Anexa nr.3 la Ordinul MS nr. 739 din 23.07.2012
NORME ȘI PROTOCOALE ANALITICE, FARMACOTOXICOLOGICE ŞI CLINICE PRIVIND TESTAREA PRODUSELOR MEDICAMENTOASE Principii generale
1. Informaţiile şi documentele care însoţesc o cerere pentru autorizaţia de plasare pe piaţă a medicamentelor se prezintă în patru capitole, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta anexă şi luînd în considerare reglementările naţionale.
2. Prezentarea documentaţiei tehnice este aplicabilă tuturor tipurilor de cereri pentru autorizarea, indiferent de procedura aplicată şi indiferent dacă acestea se bazează pe o cerere completă sau prescurtată.
De asemenea, ea se aplică tuturor tipurilor de produse, inclusiv entităţilor chimice noi (ECN), produselor farmaceutice radioactive, derivatelor din plasmă, vaccinurilor, produselor medicamentoase pe bază de plante etc.
3. La pregătirea dosarului pentru cererea de autorizare, solicitantul trebuie să ia în considerare ghidurile privind calitatea, siguranţa şi eficacitatea medicamentelor de uz uman aprobate de Ministerul Sănătăţii și AMDM.
4. Pentru partea de calitate a dosarului (chimică, farmaceutică şi biologică), sînt aplicabile monografiile Farmacopeei Europene. În cazul cînd acestea nu sînt incluse în ediţia curentă a Farmacopeei Europene se aplică prevederile Ordinului ministrului sănătăţii, muncii și protecției sociale nr. 1490/2019 „Cu privire la aplicarea Farmacopeei Europene”.
5. Procesul de fabricaţie trebuie să fie în conformitate cu Principiile şi Ghidul de bună practică de fabricaţie aprobate de ministrul sănătăţii.
6. Toate studiile clinice efectuate în Republica Moldova trebuie să corespundă cu prevederile Regulilor pentru bună practică în studiul clinic (ICH Guideline For Good Clinical Practice), transpuse în Republica Moldova prin Ordinul ministrului sănătății nr. 648/2016 „Cu privire la reglementarea autorizării desfășurării studiilor clinice în RM”.
7. Studiile nonclinice (farmacotoxicologice) trebuie realizate în conformitate cu prevederile referitoare la Ghidul de bună practică de laborator, aprobate prin ordinul Ministerului Sănătăţii.
8. Pentru monitorizarea evaluării raportului risc-beneficiu, trebuie depuse la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale orice informaţii noi care nu au fost conţinute în cererea originală, precum şi toate informaţiile de farmacovigilenţă. După acordarea certificatului de înregistrare a medicamentului, orice modificare a datelor din dosar trebuie depusă la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale pentru aprobare.
9. Prezentele norme şi protocoale conţin 4 capitole:
CAPITOLUL I
Cerinţele dosarului pentru autorizare
Secţiunea 1.
Informaţii administrative
10. Cuprins:
1) Trebuie să fie prezentat un cuprins detaliat al modulelor 1-5 format DTC/CTD pentru dosarul depus în vederea autorizării.
11. Formularul de cerere:
1) Medicamentul care este obiectul cererii trebuie identificat prin denumire şi enumerarea substanţei(lor) active, împreună cu forma farmaceutică, calea de administrare, concentraţia şi forma de prezentare finală, inclusiv prin ambalaj.
2) Trebuie menţionate numele şi adresa solicitantului, deţinătorului împreună cu numele şi adresele producătorului şi ale locurilor în care se realizează diferite etape ale fabricaţiei (inclusiv producătorul produsului finit şi producătorul(ii) substanţei(lor) active).
3) Solicitantul trebuie să identifice tipul de cerere şi să precizeze, de asemenea, ce mostre sînt prezentate.
4) La datele administrative se anexează:
a) Certificatul Produsului Farmaceutic conform recomandărilor OMS (original) sau Certificatul de înregistrare a medicamentului în ţara producătorului sau deţinătorului (copie autentificată notarial, apostilată sau supralegalizată, după caz) sau Certificatul de înregistrare a medicamentului în cel puţin o ţară din spaţiul Economic European sau Elveţia, SUA, Canada, Japonia, Australia, Marea Britanie (copie autentificată notarial, apostilată sau supralegalizată, după caz) sau confirmare de precalificare de către OMS;
b) Autorizaţiile de fabricaţie (copie autentificată notarial, apostilată sau supralegalizată, după caz) şi Certificatul GMP pentru toţi producătorii, inclusiv de substanţă activă (se prezintă Certificatul GMP sau Certificatul de conformitate cu Ph. Eur. (CEP)), producere in bulk şi poducătorul/ii produsului finit (conform recomandărilor OMS) cu indicarea datei şi rezultatelor ultimei inspecţii (copie autentificată notarial, apostilată sau supralegalizată, după caz). Pentru producătorii, care dispun de certificate GMP înregistrate în baza de date EudraGMDP, nu se prezintă copiile acestor certificate pe suport hârtie. O referinţă la registrul electronic EudraGMDP este considerată suficientă;
c) informaţia despre înregistrări în alte ţări cu indicarea datei şi numărului certificatului de înregistrare;
d) lista ţărilor în care s-au depus cereri de autorizare;
e) aşa cum reiese din formularul de cerere, solicitantul va furniza, mai ales, informaţii despre medicamentul care este obiectul cererii, baza legală a cererii, deţinătorul certificatului de înregistrare a medicamentului şi producătorul(ii) propus, informaţii despre statutul de medicament orfan, recomandările ştiinţifice şi programul de dezvoltare pediatrică de care, eventual, a beneficiat.
5) Dacă legislaţia ţării unde este fabricat produsul medicamentos nu prevede emiterea certificatului de complianţă GMP şi/sau autorizaţiei de fabricaţie, se va prezenta unul din următoarele documente:
a) un alt document eliberat de autoritatea de reglementare ce confirmă că produsul medicamentos este fabricat în condiţii GMP şi o scrisoare de însoţire cu argumente plauzibile de imposibilitate a prezentării certificatului de complianţă GMP şi/sau autorizaţiei de fabricaţie cu referiri concrete la legislaţia din ţara unde este fabricat produsul medicamentos;
b) declaraţia Persoanei Calificate (QP) ce confirmă complianţa GMP a fabricaţiei produsului medicamentos, însoţită de documente eliberate de autoritatea de reglementare ce atestă statutul QP.
Adiţional la documentele stipulate la pct. 5 lit. a și b, solicitantul poate prezenta şi alte documente confirmative (ex: pentru SUA – copie a paginii de pe website-ul FDA ce atestă înregistrarea producătorului în baza de date FDA).
12. Rezumatul caracteristicilor produsului:
Rezumatul caracteristicilor produsului, conform art.11 al Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, conţine în ordinea indicată mai jos următoarele informaţii:
1. denumirea medicamentului urmată de concentrație și de forma farmaceutică;
2. compoziția calitativă și cantitativă în substanțe active și în constituenți ai excipientului, a căror cunoaștere este esențială pentru administrarea corespunzătoare a medicamentului. Se folosește denumirea comună sau descrierea chimică;
3. forma farmaceutică;
4. informații clinice:
4.1. indicații terapeutice;
4.2. posologie și mod de administrare la adulți și, în măsura în care este necesar, la copii;
4.3. contraindicații;
4.4. avertizări speciale și măsuri de precauție la utilizare, iar pentru medicamentele imunologice, măsuri speciale de precauție aplicabile persoanelor care manipulează aceste medicamente și le administrează pacienților, împreună cu măsurile de precauție luate de pacient;
4.5. interacțiunea cu alte medicamente și alte forme de interacțiune;
4.6. utilizarea în timpul sarcinii și alăptării;
4.7. efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje;
4.8. reacții adverse;
4.9. supradozare (simptome, proceduri de urgență, antidoturi);
5. proprietăți farmacologice:
5.1. proprietăți farmacodinamice;
5.2. proprietăți farmacocinetice;
5.3. date de siguranță preclinice;
6. informații farmaceutice:
6.1. lista de excipienți;
6.2. incompatibilități majore;
6.3. perioada de valabilitate, atunci când este necesară după reconstituirea medicamentului sau atunci când ambalajul primar este deschis pentru prima dată;
6.4. măsuri speciale de precauție pentru păstrare;
6.5. natura și conținutul ambalajului;
6.6. măsuri speciale de precauție pentru eliminarea medicamentelor folosite sau a deșeurilor provenite din folosirea acestor produse, după caz;
7. deținătorul certificatului de înregistrare;
8. numărul sau numerele certificatului de înregistrare;
9. data primei autorizații sau data autorizării repetate;
10. data revizuirii textului;
11. pentru medicamentele radiofarmaceutice, detalii complete privind dozimetria internă a radiațiilor;
12. pentru medicamentele radiofarmaceutice, instrucțiuni detaliate suplimentare pentru prepararea imediată și controlul de calitate a acestui preparat și, după caz, durata maximă de stocare în timpul căreia orice preparat intermediar, precum un eluat sau medicamentul radiofarmaceutic gata de utilizat, îndeplinește specificațiile prevăzute.
121. Informaţiile privind rezumatul caracteristicilor produsului în limba română aprobate în România se acceptă în Republica Moldova cu condiţia ca aceleaşi serii de medicamente să fie comercializate simultan în ambele ţări (producere comună pentru Republica Moldova şi România), iar modificările la RCP, prospect şi etichetare să fie prezentate în Republica Moldova după aprobare în România.
14. Prospect: informaţii pentru consumator/pacient
Prospectul întocmit în limba română, în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului, este expus într-un limbaj clar şi uşor de înţeles, permiţînd consumatorilor să acţioneze corespunzător, după caz cu ajutorul profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Prospectul poate fi prezentat în mai multe limbi, cu condiţia că în toate limbile informaţiile sînt identice.
Prospectul se prezintă separat pentru fiecare formă farmaceutică şi concentraţie, după caz (dacă există mai multe forme farmaceutice ce conţin aceleaş/i principiu/ii activ/e), conform modelului european, expus în Ghidul privind caracterul lizibil, claritatea şi uşurinţa în utilizare a informaţiilor referitoare la etichetare şi a prospectului medicamentelor de uz uman, aprobat prin ordinul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi include următoarele:
1) Informaţii pentru identificarea medicamentului:
a) denumirea medicamentului, urmată de concentraţie şi forma farmaceutică şi, după caz, menţiunea dacă este destinat nou-născuţilor, copiilor sau adulţilor. Denumirea comună se include în cazul în care medicamentul conţine numai o singură substanţă activă şi în cazul în care denumirea este o denumire inventată;
b) grupa farmaco-terapeutică şi tipul de activitate farmaco-terapeutică în termeni uşor de înţeles pentru pacient;
2) Indicaţii terapeutice;
3) Enumerarea informaţiilor necesare înainte de administrarea medicamentului:
a) contraindicaţii;
b) precauţii privind administrarea produsului;
c) interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune (de exemplu: alcool, tutun, alimente) care pot influenţa acţiunea medicamentului;
d) atenţionări speciale.
Enumerarea informaţiilor stabilite la lit. a) – d) trebuie să:
(i) ia în consideraţie situaţia particulară a anumitor categorii de consumatori (copii, femei gravide sau lăuze, bătrîni, persoane cu condiţii patologice specifice);
(ii) menţioneze posibile efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje;
(iii) prevadă acei excipienţi a căror cunoaştere este necesară pentru utilizarea eficientă şi în siguranţă a medicamentului şi care sînt incluşi în Ghidul privind excipienţii care trebuie menţionaţi pe etichetă şi prospectul medicamentelor de uz uman, aprobat prin ordinul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale;
4) Instrucţiuni necesare şi uzuale pentru utilizarea corectă a medicamentului, în special:
a) doza recomandată;
b) calea de administrare şi, după caz, modul de administrare;
c) frecvenţa administrării, specificîndu-se, după caz, momentul potrivit la care medicamentul poate sau trebuie să fie administrat; şi, după caz, în funcţie de natura medicamentului:
(i) durata tratamentului, dacă aceasta trebuie limitată;
(ii) măsurile care trebuie întreprinse în cazul unei supradoze (precum evaluarea simptomelor, proceduri de urgenţă);
(iii) măsurile care trebuie întreprinse în cazul în care una sau mai multe doze nu au fost luate;
(iv) indicarea, după caz, privind riscurile întreruperii tratamentului;
(v) o recomandare specială de consultare a medicului sau farmacistului, după caz, pentru clarificări privind utilizarea medicamentului;
5) Descrierea reacţiilor adverse care se pot produce în timpul utilizării normale a medicamentului, şi, după caz, măsurile care trebuie întreprinse; pacientului i se solicită în mod expres să comunice medicului sau farmacistului orice reacţie adversă apărută, care nu este menţionată în prospect;
6) Referirea la data de expirare înscrisă pe ambalajul cu:
a) o atenţionare împotriva utilizării medicamentului după data de expirare; precauţii speciale de păstrare, după caz;
b) o atenţionare referitor la modificările care pot fi constatate de consumator în situaţia deteriorării vizibile a produsului, după caz;
c) compoziţia calitativă completă (substanţe active şi excipienţi) şi compoziţia cantitativă în substanţe active, folosindu-se denumiri comune, pentru fiecare formă de prezentare a medicamentului;
d) pentru fiecare formă de prezentare a medicamentului, forma farmaceutică şi conţinutul în masă, volum sau unităţi de concentraţie;
e) numele şi adresa deţinătorului certificatului de înregistrare şi, după caz, numele reprezentantului desemnat în Republica Moldova;
f) numele şi adresa fabricantului;
7) Data ultimii revizuiri a prospectului;
8) O atenţionare specială privind informarea Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la apariţia oricăror reacţii adverse.
141. Informaţiile privind prospectele în limba română aprobate în România se acceptă în Republica Moldova cu condiţia ca aceleaşi serii de medicamente să fie comercializate simultan în ambele ţări (producere comună pentru Republica Moldova şi România), iar modificările la RCP, prospect şi etichetare să fie prezentate în Republica Moldova după aprobare în România.
142. Prospectul: informaţii pentru consumator/pacient în limba rusă, însoțit de certificatul de traducere, va fi prezentat de către solicitant timp de 30 de zile după aprobarea prospectului în limba română de către AMDM.
[Pct.142 introdus prin OMS1041 din 15.11.21, MO285/23.11.21 art.1330; în vigoare 23.11.21]
15. Informații privind etichetarea:
1) pe ambalajul secundar al medicamentelor sau, în cazul în care nu există ambalaj secundar, pe ambalajul primar trebuie să figureze informațiile următoare:
a) denumirea medicamentului, concentraţia și forma farmaceutică și, după caz, menționarea celor cărora le este destinat (nou-născuți, copii sau adulți); în cazul în care medicamentul conține până la trei substanțe active, este inclusă denumirea comună internațională (DCI) sau, în cazul în care nu există, denumirea comună uzuală;
b) substanțele active exprimate calitativ și cantitativ pe unitate de doză sau în funcție de forma de administrare pentru un volum sau o greutate dată, utilizând denumirile lor comune;
c) forma farmaceutică și conținutul produsului exprimat în greutate, volum sau număr de doze ale medicamentului;
d) o listă a excipienților cunoscuți ca având o acțiune recunoscută sau un efect recunoscut și incluși în Ghidul privind excipienții care trebuie menționați pe ambalaj și în prospectul medicamentelor de uz uman. În cazul medicamentelor injectabile, topice sau de uz oftalmic, toți excipienții trebuie declarați;
e) calea de administrare şi, după caz, modul de administrare. Se prevede un spațiu pentru indicarea dozei prescrise;
f) un avertisment special că medicamentul trebuie păstrat astfel încât să nu fie accesibil pentru copii;
g) o atenționare specială, dacă aceasta este necesară, pentru medicament;
h) data expirării, în termeni clari (lună/an);
i) condiții de păstrare;
j) măsuri speciale de precauție legate de eliminarea medicamentelor nefolosite sau a deșeurilor derivate din medicamente, după caz, precum și o trimitere la orice sistem de colectare adecvat care se aplică;
k) numele şi adresa deţinătorului certificatului de înregistrare şi, după caz, numele reprezentantului desemnat de deținător pentru a-l reprezenta;
m) numărul seriei de fabricație;
n) în cazul medicamentelor care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală, instrucțiuni de folosire.
