1. La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (32) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de domnii avocați Petru Balan, Nicolae Posturusu și Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr. 1-1/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiție, format din dnii judecători Vladimir Timofti, Genadie Plămădeală și Anatolie Țurcan, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. Pe rolul Curții Supreme de Justiție se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Dodon pentru comiterea unor infracțiuni în perioada exercitării mandatului de Președinte al Republicii Moldova.
4. La 24 octombrie 2022, avocații dlui Dodon au ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție și au solicitat suspendarea judecării cauzei. Printr-o încheiere din aceeași dată, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, însă a refuzat suspendarea judecării cauzei, pentru că articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală nu-i permite instanței să suspende judecarea cauzei la etapa de pregătire a şedinţei de judecată.
6. Prin Încheierea din 31 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.
B. Legislația pertinentă
Articolul 7
Legalitatea procesului penal
„[…]
(32) Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă.
[…].”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate
9. Autorii excepției menționează că norma contestată îi permite instanței de judecată să refuze suspendarea judecării cauzei în cazul în care o parte a procesului ridică o excepție de neconstituționalitate. În acest sens, autorii notează că, în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate, este necesară suspendarea procesului penal până la soluționarea ei de Curtea Constituțională. Suspendarea procesului este necesară pentru a nu fi aplicate normele contrare Constituției la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. Mai mult, autorii fac trimitere la Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, § 81, în care Curtea a menționat că „suspendarea procesului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate este necesară pentru a exclude aplicarea normelor contrare Constituţiei la soluţionarea unei cauze”. În concluzie, autorii excepției consideră că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 20, 23 și 26 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
11. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte a unui proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepției îl constituie articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală care prevede că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la soluționarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, dezbaterile judiciare se suspendă. Deși autorii sesizării au invocat întreg articolul, în argumentele lor ei s-au referit doar la textul „însă, până la pronunțarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă” din articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate.
14. Curtea mai reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile criticate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 28).
15. Autorii excepției pretind că textul contestat contravine articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 4 [drepturile și libertățile omului], 20 [accesul liber la justiție], 23 [calitatea legii] și 26 [dreptul la apărare] din Constituție.
16. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin. (3), 4 și 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 24; DCC nr. 128 din 13 septembrie 2022, § 22; DCC nr. 129 din 13 septembrie 2022, § 18).
17. Cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a reținut că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a notat că în momentul acceptării excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul trebuie să dispună, printr-o încheiere, suspendarea procesului. Curtea a subliniat că suspendarea procesului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate este necesară pentru a nu fi aplicate norme contrare Constituţiei la soluţionarea unei cauze (§ 80-81 din hotărârea citată).
18. Deși este adevărat că în Hotărârea în discuție Curtea a menționat despre necesitatea suspendării procesului în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate, ea nu s-a pronunțat cu privire la momentul în care suspendarea procesului trebuie să intervină, i.e. la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate sau la o etapă ulterioară a procesului. Acest aspect a fost lăsat la puterea discreționară a Parlamentului.
19. Autorii contestă soluția legislatorului care prevede că suspendarea procesului în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate trebuie să intervină la etapa dezbaterilor judiciare. Ei menționează că această măsură trebuie să intervină mai devreme, din momentul ridicării excepției, chiar dacă cauza se află la etapa de pregătire a şedinţei de judecată.
20. Sub acest aspect, Curte reține că suspendarea judecării cauzei în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate trebuie, pe de o parte, să „excludă aplicarea normelor contrare Constituţiei de la soluţionarea cauzei” (a se vedea HCC nr. 6 din 9 februarie 2016, § 81), iar pe de altă parte, trebuie să asigure dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
21. Referitor la soluția propusă de autorii sesizării de suspendare a procesului din momentul ridicării excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că acest mecanism ar realiza doar primul obiectiv, cel de a „exclude aplicarea normelor contrare Constituţiei de la soluţionarea cauzei”. Această soluție ar prezenta carențe din perspectiva asigurării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece ar presupune că judecarea cauzei ar trebui suspendată chiar dacă excepția a fost ridicată, de exemplu, la etapa de pregătire a şedinţei de judecată sau de fiecare dată când autorul excepției urmărește să tergiverseze judecarea cauzei.
22. Spre deosebire de soluția autorilor sesizării, legislatorul a prevăzut că în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate la etapa de pregătire a şedinţei de judecată, instanța poate continua judecarea cauzei până la etapa dezbaterilor judiciare, când trebuie să dispună suspendarea procesului. Curtea constată că această soluție a legislatorului urmărește să „excludă aplicarea normelor contrare Constituţiei de la soluţionarea cauzei”, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, de vreme ce dezbaterile judiciare și pronunțarea sentinței au loc după soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pe de altă parte, textul contestat asigură judecarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere faptul că părțile procesului pot continua examinarea cauzei după ridicarea excepției de neconstituționalitate, i.e. pot formula cereri și demersuri, pot examina probele prezentate, pot să audieze inculpatul și martorii etc. Nu în ultimul rând, textul contestat previne situațiile în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu scopul tergiversării examinării cauzei.
23. Sub acest aspect, Curtea reține că dispozițiile contestate asigură un echilibru între interesele concurente și nu fac incident articolul 20 din Constituție.
24. Referitor la incidența articolului 26 din Constituție, autorii sesizării nu au argumentat cum ar afecta norma contestată dreptul la apărare. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate raportată la exigențele articolului 26 din Constituție. În situaţii similare, Curtea a declarat inadmisibile sesizările formulate de o asemenea manieră. Curtea reiterează că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate și ar efectua, de fapt, un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 134 din 27 septembrie 2022, § 15 și jurisprudența citată acolo).
25. Pentru că nu s-a demonstrat că articolul 20 din Constituție ar fi afectat în vreun fel, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin. (3), 4 și 23 din Constituție nu sunt incidente.
26. Așadar, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă” din articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală, ridicată de domnii avocați Petru Balan, Nicolae Posturusu și Ion Vizdoga în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr. 1-1/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ Liuba ȘOVA
Nr. 178. Chișinău, 15 decembrie 2022.