Secţiunea 1
Etapele legiferării
Articolul 20. Etapele principale ale legiferării
(1) Principale etape ale legiferării sînt:
a) publicarea anunţului privind iniţiativa de elaborare a actului normativ şi publicarea studiului de cercetare;
b) elaborarea proiectului actului normativ;
c) emiterea, aprobarea sau adoptarea actului normativ;
d) promulgarea, în cazul în care actul normativ este o lege;
e) publicarea actului normativ.
(2) Etapele legiferării, prevăzute la alin. (1), lit. a), c)–e), pe lîngă prezenta lege, pot fi reglementate şi de alte acte normative.
Articolul 21. Etapele elaborării proiectului actului normativ
(1) Proiectul unui act normativ se elaborează în cîteva etape consecutive, după cum urmează:
a) desemnarea persoanei responsabile sau, după caz, formarea grupului de lucru care va elabora proiectul, precum şi asigurarea suportului tehnic, organizatoric şi financiar al procesului de elaborare;
b) determinarea categoriei, conceptului şi stabilirea structurii actului normativ;
c) elaborarea versiunii iniţiale a proiectului şi întocmirea notei informative;
d) întocmirea tabelului de concordanţă, în cazul în care prin proiectul actului normativ se urmăreşte armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;
e) consultarea publică, avizarea proiectului actului normativ de către autorităţile a căror competenţă are tangenţă directă sau indirectă cu obiectul de reglementare a proiectului actului normativ, efectuarea expertizelor, inclusiv expertiza anticorupţie, expertiza juridică şi, după caz, expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene şi expertiza grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător;
f) întocmirea sintezei obiecţiilor și propunerilor autorităților publice şi, după caz, a sintezei recomandărilor reprezentanţilor societăţii civile;
g) elaborarea versiunii finale a proiectului de act normativ.
(2) Procedura şi termenele privind elaborarea, avizarea, efectuarea expertizelor şi definitivarea proiectelor actelor normative, care sînt prezentate spre examinare Guvernului, sînt stabilite de către Guvern.
Articolul 22. Sistemul informaţional e-Legislaţie
(1) Pentru asigurarea transparenţei activității de legiferare este utilizat Sistemul informaţional e-Legislaţie (în continuare – Sistem informaţional), ale cărui funcţionare şi mod de utilizare sînt stabilite de către Guvern.
(2) Autoritatea publică sau subiectul cu drept de iniţiativă legislativă care elaborează proiectul actului normativ, cu excepţia Președintelui Republicii Moldova și a deputaţilor în Parlament, publică în Sistemul informaţional toate versiunile proiectului la diferite etape ale elaborării acestuia, precum și materialele suplimentare corespunzătoare etapei respective de elaborare.
(3) Prin intermediul Sistemului informaţional se fac publice:
a) iniţiativa legislativă;
b) numele, prenumele şi datele de contact ale persoanei responsabile de elaborarea proiectului de act normativ sau, după caz, informaţia despre grupurile de lucru create şi componenţa acestora;
c) studiul de cercetare, după caz;
d) conceptul proiectului, după caz;
e) proiectul actului normativ;
f) dosarul de însoţire al proiectului, conform art. 40;
g) informaţia referitoare la consultarea publică a proiectului;
h) alte documente care au tangenţă cu procesul de elaborare a proiectului.
(4) Proiectele actelor normative se avizează, se supun expertizei şi se transmit autorităţii publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere prin intermediul Sistemului informaţional.
(5) Persoana sau, după caz, grupul de lucru responsabil de elaborarea proiectului actului normativ introduce în Sistemul informaţional avizele, recomandările şi rapoartele de expertiză recepționate pe suport de hîrtie.
(6) Persoanele fizice ce participă la avizarea proiectului actului normativ consemnează în Sistemul informaţional numele şi prenumele lor, precum şi datele de contact, iar autorităţile publice şi alte persoane juridice ce avizează sau supun expertizei proiectul actului normativ – denumirea autorităţii publice sau a persoanei juridice, precum și numele şi prenumele reprezentantului acesteia desemnat în acest scop.