2) Pe ambalajele primare cu plasare în ambalaj secundar trebuie să fie înscrise cel puțin următoarele informații:
a) denumirea medicamentului conform literei a), subpunctul 1) al prezentului punct;
b) numele și/sau sigla deținătorului certificatului de înregistrare a medicamentului;
c) numărul seriei de fabricație;
d) data expirării;
3) Pe ambalajele de dimensiuni mici (până la 10 ml), trebuie să fie înscrise cel puțin următoarele informații:
a) denumirea medicamentului;
b) numele și/sau sigla deținătorului certificatului de înregistrare a medicamentului;
c) calea de administrare;
c1) conţinutul exprimat în greutate, volum sau unităţi;
d) data expirării;
e) numărul seriei de fabricație;
4) Prevederi aplicabile medicamentelor homeopate. Pe lângă menţionarea clară a cuvintelor “medicament homeopat”, eticheta şi, după caz, prospectul medicamentelor prevăzute la pct.26, Secţiunea 7, Capitolul II, din Anexa nr.1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 739 din 23 iulie 2012 prezintă exclusiv următoarele informaţii:
a) denumirea ştiinţifică a remediului sau remediilor urmată de gradul de diluţie, folosindu-se simbolurile farmacopeii. Dacă medicamentul homeopatic este compus din două sau mai multe remedii, denumirile ştiinţifice ale remediilor de pe etichetă pot fi completate cu o denumire inventată;
b) numele şi adresa deţinătorului certificatului de înregistrare, și, după caz, ale producătorului;
c) calea de administrare şi, după caz, modul de administrare;
d) data expirării, în termeni clari (lună, an);
e) forma farmaceutică;
f) conţinutul formei de prezentare pentru vânzare;
g) precauţii speciale de păstrare, după caz;
h) o atenționare specială, în cazul în care este necesară pentru medicament;
i) numărul seriei de fabricaţie;
j) o atenționare specială „Medicament homeopat fără indicații terapeutice aprobate”;
k) numărul de înregistrare (nu este obligatoriu);
l) un avertisment prin care consumatorul este sfătuit să consulte un medic în cazul în care simptomele persistă.
5) Prevederile aplicabile medicamentelor care conţin radionuclizi:
a) ambalajul secundar și recipientul medicamentelor care conțin radionuclizi trebuie să fie etichetate în conformitate cu reglementările pentru transportul în siguranță al materialelor radioactive stabilite de Agenția Internațională pentru Energia Atomică. De asemenea, etichetarea trebuie să fie conformă cu prevederile stabilite la literele b) şi c) din prezentul subpunct;
b) eticheta de pe ecranul protector trebuie să includă informaţiile menţionate la subpunctul 1 al prezentului punct. De asemenea, eticheta de pe ecranul protector trebuie să explice în detaliu codificările utilizate pe flacon şi să indice, după caz, pentru un moment şi o dată anume, cantitatea de radioactivitate pe doză sau pe flacon şi numărul de capsule sau, pentru lichide, numărul de mililitri din recipient;
c) eticheta flaconului trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
- denumirea sau codul medicamentului, inclusiv denumirea sau simbolul chimic al radionuclidului;
- numărul de identificare a seriei şi data expirării;
- simbolul internaţional pentru radioactivitate;
- numele şi adresa deţinătorului;
- cantitatea de radioactivitate în conformitate cu alineatul b) al prezentului subpunct;
d) În ambalajul produselor radiofarmaceutice, al generatorilor de radionuclizi, al truselor de radionuclizi sau al precursorilor radionuclidici este introdus un prospect detaliat cu instrucțiuni. Textul acestui prospect trebuie să fie elaborat în conformitate cu punctul 14 al prezentei anexe. De asemenea, prospectul trebuie să includă orice precauții care trebuie să fie luate de către consumator și pacient în cursul preparării și al administrării medicamentului, precum și precauții speciale pentru distrugerea ambalajelor și a conținutului neutilizat al acestuia.
151. Ambalajul secundar şi prospectul pot include simboluri sau pictograme având drept scop clarificarea anumitor informaţii menţionate la punctele 15 şi 14 din prezenta anexă precum şi alte informaţii compatibile cu rezumatul caracteristicilor produsului care sunt utile pentru pacient cu excluderea oricărui element de natură publicitară.
152. Informaţia de pe ambalajul secundar al medicamentelor se expune în limba română sau în limba română şi în altă/e limbă/limbi.
Informaţia de pe ambalajul primar se expune în limba română şi/sau în altă/e limbă/limbi.
Pentru medicamentele pentru care există o denumire comună internaţională (DCI) unică în Republica Moldova, medicamente eliberate în baza prescripţiei medicale, medicamente de uz spitalicesc, medicamente pentru terapie specială, oncologice, boli rare, terapia de substituţie, vaccinuri sau medicamente orfane etc, se acceptă prezentarea ambalajului primar şi secundar în limba/limbi de circulaţie internaţională/e şi sunt scutiţi de prevederile prezentului Regulament.
153. Denumirea medicamentului trebuie să figureze pe ambalaj şi în format Braille.
154. Informaţiile privind etichetarea în limba română aprobate în România se acceptă în Republica Moldova cu condiţia ca aceleaşi serii de medicamente să fie comercializate simultan în ambele ţări (producere comună pentru Republica Moldova şi România), iar modificările la RCP, prospect şi etichetare să fie prezentate în Republica Moldova după aprobare în România.
16. Informaţii despre experţi
1) Experţii trebuie să furnizeze rapoarte detaliate ale observaţiilor lor asupra documentelor şi informaţiilor care constituie dosarul pentru autorizare şi, în special, privind modulele 3-5 (documentaţia chimică, farmaceutică şi biologică, documentaţia nonclinică şi, respectiv, documentaţia clinică). Acestor experţi li se cere să se refere la aspectele critice legate de calitatea medicamentului şi de investigaţiile efectuate pe animale şi oameni, să scoată în evidenţă toate datele relevante pentru evaluare.
2) Aceste cerinţe trebuie satisfăcute prin furnizarea rezumatului global de calitate, a unei prezentări generale nonclinice (datele din studiile efectuate pe animale) şi a unei prezentări generale clinice, care trebuie să fie localizate în modulul 2 al dosarului pentru autorizare. O declaraţie semnată de experţi, împreuna cu informaţiile pe scurt despre nivelul lor educaţional, de instruire şi experienţa profesională, trebuie să fie prezentate în compartimentul informaţii administrative a dosarului pentru autorizare. Experţii trebuie să aibă calificare profesională sau tehnică corespunzătoare. Trebuie să fie declarată relaţia profesională a expertului cu solicitantul.
17. Cerinţe specifice pentru diferite tipuri de cereri sînt prezentate la Capitolul II al prezentelor Norme şi Protocoale.
18. Evaluarea riscurilor pentru mediu
1) Unde este cazul, cererile de autorizare trebuie să includă o prezentare a evaluării riscului pentru mediu datorită folosirii şi/sau distrugerii medicamentului şi să se facă propuneri privind recomandările corespunzătoare de etichetare. Trebuie avut în vedere riscul pentru mediu legat de eliberarea medicamentelor care conţin sau constau din organisme modificate genetic (OMG), în conformitate cu prevederile Legii privind securitatea biologică nr.755-XV din 21 decembrie 2001.
2) Informaţiile legate de riscul pentru mediu se prezintă sub forma unui apendice la compartimentul informaţii administrative pentru autorizare. Acete informaţii conţin următoarele:
a) introducere;
b) copie a eventualei (eventualelor) aprobări în scris pentru determinarea deliberată în mediu a OMG în scopuri legate de cercetare şi dezvoltare;
a) introducere;
b) copie a eventualei (eventualelor) aprobări în scris pentru diseminarea deliberată în mediu a OMG în scopuri legate de cercetare şi dezvoltare;
c) informaţii referitoare la metodele de detestare şi identificare, precum şi codul unic al OMG, plus orice informaţii suplimentare referitoare la OMG sau la produsul respectiv, relevante pentru evaluarea riscului pentru mediu;
d) un raport de evacuare a riscurilor pentru mediu (ERM);
e) luîndu-se în consideraţie informatile de mai sus şi ERM, o concluzie care propune o strategie corespunzătoare de gestionare a riscurilor, ce include, cu privire la OMG şi produsul în cauză, un plan de monitorizare după introducere pe piaţă şi identificarea tuturor informaţiilor specifice care trebuie să figureze în sumarul caracteristicilor produsului, pe eticheta şi în prospectul însoţitor;
f) măsuri corespunzătoare pentru informarea publicului;
g) se includ semnătura datată a autorului, informaţii destre pregătirea, formarea şi experienţa profesională a autorului şi o declaraţie cu privire la relaţiile autorului cu solicitantul.
Secţiunea 2.
Rezumate
19. Acest modul are ca scop rezumarea datelor chimice, farmaceutice şi biologice, a datelor nonclinice şi a datelor clinice prezentate în modulele 3-5 format DTC/CTD ale dosarului pentru autorizare şi furnizarea rapoartelor.
20. Trebuie să fie prezentate şi analizate aspectele critice. Trebuie să fie prezentate rezumatele faptice şi să fie incluse formatele tabelare. Aceste rapoarte trebuie să prezinte referinţe încrucişate la formatele tabelare sau la informaţiile conţinute în documentaţia principală prezentată în modulul 3 (documentaţie chimică, farmaceutică şi biologică), modulul 4 (documentaţie nonclinică) şi modulul 5 (documentaţie clinică).
21. Rezumatele trebuie să corespundă principiilor de bază şi cerinţelor formulate în continuare:
1) Cuprins global
a) Modulul 2 trebuie să conţină un cuprins al documentaţiei ştiinţifice prezentate în modulele 2-5 format DTC/CTD.
2) Introducere
b) Trebuie să fie prezentate informaţii privind clasa farmacologică, modul de acţiune şi utilizarea clinică propusă pentru medicamentul pentru care se solicită autorizarea.
3) Rezumatul global de calitate
a) Într-un rezumat global de calitate trebuie prezentată o recenzie a informaţiilor legate de datele chimice, farmaceutice şi biologice.
b) Trebuie evidenţiaţi parametrii şi punctele critice esenţiale privind aspectele de calitate, precum şi justificarea în cazurile în care nu sînt urmate ghidurile relevante. Acest document trebuie să urmărească domeniul de aplicare şi planul datelor detaliate corespunzătoare, prezentate în compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare.
4) Rezumatul detaliat nonclinic
a) Este necesară o examinare integrată şi critică a evaluării nonclinice a medicamentului pe animale/in vitro. Trebuie să fie incluse analiza şi justificarea strategiei de testare şi a devierii de la ghidurile relevante.
b) Cu excepţia produselor medicamentoase biologice, se include o evaluare a impurităţilor şi a produselor de degradare, alături de efectele farmacologice şi toxicologice potenţiale ale acestora.
Trebuie să fie discutate implicaţiile oricăror diferenţe în chiralitate, forma chimică şi profilul impurităţilor dintre compusul folosit în studiile nonclinice şi medicamentul care urmează să fie pus pe piaţa.
c) Pentru medicamentele biologice trebuie să fie examinată comparabilitatea materialului folosit în studiile nonclinice, studiile clinice şi medicamentul care urmează să fie pus pe piaţă.
d) Orice excipient nou trebuie să fie subiectul unei examinări de siguranţă specifice.
e) Caracteristicile medicamentului, astfel cum au fost demonstrate de studiile nonclinice, trebuie să fie definite şi trebuie să fie discutate implicaţiile concluziilor privind siguranţa produsului destinat utilizării clinice la om.
5) Rezumat detaliat clinic
a) Rezumatul detaliat clinic este menit să furnizeze o analiză critică a datelor clinice incluse în rezumatul clinic şi în modulul 5 format DTC/CTD. Trebuie să fie prezentată abordarea dezvoltării clinice a medicamentului, inclusiv conceptul studiului critic, deciziile referitoare la studii şi realizarea acestora din urmă.
b) Trebuie să fie furnizată o scurtă prezentare a concluziilor clinice, incluzînd limitările importante, precum şi o evaluare a beneficiilor şi riscurilor bazată pe concluziile studiilor clinice. Se cere o interpretare a modului în care concluziile privind eficacitatea şi siguranţa susţin doza propusă şi indicaţiile-ţintă, precum şi o evaluare a felului în care rezumatul caracteristicilor produsului şi alte abordări vor optimiza beneficiile şi vor asigura managementul riscului.
c) Trebuie să fie explicate problemele de eficacitate şi siguranţă întîmpinate în dezvoltare şi problemele nerezolvate.
6) Rezumatul nonclinic
a) Rezultatele studiilor farmacologice, farmacocinetice şi toxicologice realizate pe animale/in vitro trebuie să fie prezentate ca rezumate scrise faptice şi tabelare, care trebuie să fie prezentate în ordinea indicată în anexa nr.2 a Regulamentului cu privire la autorizarea medicamentelor, conţinutul dosarului de autorizare în format DTC/CTD.
7) Rezumatul clinic
Trebuie să fie prezentat rezumatul faptic, detaliat, al informaţiilor clinice privind medicamentul care au fost incluse în modulul 5 format DTC/CTD. Acesta trebuie să includă rezultatele tuturor studiilor biofarmaceutice, ale studiilor de farmacologie clinică şi ale studiilor clinice de eficacitate şi siguranţă. Se cere un sinopsis al studiilor individuale.
Informaţiile clinice în rezumat vor fi prezentate în ordinea indicată în anexa nr.2 a Regulamentului cu privire la autorizarea medicamentelor, conţinutul dosarului de autorizare în format DTC/CTD.
Secţiunea 3.
Informaţii chimice, farmaceutice şi biologice pentru produsele medicamentoase care conţin substanţe chimice şi/sau biologice active
22. Cuprins: principiile şi cerinţele de bază
1) Datele chimice, farmaceutice şi biologice furnizate trebuie să includă, pentru substanţa(le) activă(e) şi pentru produsul finit, toate informaţiile relevante cu privire la: dezvoltarea, procesul de fabricaţie, caracterizarea şi proprietăţile, cerinţele şi operaţiile controlului de calitate, stabilitatea, precum şi o descriere a prezentării şi compoziţiei produsului medicamentos finit.
2) Trebuie să fie prezentate două seturi principale de informaţii: informaţii referitoare la substanţa(le) activă(e), şi respectiv la produsul medicamentos finit.
3) Prezentul modul va furniza în plus informaţii detaliate privind materiile prime şi de start folosite în timpul operaţiilor de fabricaţie a substanţei(lor) active şi la excipienţii încorporaţi în formularea produsului medicamentos finit.
4) Toate procedurile folosite pentru fabricaţia şi controlul substanţei/substanţelor active şi medicamentului finit trebuie să fie descrise cu suficiente detalii pentru a da posibilitatea repetării lor în testele de control, realizate la cererea Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. Toate procedurile de testare trebuie să corespundă nivelului progresului ştiinţific al momentului şi trebuie să fie validate. Trebuie prezentate rezultatele studiilor de validare, în cazul procedurilor de testare incluse în Farmacopeea Europeană, această descriere trebuie să fie înlocuită de referinţe detaliate adecvate pentru monografia/(le) şi capitolul(le) general(le).
5) Monografiile Farmacopeei Europene trebuie să fie aplicabile tuturor substanţelor, formelor şi preparatelor farmaceutice care rezultă din acestea, în cazul cînd acestea nu sînt incluse în ediţia curentă a Farmacopeei Europene se aplică prevederele ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 113 din 17.02.2011 “Cu privire la aprobarea Farmacopeelor de referinţă în Republica Moldova”.
6) Cu toate acestea, în cazul în care o materie din Farmacopeea Europeană a fost preparată printr-o metodă care ar putea să lase impurităţi ce nu sînt controlate în monografia farmacopeei, trebuie să se declare impurităţile respective şi limitele maxime admise ale acestora şi să se descrie o metodă corespunzătoare de analiză. În cazurile în care o specificaţie dintr-o monografie din Farmacopeea Europeană ar putea să fie insuficientă pentru asigurarea calităţii substanţei, Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va cere solicitantului mai multe specificaţii corespunzătoare. Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale informează autorităţile care răspund de farmacopeea în cauză. Solicitantul prezintă autorităţilor acelei farmacopei detalii privind presupusa insuficienţă şi specificaţiile suplimentare aplicate.
7) Pentru metodele analitice incluse în Farmacopeea Europeană, descrierea menţionată se poate înlocui printr-o trimitere detaliată la monografie(ii) şi la capitolul(ele) general(e).
8) În cazul în care materiile prime şi de start, substanţa(le) activă(e) sau excipientul(ţii) nu sînt descrişi în Farmacopeea Europeană, solicitantul prezintă o copie a monografiei însoţită de validarea metodelor analitice cuprinse în monografie.
9) Cînd substanţa activă şi/sau materia/materiile primă/prime şi de start sau excipientul/excipienţii este/sînt subiectul unei monografii a Farmacopeei Europene, solicitantul poate să depună o cerere pentru un certificat de conformitate care, atunci cînd este acordat de către Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor [European Directorate for the Quality of Medicines (EDQM)], trebuie să fie prezentat în secţiunea relevantă a prezentului modul. Certificatele de conformitate cu o monografie a Farmacopeei Europene pot înlocui datele relevante ale secţiunilor corespunzătoare descrise în prezentul modul. Fabricantul trebuie să-i dea solicitantului asigurarea scrisă, că procesul de fabricaţie nu a fost modificat de la acordarea certificatului de conformitate de către EDQM.
