Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi îl constituie:
a) crearea unui cadru normativ pentru monitorizarea, evaluarea, gestionarea, protecţia şi folosinţa eficientă a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în baza participării publicului la evaluarea, planificarea şi luarea deciziilor;
b) stabilirea drepturilor de folosinţă a apei şi promovarea investiţiilor în domeniul apelor;
c) stabilirea mecanismelor de protecţie a stării apelor, prevenirea oricărei degradări ulterioare a apelor, protecţia şi restabilirea mediului acvatic, convergenţa treptată şi sistematică a protecţiei şi a gestionării lor cu cerinţele europene;
d) prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi, în ceea ce priveşte necesităţile lor de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care depind în mod direct de ecosistemele acvatice;
e) asigurarea unei alimentări suficiente cu apă de suprafaţă şi cu apă subterană de calitate bună, faptul acesta fiind necesar pentru o utilizare durabilă, echilibrată şi echitabilă a apei;
f) stabilirea unei baze legale de cooperare internaţională în domeniul gestionării şi protecţiei în comun a resurselor de apă.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
acvifer – strat sau straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficiente pentru a permite fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie captarea unor cantităţi importante de ape subterane;
aglomerări – zone în care populaţia şi/sau activităţile economice sînt suficient de concentrate pentru a face posibilă colectarea apelor uzate din localitățile urbane și rurale şi direcționarea acestora spre o staţie de epurare sau spre un punct final de deversare;
ape de suprafaţă – ape stătătoare şi ape curgătoare de la suprafaţa solului;
ape subterane – ape care se află sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
ape uzate – ape ce provin din activităţi casnice, sociale și economice, conţinînd poluanţi sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale;
autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de instituţia subordonată organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular are dreptul la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi;
bazin hidrografic – porţiune de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de rîuri, fluvii şi lacuri spre mare într-o singură gură de vărsare, estuar sau deltă, delimitată prin cumpăna apelor;
bazin de apă – corp de apă artificial provizoriu, care se umple prin pompare sau prin scurgere, destinat irigației și/sau altor scopuri, cu excepția reproducerii și creșterii peștelui;
bilanțul apelor – set de calcule privind gestionarea resurselor de apă, realizate la pregătirea schemelor și proiectelor, care determină raportul dintre resursele de apă disponibile (volumul apelor de suprafață și celor subterane disponibile pentru utilizarea multianuală garantată) și consumul de apă calculat la nivelul prognozat de dezvoltare a economiei;
Cadastrul de stat al apelor – sistem informațional de stat în care sînt colectate, prelucrate și păstrate datele privind resursele de apă, gestionarea resurselor de apă, construcțiile hidrotehnice, zonele protejate, bilanțul apelor, terenul fondului apelor;
cerinţă de calitate a mediului pentru ape – concentraţie a unui poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, în sedimente sau în biotă care nu trebuie depăşită pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului;
comitet al districtului bazinului hidrografic – organ coordonator şi consultativ al districtului bazinului hidrografic;
construcții hidrotehnice – construcţii destinate utilizării resurselor de apă în diferite scopuri, protecţiei acestora, precum și prevenirii efectelor distructive ale apelor, inclusiv ale celor care conțin poluanți;
corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă, cum ar fi: lac, lac de acumulare, iaz, curs de apă – rîu sau canal, segment al unui curs de apă – rîu sau canal, ape tranzitorii;
corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai multor acvifere;
curs de apă – masă de apă, verigă a rețelei hidrografice, care curge în mod natural prin formele negative liniare de relief. Cursul de apă poate fi permanent, intermitent sau efemer;
curs de apă efemer – curs de apă în care se atestă curgere de apă doar în perioada căderii precipitațiilor atmosferice și/sau topirii zăpezilor, precum și pentru o perioadă scurta după finalizarea fenomenului respectiv;
curs de apă intermitent – curs de apă în care nu se atestă curgere de apă peste 2 luni în decurs de un an;
curs de apă permanent – curs de apă în care se atestă curgere de apă peste 10 luni în decurs de un an;
debit salubru – debit minim într-o secţiune pe un curs de apă necesar pentru asigurarea condiţiilor de viaţă a ecosistemelor acvatice existente;
district al bazinului hidrografic – suprafaţă de teren din Republica Moldova, constituită din unul sau din mai multe bazine hidrografice învecinate, precum şi din apele subterane asociate, identificat ca principală unitate de gestionare a bazinelor hidrografice;
heleșteu – corp de apă artificial, format prin îndiguirea unei suprafețe adiacente unui curs de apă și destinat reproducerii și creșterii peștilor;
iaz – corp de apă artificial format prin stăvilirea apei cu baraj sau prin abaterea unui curs de apă, destinat pisciculturii, irigaţiei etc., cu volum de apă la nivelul normal de retenţie de pînă la un milion m3;
inundaţii – acoperire temporară cu apă, provenită din revărsarea exagerată a apelor mari de viitură sau din precipitaţii abundente, a unei porţiuni de teren care, în mod obişnuit, nu este acoperit de apă;
lac – corp de apă stătătoare de suprafaţă care nu are legătură cu oceanul planetar;
lac de acumulare – corp de apă artificial care constituie o rezervă de apă, cu o posibilă utilizare în diferite scopuri, cu un volum de apă, la nivel normal de retenţie, de peste un milion m3;
managementul la nivelul bazinului hidrografic – sistem de gestionare a resurselor de apă din cadrul unui bazin hidrografic;