Secţiunea a 2-a
Iniţierea elaborării proiectelor actelor normative
Articolul 23. Iniţierea elaborării proiectelor actelor normative
(1) Proiectele actelor normative sînt elaborate de către autorităţile publice abilitate să le iniţieze, conform programelor şi planurilor aprobate în modul stabilit de lege, precum și la solicitarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova, a Guvernului sau din iniţiativă proprie, în modul stabilit de lege.
(2) Subiecţii care pot iniţia elaborarea proiectelor de acte normative, în limitele competenţei şi în conformitate cu atribuţiile şi domeniul de activitate ale acestora, sînt:
a) deputaţii în Parlament;
b) Preşedintele Republicii Moldova;
c) Guvernul, inclusiv prin intermediul ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale;
d) autorităţile administrative din subordinea ministerelor, prin intermediul acestora;
e) autorităţile publice autonome;
f) autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special;
g) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea;
h) alţi subiecţi, în cazurile prevăzute de legislaţie.
Articolul 24. Documentele de politici
(1) Documentele de politici, fără a fi acte normative, sînt instrumente de decizie care abordează problemele existente într-un anumit domeniu, care definesc căile de soluţionare a problemelor respective şi descriu impactul aşteptat asupra statului şi societăţii. Documentele de politici pot prevedea elaborarea proiectelor de acte normative.
(2) La fundamentarea, elaborarea, avizarea, consultarea şi aprobarea documentelor de politici se aplică regulile şi cerinţele înaintate faţă de actele normative.
(3) Tipurile şi structura documentelor de politici, precum şi modul de elaborare, aprobare, monitorizare a implementării şi de evaluare a acestora se stabilesc de către Guvern.
(4) Prin derogare de la alin.(3), în cazul documentelor de politici ale Băncii Naționale a Moldovei și ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare, tipul și structura, precum și modul de elaborare, aprobare, monitorizare a implementării şi de evaluare a acestora se aprobă de instituțiile respective.
(5) Documentele de politici se aprobă prin hotărîre de Guvern. În cazul în care implementarea acestor politici presupune implicarea unor autorităţi administrative care nu se află în subordinea Guvernului, documentele de politici sînt aprobate de către Parlament. Documentele de politici ale autorităţilor publice autonome sînt aprobate de către acestea dacă nu presupun implicarea altor autorităţi administrative aflate în subordinea Guvernului. Documentele de politici de nivel local se aprobă prin decizia autorităţii reprezentative a unităţii administrativ-teritoriale.
Secţiunea a 3-a
Procedura de fundamentare a proiectelor actelor normative
Articolul 25. Studiul de cercetare
(1) Elaborarea proiectelor actelor normative este precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea proiectelor respective, de efectuarea studiilor de cercetare în scopul fundamentării necesităţii sau lipsei acesteia privind iniţierea elaborării unui act normativ. Studiile de cercetare se efectuează pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor social-economice ce urmează a fi reglementate, a cadrului normativ relevant, a reglementărilor similare în legislaţia altor state, inclusiv a ţărilor Uniunii Europene.
(2) În cazul unui proiect care prevede reglementări cu impact asupra bugetului şi/sau care prevede reorganizări şi reforme structurale ori instituţionale, în calitate de studiu de cercetare se realizează analiza iniţiativei de elaborare a actului normativ, conform metodologiei de analiză ex ante aprobate de către Guvern. Dacă proiectul prevede reglementări cu impact asupra activităţii de întreprinzător, în calitate de studiu de cercetare se realizează doar analiza impactului de reglementare, efectuată în modul stabilit de legislaţie.
(3) Studiul de cercetare este efectuat de către subiecţii din partea cărora vine propunerea inițierii elaborării actului normativ. Pentru efectuarea acestuia, subiecţii respectivi solicită asistenţa altor autorităţi ale administraţiei publice. Autorităţile publice acordă asistenţă la efectuarea studiilor de cercetare conform prezentului alineat, în limitele competenţelor legale ale acestora.
(4) În cazul unor studii de cercetare complexe, acestea pot fi realizate, în baza unui contract de prestări servicii, de către instituţii ştiinţifice, universităţi, societăţi comerciale, asociaţii obşteşti sau alte entităţi în conformitate cu prevederile legale referitoare la achiziţiile publice.