10) Pentru o substanţă activă bine definită, producătorul substanţei active sau solicitantul poate prezenta:
a) descrierea detaliată a metodei de fabricaţie;
b) controlul calităţii pe parcursul procesului de fabricaţie şi
c) validarea procesului într-un document separat, transmis direct Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale de către fabricantul substanţei active, sub forma Dosarului standard al substanţei active [Active Substance Master File (ASMF)].
11) Totuşi, în acest caz, producătorul trebuie să furnizeze solicitantului toate datele care pot fi necesare mai tîrziu pentru a-şi asuma responsabilitatea în legătură cu medicamentul respectiv. Producătorul trebuie să confirme în scris solicitantului faptul că el se angajează să asigure reproductibilitatea de la serie la serie şi să nu modifice procesul de fabricaţie sau specificaţiile fără să-l informeze pe solicitant. Documentele şi informaţiile pentru susţinerea cererii în cazul unei astfel de schimbări trebuie să fie furnizate Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; aceste documente şi informaţii vor fi furnizate, de asemenea, şi solicitantului, atunci cînd ele privesc partea deschisă a Dosarului standard al substanţei active.
12) Măsuri specifice privind prevenirea transmiterii encefalopatiilor spongiforme animale (materiale provenite de la rumegătoare): la fiecare etapă a procesului de fabricaţie solicitantul trebuie să demonstreze conformitatea materialelor folosite cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea regulilor de control şi supraveghere a unor encefalopatii spongiforme transmisibile (Hotărîrea Guvernului nr. 1081 din 22.09.2008). Demonstrarea conformităţii cu norma menţionată poate fi făcută fie, de preferinţă, prin prezentarea unui certificat de conformitate cu monografia relevantă a Farmacopeei Europene, care a fost acordat de către EDQM, fie prin prezentarea de date ştiinţifice care să demonstreze această conformitate.
13) Pentru agenţii adventiţiali trebuie prezentate informaţii care să evalueze riscul cu privire la potenţiala contaminare cu agenţi adventiţiali, fie ca ei sînt nonvirali sau virali, astfel cum este prevăzut în ghidurile relevante, precum şi în monografiile şi capitolele generale relevante ale Farmacopeei Europene.
14) Orice aparat special şi orice echipament care poate fi folosit în oricare etapă a procesului de fabricaţie şi în operaţiunile de control al medicamentului trebuie să fie descrise cu detaliile adecvate.
15) După caz şi atunci cînd este necesar, se furnizează un marcaj impus de legislaţia naţională referitoare la dispozitivele medicale.
23. Substanţa(ele) activă(e)
(Informaţii generale şi informaţii privind materiile prime şi de start):
1) Trebuie prezentate informaţii privind nomenclatura substanţei active, inclusiv denumirea comună internaţională (DCI-ul), denumirea din Farmacopeea Europeană, dacă este relevantă, şi denumirea chimică.
a) Trebuie să fie prezentate formula structurală, inclusiv stereochimia relativă şi absolută, formula moleculară şi masa moleculară relativă. Pentru medicamentele obţinute prin biotehnologie, dacă este cazul, trebuie prezentată schematic secvenţa aminoacizilor şi masa moleculară relativă.
Pentru medicamentele biologice trebuie prezentată o listă cu proprietăţile fizico-chimice şi alte proprietăţi relevante ale substanţei active, inclusiv activitatea biologică.
2) În înţelesul prezentelor norme şi protocoale, prin materii de start se înţelege toate materiile din care este fabricată sau extrasă substanţa activă.
a) Pentru medicamentele biologice, prin materii de start se înţelege orice substanţă de origine biologică, cum sînt microorganismele, organele şi ţesuturile de origine animală sau vegetală, celule sau fluide (inclusiv sînge sau plasmă) de origine umană ori animală, construcţii celulare de biotehnologie (substraturi celulare, fie că sînt recombinante sau nu, inclusiv celule primare).
Un medicament biologic este un produs a cărui substanţă activă este o substanţa biologică. O substanţă biologică este o substanţă care este produsă sau extrasă dintr-o sursă biologică şi care necesită pentru caracterizarea ei şi pentru determinarea calităţii ei o combinaţie de teste fizico-chimice şi biologice, împreună cu procesul de fabricaţie şi controlul acestuia. Sînt considerate medicamente biologice următoarele: medicamentele imunologice şi medicamentele derivate din sînge uman şi plasma umană, aşa cum sînt definite în Capitolul I, Secţiunea 2 din Regulamentul cu privire la autorizarea medicamentelor; medicamente realizate cu ajutorul unuia dintre următoarele procedee biotehnologice: — tehnologia ADN-ului recombinant;— expresia controlată a codificării genelor pentru proteine biologic active în procariote şi eucariote inclusiv celule transformate de mamifere; — metode pe bază de hibridoame şi anticorpi monoclonali; medicamentele pentru terapie avansată, astfel cum sînt definite în capitolul IV din prezentele norme şi protocoale.
Orice alte substanţe folosite pentru fabricaţia sau extracţia substanţei(lor) active, dar de la care substanţa activă nu derivă direct, cum sînt reactivii, mediile de cultură, serul fetal de viţel, aditivii şi tampoanele implicate în cromatografie etc., sînt cunoscute ca materii prime.
24. Procesul de fabricaţie a substanţei(lor) active:
1) Descrierea procesului de fabricaţie a substanţei(lor) active reprezintă angajamentul solicitantului pentru fabricarea substanţei active. Pentru a descrie într-un mod adecvat procesul de fabricaţie şi controlul procesului, trebuie furnizate informaţiile corespunzătoare stabilite în ghidurile publicate de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale /EMEA.
2) Trebuie enumerate toate materialele necesare pentru fabricarea substanţei(lor) active, identificîndu-se unde se foloseşte fiecare material în proces. Trebuie prezentate informaţii privind calitatea şi controlul acestor materiale. Trebuie prezentate informaţii care să demonstreze că materialele satisfac standardele corespunzătoare pentru utilizarea cărora le este destinată.
a) Materiile prime trebuie să fie enumerate, iar calitatea şi controlul acestora trebuie să fie susţinute prin documente.
b) Trebuie să fie furnizate numele, adresa şi responsabilitatea fiecărui fabricant, inclusiv ale contractorilor, şi adresa fiecărui loc de fabricaţie propus sau spaţiu implicat în fabricare şi testare.
3) Pentru medicamentele biologice trebuie să se aplice următoarele standarde suplimentare:
a) Trebuie descrise şi documentate originea şi istoria materiilor de start.
b) Referitor la măsurile specifice de prevenire a transmiterii encefalopatiilor spongiforme animale, solicitantul trebuie să demonstreze că substanţa activă este conformă cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea regulilor de control şi supraveghere ale unor encefalopatii spongiforme transmisibile.
c) Cînd se folosesc bănci de celule, trebuie să se demonstreze că la nivelul de pasaj pentru fabricaţie şi după aceasta, caracteristicile celulelor au rămas neschimbate.
d) Materialele de sămînţă, băncile de celule, amestecurile de ser sau de plasmă şi alte materiale de origine biologică şi, oricînd este posibil, materialele din care ele sînt derivate trebuie să fie testate pentru agenţi adventiţiali.
e) Dacă prezenţa agenţilor adventiţiali, potenţial patogeni este inevitabilă, materialul respectiv trebuie să fie folosit numai cînd procesarea ulterioară asigură eliminarea şi/sau inactivarea lor şi aceasta trebuie să fie validată.
f) Oricînd este posibil, producţia vaccinului trebuie să se bazeze pe un sistem lot de sămînţa şi pe bănci de celule stabilizate. Pentru vaccinuri virale şi bacteriene, caracteristicile agentului infecţios trebuie să fie demonstrate pe sămînţă, în plus, pentru vaccinurile vii, stabilitatea caracteristicilor de atenuare trebuie să fie demonstrata pe sămînţă; dacă această dovadă nu este suficientă. Caracteristicile de atenuare trebuie să fie demonstrate şi în etapa de fabricaţie.
g) Pentru medicamentele derivate din sînge sau plasmă umană, originea, criteriile şi procedurile pentru colectarea, transportul şi păstrarea materialului de start trebuie să fie descrise şi documentate în acord cu prevederile formulate în Capitolul III din prezentele norme şi protocoale.
h) Trebuie să fie descrise instalaţiile şi echipamentul de fabricaţie.
4) Testele şi criteriile de acceptabilitate folosite la fiecare etapă critică, informaţiile privind calitatea şi controlul produşilor intermediari şi studiile de validare şi/sau de evaluare a procesului trebuie să fie prezentate în mod adecvat.
5) dacă prezenţa agenţilor adventiţiali potenţial patogeni este inevitabilă, materialul respectiv trebuie să fie folosit numai cînd procesarea ulterioară asigură eliminarea şi/sau inactivarea lor şi aceasta trebuie să fie validată în secţiunea care tratează evaluarea siguranţei virale.
6) Trebuie prezentate o descriere şi un comentariu asupra schimbărilor semnificative aduse procesului de fabricaţie în timpul dezvoltării şi/sau asupra locului de fabricaţie a substanţei active.
25. Caracterizarea substanţei(lor) active
1) Trebuie să fie prezentate datele care evidenţiază structura şi alte caracteristici ale substanţei(lor) active.
2) Trebuie să fie prezentate confirmări ale structurii substanţei(lor) active bazate pe orice metode fizico-chimice şi/sau imuno-chimice şi/sau biologice, precum şi informaţii privind impurităţile.
26. Controlul substanţei(lor) active
1) Trebuie să fie prezentate informaţii detaliate privind specificaţiile folosite în controlul de rutină al substanţei(lor) active, justificarea alegerii acestor specificaţii, metodele de analiză şi validarea lor.
2) Trebuie să fie prezentate rezultatele controlului efectuat pe serii individuale fabricate în timpul dezvoltării.
27. Standarde şi materiale de referinţă
1) Trebuie să fie descrise în detaliu standardele şi preparatele de referinţă. Unde este relevant, trebuie să se folosească materialul chimic şi biologic de referinţă al Farmacopeei Europene.
28. Recipientul şi sistemul de închidere al substanţei active
1) Trebuie să fie prezentată o descriere a recipientului şi a sistemului/sistemelor de închidere, precum şi specificaţiile acestora.
29. Stabilitatea substanţei(lor) active
1) Trebuie să fie prezentate în rezumat tipurile de studii efectuate, protocoalele folosite şi rezultatele acestor studii.
2) Trebuie să fie prezentate într-un format adecvat rezultatele detaliate ale studiilor de stabilitate, incluzînd infor- maţii privind procedurile analitice folosite pentru generarea datelor şi validarea acestor proceduri.
3) După autorizare, trebuie să fie prezentate protocolul privind stabilitatea postautorizare şi angajamentul privind stabilitatea.
30. Produsul medicamentos finit. Descrierea şi compoziţia produsului medicamentos finit:
1) Trebuie să fie prezentate o descriere a medicamentului finit şi a compoziţiei acestuia.
2) Informaţiile trebuie să includă descrierea formei farmaceutice şi compoziţia cu toţi constituenţii medicamentului finit, cantitatea acestora pe unitatea dozată, funcţia constituenţilor:
a) substanţa(le) activă(e);
b) constituenţii excipientului/excipienţilor, indiferent de natura lor sau de cantitatea folosită, inclusiv coloranţi, conservanţi, adjuvanţi, stabilizanţi, agenţi de îngroşare, emulgatori, aromatizanti şi corectori de gust etc.;
c) constituenţii destinaţi a fi ingeraţi sau administraţi pacientului pe altă cale, care acoperă medicamentul la exterior (capsule tari, capsule moi, capsule rectale, comprimate acoperite, comprimate filmate etc.);
d) aceste informaţii trebuie să fie suplimentate cu orice date relevante privind tipul de recipient şi, unde este cazul, modul de închidere, împreuna cu detalii ale dispozitivelor cu care va fi folosit sau administrat medicamentul şi care vor fi furnizate împreună cu medicamentul.
3) În descrierea constituenţilor medicamentului trebuie să fie folosită “terminologia uzuală”:
a) în privinţa substanţelor care figurează în Farmacopeea Europeană sau, conform Farmacopeelor de referinţă aprobate în Republica Moldova, titlul principal al monografiei în cauză, cu trimitere la farmacopeea respectivă;
b) în privinţa altor substanţe, denumirea comună internaţională (DCI) recomandată de Organizaţia Mondiala a Sănătaţii (OMS) sau, dacă aceasta nu există, desemnarea ştiinţifică exactă; substanţele care nu au DCI sau o desemnare ştiinţifică exactă, trebuie să fie descrise printr-o declaraţie despre modul în care, şi din ce au fost preparate, suplimentată, unde este cazul, cu orice detalii relevante;
c) în privinţa coloranţilor, desemnarea lor prin codul “E” stabilit pentru aceştia în directive europene, transpuse în Republica Moldova prin hotărîrea medicului-şef sanitar de stat nr. 05a-00 din 17.12.2001 “Cu privire la aprobarea şi implementarea “Regulilor şi a normelor sanitare privind aditivii alimentari”.”
4) În scopul redării „compoziţiei cantitative” a substanţei(lor) active din medicamentul finit, este necesar, în funcţie de forma farmaceutică respectivă, să se specifice masa sau numărul de unităţi de activitate biologică, fie pe unitatea de doză, fie pe unitatea de masă ori de volum a fiecărei substanţe active.
5) Substanţele active prezente sub formă de compuşi sau derivaţi trebuie să fie desemnate cantitativ prin masa lor totală şi, dacă este necesar sau relevant, prin masa entităţii ori entităţilor active ale moleculei.
6) Pentru medicamentele ce conţin o substanţă activă care face pentru prima dată obiectul unei cereri de autorizare în Republica Moldova, declararea cantitativă a unei substanţe active, care este o sare sau un hidrat, trebuie să fie exprimată sistematic în termenii masei entităţii sau entităţilor active din moleculă. Toate medicamentele autorizate ulterior în Republica Moldova trebuie să conţină compoziţia lor declarată în acelaşi fel pentru aceeaşi substanţă activă.
7) Pentru substanţele care nu pot fi definite molecular trebuie folosite unităţile de activitate biologică. Cînd o unitate internaţională de activitate biologică a fost definită de OMS, aceasta este cea care trebuie folosită. Cînd nu a fost definită nici o unitate internaţională, unităţile de activitate biologică trebuie exprimate în aşa fel încît să furnizeze informaţii lipsite de ambiguitate asupra activităţii substanţelor prin folosirea, unde este cazul, a unităţilor Farmacopeei Europene.
31. Dezvoltarea farmaceutică
1) Acest capitol trebuie dedicat informaţiilor privind studiile de dezvoltare conduse pentru a stabili ca o anumită formă farmaceutică, formulare, un anumit proces de fabricaţie, recipient şi sistem de închidere, anumite atribute microbiologice şi instrucţiuni de folosire sînt adecvate scopului pentru care sînt destinate, care este specificat în dosarul pentru autorizare.
2) Studiile descrise în prezentul capitol sînt distincte de testele de control de rutină efectuate conform specificaţiilor. Parametrii critici ai formulării şi atributele procesului care pot influenţa reproductibilitatea seriei, performantele medicamentului şi calitatea medicamentului trebuie să fie identificaţi şi descrişi. Datele suplimentare de susţinere, cînd este cazul, trebuie să se refere la capitolele relevante din compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare (rapoartele studiului nonclinic) şi din modulul 5 (rapoartele studiului clinic) ale dosarului pentru autorizare:
a) Compatibilitatea substanţei active cu excipienţii, precum şi caracteristicile fizico-chimice-cheie ale substanţei active, care pot influenţa realizarea produsului finit sau compatibilitatea diferitelor substanţe active una cu alta, în cazul produselor în combinaţie, trebuie susţinute cu documente.
b) Alegerea excipienţilor, în special în legătură cu funcţiile respective ale acestora, şi concentraţia lor trebuie susţinute cu documente.
c) Trebuie să fie furnizată o descriere a dezvoltării produsului finit, luîndu-se în considerare calea de administrare şi utilizarea propusă.
d) Orice supradozare în formulare/formulări trebuie să fie justificată.
e) În ceea ce priveşte proprietăţile fizico-chimice şi biologice, orice parametru relevant pentru performanţa produsului finit trebuie să fie prezentat şi susţinut cu documente.
f) Selectarea şi optimizarea procesului de fabricaţie, precum şi diferenţele dintre procesul/procesele de fabricaţie folosit/folosite pentru a produce seriile clinice esenţiale şi procesul folosit pentru fabricaţia medicamentului finit trebuie să fie prezentate.
g) Caracterul adecvat al recipientului şi sistemului de închidere folosit pentru păstrare, transport şi utilizare a produsului finit trebuie să fie susţinut cu documente. Trebuie luată în considerare o posibilă interacţiune între medicament şi recipient.
h) Atributele microbiologice ale formei farmaceutice referitoare la produsele nesterile şi sterile trebuie să fie în acord şi trebuie să fie susţinute cu documente conform prevederilor Farmacopeei Europene.
i) Pentru a furniza informaţii adecvate şi de susţinere în vederea etichetării, compatibilitatea produsului finit cu solventul/solvenţii de reconstituire sau cu dispozitivele de dozare trebuie să fie susţinută cu documente.
