Articolul 1. Sfera de reglementare
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru evaluarea conformităţii produselor, utilajelor, proceselor, tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase, software, sistemelor calităţii şi serviciilor (denumite în continuare produse), precum şi pentru supravegherea produselor plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova în scopul asigurării securităţii naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, protecţiei mediului. Domeniul legii cuprinde toate produsele plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.
(2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi grupele de produse din categoria mărfurilor strategice, precum şi produsele din domenii reglementate prin legi speciale, cărora, din motive întemeiate, nu le sînt aplicabile prevederile stabilite prin prezenta lege.
Articolul 2. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii:
acreditare – procedură prin care un organism, ce are o anumită autoritate, recunoaşte legal că un organism sau o persoană este competentă să efectueze sarcini specifice;
apel – cererea organismului de evaluare a conformităţii de a revizui decizia luată de organismul de acreditare;
asigurare a conformităţii – activitate al cărei rezultat este o confirmare documentară (certificat de conformitate sau declaraţie de conformitate) că un produs este conform condiţiilor prescrise;
autoritate competentă – organ al administraţiei publice centrale responsabil de reglementarea unui domeniu;
cerinţă – prevedere ce conţine criterii care trebuie îndeplinite;
cerinţă esenţială – cerinţă a unui document normativ privind securitatea naţională, protecţia vieţii, eredităţii, sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, precum şi protecţia mediului, ce trebuie îndeplinită în mod obligatoriu, pentru a se asigura conformitatea cu prevederile acestui document;
certificare a conformităţii – acţiune a unei terţe părţi care demonstrează cu certitudine că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;
certificat de acreditare – document care confirmă că acreditarea a fost acordată;
certificat de conformitate – document eliberat în baza regulilor de certificare şi care demonstrează cu certitudine că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un standard sau cu un alt document normativ;
conformitate – îndeplinirea condiţiilor prescrise pentru un produs;
criterii de acreditare – ansamblu de cerinţe utilizate de un organism de acreditare, care trebuie îndeplinite de un organism de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;
declaraţie de conformitate – asigurare scrisă prin care furnizorul confirmă cu certitudine că produsul este conform condiţiilor prescrise;
desemnare – procedură prin care Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor confirmă că un organism de evaluare a conformităţii cu sediul în Republica Moldova corespunde criteriilor prescrise pentru efectuarea procedurilor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat;
document normativ – document care prevede reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi ori pentru rezultatele acestora. La documente normative se referă reglementări tehnice, standarde, specificaţii tehnice, coduri de bună practică etc.;
domeniu de acreditare – sarcini recunoscute legal pentru care se acordă acreditarea;
domeniu reglementat – ansamblul activităţilor economice şi al produselor aferente acestora, pentru care există documente normative, inclusiv reglementări tehnice specifice privind condiţiile de plasare pe piaţă şi/sau de utilizare a produselor;
evaluare a conformităţii – activitatea al cărei scop este determinarea directă sau indirectă a faptului că sînt respectate condiţiile aplicabile (prelevarea mostrelor, încercări şi inspecţie, evaluarea, verificarea, declaraţia de conformitate, certificarea, înregistrarea, acreditarea şi omologarea, precum şi combinaţiile acestora);
evaluare periodică – evaluare a conformităţii, efectuată după anumite perioade de timp, prin observare şi raţionament, însoţite de măsurare, încercare sau comparare, după caz;
furnizor – persoana fizică sau juridică, care este responsabilă pentru plasarea pe piaţă a unui produs şi care este capabilă să asigure conformitatea produsului cu condiţiile prescrise. Responsabilităţile furnizorului se extind asupra oricărei persoane fizice sau juridice care proiectează, produce, asamblează, ambalează sau etichetează produse în scopul plasării lor pe piaţă în nume propriu şi/sau plasează pe piaţă un produs provenit dintr-o altă ţară, precum şi asupra reprezentanţilor autorizaţi ai acestora;
identificarea produselor – procedură prin care se stabileşte identitatea caracteristicilor produsului cu criteriile sale prescrise;
încercări comparative interlaboratoare – organizarea, efectuarea şi estimarea încercărilor asupra aceloraşi produse şi obiecte sau asupra unor produse similare, de către două sau mai multe laboratoare, în conformitate cu condiţiile prescrise;
marcă de acreditare – marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, folosită de organismul acreditat pentru indicarea statutului său;
marcă de conformitate – marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, aplicată pe baza regulilor de certificare, indicînd cu certitudine că produsul este conform cu un standard sau cu un alt document normativ;
marcă naţională de conformitate SM – marcă de conformitate, care demonstrează că produsul este conform reglementărilor tehnice şi/sau standardelor prevăzute de legislaţie şi că procedura evaluării conformităţii produsului în cauză a fost respectată;
notificare – procedură prin care Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor informează, în modul stabilit, despre organismele desemnate pentru a evalua conformitatea produselor conform reglementărilor tehnice respective;
organism de acreditare – organism, independent de solicitant şi de alte părţi interesate, care organizează şi efectuează activitatea de acreditare şi eliberează certificate de acreditare;
organism de evaluare a conformităţii – organism care efectuează activitatea de evaluare a conformităţii, cu excepţia activităţii de acreditare;
organism desemnat – organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, care a fost autorizat de către Organismul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor să efectueze evaluarea conformităţii în domeniul reglementat;
organism notificat – organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, desemnat pentru activitate în domeniul reglementat şi despre care au fost înştiinţate oficial autorităţile competente şi participanţii la activitatea de evaluare a conformităţii;
plasarea pe piaţă a produselor – acţiunea de a face disponibil un produs în vederea desfacerii şi/sau utilizării lui;
reglementare tehnică – document adoptat de o autoritate competentă, care stabileşte condiţii tehnice obligatorii, fie în mod direct, fie prin referinţe la un document normativ de standardizare sau prin includerea conţinutului integral al acestuia;
securitate – stare a unui produs în care riscul de a pune în pericol populaţia sau de a provoca pagube mediului şi/sau bunurilor este limitat la un nivel acceptabil;
sistem de acreditare – sistem ce are propriile sale reguli şi proceduri pentru efectuarea acreditării;
Sistem Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor – sistem care dispune de propriile reguli şi proceduri pentru efectuarea evaluării conformităţii la nivel naţional;
supravegherea pieţei – ansamblul măsurilor, resurselor şi structurilor instituţionale adecvate, prin care autorităţile competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că sînt îndeplinite prevederile documentelor normative aplicabile, indiferent de originea produselor plasate pe piaţă şi cu respectarea principiului liberei concurenţe.