(5) Informaţiile şi recomandările obţinute în urma efectuării studiilor de cercetare se includ în nota informativă, întocmită conform art. 30.
Articolul 26. Etapele principale ale analizei ex ante
(1) Analiza ex ante cuprinde următoarele etape principale:
a) definirea problemei, pornind de la analiza relaţiilor sociale existente şi a celor preconizate, precum şi de la inexistenţa sau ineficienţa cadrului normativ relevant;
b) stabilirea obiectivului şi a domeniului intervenţiei juridice;
c) identificarea opţiunilor şi mijloacelor necesare pentru soluţionarea problemei şi/sau atingerea obiectivului şi analiza acestora prin intermediul impactului financiar, administrativ, economic, social, asupra mediului etc.;
d) compararea opţiunilor existente şi selectarea celor mai bune opţiuni pentru atingerea obiectivului.
(2) Opţiunile recomandate se vor întemeia pe dispoziţiile constituţionale, pe prevederile legislaţiei naţionale şi pe cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a instanţelor judecătoreşti, după caz, pe legislaţia Uniunii Europene, precum şi pe doctrina juridică în domeniu.
(3) Analiza ex ante se finalizează cu întocmirea unui raport sau a unui document de politici, conform art. 24, care va servi drept suport informativ la elaborarea proiectului actului normativ şi a notei informative.
Secţiunea a 4-a
Întocmirea proiectului de act normativ
Articolul 27. Grupul de lucru pentru elaborarea proiectului actului normativ
(1) La elaborarea unui proiect de act normativ, autorul proiectului sau autoritatea responsabilă de elaborarea proiectului poate să formeze un grup de lucru, alcătuit din specialişti în domeniu, precum şi din reprezentanţi ai societăţii civile. În grupul de lucru este inclusă cel puţin o persoană care deține diplomă de studii superioare în drept.
(2) Dacă elaborarea proiectului actului normativ este pusă în sarcina mai multor autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, elaborarea proiectului va fi organizată de autoritatea abilitată de către Guvern sau care figurează prima în lista autorităţilor responsabile în adresa Guvernului din care derivă obligaţia de a elabora proiectul actului normativ. Autoritatea publică responsabilă asigură asistenţa tehnică, organizatorică şi financiară la elaborarea proiectului actului normativ.
(3) Dacă la elaborarea proiectului sînt angajaţi specialişti în bază de contract, alții decît cei din cadrul autorităţilor publice, se întocmesc documentele necesare şi se stabilesc sumele, mijloacele bugetare şi speciale care trebuie alocate în scopul angajării acestora.
Articolul 28. Determinarea conceptului, categoriei şi stabilirea structurii actului normativ
(1) Elaborarea versiunii iniţiale a proiectului actului normativ poate fi precedată de elaborarea conceptului viitorului act normativ, ce va cuprinde analiza prevederilor existente în legislaţie, problemele ce trebuie soluţionate, aspectele de bază ce trebuie incluse în viitorul act normativ şi altă informaţie care explică conceptul. Conceptul actului normativ se aprobă de către autoritatea care a decis asupra necesităţii elaborării proiectului actului normativ.
(2) În temeiul prevederilor documentelor de politici, al propunerilor iniţiale, al studiilor de cercetare, precum şi în baza analizei ex ante, persoana responsabilă de elaborarea proiectului actului normativ sau, după caz, grupul de lucru determină conceptul şi stabileşte categoria şi structura actului normativ. Conceptul şi noţiunile determinate trebuie să fie compatibile sau similare celor utilizate în legislaţia Uniunii Europene.
Articolul 29. Întocmirea versiunii iniţiale a proiectului actului normativ
(1) În baza propunerilor iniţiale, a studiului de cercetare şi a altor materiale, precum şi după consultarea părţilor interesate, se întocmeşte versiunea iniţială a proiectului actului normativ.
(2) Pentru a se evita lacunele legislative, soluţiile propuse în proiectul actului normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce constituie obiectul de reglementare al proiectului.