32. Procesul de fabricaţie a produsului finit
1) Descrierea metodei de fabricaţie care însoţeşte cererea pentru autorizare trebuie să fie prezentată în aşa fel încît să prezinte un sinopsis adecvat al naturii operaţiilor folosite.
2) În acest scop, descrierea metodei de fabricaţie trebuie să includă cel puţin:
a) menţionarea diferitelor etape de fabricaţie, incluzînd controalele de proces şi criteriile corespunzătoare de acceptabilitate, astfel încît să se poată face o evaluare dacă procesele folosite în fabricarea formei farmaceutice ar putea produce o schimbare nefavorabilă a constituenţilor;
b) în cazul fabricaţiei continue, detalii complete privind precauţiile luate pentru a asigura omogenitatea produsului finit;
c) studii experimentale pentru validarea procesului de fabricaţie, unde se foloseşte o metodă nonstandard de fabricaţie sau unde acesta este esenţial pentru produs;
d) pentru medicamentele sterile, detalii ale proceselor de sterilizare şi/sau procedurile aseptice folosite;
e) o formulă detaliată a seriei.
3) Trebuie să fie prezentate numele, adresa şi responsabilitatea fiecărui fabricant, incluzînd contractorii, şi fiecare loc de fabricaţie propus sau instalaţie folosită la fabricaţie şi testare.
4) Trebuie să fie incluse informaţii referitoare la testele de control al produsului, care pot fi efectuate într-o etapă intermediară a procesului de fabricaţie, în vederea asigurării consistenţei procesului de fabricaţie.
a) Aceste teste sînt esenţiale pentru verificarea conformităţii medicamentului cu formula, atunci cînd, în mod excepţional, un solicitant propune o metodă analitică pentru testarea produsului finit, care nu include dozarea tuturor substanţelor active (sau a tuturor excipienţilor supuşi aceloraşi exigente ca şi substanţele active).
b) La fel se procedează atunci, cînd controlul de calitate al produsului finit depinde de testele de control din timpul procesului, în special dacă medicamentul este în esenţă definit de metoda lui de preparare.
5) Trebuie să fie prezentate descrierea, documentaţia şi rezultatele studiilor de validare pentru etapele critice sau pentru dozările critice folosite în procesul de fabricaţie.
33. Controlul excipienţilor:
1) Toate materialele necesare în scopul fabricaţiei excipientului/excipienţilor trebuie să fie listate, identificîndu-se unde se foloseşte fiecare material în proces. Trebuie să fie prezentate informaţii privind calitatea şi controlul acestor materiale, precum şi informaţii care să demonstreze că materialele întrunesc standardele adecvate scopului pentru care sînt destinate.
a) Coloranţii îndeplinesc, în toate cazurile, cerinţele indicate în directive europene, transpuse în Republica Moldova prin hotărîrea medicului-şef sanitar de stat nr. 05a-00 din 17.12.2001 “Cu privire la aprobarea şi implementarea “Regulilor şi a normelor sanitare privind aditivii alimentari”.
2) Pentru fiecare excipient, specificaţiile şi justificările lor trebuie să fie detaliate. Procedurile analitice trebuie să fie descrise şi validate corespunzător.
3) Trebuie să fie acordată o atenţie specială excipienţilor de origine animală sau umană.
a) Referitor la masurile specifice pentru prevenirea transmiterii encefalopatiilor spongiforme animale, solicitantul trebuie să demonstreze, de asemenea, pentru excipienţi că medicamentul este fabricat în acord cu Norma sanitar-veterinară privind stabilirea regulilor de control şi supraveghere ale unor encefalopatii spongiforme transmisibile.
b) Demonstrarea conformităţii cu ghidul menţionat mai sus poate fi făcută prin depunerea fie, preferabil, a unui certificat de conformitate cu monografia relevantă pentru encefalopatiile spongiforme animale transmisibile din Farmacopeea Europeană, fie prin prezentarea de date ştiinţifice care să demonstreze această conformitate.
4) Excipienţi noi:
a) Pentru excipientul sau excipienţii folosiţi prima dată într-un medicament sau pentru o cale nouă de administrare, detalii complete ale fabricaţiei, caracterizării şi controalelor cu referire la susţinerea datelor de siguranţă, atît nonclinice, cît şi clinice, trebuie să fie prezentate în acord cu formatul descris anterior pentru substanţa activă.
b) Trebuie să fie prezentat un document conţinînd informaţii chimice, farmaceutice şi biologice detaliate. Aceste informaţii trebuie să fie prezentate într-un format care să respecte aceeaşi ordine ca în capitolul dedicat substanţei(lor) active din compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare.
c) Informaţiile privind excipientul sau excipienţii noi trebuie să fie prezentate într-un document de sine stătător, urmărindu-se formatul descris în paragrafele anterioare. În cazul în care solicitantul diferă de fabricantul noului excipient, respectivul document de sine stătător trebuie să fie pus la dispoziţie solicitantului pentru a fi depus la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.
d) Informaţii suplimentare privind studiile de toxicitate cu noul excipient trebuie să fie prezentate în compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare.
e) Studiile clinice trebuie să fie prezentate în modulul 5.
34. Controlul produsului medicamentos finit
1) Pentru controlul medicamentului finit, o serie a medicamentului este o entitate care cuprinde toate unităţile unei forme farmaceutice, care sînt fabricate din aceeaşi cantitate iniţială de material şi care au suferit aceleaşi serii de operaţii de fabricaţie şi/sau sterilizare, sau, în cazul unui proces de fabricaţie continuu, toate unităţile fabricate într-o perioadă de timp dată.
2) Dacă nu există o justificare adecvată, deviaţia maximă acceptabilă în conţinutul substanţei active din produsul finit nu trebuie să depăşească ± 5% la data fabricaţiei.
3) Trebuie să fie prezentate informaţii detaliate privind specificaţiile (la eliberare şi pe perioada de valabilitate), justificarea alegerii lor, metodele de analiză şi validarea lor.
35. Standarde sau materiale de referinţă
Preparatele şi standardele de referinţă folosite pentru testarea medicamentului finit trebuie să fie identificate şi descrise în detaliu, dacă nu au fost furnizate anterior în secţiunea referitoare la substanţa activă.
36. Recipientul şi sistemul de închidere ale produsului medicamentos finit:
1) Trebuie să fie prezentată o descriere a recipientului/recipientelor şi sistemului/sistemelor de închidere, incluzînd identitatea fiecărui material de ambalaj primar şi specificaţiile sale.
2) Specificaţiile trebuie să includă descrierea şi identificarea. După caz, trebuie incluse metodele care nu corespund unei farmacopei (cu validarea).
3) Pentru materialele nefuncţionale de ambalare exterioară trebuie furnizată doar o scurtă descriere. Pentru materialele funcţionale de ambalare exterioară trebuie furnizate informaţii suplimentare.
37. Stabilitatea produsului medicamentos finit:
1) Trebuie să fie prezentate în rezumat tipurile de studii efectuate, protocoalele folosite şi rezultatele studiilor.
2) Trebuie să fie prezentate într-un format corespunzător rezultatele detaliate ale studiilor de stabilitate, incluzînd informaţii privind procedurile analitice folosite pentru generarea datelor şi validarea acestor proceduri; în cazul vaccinurilor, trebuie să fie prezentate (unde este cazul) informaţii privind stabilitatea cumulativă.
3) Trebuie să fie furnizate protocolul de stabilitate post-autorizare şi angajamentul privind stabilitatea.
Secţiunea 4.
Rapoartele nonclinice
38. Cuprins: Principii de baza şi cerinţe:
1) Testele farmacologice şi toxicologice trebuie să prezinte:
a) toxicitatea potenţială a produsului şi orice efecte toxice periculoase sau nedorite, care pot apărea în condiţiile propuse de utilizare la om; acestea trebuie să fie evaluate în relaţie cu condiţia patologică implicată;
b) proprietăţile farmacologice ale produsului atît în relaţie calitativă, cît şi cantitativă cu utilizarea propusă la om. Toate rezultatele trebuie să fie credibile şi de aplicabilitate generală. Oricînd este cazul, trebuie să fie folosite proceduri matematice şi statistice în proiectarea metodelor experimentale şi în evaluarea rezultatelor.
2) În plus, este necesar ca specialiştilor clinicieni să li se dea informaţii despre potenţialul terapeutic şi toxicologic al produsului.
3) Pentru medicamentele biologice, cum sînt medicamentele imunologice şi medicamentele derivate din plasmă sau sînge uman, cerinţele prezentului modul pot să fie adaptate pentru produse individuale; de aceea, programul de testare realizat trebuie să fie justificat de solicitant.
4) În stabilirea programului de testare, trebuie să fie luate în considerare următoarele:
a) toate testele care necesită administrarea repetată a produsului trebuie să fie concepute pentru a lua în considerare posibila inducţie de anticorpi şi posibila interferenţă cu aceştia;
b) trebuie să fie luată în considerare examinarea funcţiei de reproducere, a toxicităţii embriofetale şi perinatale, a potenţialului mutagenic şi carcinogenic. Cînd sînt incriminaţi alţi constituenţi decît substanţele active, validarea eliminării lor poate înlocui studiul.
5) În cazul unui excipient folosit pentru prima dată în domeniul farmaceutic trebuie să fie investigate toxicologia şi farmacocinetica acestuia.
6) Unde există o posibilitate de degradare semnificativă în timpul păstrării unui medicament, trebuie să fie luată în considerare toxicologia produşilor de degradare.
39. Farmacologie
1) Studiul de farmacologie trebuie să urmeze două direcţii de abordare:
a) în primul rînd, acţiunile privind utilizarea terapeutică propusă trebuie să fie investigate şi descrise în mod adecvat. Unde este posibil, trebuie să fie folosite dozările recunoscute şi validate, atît in vivo cît şi in vitro. Tehnicile experimentale noi trebuie să fie descrise cu astfel de detalii încît să permită reproducerea lor. Rezultatele trebuie să fie exprimate în termeni cantitativi, utilizîndu-se de exemplu curbe doza-efect, curbe timp-efect etc. Oricînd este posibil, trebuie să fie efectuate comparaţii cu datele referitoare la substanţa sau substanţele cu acţiune terapeutica similara;
b) în al doilea rînd, solicitantul trebuie să investigheze potenţialele efecte farmacodinamice nedorite ale substanţei asupra funcţiilor fiziologice. Aceste investigaţii trebuie să fie realizate la expuneri în domeniul terapeutic şi peste acesta. Tehnicile experimentale, dacă nu sînt proceduri standard, trebuie să fie descrise cu astfel de detalii încît să permită reproducerea lor şi investigatorul trebuie să le stabilească validitatea. Orice modificare suspectată a răspunsurilor rezultate din administrarea repetată a substanţei trebuie să fie investigată.
2) Pentru interacţiunea farmacodinamică a medicamentului pot fi sugerate teste privind asocierea substanţelor active, avîndu-se în vedere fie premisele farmacologice, fie indicaţiile efectului terapeutic. În primul caz, studiul farmacodinamic trebuie să demonstreze acele interacţiuni care ar putea face asocierea valoroasă în utilizarea terapeutică. În al doilea caz, cînd justificarea ştiinţifică pentru asociere este căutată prin experiment terapeutic, investigarea trebuie să determine dacă efectele aşteptate de la asociere pot fi demonstrate la animale şi trebuie să fie investigată cel puţin importanţa oricăror efecte colaterale.
40. Farmacocinetica
1) Farmacocinetica reprezintă studiul evoluţiei substanţei active şi a metaboliţilor ei în organism şi acoperă studiul absorbţiei, distribuţiei, metabolismului (biotransformării) şi al excreţiei acestor substanţe.
2) Studiul acestor faze diferite poate fi efectuat, în principal, prin metode fizice, chimice sau biologice, precum şi prin observarea activităţii farmacodinamice reale a substanţei însuşi.
3) Informaţii cu privire la distribuţie şi eliminare sînt necesare în toate cazurile în care astfel de date sînt indispensabile pentru a determina dozajul la om şi în cazul substanţelor chimioterapice (antibiotice etc.) şi al substanţelor a căror utilizare depinde de efectele lor nonfarmacodinamice (de exemplu, numeroşi agenţi de diagnostic etc.).
4) Pot fi, de asemenea, realizate studii in vitro, cu avantajul folosirii materialului uman pentru comparaţie cu materialul animal (de exemplu, legare de proteine, metabolism, interacţiune medicament-medicament).
5) Este necesară investigaţia farmacocinetică a tuturor substanţelor active. În cazul combinaţiilor noi de substanţe cunoscute, care au fost investigate în acord cu prevederile prezentelor norme şi protocoale, studiile farmacocinetice pot să nu fie cerute, dacă testele de toxicitate şi experimentările terapeutice justifică omiterea acestora.
6) Programul farmacocinetic trebuie să fie conceput astfel încît să permită compararea şi extrapolarea dintre animal şi om.
41. Toxicologie
1) Toxicitatea după doză unică:
a) Testul de toxicitate după doză unică se referă la studiul calitativ şi cantitativ al reacţiilor toxice care pot rezulta dintr-o singură administrare a substanţei sau substanţelor active conţinute în medicament, în proporţiile şi în starea fizico-chimică în care este/sînt efectiv prezentă/prezente în produsul respectiv.
b) Testul de toxicitate după doza unică trebuie să fie realizat în acord cu ghidurile relevante publicate de EMEA.
2) Toxicitatea după doze repetate:
a) Testele de toxicitate după doze repetate sînt concepute pentru a pune în evidentă orice modificări fiziologice şi/sau anatomopatologice induse de administrarea repetată a unei substanţe active sau a unei combinaţii de substanţe active care se examinează şi pentru a determina modul în care aceste modificări sînt legate de dozaj.
b) În general este recomandabil să se efectueze două teste: unul pe termen scurt, cu o durată de două pînă la patru săptămîni şi celalalt pe termen lung. Durata celui din urmă depinde de condiţiile administrării clinice. Scopul său este descrierea potenţialelor efecte adverse cărora trebuie să li se acorde atenţie în studiile clinice. Durata este definită în ghidurile relevante publicate de EMEA.
3) Genotoxicitatea:
a) Obiectivele studiului privind potenţialul mutagenic şi clastogenic sînt punerea în evidenţă a modificărilor pe care le poate cauza o substanţă în materialul genetic al indivizilor sau al celulelor. Substanţele mutagene pot prezenta un risc pentru sănătate, întrucît expunerea la o substanţă mutagenă prezintă riscul inducerii mutaţiei în celulele de reproducere, cu posibilitatea de dereglări ereditare şi cu riscul mutaţiilor somatice, incluzîndu-le pe cele care conduc la cancer. Aceste studii sînt obligatorii pentru orice substanţă nouă.
4) Potenţialul carcinogenic. În mod normal trebuie să fie solicitate teste care să evidenţieze efectele carcinogenice:
a) aceste studii trebuie să fie efectuate pentru orice medicament a cărui utilizare clinică aşteptată este pentru o perioadă prelungită din viaţa unui pacient fie într-o manieră continuă, fie într-o manieră repetată intermitent;
b) aceste studii sînt recomandate pentru acele medicamente pentru care există îngrijorare cu privire la potenţialul lor carcinogenic, de exemplu pentru produse din aceeaşi clasă sau cu structură similară ori pentru dovezile din studiile de toxicitate după doză repetată;
c) nu sînt necesare studii pentru compuşii care sînt neechivoc genotoxici, întrucît se presupune că ei sînt carcinogeni transspecii, implicînd un risc la om. Dacă un astfel de medicament este destinat să fie administrat ca tratament de lungă durată la om, poate fi necesar un studiu pe termen lung pentru detectarea efectelor tumorigene precoce.
5) Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării:
a) Investigarea unei posibile deteriorări a funcţiei de reproducere la masculi sau la femele, precum şi a efectelor nocive asupra urmaşilor trebuie să fie efectuată prin teste adecvate.
b) Aceste teste cuprind studii ale efectului asupra funcţiei de reproducere la masculi sau la femele la vîrsta adultă, studii ale efectelor toxice şi teratogene în toate etapele de dezvoltare de la concepţie la maturitatea sexuală, precum şi efectele latente, cînd medicamentul supus investigării este administrat la femei în timpul sarcinii.
c) Omiterea acestor studii trebuie să fie justificată în mod adecvat.
d) În funcţie de utilizarea indicată pentru medicament, pot fi justificate studii suplimentare care să se adreseze dezvoltării, atunci cînd medicamentul se administrează copiilor.
e) Studiile de toxicitate embriofetală trebuie să fie efectuate în mod normal pe două specii de mamifere, dintre care una trebuie să fie alta decît o specie de rozătoare. Studiile peri-şi postnatale trebuie să fie conduse pe cel puţin una dintre specii. Dacă se cunoaşte ca metabolismul unui medicament pe anumite specii este similar cu cel al omului, se recomandă să se includă acele specii. Se recomandă, de asemenea, ca una dintre specii să fie aceeaşi cu una dintre speciile utilizate în studiile de toxicitate după doze repetate.
f) Atunci cînd se stabileşte proiectul studiului trebuie să fie luat în considerare nivelul de cunoaştere ştiinţifică din momentul în care a fost depusă cererea.
