluare a conformităţii nu trebuie să fie excesive în raport cu obiectivele reglementării tehnice, prevăzute la art.4 alin.(2). În cazul în care o reglementare tehnică se elaborează în baza legislaţiei Uniunii Europene, autoritatea de reglementare este obligată, în procesul elaborării, să stabilească proceduri de evaluare a conformităţii care să nu fie mai restrictive decît cele prevăzute de legislaţia europeană respectivă.
(6) – abrogat.
(61) – abrogat.
(7) În lipsa unor standarde moldovenești, autorităţile de reglementare stabilesc în detalii procedurile de evaluare a conformității, necesare pentru aplicarea reglementărilor tehnice.
Articolul 10. Recunoaşterea echivalenţei procedurilor de evaluare a conformității
(1) Procedurile de evaluare a conformității stabilite în reglementările tehnice ale statelor membre ale Organizației Mondiale a Comerțului se consideră echivalente cu procedurile naţionale de evaluare a conformității în cazul în care acestea:
a) nu contravin prevederilor legislaţiei Republicii Moldova;
b) contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute de reglementările tehnice naţionale.
(2) Documentele ce atestă conformitatea produselor, emise de către un organism de evaluare a conformității înființat în afara Republicii Moldova, sunt valabile în cazul în care au fost eliberate în conformitate cu acordurile privind recunoașterea reciprocă.