(3) Autoritatea publică cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actului normativ poate solicita uneia ori mai multor autorităţi, organizaţii sau experţi să elaboreze proiectul actului normativ necesar ori proiecte de alternativă, în bază de contract de prestări servicii, în conformitate cu prevederile legale referitoare la achiziţiile publice.
(4) Versiunea proiectului actului normativ elaborată în bază de contract este remisă autorităţii responsabile de elaborarea proiectului pentru a fi supusă tuturor etapelor de elaborare şi pentru întocmirea versiunii finale a proiectului.
Articolul 30. Nota informativă la proiectul actului normativ
(1) Concomitent cu elaborarea proiectului actului normativ se întocmeşte nota informativă la proiect, conform modelului indicat în anexa nr. 1, care va cuprinde cel puțin următoarele compartimente:
a) denumirea sau numele autorului şi, după caz, a participanţilor la elaborarea proiectului actului normativ;
b) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului actului normativ şi finalităţile urmărite;
c) descrierea gradului de compatibilitate, pentru proiectele care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;
d) principalele prevederi ale proiectului şi evidenţierea elementelor noi;
e) fundamentarea economico-financiară;
f) modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare;
g) avizarea şi consultarea publică a proiectului;
h) constatările expertizei anticorupţie;
i) constatările expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene;
j) constatările expertizei juridice;
k) constatările altor expertize.
(2) Compartimentele prevăzute la alin. (1) lit. g)–k) se includ în nota informativă doar dacă, la elaborarea proiectului actului normativ, au fost realizate etapele corespunzătoare.
(3) Dacă, în urma avizării şi supunerii expertizei, proiectul a suferit modificări, nota informativă trebuie modificată în modul corespunzător.
(4) Nota informativă se semnează, în modul prevăzut de legislaţie, de conducătorul autorităţii responsabile de elaborarea proiectului de act normativ sau adjunctul acestuia.
Articolul 31. Proiectele actelor normative care vizează armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene
(1) Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene se realizează în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în baza acordurilor internaţionale încheiate cu Uniunea Europeană, cu programele legislative ale Parlamentului şi planurile de acţiuni ale Guvernului.
(2) Proiectele actelor normative care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene sînt marcate pe prima pagină în colţul drept de sus cu sigla „UE” şi conţin clauza de armonizare conform modelului aprobat de Guvern.
(3) Pentru proiectele actelor normative care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, autorul proiectului întocmeşte tabelul de concordanţă în care se analizează comparativ gradul de transpunere a legislaţiei Uniunii Europene în legislaţia naţională. Modelul tabelului de concordanţă este aprobat de Guvern.
(4) Proiectele actelor normative care vizează armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene sînt supuse expertizei de compatibilitate, care se efectuează în conformitate cu prevederile art. 36.
Secţiunea a 5-a
Avizarea, consultarea publică şi efectuarea expertizei
Articolul 32. Avizarea şi consultarea publică a proiectului actului normativ
(1) Proiectul actului normativ, însoţit de nota informativă, se transmite spre avizare autorităţilor publice responsabile de implementarea prevederilor conţinute în proiect, instituţiilor interesate, precum şi reprezentanţilor societăţii civile, care întocmesc şi prezintă autorului proiectului avizele la proiect.
(2) Proiectele actelor normative care ţin de domeniile de competenţă ale Procuraturii Generale,Comisiei Electorale Centrale, Băncii Naţionale a Moldovei, Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, precum şi ale altor autorităţi publice autonome, se transmit obligatoriu spre avizarea acestora. Proiectele actelor normative care reglementează activitatea economică se transmit spre avizare Consiliului Concurenţei.
(21) Proiectele de acte normative care vizează statutul unității teritoriale autonome Găgăuzia și/sau atribuțiile autorităților acesteia se remit spre avizare Adunării Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia.
[Art.32 al.(21) introdus prin LP374 din 29.12.22, MO13-16/20.01.23 art.43; în vigoare 20.02.23]
(3) Concomitent sau înainte de transmiterea spre avizare, proiectul actului normativ este supus consultării publice în modul stabilit de Legea nr. 239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.