6) Toleranţa locală
a) Scopul studiilor de toleranţă locală este de a stabili dacă medicamentele (atît substanţele active, cît şi excipienţii) sînt tolerate la locurile din organism care pot veni în contact cu medicamentul, ca rezultat al administrării lui pentru utilizare clinică. Strategia de testare trebuie să fie stabilita astfel încît orice efecte mecanice ale acţiunii de administrare sau ale acţiunilor pur fizico-chimice ale produsului să poată fi diferenţiate de cele toxicologice sau farmacodinamice.
b) Testarea toleranţei locale trebuie să fie condusă cu preparatul în curs de dezvoltare pentru utilizare la om, folosindu-se vehiculul şi/sau excipienţii în tratarea grupului/grupurilor de control. Cînd este necesar, trebuie să fie incluse substanţe de control/referinţă pozitive.
c) Proiectul testelor de toleranţă locală (alegerea speciilor, durata, frecvenţa şi calea de administrare a dozelor) depinde de problema de investigat şi de condiţiile propuse pentru administrarea în studiile clinice. Reversibilitatea leziunilor locale trebuie efectuată acolo unde are relevanţă.
d) Studiile pe animale pot fi substituite de teste in vitro validate, cu condiţia ca rezultatele testelor să fie de calitate şi utilitate comparabile în vederea evaluării siguranţei.
e) Potenţialul de sensibilizare al substanţelor chimice care se aplică pe piele (de exemplu, cutanat, rectal, vaginal) trebuie să fie evaluat pe cel puţin unul dintre sistemele de testare disponibile în mod curent (determinarea pe cobai sau testul ganglionului limfatic local).
Secţiunea 5.
Rapoartele studiilor clinice
42. Format şi prezentare
1) Schema generală se prezintă conform anexei nr.2 la Regulamentul cu privire la autorizare.
43. Cuprins: principii de bază şi cerinţe
1) Informaţiile clinice care trebuie prezentate în conformitate cu Ordinul ministrului sănătății nr. 648/2016 „Cu privire la reglementarea autorizării desfășurării studiilor clinice în RM, desfăţurarea studiului clinic al medicamentelor în Republica Moldova trebuie să asigure formarea unei opinii suficient de bine fondate şi valide din punct de vedere ştiinţific care să susţină dacă medicamentul satisface criteriile care reglementează acordarea certificatului de înregistrare a medicamentului. În consecinţă, o cerinţă esenţială este ca rezultatele tuturor studiilor clinice să fie comunicate, atît cele favorabile, cît şi cele nefavorabile;
2) studiile clinice trebuie să fie precedate întotdeauna de teste farmacologice şi toxicologice adecvate, efectuate pe animale în acord cu cerinţele compartimentului documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare din prezentele norme şi protocoale. Investigatorul trebuie să se familiarizeze cu concluziile studiilor farmacologice şi toxicologice şi de aceea solicitantul trebuie să îi furnizeze acestuia cel puţin broşura investigatorului, constînd din toate informaţiile relevante cunoscute înainte de lansarea unui studiu clinic, incluzînd date chimice, farmaceutice şi biologice, date toxicologice, farmacocinetice şi farmacodinamice pe animale şi rezultatele studiilor clinice precoce, cu date adecvate care să justifice natura, mărimea şi durata studiului propus; la cerere, trebuie prezentate rapoarte farmacologice şi toxicologice complete. Pentru materialele de origine umană sau animală trebuie să fie angajate toate mijloacele necesare asigurării siguranţei privind transmiterea agenţilor infecţioşi înainte de începerea unui studiu;
3) deţinătorii certificatului de înregistrare a medicamentului trebuie să ia măsurile necesare ca documentele esenţiale ale studiului clinic (inclusiv formularele raportului de caz), altele decît dosarele medicale ale subiecţilor, să fie păstrate de proprietarii datelor:
pentru cel puţin 15 ani de la terminarea sau întreruperea studiului; sau pentru cel puţin 2 ani de la acordarea ultimei autorizări; sau pentru cel puţin 2 ani de la întreruperea oficială a dezvoltării clinice a produsului pentru investigaţie clinică.
4) Dosarele medicale ale subiecţilor trebuie să fie păstrate în acord cu legislaţia aplicabilă şi cu perioada maximă permisă de spital, instituţie sau de practica privată.
5) Documentele pot fi păstrate pentru o perioadă mai lungă, dacă acest lucru este impus de normele legale aplicabile sau prin acord cu sponsorul. Este responsabilitatea sponsorului să informeze spitalul, instituţia sau practica privată despre momentul cînd nu mai este necesar să fie păstrate aceste documente.
6) Sponsorul sau proprietarul datelor trebuie să păstreze toată documentaţia aparţinînd studiului atîta timp cît produsul este autorizat. Această documentaţie trebuie să conţină: protocolul incluzînd argumentele, obiectivele, proiectarea statistică şi metodologia studiului, cu condiţiile în care este realizat şi condus şi detaliile produsului pentru investigaţie clinică, produsului de referinţă şi/sau placebo utilizat; procedurile standard de operare; toate opiniile scrise privind protocolul şi procedurile; broşura investigatorului; formularele raportului de caz privind fiecare subiect al studiului; raportul final; certificatul sau certificatele de audit, dacă sînt disponibile. Raportul final trebuie să fie păstrat de sponsor sau de proprietarul subsecvent o perioadă de 5 ani după ce medicamentul nu mai este autorizat.
7) În plus, pentru studiile conduse în Republica Moldova, deţinătorul certificatului de înregistrare a medicamentului trebuie să facă toate aranjamentele necesare pentru arhivarea documentaţiei în acord cu prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 648/2016 „Cu privire la reglementarea autorizării desfășurării studiilor clinice în RM.
8) Orice schimbare a proprietarului datelor trebuie să fie susţinută cu documente.
9) Toate datele şi documentele trebuie să fie disponibile dacă sînt cerute de autorităţile relevante.
10) Informaţiile fiecărui studiu clinic trebuie să conţină suficiente detalii pentru a permite să se facă o judecată obiectivă:
a) protocolul incluzînd argumentele, obiectivele şi proiectarea statistică, precum şi metodologia studiului, cu precizarea condiţiilor în care este realizat şi condus, şi detalii ale produsului pentru investigaţie clinică folosit;
b) certificatul sau certificatele de audit dacă sînt disponibile;
c) lista investigatorului/investigatorilor şi pentru fiecare investigator trebuie să se prezinte numele, adresa, funcţiile, calificările şi activităţile clinice, statul unde a fost realizat studiul clinic, ansamblul informaţiilor cu privire la fiecare pacient, incluzînd formularele raportului de caz pentru fiecare subiect al studiului;
d) raportul final semnat de investigator şi, pentru studiile multicentrice, de toţi investigatorii sau de investigatorul coordonator (principal);
11) Informaţiile studiilor clinice la care s-a făcut referire anterior trebuie să fie prezentate Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. Totuşi, în acord cu Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, solicitantul poate omite o parte din aceste informaţii. Documentaţia completă trebuie să fie furnizată imediat Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, la cerere.
12) În concluziile lui privind dovezile experimentale, investigatorul trebuie să exprime o opinie privind siguranţa produsului în condiţii normale de utilizare, toleranţa, eficacitatea lui şi orice informaţii utile legate de indicaţii şi contraindicaţii, dozaj şi durata medie a tratamentului, precum şi orice precauţii speciale care trebuie luate în timpul tratamentului şi simptomele clinice ale supradozajului. La raportarea rezultatelor unui studiu multicentric, investigatorul principal va exprima în concluziile lui, în numele tuturor centrelor, o opinie privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului investigat;
13) Observaţiile clinice trebuie să fie rezumate pentru fiecare studiu, indicîndu-se:
a) numărul şi sexul subiecţilor trataţi;
b) selecţia şi distribuţia după vîrstă a grupului de pacienţi de investigat şi testele comparative;
c) numărul de pacienţi retraşi prematur din studii şi motivele acestei retrageri;
d) dacă au fost realizate studii controlate în condiţiile de mai sus, situaţiile cînd grupul de control nu a primit niciun tratament; a primit placebo; a primit alt medicament cu efect cunoscut; a primit alt tratament decît terapia cu medicamente;
e) frecvenţa reacţiilor adverse observate;
f) detalii privind pacienţii care pot prezenta risc crescut, de exemplu vîrstnici, copii, femei în timpul sarcinii ori menstruaţiei, sau a căror condiţie fiziologică ori patologică solicită o atenţie specială;
g) parametrii sau criteriile de evaluare a eficacităţii şi rezultatele în termenii acestor parametri;
h) evaluare statistică a rezultatelor cînd aceasta este cerută de proiectarea studiilor şi de factorii variabili implicaţi.
14) Investigatorul trebuie să prezinte întotdeauna observaţiile lui cu privire la:
a) orice semne de obişnuinţă, dependenţă sau dificultate în dezobişnuirea pacienţilor de medicament;
b) orice interacţiuni care au fost observate cu alte medicamente administrate concomitent;
c) criteriile care au determinat excluderea unor pacienţi din studiu;
d) orice deces care a apărut în studiu sau în perioada următoare;
15) Informaţiile referitoare la o nouă combinaţie de substanţe medicamentoase trebuie să fie identice cu cele cerute pentru medicamentele noi şi trebuie să demonstreze siguranţa şi eficacitatea combinaţiei;
16) Omisiunea totală sau parţială a datelor trebuie să fie explicată. Dacă apar rezultate neaşteptate în timpul studiului, ulterior trebuie să fie întreprinse noi teste preclinice toxicologice şi farmacologice şi revizuite în consecinţă;
17) Dacă medicamentul este destinat administrării pe termen lung, trebuie să fie prezentate informaţii cu privire la orice modificare a acţiunii farmacologice ca urmare a administrării în doze repetate, precum şi a stabilirii dozajului pe termen lung.
44. Rapoartele studiilor biofarmaceutice
1) Trebuie să fie prezentate rapoartele studiilor de biodisponibilitate, biodisponibilitate comparată, de bioechivalenţă, rapoartele privind studiul corelaţiei in vitro şi in vivo şi metodele bioanalitice şi analitice.
2) În plus, trebuie să se întreprindă o evaluare a biodisponibilităţii atunci cînd este necesar să se demonstreze bioechivalenţa pentru medicamentele generice.
45. Rapoartele studiilor aparţinînd farmacocineticii, care folosesc biomateriale umane
1) În prezentele norme şi protocoale, biomateriale umane înseamnă orice proteine, celule, ţesuturi şi materiale înrudite, derivate din surse umane, care sînt folosite in vitro sau ex vivo pentru determinarea proprietăţilor farmacocinetice ale substanţelor medicamentoase.
2) În această privinţă, trebuie să fie prezentate rapoartele studiului de legare de proteine plasamatice, studiile de metabolism hepatic şi de interacţiune a substanţei active şi studiile care folosesc alte biomateriale umane.
46. Rapoartele studiilor de farmacocinetică la om
1) Trebuie să fie descrise următoarele caracteristici farmacocinetice: absorbţie (viteza şi intensitate); distribuţie; metabolism; excreţie.
a) Trebuie să fie descrise caracteristicile semnificative clinic, incluzînd implicarea datelor cinetice pentru regimul de dozaj, în special pentru pacienţii cu risc, şi diferenţele dintre speciile umane şi animale folosite în studiile clinice.
b) În plus faţă de studiile farmacocinetice standard multiprobă, analizele farmacocinetice populaţionale bazate pe prelevare dispesată în timpul studiilor clinice pot, de asemenea, să trateze chestiuni referitoare la contribuţiile factorilor intrinseci şi extrinseci la variabilitatea relaţiei doză-răspuns farmacocinetic. Trebuie să fie prezentate rapoartele studiilor farmacocinetice şi de tolerabilitate iniţială pe subiecţi sănătoşi şi pe pacienţi, rapoartele studiilor farmacocinetice pentru evaluarea efectelor factorilor intrinseci şi extrinseci şi rapoartele studiilor farmacocinetice populaţionale.
2) dacă medicamentul este în mod normal administrat concomitent cu alte medicamente, trebuie să fie prezentate informaţii despre testele de administrare comună efectuate pentru a demonstra modificarea posibilă a acţiunii farmacologice.
a) Trebuie să fie investigate interacţiunile farmacocinetice dintre substanţa activă şi alte medicamente sau substanţe.
47. Rapoartele studiilor de farmacodinamie la om
1) Acţiunea farmacodinamică corelată cu eficacitatea va fi demonstrată incluzînd: relaţia doză-răspuns şi durata ei în timp; justificarea dozajului şi a condiţiilor de administrare; modul de acţiune, dacă este posibil.
a) Acţiunea farmacodinamică nelegată de eficacitate trebuie să fie descrisă.
b) Demonstrarea efectelor farmacodinamice la om nu poate fi suficientă în sine pentru a justifica concluziile privind orice potenţial efect terapeutic specific.
2) dacă medicamentul este în mod normal administrat concomitent cu alte medicamente, trebuie să fie prezentate informaţii despre testele de administrare comună efectuate pentru a demonstra modificarea posibilă a acţiunii farmacologice.
a) Trebuie să fie investigate interacţiunile farmacocinetice dintre substanţa activă şi alte medicamente sau substanţe.
48. Rapoartele studiilor de eficacitate şi siguranţă
1) Rapoartele studiilor clinice controlate, aferente indicaţiei revendicate
a) În general, studiile clinice trebuie să fie efectuate ca “studii clinice controlate”, dacă este posibil randomizate, şi, după cum este cazul, versus placebo şi versus un medicament stabilit cu valoare terapeutica dovedită; orice altă metodologie de lucru trebuie să fie justificată. Tratamentul grupurilor de control poate varia de la caz la caz şi poate depinde, de asemenea, de consideraţiile etice şi de aria terapeutică; astfel, se poate ca în anumite cazuri să fie mai pertinent să se compare eficacitatea unui nou medicament cu aceea a unui medicament stabilit cu valoare terapeutică dovedită decît cu efectul placebo.
b) În măsura în care este posibil, în special în studiile în care efectul unui medicament nu poate fi măsurat obiectiv, vor fi luate măsuri pentru a se evita subiectivismul, incluzîndu-se metode de randomizare şi de aplicare a procedeului “orb”.
c) Protocolul studiului trebuie să includă o descriere completă a metodelor statistice de utilizat, numărul şi motivele pentru includerea de pacienţi (incluzînd calcularea puterii studiului), nivelul de semnificaţie care trebuie folosit şi o descriere a unităţii statistice. Măsurile luate pentru evitarea subiectivismului, în special metodele de randomizare, trebuie să fie susţinute cu documente. Includerea unui număr mare de subiecţi într-un studiu nu trebuie să fie considerat ca un substituent adecvat pentru un studiu controlat corespunzător.
d) Datele de siguranţă trebuie să fie revizuite luîndu-se în considerare ghidurile publicate de Comisia Europeană şi acordîndu-se atenţie specială evenimentelor care conduc la modificarea dozei sau la necesitatea unui tratament concomitent, reacţiilor adverse grave, reacţiilor care conduc la retragere şi decese. Trebuie să fie identificaţi orice pacienţi sau grupuri de pacienţi cu risc crescut şi trebuie să li se acorde o atenţie specială pacienţilor potenţial vulnerabili care pot să fie prezenţi în număr mic, de exemplu copii, femei însărcinate, vîrstnici vulnerabili, oameni cu anomalii marcante ale metabolismului sau excreţiei etc. Trebuie să fie descrisă implicaţia evaluării siguranţei pentru posibilele utilizări ale medicamentului.
2) Rapoartele studiilor clinice necontrolate de analiză a datelor din mai mult de un studiu şi alte rapoarte de studii clinice
a) Aceste rapoarte trebuie să fie prezentate.
49. Rapoarte ale experienţei postautorizare
1) Dacă medicamentul este deja autorizat în alte ţări, trebuie să fie prezentate informaţii referitoare la reacţiile adverse ale medicamentului implicat şi ale medicamentelor care conţin aceeaşi sau aceleaşi substanţe active, în relaţie cu ratele de utilizare, dacă este posibil.
50. Formularele rapoartelor de caz şi listele individuale de pacienţi
1) În acord cu ghidul relevant publicat de EMEA, cînd se prezintă formularele raportului de caz şi listele datelor individuale ale pacienţilor, acestea trebuie să fie furnizate şi prezentate în aceeaşi ordine ca în rapoartele studiului clinic şi să fie indexat studiul.
Capitolul III
Produsele medicamentoase speciale
68. Prezenta parte formulează cerinţele specifice corelate cu natura medicamentelor identificate.
Secţiunea 1.