poluare a apei – introducere directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe sau a căldurii în aer, în apă ori sol care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice ori a ecosistemelor terestre, ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice, care duce la deteriorarea bunurilor materiale sau care dăunează ori afectează negativ serviciile şi alte folosinţe legale ale mediului;
poluant – orice substanţă care ar putea constitui un factor de poluare;
pîrîu – curs de apă permanent sau intermitent, care se alimentează din precipitații atmosferice și ape subterane, avînd o lungime mai mică de 10 km și o suprafață a bazinului de recepție mai mică de 50 km2;
resurse de apă – ape de suprafaţă, ape subterane şi precipitaţii atmosferice căzute pe teritoriul Republicii Moldova;
risc de inundaţii – combinaţie între probabilitatea producerii unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, pentru mediu, pentru patrimoniul cultural şi pentru activitatea economică, asociate inundaţiilor;
rețea hidrografică – totalitatea cursurilor de apă (permanente, intermitente și efemere) și a lacurilor (naturale și antropice) de pe un anumit teritoriu;
rîu – curs de apă permanent sau intermitent, care se alimentează din precipitații atmosferice și ape subterane și care curge prin albia formată de acesta, avînd o lungime mai mare de 10 km și o suprafață a bazinului de recepție mai mare de 50 km2;
secetă – deficienţă temporară a apelor de suprafaţă şi a celor subterane ca urmare a modificărilor climatice;
subbazin – suprafaţă de teren în cadrul unui district hidrografic din care toate scurgerile de apă se varsă, printr-o reţea de rîuri, fluvii şi lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă în cadrul acestui district hidrografic;
substanţe periculoase – substanţe sau grupuri de substanţe toxice, persistente şi bioacumulabile, precum şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care prezintă pericol;
teren al fondului apelor – teren aflat sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştini, terenuri pe care sînt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, terenuri repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenuri folosite pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă, altor necesităţi de interes public;
valori-limită de emisie – masă exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţie şi/sau nivel al unei emisii care nu pot fi depăşite pe durata unei anumite perioade sau a mai multor perioade anumite;
zonă de protecție – zonă de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, astfel cum este definită în Legea nr. 440/1995 cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă;
zonă protejată – zonă destinată protecției apelor de suprafață și celor subterane sau conservării habitatelor și a speciilor care depind în mod direct de apă;
zonă sensibilă – corp de apă, identificat drept zonă sensibilă, care include:
a) lacurile naturale cu apă dulce, alte mase de apă dulce și estuare, care au fost identificate drept eutrofe sau care ar putea deveni în curînd eutrofe dacă nu sînt întreprinse măsuri de protecție;
b) apele dulci de suprafață destinate captării apei potabile și care ar putea conține o concentrație de nitrați mai mare decît cea prevăzută de cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, stabilite de către Guvern;
zone umede – întinderi de bălţi, de mlaştini, de turbării, de ape naturale sau de ape artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră ori sărată, a căror adîncime nu depăşeşte 6 m;
zone vulnerabile – suprafeţe de teren din care se alimentează apele de suprafaţă şi/sau apele subterane și care provoacă poluarea lor cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Articolul 3. Obiectul de reglementare a legii
(1) Prezenta lege reglementează:
a) gestionarea şi protecţia apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv măsurile de prevenire şi de combatere a inundaţiilor, a eroziunii şi măsurile de contracarare a secetei şi a deşertificării;
b) activităţile care au impact asupra apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv captarea şi folosinţa apei, deversarea apelor uzate şi a poluanţilor, alte activităţi care ar putea dăuna calităţii apelor.
(2) Următoarele activităţi sînt reglementate şi prin legi speciale:
a) folosinţa apelor minerale naturale şi minerale medicinale, inclusiv termale;
b) siguranţa digurilor şi altor structuri hidrotehnice;
c) constituirea asociaţiilor de utilizatori de apă pentru irigare, precum şi transferul şi utilizarea infrastructurii pentru irigare de către asemenea asociaţii;
d) pescuitul şi acvacultura, cu excepţia deversărilor de poluanţi provenite de la instalaţiile de acvacultură şi introducerii substanţelor periculoase în apă reglementate de prezenta lege;
e) asigurarea alimentării cu apă, a deversării apelor uzate şi a serviciilor de tratare a apei pentru populație, comerţ şi industrie.
Articolul 4. Regimul proprietăţii în domeniul apei
(1) Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element indispensabil pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, o materie primă pentru activităţi productive, o sursă de energie şi o cale de transport.
(2) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.
(3) Apa face parte din domeniul public al statului.
(4) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul la folosinţa apei în condiţiile prezentei legi.
(5) Terenul de sub apa iazului poate face parte atît din domeniul public, cît şi din domeniul privat. Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care îi aparţine cu drept de proprietate, fără bararea cursurilor de apă și doar în condițiile legislației în vigoare.
(6) Terenul fondului de apă este un bun indivizibil.
(7) Lacul de acumulare, iazul și heleșteul se consideră corpuri de apă indivizibile constituite din următoarele bunuri: terenul pe care este situat corpul de apă, fîșia riverană de protecție a apelor și construcțiile hidrotehnice.