(4) Proiectele actelor normative înaintate de Președintele Republicii Moldova, de deputații în Parlament și de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se remit spre avizare Guvernului. Proiectele actelor normative elaborate de către deputaţii în Parlament se transmit spre avizare Guvernului în modul prevăzut de Regulamentul Parlamentului.
(5) Proiectele actelor normative elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, autorităţile publice autonome sau autoritățile administrației publice locale sînt avizate şi consultate public în condiţiile alin. (1)–(3), cu excepţiile stabilite de Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional. Proiectele de acte normative ale Adunării Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia pot fi transmise spre avizare ministerelor şi altor autorități administrative centrale, responsabile de domeniul la care se referă proiectul respectiv.
[Art.32 al.(5) modificat prin LP374 din 29.12.22, MO13-16/20.01.23 art.43; în vigoare 20.02.23]
(6) În urma avizării şi consultării publice, autorul proiectului întocmeşte sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice, precum şi sinteza recomandărilor reprezentanţilor societăţii civile, conform unuia dintre modelele indicate în anexele nr. 2 și nr. 3. Sinteza obiecţiilor şi propunerilor şi sinteza recomandărilor pot fi incluse într-un singur document (denumit în continuare – sinteză).
(7) Dacă, în urma avizării şi consultării publice, proiectul actului normativ a fost completat cu aspecte şi concepte noi sau dacă mai mult de 30% din textul proiectului actului normativ a fost modificat, acesta trebuie remis repetat spre avizare şi consultare publică.
Articolul 33. Termenele de avizare
(1) Autorităţile publice, instituţiile interesate şi reprezentanţii societăţii civile, cărora li s-a prezentat proiectul actului normativ spre avizare sau consultare publică, expediază autorului proiectului avize cu obiecţii şi propuneri motivate, anexînd, dacă este necesar, versiunea redactată a proiectului sau doar a unor prevederi, ori comunică lipsa de obiecţii şi propuneri.
(2) Proiectul actului normativ elaborat de deputaţii în Parlament se avizează în termenele stabilite în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului.
(3) Pentru proiectele actelor normative, altele decît cele indicate la alin. (2), termenul pentru avizare este de 10 zile lucrătoare. În cazul în care proiectul actului normativ este voluminos sau complex ori dacă se cere studierea unor materiale suplimentare, termenul pentru avizare poate fi prelungit pînă la 30 de zile lucrătoare, cu excepţia cazurilor în care conducătorii autorităţilor publice şi instituţiilor implicate în avizarea proiectului au stabilit altfel de comun acord. Avizele cu privire la proiectul actului normativ se remit autorului proiectului sau autorității responsabile cel tîrziu în ultima zi a termenului stabilit pentru avizare.
(4) Curgerea termenului începe în ziua intrării şi înregistrării proiectului la autoritatea sau instituţia care efectuează avizarea ori, în cazul circulației documentelor doar în formă electronică, în ziua publicării proiectului în Sistemul informaţional pentru avizare.
(5) În cazul în care necesitatea elaborării proiectului unui act normativ derivă dintr-un document de politici, avînd un termen de executare restrîns, sau dacă proiectul este transmis spre avizare repetată, autoritatea publică care a elaborat proiectul actului normativ poate solicita avizarea acestuia în termen restrîns.
(6) Proiectul actului normativ cu sigla „UE” se avizează de către toate autorităţile şi instituţiile interesate.
Articolul 34. Expertiza proiectului actului normativ
(1) Expertiza proiectului de act normativ este efectuată concomitent cu avizarea şi consultarea publică. Autorul proiectului asigură efectuarea expertizelor economice, financiare, ştiinţifice, ecologice, anticorupţie, juridice, de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene sau a altei expertize prevăzute de legislaţie, în funcţie de tipul raporturilor sociale reglementate de actul normativ.
(2) Autorităţile publice responsabile de efectuarea expertizelor pot antrena în calitate de experţi părţi interesate, care nu au participat la elaborarea proiectului actului normativ, inclusiv specialişti din străinătate şi din cadrul organizaţiilor internaţionale.