Medicamente biologice
69. Medicamente derivate din plasmă
1) Pentru medicamentele derivate din sînge uman sau din plasmă şi prin derogare de la prevederile compartimentului documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare, cerinţele dosarului, menţionate în informaţiile privind materiile de start şi materiile prime pentru materiile de start pe bază de sînge uman/plasmă, pot fi înlocuite de către un dosar standard al plasmei (DSP), certificat în acord cu prezenta parte.
2) Principii
În înţelesul prezentelor norme şi protocoale, termenii enumeraţi în continuare au următoarele semnificaţii:
a) Dosarul standard al plasmei (DSP) este o documentaţie de sine stătătoare, separată de dosarul pentru autorizare, care furnizează toate informaţiile relevante detaliate privind caracteristicile întregii plasme umane folosite ca material de start şi/sau materie primă pentru fabricaţia fracţiilor intermediare sau subfracţiilor, constituenţii excipienţilor şi substanţa sau substanţele active, care sînt parte a medicamentelor sau a dispozitivelor medicale la care se refera legislaţia în domeniu, în ceea ce priveşte dispozitivele medicale care incorporează derivaţi stabili din sînge uman sau plasmă umană;
b) orice centru sau stabiliment pentru fracţionarea/ procesarea plasmei umane trebuie să pregătească şi să păstreze actualizat setul de informaţii relevante detaliate la care se face referire în DSP;
c) DSP trebuie depus la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale de către solicitantul unei autorizaţii sau de către deţinatorul certificatului de înregistrare a medicamentului. Cînd solicitantul sau deţinătorul certificatului de înregistrare a medicamentului diferă de deţinătorul DSP, DSP trebuie să fie pus la dispoziţie solicitantului sau deţinătorului certificatului de înregistrare a medicamentului pentru depunerea la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. În orice caz, solicitantul sau deţinătorul certificatului de înregistrare a medicamentului trebuie să aibă responsabilitatea medicamentului;
d) orice dosar pentru autorizare, care conţine un component derivat din plasmă umană, trebuie să se refere la DSP corespunzător plasmei folosite ca material de start/materie primă.
3) Cuprins
În acord cu prevederile Legii nr. 241-XVI din 20.11.2008 privind donarea de sînge şi transfuzia sanguină, care se referă la cerinţele pentru donatori şi pentru testarea donării, DSP trebuie să includă informaţii privind plasma folosită ca material de start/materie primă, în special referitoare la:
a) Originea plasmei:
(i) Informaţii cu privire la centrele sau la stabilimentele în care se efectuează colectarea sîngelui/plasmei, incluzînd inspecţia şi aprobarea, precum şi datele epidemiologice cu privire la infecţiile transmisibile prin sînge;
(ii) Informaţii cu privire la centrele sau la stabilimentele în care se testează donările şi amestecurile de plasmă, incluzînd situaţia referitoare la inspecţie şi autorizare;
(iii) criteriile de selecţie/excludere pentru donatorii de sînge/plasmă;
(iv) sistemul existent care asigură trasabilitatea căii fiecărei donări de la stabilimentul de colectare a sîngelui/plasmei pînă la produsul finit şi viceversa.
b) Calitatea şi siguranţa plasmei:
(i) conformitatea cu monografiile Farmacopeei Europene;
(ii) testarea donărilor de sînge/plasmă şi a amestecurilor pentru agenţi infecţioşi, incluzînd informaţii cu privire la metodele de testare şi, în cazul amestecurilor de plasmă, datele de validare cu privire la testele folosite;
(iii) caracteristicile tehnice ale pungilor pentru sînge şi pentru colectarea plasmei, incluzînd informaţii cu privire la soluţiile anticoagulante folosite;
(iv) condiţiile de păstrare şi transport al plasmei;
(v) procedurile pentru orice păstrare în inventar şi/sau perioada de carantină;
(vi) caracterizarea amestecului de plasmă.
c) Sistemul existent între fabricantul medicamentului derivat din plasmă şi/sau fracţionatorul/procesatorul de plasmă, pe de o parte, şi centrele ori stabilimentele de colectare de sînge/plasmă şi/sau testare, pe de altă parte, care defineşte condiţiile interacţiunii lor şi specificaţiile agreate de aceştia.
d) În plus, DSP va furniza o listă a medicamentelor pentru care DSP este valid, dacă medicamentelor li s-a acordat o autorizaţie sau sînt în proces de a li se acorda o asemenea autorizaţie, incluzînd medicamentele la care face referire ghidul bunei practici în desfăşurarea studiilor clinice pentru medicamente de uz uman, aprobate de Ministerul Sănătăţii.
4) Evaluare şi certificare:
a) pentru medicamentele care nu sînt încă autorizate, solicitantul certificatului de înregistrare a medicamentului trebuie să depună un dosar complet la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, care trebuie să fie însoţit de un DSP separat, cînd nu exista deja unul;
b) DSP este supus unei evaluări ştiinţifice şi tehnice efectuate de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. O evaluare pozitivă conduce la un certificat de conformitate cu legislaţia Republicii Moldova pentru DSP, care este însoţit de raportul de evaluare. Certificatul emis are aplicabilitate în Republica Moldova;
c) DSP trebuie actualizat şi recertificat anual;
d) modificările subsecvente introduse la termenii DSP trebuie să urmeze procedura de evaluare formulata în Regulamentul cu privire la aprobarea variaţiilor postautorizare. Condiţiile pentru evaluarea acestor variaţii sînt formulate în ghidul de aplicare a procedurilor de examinare a variaţiilor.
e) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale trebuie să ia în considerare certificarea, recertificarea sau variaţia DSP privind medicamentul/ medicamentele de uz uman.
70. Vaccinuri
1) Pentru vaccinurile de uz uman şi prin derogare de la prevederile compartimentului documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare privind substanţa/substanţele activă/active, se aplică următoarele cerinţe cînd se utilizează Dosarul standard al antigenului vaccinal.
2) În documentaţia care însoţeşte cererea de autorizare a unui alt fel de vaccin decît vaccinul gripal uman, trebuie să fie inclus un dosar standard al antigenului vaccinal pentru fiecare antigen de vaccin care constituie substanţa activă pentru acel vaccin.
3) Principii
În prezentele norme şi protocoale termenii enumeraţi în continuare au următoarele semnificaţii:
a) Dosarul standard al antigenului vaccinal constituie o parte de sine stătătoare a cererii de autorizare pentru un vaccin, care conţine toate informaţiile relevante de natură biologică, farmaceutică şi chimică cu privire la fiecare dintre substanţele active care fac parte din acest medicament. Partea de sine stătătoare poate fi comună unuia sau mai multor vaccinuri monovalente şi/sau vaccinuri combinate prezentate de acelaşi solicitant sau deţinător al certificatului de înregistrare a medicamentului;
b) un vaccin poate conţine unul sau mai mulţi antigeni vaccinali distincţi. Există atîtea substanţe active cîţi antigeni sînt prezenţi într-un vaccin;
c) un vaccin combinat conţine cel puţin 2 antigeni distincţi de vaccin în vederea prevenirii uneia sau mai multor boli infecţioase;
d) un vaccin monovalent este un vaccin care conţine un singur antigen vaccinal în vederea prevenirii unei singure boli infecţioase.
4) Cuprins
a) Dosarul standard al antigenului vaccinal trebuie să conţină următoarele informaţii extrase din partea relevantă (substanţa activă) din compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare privind datele de calitate, astfel cum au fost descrise în capitolul I al prezentelor norme şi protocoale.
b) Substanţa activă:
(i) Informaţii generale, incluzînd conformitatea cu monografia/monografiile relevante ale Farmacopeei Europene;
(ii) Informaţii privind fabricaţia substanţei active: acest capitol trebuie să acopere procesul de fabricaţie, informaţii cu privire la materiile de start şi materiile prime, masuri specifice privind evaluarea siguranţei referitoare la agenţii de transmitere ai encefalopatiei spongiforme (EST) şi agenţii adventiţiali, producătorii şi echipamente;
(iii) caracterizarea substanţei active;
(iv) controlul calităţii substanţei active;
(v) materiale şi standarde de referinţă;
(vi) recipient şi sistem de închidere pentru substanţa activă;
(vii) stabilitatea substanţei active.
5) Evaluare şi certificare:
a) pentru vaccinurile noi, care conţin un antigen vaccinal nou, solicitantul trebuie să depună la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale o cerere de autorizare cu documentaţie completă, incluzînd toate dosarele standard ale antigenului vaccinal, corespunzătoare fiecărui antigen vaccinal individual, care este parte a noului vaccin, cînd nu există încă dosar standard pentru antigenul separat al vaccinului. O evaluare ştiinţifică şi tehnică trebuie să fie realizată de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale pentru fiecare Dosar standard al antigenului vaccinal. O evaluare pozitivă conduce la un certificat de conformitate cu legislaţia europeană pentru fiecare Dosar standard al antigenului vaccinal, care este însoţit de un raport de evaluare. Certificatul are aplicabilitate în Republica Moldova;
b) prevederile al. a) trebuie să se aplice pentru fiecare vaccin, care constă într-o nouă combinaţie de antigeni vaccinali, indiferent de faptul că unul sau mai mulţi dintre aceşti antigeni vaccinali sînt parte din vaccinurile deja autorizate în Republica Moldova;
c) modificările în conţinutul Dosarului standard al antigenului vaccinal pentru un vaccin autorizat trebuie să facă obiectul unei evaluări ştiinţifice şi tehnice efectuate de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, în acord cu procedura formulată în reglementările naţionale. În cazul unei evaluări pozitive, se emite un certificat de conformitate cu legislaţia în vigoare pentru Dosarul standard al antigenului vaccinal. Certificatul emis are aplicabilitate în Republica Moldova;
d) prin derogare de la prevederile al. a)-c) (Evaluare şi certificare), cînd un Dosar standard al antigenului vaccinal corespunde numai unui singur vaccin care face obiectul unei autorizaţii care nu a fost/nu va fi emisă în acord cu o procedură naţională şi cu condiţia că vaccinul autorizat să includă antigeni vaccinali care nu au fost evaluaţi, trebuie efectuata de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale evaluarea ştiinţifică şi tehnică a acelui Dosar standard al antigenului vaccinal şi a modificărilor lui subsecvente, cînd aceasta acordă autorizaţia;
e) ca o a doua etapă la prevederile al. a)-d), Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale care va acorda sau a acordat autorizaţia trebuie să ia în considerare certificarea, recertificarea sau variaţia Dosarului standard al antigenului vaccinal al medicamentului respectiv.
Secţiunea 2.
Produse radiofarmaceutice şi precursori
71. Produse radiofarmaceutice
1) Pentru scopurile prezentului punct, cererile, cu excepţia pct. 5 alin. (3) din Regulamentul cu privire la autorizarea medicamentelor, trebuie să fie însoţite de un dosar complet, în care trebuie să fie incluse următoarele detalii specifice:
a) Compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare (i) În contextul unui kit radiofarmaceutic, care urmează să fie marcat după furnizarea de către fabricant, substanţa activă este considerată a fi parte a formulării care este destinată să transporte sau să lege un radionuclid. Descrierea metodelor de fabricaţie a kiturilor radiofarmaceutice trebuie să includă detalii ale fabricaţiei kitului şi detalii ale procesării lui finale recomandate pentru a fabrica medicamentul radioactiv. Specificaţiile necesare ale radionuclidului trebuie să fie descrise în acord, acolo unde este relevant, cu monografia generală sau cu monografiile specifice din Farmacopeea Europeana. În plus trebuie să fie descrişi oricare dintre compuşii care sînt esenţiali pentru radiomarcare. Trebuie să fie descrisă, de asemenea, structura compusului radiomarcat.
(ii) Pentru radionuclizi trebuie să fie discutate reacţiile nucleare implicate.
(iii) Într-un generator trebuie să fie considerate substanţe active atît radionuclidul-mamă, cît şi radionuclidul-fiică.
(iv) Trebuie să fie furnizate detalii privind natura radionuclidului, identitatea izotopului, impurităţile probabile, purtătorul, utilizarea şi activitatea specifică.
(v) Materiile de start includ materiile-ţintă de iradiere.
(vi) Trebuie să fie prezentate consideraţii privind puritatea chimică/radiochimică şi relaţia ei cu biodistribuţia.
(vii) Trebuie să fie descrise puritatea radionuclidului, puritatea radiochimică şi activitatea specifică.
(viii) Pentru generatori sînt cerute detalii privind testarea radionuclizilor-mamă şi radionuclizilor-fiică. Pentru eluaţi ai generatorului trebuie să fie prezentate teste privind radionuclizii-mamă şi fiică şi pentru alte componente ale sistemului generator.
(ix) Cerinţele pentru a exprima conţinutul substanţelor active în termenii de masă ai entităţilor active trebuie să se aplice numai pentru kituri radiofarmaceutice. Pentru radionuclizi radioactivitatea trebuie să fie exprimată în Becqureli la o anumită dată şi, dacă este necesar, la un anumit timp cu referire la fusul orar. Trebuie să fie indicat tipul de radiaţie.
(x) Pentru kituri specificaţiile produsului finit trebuie să includă teste privind performanţa produsului după radiomarcare. Trebuie să fie incluse controale relevante privind puritatea radiochimică şi radionuclidică a compusului marcat. Orice material esenţial pentru radiomarcare trebuie să fie identificat şi dozat.
(xi) Trebuie să fie prezentate informaţii privind stabilitatea pentru generatorii de radionuclizi, pentru kiturile de radionuclizi şi pentru produşii radiomarcati. Stabilitatea în timpul folosirii produselor radiofarmaceutice în flacoane multidoză trebuie să fie susţinută cu documente.
b) Compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare (i) Se consideră că toxicitatea se asociază cu doza de radiaţii. Pentru diagnostic aceasta este o consecinţă a folosirii produselor radiofarmaceutice; pentru terapie aceasta este proprietatea dorită. De aceea, evaluarea siguranţei şi eficacităţii produselor radiofarmaceutice trebuie să ţină cont de cerinţele pentru medicamente şi de aspectele legate de dozimetria radiaţiei. Expunerea organului/ţesutului la radiaţii trebuie să fie susţinută cu documente. Estimările dozei de radiaţii absorbite trebuie să fie calculate în acord cu un sistem specific, recunoscut pe plan internaţional pentru o cale specifică de administrare.
c) Compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare (i) Unde este cazul, trebuie să fie furnizate rezultatele studiilor clinice şi justificate în prezentările clinice.
72. Precursori radiofarmaceutici pentru radiomarcare
1) În cazul specific al unui precursor radiofarmaceutic destinat numai pentru scopuri de radiomarcare, obiectivul primar trebuie să fie prezentarea de informaţii care să abordeze posibilele consecinţe ale unei eficienţe slabe de radiomarcare sau ale disocierii in vivo a conjugatului radiomarcat, adică problemelor legate de efectele produse pacientului de radionuclidul liber (nelegat). În plus, este, de asemenea, necesar să se prezinte informaţii relevante privind riscurile ocupaţionale, adică expunerea la radiaţii a personalului spitalului şi a mediului înconjurător.
2) În special, unde este cazul, trebuie să fie prezentate următoarele informaţii:
a) Compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare (i) Prevederile compartimentului documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare trebuie să se aplice la înregistrarea precursorilor de produse radiofarmaceutice cum au fost definiţi mai sus, acolo unde este cazul.
b) Compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare (i) Referitor la toxicitatea după doza unică şi după doze repetate, trebuie prezentate, dacă nu se justifică altfel, rezultatele studiilor efectuate în conformitate cu prevederile privind buna practică de laborator aprobate prin legislaţia naţională.
(ii) Studiile de mutagenicitate pe radionuclid nu sînt considerate utile în acest caz particular.
(iii) Trebuie să fie prezentate informaţii privind toxicitatea chimică şi dispunerea nuclidului relevant “rece”.
c) Compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare (i) Informaţiile clinice generate de studiile clinice care folosesc precursorul însuşi nu sînt relevante în cazul specific al unui precursor radiofarmaceutic destinat numai scopurilor de radiomarcare.
(ii) Totuşi, trebuie să fie prezentate informaţii care demonstrează utilitatea clinică a precursorului radiofarmaceutic cînd este ataşat moleculelor purtătoare relevante.
Secţiunea 3.
Medicamente homeopate
73. Această secţiune stabileşte prevederile specifice privind aplicarea modulelor 3 şi 4 formatul DTC/CTD la preparatele homeopate
1) Compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare
Prevederile compartimentului documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare trebuie să se aplice documentelor depuse în acord cu Secţiunea 6. a Regulamentului cu privire la autorizarea medicamentelor pentru înregistrarea simplificată a medicamentelor homeopate, cu următoarele modificări:
a) Terminologie.