(3) Expertiza economică este efectuată de către Ministerul Economiei, este obligatorie pentru proiectele actelor normative care au impact economic şi are menirea de:
a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu principiile economiei de piaţă;
b) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul economiei;
c) a evidenţia aspectele pozitive şi negative ale proiectului în partea ce ţine de asigurarea reformelor, relevarea avantajelor economice şi de altă natură;
d) a semnala deficienţele economice și a prognoza consecinţele economice negative.
(4) Proiectele actelor normative ce reglementează activitatea de întreprinzător se remit spre expertiză grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, împreună cu analiza impactului de reglementare.
(5) Expertiza financiară este efectuată de către Ministerul Finanţelor, este obligatorie pentru proiectele care au impact asupra bugetului public şi are menirea de:
a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul financiar;
b) a evalua cheltuielile pentru realizarea noilor reglementări;
c) a semnala deficienţele cu caracter financiar şi a prognoza consecinţele în domeniul financiar.
(6) Expertiza ştiinţifică se efectuează, după caz, de către instituţiile ştiinţifice şi de învăţămînt superior de profil, de către experţi, avînd menirea de a contribui la:
a) examinarea tuturor aspectelor reglementărilor proiectului şi, după caz, propunerea unor reglementări de alternativă;
b) examinarea soluţiilor propuse prin reglementările proiectului în raport cu posibilităţile economico-financiare ale statului, cu situaţia social-politică şi consecutivitatea reglementării proceselor, precum şi în contextul asigurării compatibilităţii actelor normative cu legislaţia Uniunii Europene.
(7) Expertiza ecologică se efectuează, după caz, de către Ministerul Mediului şi are menirea de:
a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul protecţiei mediului;
b) a asigura un mediu sănătos şi a proteja mediul înconjurător;
c) a prognoza impactul reglementărilor proiectului asupra mediului.
(8) Concluziile expertizelor sînt expuse în nota informativă la proiectul de act normativ.
Articolul 35. Expertiza anticorupţie
(1) Expertiza anticorupţie este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative, inclusiv pentru proiectele actelor normative elaborate de deputaţii în Parlament, şi are menirea de a:
a) asigura corespunderea prevederilor proiectului standardelor anticorupţie naţionale şi internaţionale;
b) preveni apariţia unor reglementări care ar favoriza corupţia, prin elaborarea anumitor recomandări în vederea revizuirii reglementărilor respective sau în scopul diminuării efectelor negative ale acestora.
(2) Expertiza anticorupţie este efectuată conform metodologiei aprobate de către Centrul Naţional Anticorupţie.
(3) Centrul Naţional Anticorupţie poate antrena în efectuarea expertizei anticorupţie specialişti din afara instituției, iar autorităţile publice pot acorda asistenţă la efectuarea expertizei de către Centrul Naţional Anticorupţie, în limita competenţelor acestora.
(4) Proiectele actelor normative, cu excepţia celor prevăzute la art. 6 lit. e)–h), sînt expediate Centrului Naţional Anticorupţie pentru a fi supuse expertizei anticorupţie.
(5) Expertiza anticorupţie a proiectelor actelor normative prevăzute la art. 6 lit. e)–h) este efectuată de către autorii proiectelor respective, în conformitate cu metodologia de efectuare a expertizei anticorupţie. În cazul proiectelor ce conţin reglementări care vizează domeniile vulnerabile la corupţie, Centrul Naţional Anticorupţie acordă asistenţă la efectuarea expertizei anticorupţie.
(6) După recepţionarea raportului de expertiză anticorupţie, autorul proiectului completează nota informativă la proiect cu informaţia privind constatările acestei expertize şi, după caz, include în sinteză obiecţiile şi propunerile Centrului Naţional Anticorupţie.
Articolul 36. Expertiza de compatibilitate a proiectului actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene
(1) Proiectul de act normativ cu sigla „UE” se expediază Centrului de Armonizare a Legislaţiei pentru efectuarea expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene.
(2) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative, inclusiv pentru cele ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome, care au fost elaborate în scopul armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.
(3) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene se efectuează în modul stabilit de Guvern şi conform metodologiei aprobate de Centrul de Armonizare a Legislaţiei. În baza rezultatelor expertizei de compatibilitate, Centrul de Armonizare a Legislaţiei întocmeşte declaraţia de compatibilitate.
(4) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene are menirea de:
a) a constata gradul de compatibilitate a proiectului actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene;
b) a identifica prevederile omise ale legislaţiei Uniunii Europene şi a preveni transpunerea deficientă a acestora;
c) a asigura corespunderea proiectului standardelor şi legislaţiei Uniunii Europene.
(5) Proiectele actelor normative elaborate de către Preşedintele Republicii Moldova, deputaţii în Parlament şi Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, care au scopul de a armoniza legislaţia naţională cu legislaţia Uniunii Europene, se transmit spre avizare Guvernului, fiind însoţite de tabelul de concordanţă.
(6) După recepţionarea declaraţiei de compatibilitate, autorul proiectului completează nota informativă cu informaţia privind constatările expertizei de compatibilitate şi, după caz, include în sinteză obiecţiile şi propunerile Centrului de Armonizare a Legislaţiei.
Articolul 37. Expertiza juridică
(1) Expertiza juridică este efectuată de către Ministerul Justiţiei şi este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative elaborate de către autorităţile administrației publice centrale de specialitate şi autorităţile publice autonome. În baza rezultatelor expertizei juridice se întocmeşte raportul de expertiză juridică.
(2) Expertiza juridică a proiectelor actelor normative stabilite la art. 6 lit. a)–d) se efectuează conform metodologiei aprobate de Ministerul Justiţiei.
(3) Expertiza juridică are menirea de a asigura:
a) concordanţa între proiectul actului normativ și prevederile Constituţiei, ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ale legislaţiei naţionale şi ale legislaţiei Uniunii Europene, concordanţa între proiectul actului normativ, precum și jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului;
b) respectarea standardelor internaţionale în domeniul drepturilor omului;
c) reglementarea integrală a raporturilor sociale abordate în proiect;
d) încadrarea dispoziţiilor proiectului în cadrul normativ în vigoare;
e) corespunderea proiectului actului normativ normelor tehnicii legislative.
(4) Actele normative ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome care vizează drepturile şi interesele legitime ale omului sînt supuse expertizei juridice obligatorii şi se înregistrează de către Ministerul Justiţiei, în modul stabilit de către Guvern.
(5) Prin derogare de la alin. (4), actele normative emise de Banca Naţională a Moldovei şi de Comisia Naţională a Pieţei Financiare nu se supun expertizei juridice a Ministerului Justiţiei. Acestea se transmit, după adoptare, Ministerului Justiţiei pentru a fi înregistrate în Registrul de stat al actelor juridice. Termenul de înregistrare nu va depăși 3 zile lucrătoare.
(6) Proiectele actelor normative ale autorităţilor administrației publice locale se supun expertizei juridice în cadrul subdiviziunilor specializate ale acestora.
(7) Obiecţiile şi propunerile Ministerului Justiţiei privind respectarea standardelor în domeniul drepturilor omului, precum şi a normelor de tehnică legislativă, se reflectă în versiunea finală a proiectului actului normativ. Respingerea obiecţiilor şi propunerilor Ministerului Justiţiei trebuie motivată în sinteză.
Articolul 38. Termenele de efectuare a expertizelor
(1) Proiectele actelor normative sînt supuse expertizei în termen de 10 zile lucrătoare. Curgerea termenului începe din ziua înregistrării proiectului la autoritatea sau instituţia care efectuează expertiza sau, în cazul circulației documentelor doar în formă electronică, din ziua publicării proiectului actului normativ în Sistemul informaţional pentru efectuarea expertizei.
(2) În cazul în care proiectul este voluminos sau complex ori dacă se cere studierea unor materiale suplimentare, termenele pentru efectuarea expertizelor pot fi prelungite pînă la 30 de zile lucrătoare, cu informarea autorului proiectului actului normativ. Termenele respective nu pot fi prelungite dacă necesitatea elaborării actului normativ derivă dintr-un document de politici avînd un termen de executare restrîns.