(i) Numele latin al suşei homeopate descrise în dosarul pentru autorizare trebuie să fie în acord cu titlul latin din monografiile Farmacopeei Europene; în cazul cînd acestea nu sînt incluse în ediţia curentă a Farmacopeei Europene, se aplică prevederele Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 113 din 17.02.2011 “Cu privire la aprobarea Farmacopeelor de referinţă în Republica Moldova”. Unde are relevantă, trebuie să fie prezentat(e) numele tradiţional(e) folosit(e) în Republica Moldova.
b) Controlul materiilor de start
(i) Informaţiile şi documentele privind materiile de start, adică toate materiile folosite, incluzînd materiile prime şi intermediare, pînă la diluţia finală care trebuie încorporată în medicamentul finit, care însoţesc cererea, trebuie să fie suplimentate prin date adiţionale privind suşa homeopată.
(ii) Cerinţele generale de calitate trebuie să se aplice tuturor materiilor de start şi materiilor prime, precum şi etapelor intermediare ale procesului de fabricaţie, pînă la diluţia finală care trebuie încorporată în medicamentul finit. Dacă este posibil, se cere o dozare dacă sînt prezente componente toxice şi dacă nu poate să fie controlată calitatea pe diluţia finală de încorporat din cauza gradului înalt de diluţie. Fiecare etapă a procesului de fabricaţie de la materiile de start pînă la diluţia finală care se încorporează în medicamentul finit trebuie să fie complet descrisă.
(iii) În cazul folosirii diluţiilor, aceste etape de diluare trebuie să fie făcute în acord cu metodele de fabricaţie homeopate formulate în monografia relevantă a Farmacopeei Europene sau, în absenţa acesteia, se aplică prevederele Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 113 din 17.02.2011 „Cu privire la aprobarea Farmacopeelor de referinţă în Republica Moldova”.
c) Testele de control al produsului finit (i) Cerinţele generale de calitate trebuie să se aplice medicamentelor homeopate finite, orice excepţie avînd nevoie să fie justificată corespunzător de solicitant.
(ii) Trebuie să fie efectuate identificarea şi dozarea tuturor constituenţilor relevanţi din punct de vedere toxicologic. Dacă se poate justifica faptul că o identificare şi/sau o dozare a tuturor constituenţilor relevanţi din punct de vedere toxicologic nu sînt posibile, de exemplu din cauza diluţiei lor în medicamentul finit, calitatea trebuie să fie demonstrată prin validarea completă a procesului de fabricaţie şi diluare.
d) Testele de stabilitate.
(i) Stabilitatea medicamentului finit trebuie să fie demonstrată. Datele de stabilitate din suşele homeopate sînt în general transferabile la diluţiile/trituraţiile obţinute din acestea. Dacă nu este posibilă nici o identificare sau dozare a substanţei active, datorită gradului de diluare, trebuie luate în considerare datele de stabilitate a formei farmaceutice.
2) Compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare
a) Prevederile compartimentului documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare trebuie să se aplice la autorizarea simplificată a medicamentelor homeopate, cu următoarele specificaţii:
b) Orice informaţii care lipsesc trebuie să fie justificate. De exemplu, trebuie să se justifice de ce demonstrarea unui nivel acceptabil de siguranţă se poate susţine, deşi unele studii lipsesc.
Secţiunea 4.
Medicamente din plante
74. Cererile pentru medicamentele din plante trebuie să aibă un dosar complet, în care trebuie incluse următoarele detalii specifice:
75.Compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare
1) Prevederile compartimentului documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare, inclusiv conformitatea cu monografia/monografiile Farmacopeei Europene, trebuie să se aplice la autorizarea medicamentelor din plante. Nivelul de cunoaştere ştiinţifică la momentul în care se depune cererea trebuie să fie luat în considerare.
2) Următoarele aspecte specifice medicamentelor din plante trebuie să fie luate în considerare:
a) Substanţe vegetale şi preparate din plante (i) Pentru scopurile prezentelor norme şi protocoale, termenii substanţe vegetale şi preparate din plante trebuie să fie consideraţi echivalenţi termenilor produse vegetale şi preparate din produse vegetale, astfel cum sînt definiţi de Farmacopeea Europeană.
(ii) În ceea ce priveşte nomenclatura substanţelor vegetale, trebuie să fie prezentate denumirea ştiinţifică binominală a plantei (gen, specie, varietate şi autor) şi chemotipul, unde este cazul, părţile plantei, definiţia substanţei vegetale, alte nume (sinonimele menţionate în alte farmacopei) şi codul de laborator.
(iii) În ceea ce priveşte nomenclatura preparatului din plante, trebuie să fie prezentată numele ştiinţific binominal al plantei (gen, specie, varietate şi autor) şi chemotipul, unde este cazul, părţile plantei, definiţia preparatului din plante, raportul substanţă vegetală/preparat din plante, solventul/solvenţii de extracţie, alte nume (sinonimele menţionate în alte farmacopei) şi codul de laborator.
(iv) Pentru a susţine cu documente secţiunea structurii pentru substanţa/substanţele vegetală/vegetale şi preparatele din plante, unde este cazul, trebuie să fie prezentate forma fizică, descrierea constituenţilor cu activitate terapeutică cunoscută sau a markerilor (formula moleculară, masa moleculară relativă, formula structurală, inclusiv stereochimia relativă şi absolută, formula moleculară şi masa moleculară relativă), precum şi a altor constituenţi.
(v) Pentru a susţine cu documente secţiunea fabricantului substanţei vegetale, trebuie să fie prezentate, cînd este cazul, denumirea, adresa şi responsabilitatea fiecărui furnizor, incluzînd contractorii şi fiecare loc propus sau instalaţie implicată în producţia/colectarea şi testarea substanţei vegetale.
(vi) Pentru a susţine cu documente secţiunea fabricantului preparatului din plante, trebuie să fie prezentate, cînd este cazul, numele, adresa şi responsabilitatea fiecărui furnizor, incluzînd contractorii şi fiecare loc propus sau instalaţie implicată în fabricaţia şi testarea preparatului din plante.
(vii) În ceea ce priveşte descrierea procesului de fabricaţie şi controalele procesului pentru substanţe vegetale, trebuie să fie prezentate informaţii care să descrie adecvat producţia şi colectarea plantei, incluzînd sursa geografică a plantei medicinale şi condiţiile de cultivare, recoltare, uscare şi păstrare.
(viii) În ceea ce priveşte descrierea procesului de fabricaţie şi controalele procesului pentru preparatul din plante, trebuie să fie prezentate informaţii care să descrie adecvat procesul de fabricaţie al preparatului din plante, incluzînd descrierea procesării, solvenţilor şi reactivilor, a etapelor de purificare şi standardizare.
(ix) În ceea ce priveşte dezvoltarea procesului de fabricaţie, unde este cazul, trebuie să fie prezentat un rezumat scurt al descrierii dezvoltării substanţei/substanţelor vegetale şi preparatului/preparatelor din plante, luîndu-se în considerare calea de administrare şi utilizarea propusă. Trebuie să fie discutate rezultatele care compară compoziţia fitochimică a substanţei/substanţelor vegetale şi preparatului/preparatelor din plante, unde este cazul, folosite în susţinerea datelor bibliografice şi substanţa/ substanţele vegetală/vegetale şi preparatul/preparatele din plante, unde este cazul, conţinute ca substanţe active în medicamentul din plante pentru care s-a depus cererea.
(x) În ceea ce priveşte elucidarea structurii şi a altor caracteristici ale substanţei vegetale, trebuie să fie prezentate informaţii privind caracterizarea botanică, macroscopică, microscopică, fitochimică şi, dacă este necesar, activitatea biologică.
(xi) În ceea ce priveşte elucidarea structurii şi a altor caracteristici ale preparatului din plante, trebuie să fie prezentate informaţii privind caracterizarea fito- şi fizico-chimică şi, dacă este necesar, activitatea biologică.
(xii) Trebuie să fie prezentate specificaţiile pentru substanţa/substanţele vegetală/vegetale şi preparatul/preparatele din plante, unde este cazul.
(xiii) Trebuie să fie prezentate procedurile analitice folosite pentru testarea substanţei/substanţelor vegetale şi preparatului/preparatelor din plante, unde este cazul.
(xiv) În ceea ce priveşte validarea procedurilor analitice, trebuie să fie prezentate (unde este cazul) informaţii privind validarea analitică, incluzînd date experimentale despre procedurile analitice folosite pentru testarea substanţei/substanţelor vegetale şi preparatului/preparatelor din plante.
(xv) În ceea ce priveşte analiza seriilor, trebuie să fie prezentate, unde este cazul, descrierea seriilor şi rezultatele analizelor seriilor pentru substanţa/substanţele vegetală/vegetale şi preparatul/preparatele din plante, incluzîndu-le pe cele pentru substanţe din farmacopei.
(xvi) Unde este cazul, trebuie să fie prezentată justificarea specificaţiilor pentru substanţa/substanţele vegetală/vegetale şi preparatul/preparatele din plante.
(xvii) Trebuie să fie prezentate, unde este cazul, informaţii privind standardele de referinţă sau materialele de referinţă folosite pentru testarea substanţei/substanţelor vegetale şi preparatului/preparatelor din plante.
(xviii) Cînd substanţa vegetală sau preparatul din plante constituie subiectul unei monografii, solicitantul poate depune cerere pentru un certificat de conformitate, care să fie acordat de către EDQM.
(xix) În ceea ce priveşte dezvoltarea formulării, trebuie să fie prezentat un rezumat scurt al descrierii dezvoltării medicamentului din plante, luîndu-se în considerare calea de administrare şi utilizarea propusă. Trebuie să fie discutate rezultatele care compară compoziţia fitochimică a produselor folosite în susţinerea datelor bibliografice şi produsul din plante, unde este cazul, pentru care s-a depus cererea.
Secţiunea 5.
Medicamente orfane
76. În cazul unui medicament orfan, se pot aplica prevederile generale din capitolul II Secţiunea 6 (situaţii excepţionale) din prezentele norme şi protocoale. Solicitantul trebuie să justifice atunci, în rezumatele nonclinice şi clinice, motivele pentru care nu este posibil să prezinte informaţii complete şi trebuie să prezinte o justificare a balanţei risc-beneficiu pentru medicamentul orfan respectiv.
85. Cînd un solicitant pentru o autorizaţie pentru un medicament orfan invocă prevederile unui medicament generic şi capitolul II din prezentele norme şi protocoale (utilizare medicală bine stabilită), pentru folosirea sistematică şi documentaţă a substanţei implicate, se poate face referire, pe cale de excepţie, la folosirea acelei substanţe în acord cu prevederile prezentului punct.
CAPITOLUL IV
Medicamente pentru terapie avansată
77. Medicamentele pentru terapie avansată se bazează pe procese de fabricaţie focalizate pe variate biomolecule, produse prin transfer de gene şi/sau de celule ale căror proprietaţi biologice au fost modificate în scopuri terapeutice avansate, ca substanţe active sau parte a substanţelor active.
78. Prezentarea documentaţiei pentru autorizarea acestor produse trebuie să îndeplinească formatul cerinţelor descrise în capitolul I al prezentelor norme şi protocoale şi trebuie să se aplice modulele 1-5 format DTC/CTD.
79. Pentru OMG-urile eliberate deliberat în mediu trebuie să se acorde atenţie persistenţei acestora în primitor şi posibilei replicări şi/sau modificări a OMG-urilor atunci cînd sînt eliberate în mediu. Informaţiile privind riscul pentru mediu trebuie să apară în prezentele norme şi protocoale, la compartimentul informaţii administrative ale dosarului pentru autorizare.
Secţiunea 1.
Medicamente pentru terapie genică (umane sau xenogenice)
80. În cadrul prezentelor norme şi protocoale, termenul medicament pentru terapie genică desemnează un produs obţinut printr-un set de procese de fabricaţie folosite la transferul realizat in vivo sau ex vivo al unei gene (adică o parte de acid nucleic) profilactice, de diagnostic sau terapeutice, la celule umane/animale şi expresia ei subsecventă in vivo. Transferul de gene implică un sistem de expresie conţinut într-un sistem de cedare, cunoscut sub numele de vector, care poate fi de origine virală sau de origine nonvirală. Vectorul poate să fie, de asemenea, inclus într-o celulă umană sau animală.
1) Diversitatea medicamentelor pentru terapie genică:
a) Medicamente pentru terapie genică, bazate pe celule alogenice sau xenogenice (i) Vectorul este gata preparat şi păstrat înaintea transferului lui în celule gazdă.
(ii) Celulele au fost obţinute anterior şi pot fi procesate ca o bancă de celule (banca de colecţie sau banca stabilizată obţinută din celule primare) cu o viabilitate limitată.
(iii) Celulele modificate genetic de către vector reprezintă o substanţă activă.
(iv) În scopul obţinerii produsului finit pot fi efectuate etape suplimentare. În esenţă, un asemenea medicament este destinat administrării la un anumit număr de pacienţi.
b) Medicamente pentru terapie genică, care folosesc celule umane autoloage (i) Substanţa activă este o serie de vector gata preparat şi păstrat înainte de transferul lui în celule autoloage.
(ii) În scopul obţinerii produsului finit pot fi efectuate etape suplimentare.
(iii) Aceste produse sînt preparate din celule obţinute de la un anumit pacient. Celulele sînt apoi modificate genetic folosindu-se un vector gata preparat, care conţine genă corespunzătoare care a fost preparată în avans şi care constituie substanţa activă. Preparatul este reinjectat la pacient şi este, prin definiţie, destinat unui singur pacient. Întregul proces de fabricaţie, de la colectarea celulelor de la pacient pînă la reinjectarea pacientului, trebuie să fie considerat ca o singură intervenţie.
c) Administrarea de vectori gata preparaţi cu inserţii de material genetic (profilactic, de diagnostic sau terapeutic)
(i) Substanţa activă este o serie de vector gata preparat.
(ii) În scopul obţinerii produsului finit pot fi efectuate etape suplimentare. Acest tip de medicament este destinat a fi administrat la mai mulţi pacienţi.
(iii) Transferul materialului genetic poate fi efectuat prin injectarea directă la primitori a vectorului gata preparat.
2) Cerinţe specifice privind compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare
a) Medicamentele pentru terapie genică includ:
(i) acid nucleic nud;
(ii) acid nucleic complex sau vectori nonvirali;
(iii) vectori virali;
(iv) celule modificate genetic.
(v) Ca şi pentru alte medicamente, se pot identifica cele 3 elemente principale ale procesului de fabricaţie, adică:
(vi) materiile de start: materiile din care este fabricată substanţa activă, cum sînt: gene de interes, plasmide de expresie, bănci de celule şi stocuri de virus sau de vector nonviral;
(vii) substanta activă: vector recombinant, virus, plasmide nude sau complexe, celule producătoare de virus, celule modificate genetic in vitro;
(viii) medicament finit: substanţa activă formulată în ambalajul ei primar final pentru utilizarea medicală dorită. Dependent de tipul de medicament pentru terapie genică, calea de administrare şi condiţiile de utilizare pot necesita un tratament ex vivo al celulelor pacientului (al.1) lit. b).
b) O atenţie specială trebuie acordată următoarelor aspecte:
(i) Trebuie furnizate informaţii privind caracteristicile medicamentului pentru terapie genică, incluzînd expresia lui în populaţia celulară-ţintă. Trebuie furnizate informaţii privind sursa, construcţia, caracterizarea şi verificarea secvenţei de codare a genei, incluzînd integritatea şi stabilitatea ei. Separat de gena terapeutică, trebuie prezentată secvenţa completă a altor gene, elemente de reglare şi construcţia principală a vectorului.
(ii) Trebuie furnizate informaţii privind caracterizarea vectorului folosit la transferul şi administrarea genei. Acestea trebuie să includă caracterizarea lui fizico-chimică şi/sau caracterizarea biologică/imunologică.
(iii) Pentru medicamentele care utilizează un microorganism, cum sînt bacteriile sau virusurile, pentru a facilita transferul genei (transferul genei biologice), trebuie să fie furnizate date privind patogeneza tulpinii parentale şi tropismul ei pentru ţesuturi şi tipuri de celule specifice, precum şi dependenţa interacţiunii de ciclul celular.
(iv) Pentru medicamentele care utilizează mijloace nonbiologice pentru a facilita transferul genei, trebuie să fie prezentate proprietăţile fizico-chimice ale constituenţilor, individual şi în combinaţie.
(v) Principiile pentru stabilirea şi caracterizarea băncii de celule sau a lotului de sămînţă trebuie să se aplice şi medicamentelor prin transfer de gene, acolo unde este relevant.
(vi) Trebuie furnizată sursa celulelor care găzduiesc vectorul recombinant.
c) Caracteristicile sursei umane, cum sînt vîrsta, sexul, rezultatele testării microbiologice şi virale, criteriile de excludere şi ţara de origine, trebuie să fie susţinute cu documente.
d) Pentru celulele de origine animală trebuie furnizate informaţii detaliate legate de următoarele subiecte:
(i) originea animalelor;
(ii) creşterea şi îngrijirea animalelor;
(iii) animalele transgenice (metode de creaţie, caracterizarea celulelor transgenice, natura genelor de inserţie);
(iv) măsurile pentru prevenirea şi monitorizarea infecţiilor la animalele sursă/donator;
(v) testarea agenţilor infecţioşi;
(vi) facilităţile;
(vii) controlul materiilor de start şi al materiilor prime.
e) Descrierea metodologiei colectării celulelor, incluzînd locaţia, tipul de ţesut, procesul de operare, transport, păstrare şi trasabilitate, precum şi controalele efectuate în timpul procesului de colectare trebuie să fie susţinute cu documente.
f) Evaluarea siguranţei virale, precum şi a trasabilităţii produselor de la donator la medicamentul finit sînt o parte esenţială a documentaţiei care trebuie să fie depusă. De exemplu, prezenţa unui virus apt de replicare în stocurile de vectori virali competenţi inapţi de replicare trebuie să fie exclusă.
Secţiunea 2.
Medicamente pentru terapie celulară somatică (umane sau xenogenice)
81. În cadrul prezentelor norme şi protocoale, prin termenul medicamente pentru terapie celulară somatică se înţelege folosirea la om a celulelor vii somatice autoloage (provenind de la pacientul însuşi), alogenice (provenind de la altă fiinţă umană) sau xenogenice (provenind de la animale), ale căror caracteristici biologice au fost modificate substanţial ca un rezultat al manipulării lor pentru obţinerea unui efect terapeutic, de diagnostic sau de prevenţie prin mijloace metabolice, farmacologice şi imunologice. Această manipulare include expansiunea sau activarea ex vivo a populaţiilor celulare autoloage (de exemplu, imunoterapia adoptivă), folosirea de celule alogenice sau xenogenice asociate cu dispozitive medicale folosite ex vivo sau in vivo (de exemplu, microcapsule, schele de matrice intrinsece, biodegradabile sau nu).
1) Cerinţe specifice ale medicamentelor pentru terapie celulară privitor la compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare
a) Medicamentele pentru terapie celulară somatică includ:
(i) celule manipulate pentru modificarea proprietarilor lor imunologice, metabolice sau a altor proprietăţi funcţionale ale aspectelor calitative sau cantitative;
(ii) celule sortate, selectate şi manipulate şi care suferă ulterior un proces de fabricaţie pentru obţinerea medicamentului finit;
(iii) celule manipulate şi combinate cu componente noncelulare (de exemplu, matrice biologice sau inerte ori dispozitive medicale) şi care exercită principiul acţiunii căreia ii este destinat în medicamentul finit;
(iv) derivaţii celulari autologi, exprimaţi in vitro în condiţii de cultură specifică;
(v) celulele modificate genetic sau manipulate astfel pentru a exprima proprietăţile funcţionale omoloage sau nonomoloage, neexprimate anterior.
b) Întregul proces de fabricaţie de la colectarea celulelor de la pacient (situaţia celulelor autoloage) pînă la reinjectarea la pacient trebuie să fie considerat ca o singură intervenţie.
c) Ca şi la alte medicamente, sînt identificate cele 3 elemente ale procesului de fabricaţie:
(i) materii de start: materiile din care este fabricată substanţa activă, adică organe, ţesuturi, secreţii sau celule;
(ii) substanţe active: celule manipulate, lizate celulare, celule proliferante şi celule folosite în conjuncţie cu matrice inerte şi cu dispozitive medicale;
(iii) medicamente finite: substanţa activă formulată în ambalajul ei primar final pentru utilizarea medicală pentru care este destinată.
2) Informaţii generale privind substanţa/substanţele active
a) Substanţele active din medicamentele pentru terapie celulară constau în celule care, ca o consecinţă a procesării in vitro, prezintă proprietăţi profilactice, de diagnostic sau terapeutice diferite de cele fiziologice sau biologice originale.
b) Prezenta secţiune trebuie să descrie tipul de celule şi cultura implicată. Ţesuturile, organele sau secreţiile biologice din care sînt derivate celulele, precum şi natura autologă, alogenică sau xenogenică a donatorului şi originea lui geografica trebuie să fie prezentată cu documente. Trebuie să fie prezentate detaliat colecţia de celule, prelevarea şi păstrarea înainte de procesarea ulterioară. Pentru celulele alogenice trebuie să se acorde o atenţie specială chiar de la prima etapă a procesului, care acoperă selecţia donatorilor. Trebuie să fie prezentate tipul de manipulare efectuat şi funcţia fiziologică a celulelor care sînt folosite ca substanţă activă.
3) Informaţii referitoare la materiile de start ale substanţei/substanţelor active.
a) Celule somatice umane:
Medicamentele pentru terapie celulară somatică umană sînt făcute dintr-un număr definit de celule viabile, care sînt derivate dintr-un proces de fabricaţie care porneşte fie de la nivelul organelor sau ţesuturilor prelevate de la o fiinţă umană, fie de la nivelul unui sistem bancă de celule bine definit, în care fondul de celule se bazează pe linii celulare continue. În cadrul acestui capitol, prin substanţa activă se înţelege fondul de sămînţă al celulelor umane, iar prin medicament finit se înţelege fondul de sămînţă al celulelor umane formulate pentru utilizarea medicală pentru care este destinat.
Materiile de start pentru fiecare etapă a procesului de fabricaţie trebuie să fie susţinute în totalitate de documente, incluzînd aspectele de siguranţă virală.
(i) Organe, ţesuturi, lichide biologice şi celule de origine umană:
Caracteristicile sursei umane, cum ar fi vîrsta, sexul, starea microbiologica, criteriile de excludere şi ţara de origine trebuie să fie susţinute de documente.
Descrierea prelevării, incluzînd locul, tipul, procesul de operare, constituirea amestecului, transportul, păstrarea şi trasabilitatea, precum şi controalele efectuate privind prelevarea trebuie să fie susţinute de documente.
(ii) Sisteme de bănci de celule:
Cerinţele relevante descrise în capitolul I trebuie să se aplice pentru prepararea şi controlul calităţii sistemelor de bănci de celule. În esenţă, acesta poate fi cazul celulelor alogenice sau xenogenice.
(iii) Materiale auxiliare sau dispozitive medicale auxiliare:
Trebuie prezentate informaţii privind folosirea oricăror materii prime (de exemplu, citokine, factori de creştere, medii de cultură) sau a unor produse şi dispozitive medicale auxiliare, de exemplu, dispozitive de sortare celulară, polimeri biocompatibili, matrice, fibre, bile în termeni de biocompatibilitate, funcţionalitate, precum şi riscul de agenţi infecţioşi.
b) Celule somatice animale (xenogenice)
Trebuie să fie furnizate informaţii detaliate legate de următoarele elemente:
(i) originea animalelor;
(ii) creşterea şi îngrijirea animalelor;
(iii) animale modificate genetic (metode de creaţie, caracterizarea celulelor transgenice, natura genei inserate sau excizate (eliminate);
(iv) măsuri pentru prevenirea şi monitorizarea infecţiilor de la animale sursă/donatoare;
(v) testarea pentru agenţi infecţioşi incluzînd microorganisme transmise vertical (inclusiv retroviruşii endogeni);
(vi) instalaţii;
(vii) sisteme de bănci de celule;
(viii) controlul materiilor de start şi al materiilor prime.
c) Informaţii privind procesul de fabricaţie a substanţei/substanţelor active şi a produsului finit (i) Diferitele etape ale procesului de fabricaţie, cum ar fi disocierea organului/ţesutului, selecţia populaţiei de celule de interes, cultura celulară in vitro, transformarea celulară fie prin agenţi fizico-chimici, fie prin transfer de gene trebuie să fie susţinută prin documente.
d) Caracterizarea substanţei/substanţelor active (i) Trebuie să fie prezentate toate informaţiile relevante privind caracterizarea populaţiei de celule de interes în termenii identităţii (speciile de origine, profil citogenetic, analiza morfologică), puritatea (agenţi microbieni adventiţiali şi agenţi de contaminare celulari), potenta (activitatea biologică definita) şi conformitatea (teste de cariologie şi tumorigenicitate) pentru medicamentele cărora le sînt destinate.
e) Dezvoltarea farmaceutică a medicamentului finit (i) Separat de metoda specifică de administrare folosită (perfuzie intravenoasă, injecţie locală, chirurgie de transplant), trebuie, de asemenea, furnizate informaţii privind folosirea dispozitivelor medicale auxiliare posibile (polimeri biocompatibili, matrice, fibre, bile) în termeni de biocompatibilitate şi durabilitate.
f) Trasabilitate
(i) Trebuie să fie furnizată o schemă detaliată a fluxului, care să asigure trasabilitatea produselor de la donator la medicamentul finit.
4) Cerinţe specifice pentru medicamente pentru terapie genică şi terapie celulară somatică (umane sau xenogenice) privind modulele 4 şi 5 format DTC/CTD
a) Compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare (i) În cazul medicamentelor pentru terapie celulară somatică şi genică, este recunoscut ca cerinţele conventionale formulate în compartimentul documentaţiei nonclinice a dosarului pentru autorizare pentru testarea nonclinică a medicamentelor pot să nu fie totdeauna corespunzătoare datorită proprietarilor biologice şi structurale unice şi diverse ale produselor în discuţie, incluzînd un grad înalt de specificitate a speciilor, a subiectului, a barierelor imunologice şi diferenţelor în răspunsurile pleiotropice.
(ii) Raţiunile care sprijină dezvoltarea nonclinică şi criteriile folosite pentru alegerea speciilor şi modelelor relevante trebuie să fie cuprinse corespunzător în textul din modulul 2 format DTC/CTD.
(iii) Poate fi necesar să se identifice sau să se dezvolte noi modele animale în scopul de a ajuta la extrapolarea descoperirilor specifice privind criteriile indicative ale functionalitatii şi toxicităţii la activitatea în vivo a produselor la fiinţele umane. Trebuie să fie prezentată justificarea ştiinţifică a utilizării acestor modele animale ale bolii în vederea susţinerii siguranţei şi a dovedirii conceptului de eficacitate.
b) Compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare:
(i) Eficacitatea medicamentelor pentru terapie avansată trebuie să fie demonstrată astfel cum este descris în compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare. Pentru unele produse şi pentru unele indicaţii terapeutice, totuşi, s-ar putea să nu fie posibilă realizarea studiilor clinice convenţionale. Orice deviere de la ghidurile existente trebuie justificată în modulul 2 format DTC/CTD.
(ii) Dezvoltarea clinică va avea cîteva caracteristici speciale datorită naturii complexe şi labile a substanţelor active. Aceasta necesită considerente suplimentare datorită problemelor legate de viabilitatea, proliferarea, migrarea şi diferenţierea celulelor (terapie celulară somatică), din cauza circumstanţelor clinice speciale în care sînt utilizate produsele sau din cauza modului special de acţiune prin expresia genelor (terapie genică somatică).
(iii) Cererea de autorizare a medicamentelor pentru terapie avansată trebuie să abordeze riscurile speciale asociate unor astfel de produse, care apar din contaminarea potenţială cu agenţi infecţioşi. Un accent special trebuie pus atît în etapele iniţiale ale dezvoltării, pe de o parte, incluzînd alegerea donatorilor în cazul medicamentelor pentru terapie celulară, cît şi pe intervenţia terapeutică în ansamblul ei, incluzînd mînuirea corectă şi administrarea produsului, pe de altă parte.
(iv) În plus, compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare al cererii trebuie să conţină, unde este relevant, date privind măsurile de supraveghere şi control al funcţiilor şi dezvoltării celulelor vii la primitor, de prevenire a transmiterii agenţilor infecţioşi la primitor şi de minimizare a oricăror riscuri potenţiale pentru sănătatea publică.
c) Studii de farmacologie umană şi de eficacitate (i) Studiile de farmacologie umană trebuie să furnizeze informaţii despre modul de acţiune aşteptat, eficacitatea aşteptată, bazată pe criterii de evaluare justificate, biodistribuţie, doza adecvată, schema şi metodele de administrare sau modalitatea de utilizare dorită pentru studiile de eficacitate.
(ii) Studiile farmacocinetice convenţionale pot să nu fie relevante pentru unele medicamente pentru terapie avansată. Uneori studiile pe voluntari sănătoşi nu sînt fezabile şi stabilirea dozei şi cineticii va fi dificil de determinat prin studii clinice. Este necesar, totuşi, să se studieze distribuţia şi comportarea în vivo ale produsului, incluzînd proliferarea şi funcţia pe termen lung a celulei, precum şi mărimea, distribuţia produsului genic şi durata expresiei genice dorite. Trebuie să fie folosite teste corespunzătoare şi, dacă este necesar, dezvoltate pentru urmărirea produsului celular sau a celulei care exprima gena dorită în organismul uman şi pentru monitorizarea funcţiei celulelor care au fost administrate sau transfectate.
(iii) Evaluarea eficacităţii şi siguranţei unui medicament pentru terapie avansată trebuie să includă descrierea şi evaluarea atentă a procedurii terapeutice în ansamblul ei, incluzînd căile speciale de administrare (cum ar fi transfecţia celulelor ex vivo, manipularea in vitro sau folosirea tehnicilor intervenţionale) şi testarea posibilelor regimuri asociate (incluzînd tratament imunosupresiv, antiviral, citotoxic).
(iv) Întreaga procedură trebuie să fie testată în studii clinice şi descrisă în informaţiile despre produs.
d) Siguranţa
(i) Trebuie să fie luate în considerare problemele de siguranţă care apar din răspunsul imun la medicamente sau la proteine exprimate, din rejecţia imună, din imunosupresie şi din defectarea dispozitivelor de imunoizolare.
(ii) Anumite medicamente pentru terapie genică avansată şi pentru terapie celulară somatică (de exemplu, produse de terapie celulara xenogenică şi anumite produse de transfer genic) pot conţine particule apte de replicare şi/sau agenţi infecţioşi. Poate fi necesar ca pacientul să fie monitorizat pentru dezvoltarea unor posibile infecţii şi/sau sechele patologice în timpul fazelor de pre şi/sau postautorizare; poate fi necesar ca această supraveghere să fie extinsă la persoanele care sînt în contact strîns cu pacientul, incluzînd personalul de îngrijire a sănătăţii.
(iii) Riscul de contaminare cu potenţiali agenţi transmisibili nu poate fi eliminat în totalitate la utilizarea anumitor medicamente pentru terapie celulară somatică şi a anumitor medicamente de transfer genic. Riscul poate fi minimizat, totuşi, prin măsuri corespunzătoare care au fost descrise în compartimentul documentaţiei chimice, farmaceutice şi/sau biologice a dosarului pentru autorizare.
(iv) Măsurile incluse în procesul de fabricaţie trebuie să fie completate cu metode de testare, procese de control al calităţii şi prin metode de supraveghere adecvate care trebuie să fie descrise în compartimentul documentaţiei clinice a dosarului pentru autorizare.
(v) Utilizarea anumitor medicamente pentru terapie celulară somatică avansată poate fi limitată, temporar sau permanent, la sedii care au expertiza probată prin documente şi facilitaţi pentru asigurarea unei urmăriri specifice a siguranţei pacienţilor. O abordare similară poate fi relevantă pentru anumite medicamente pentru terapie genică, care sînt asociate cu un risc potenţial de agenţi infecţioşi apţi de replicare.
(vi) Unde este relevant, trebuie, de asemenea, luate în considerare şi abordate la depunere aspectele de monitorizare pe termen îndelungat pentru dezvoltarea complicaţiilor tardive.
(vii) Atunci cînd este cazul, solicitantul trebuie să depună un plan detaliat de management al riscului, care să acopere datele clinice şi de laborator ale pacientului, datele epidemiologice care apar şi, dacă este relevant, datele de arhivă ale mostrelor de ţesut de la donator şi de la primitor. Un astfel de sistem este necesar pentru a asigura trasabilitatea medicamentului şi răspunsul rapid la caracterul suspect al reacţiilor adverse.
Secţiunea 3.
Declaraţie specifică privind medicamentele pentru xenotransplant
82. Pentru scopurile prezentelor norme şi protocoale, xenotransplant are înţelesul oricărei proceduri care implică transplantarea, implantarea sau perfuzia într-un primitor uman a oricăror ţesuturi vii ori organe recuperate de la animale sau lichide biologice umane, celule, ţesuturi ori organe care au suferit un contact ex vivo cu celule, ţesuturi sau cu organe animale nonumane vii.
83. O atenţie deosebită trebuie acordată materiilor de start.
În aceasta privinţă, trebuie să fie furnizate informaţii detaliate legate de următoarele elemente, în acord cu ghidurile specifice:
a) originea animalelor;
b) creşterea şi îngrijirea animalelor;
c) animalele modificate genetic (metode de creaţie, caracterizarea celulelor transgenice, natura genei inserate sau excizate (eliminate);
d) măsurile pentru prevenirea şi monitorizarea infecţiilor la animalele sursă/donator;
e) testarea agenţilor infecţioşi;
f) instalaţiile;
g) controlul materiilor de start şi al materiilor prime;
h) trasabilitatea.
anexa nr.4