Secţiunea 1.
Verificarea identităţii copilului, documentarea acestuia şi iniţierea procedurii de căutare a familiei sau a reprezentantului său legal
27. În cazul în care copilul depistat nu deţine nici un document, care i-ar putea confirma identitatea, misiunile diplomatice şi consulare verifică identitatea acestuia prin sistemul automatizat ACCES sau solicită asistenţa Ministerului Dezvoltării Informaţionale în acest sens.
28. Ministerul Dezvoltării Informaţionale întreprinde măsurile necesare pentru identificarea copilului şi comunică rezultatele verificării Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi se substituie prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
29. Dacă Ministerul Dezvoltării Informaţionale nu dispune de informaţii referitoare la copil (naşterea nu a fost înregistrată în Registrul de Stare Civilă), responsabilitatea de verificare a identităţii copilului se pune în seama HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 care, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi autorităţile administraţiei publice locale, va întreprinde următoarele acţiuni:
1) va stabili locul naşterii copilului;
2) va obţine informaţia de la subdiviziunile Ministerului Sănătăţii privind naşterea copilului de la părinţi-cetăţeni ai Republicii Moldova;
3) va obţine informaţia despre părinţi în cazurile în care naşterea nu a fost înregistrată la organul de stare civilă sau la oficiile consulare ale Republicii Moldova din străinătate în vederea constatării faptului naşterii copilului;
4) va iniţia procedurile de înregistrare tardivă sau ulterioară a naşterii copilului la organele de stare civilă, potrivit prevederilor Legii nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă.
30. HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 va informa, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, autorităţile din ţara de destinaţie despre demararea şi evoluţia procesului de identificare a copilului.
31. După recepţionarea informaţiei despre copil, HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177, în regim de urgenţă, va iniţia procedura de identificare a familiei/reprezentantului legal al copilului (sau, după caz, a instituţiei de plasament ce are obligaţia de îngrijire a copilului) şi va solicita acordul acestora la repatriere, cu excepţia cazurilor în care activitatea de căutare sau modalitatea în care această procedura este efectuată contravine intereselor copilului.
32. În cazul în care persoanele vizate la punctul 31 al prezentului Regulament nu sînt găsite la domiciliu sau nu-şi dau acordul pentru repatrierea copilului, HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 înştiinţează autoritatea tutelara de la ultimul domiciliu cunoscut al copilului sau al familiei, care, în termen de 5 zile, eliberează avizul pentru repatrierea copilului, asigurînd, după caz, măsurile de protecţie a acestuia.
33. Dacă familia copilului nu poate fi identificată, HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 solicită misiunii diplomatice sau consulare să intervină pe lîngă autorităţile locale din ţara de destinaţie pentru a asigura posibilitatea de a discuta cu copilul, în scopul colectării datelor biografice şi sociale, implicînd în acest sens reprezentanţii misiunii diplomatice sau consulare sau, după caz, alţi specialişti desemnaţi, informînd despre rezultate Ministerul Muncii,Protecţiei Sociale şi Familiei se substituie prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177.
34. Dacă identitatea copilului nu poate fi stabilită, se substituie prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, informează autorităţile de protecţie din ţara de destinaţie despre faptul că copilul nu poate fi încadrat în categoria persoanelor specificate la punctul 2 al prezentului Regulament şi, prin urmare, autorităţile moldoveneşti nu-şi asumă în continuare responsabilitatea pentru repatrierea copilului respectiv.
35. În procesul repatrierii şi după repatriere HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, va asigura evaluarea riscurilor şi a securităţii copilului şi a familiei acestuia, care va include examinarea unor posibile acţiuni de: stigmatizare/hărţuire din partea societăţii sau familiei; ameninţare, reprimare sau constrîngere a copilului sau rudelor acestuia din partea traficanţilor sau a complicilor acestora; retraficare.
36. În cazul în care s-a stabilit că aflarea copilului identificat pe teritoriul unui stat străin este rezultatul unor fapte cu caracter penal, Ministerul Afacerilor Interne va iniţia procedurile penale de investigare a cazului.
37. HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 solicită autorităţilor competente din raza teritorială în care copilul şi familia sa au avut ultimul domiciliu cunoscut efectuarea, în regim de urgenţă, a anchetei sociale a familiei şi întocmirea planului individual iniţial referitor la pregătirea reintegrării sociale a copilului.
38. Pe măsura acumulării informaţiilor relevante despre copil şi familie (identitate, evaluare primară a familiei, plan individual iniţial etc.), HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 le va transmite autorităţilor ţării de destinaţie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunilor diplomatice şi consulare. Odată cu finalizarea dosarului, Ministerul Muncii,Protecţiei Sociale şi Familiei se substituie prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 va informa ţara de destinaţie despre: data repatrierii, însoţitor, mijlocul de transport al copilului, punctele de trecere a frontierei, măsurile necesare de pregătire a copilului pentru deplasare etc.
Secţiunea 2.
Repatrierea copilului şi plasarea sub protecţie
39. După obţinerea acordului pentru repatriere de la autorităţile din ţara de destinaţie, HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 :
1) planifică repatrierea şi efectuează aranjamentele logistice în limita resurselor disponibile;
2) emite un ordin de desemnare a însoţitorului/lor, care trebuie să deţină capacităţile necesare pentru îndeplinirea misiunii;
3) întocmeşte o scrisoare de însoţire în care se indică datele însoţitorului/lor şi ale copilului care urmează a fi repatriat, punctele de trecere a frontierei şi, după caz, alte informaţii relevante, pentru a fi prezentate de însoţitor/i la solicitarea autorităţilor implicate în repatriere;
4) efectuează traducerea documentelor care urmează a fi transmise în acest sens autorităţilor statului de destinaţie.
40. În cazul repatrierii copilului printr-o ţară terţă, misiunile diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova din ţara terţă acordă asistenţă în vederea facilitării permisiunii de tranzit şi eliberării documentelor de tranzit. Dacă este necesar, misiunile diplomatice şi consulare contactează autorităţile din ţara de tranzit pentru urgentarea tranzitului, obţinerea documentelor de tranzit necesare, acordarea asistenţei în localizarea/identificarea/ transportarea/ însoţirea de la punctele de intrare/ieşire în ţara de tranzit în baza unui acord de readmisie, facilitarea comunicării cu părinţii aflaţi într-o ţară terţă şi facilitarea reunificării familiale într-o ţară terţă.
41. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene acordă asistenţă în vederea obţinerii vizei/vizelor pentru deplasarea în ţara de destinaţie a însoţitorului şi întreprinde acţiuni în scopul depăşirii obstacolelor apărute în ţara de destinaţie în procesul repatrierii.
42. La sosire copilul este întîmpinat de părinţi sau alţi reprezentanţi legali. În caz contrar, autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al părinţilor sau, după caz HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177, desemnează o persoană care însoţeşte copilul la domiciliu sau la instituţia de protecţie determinată şi informată din timp.
43. În cazul în care copilul va fi întîmpinat la punctul de trecere a frontierei de lucrătorul unei instituţii de protecţie, însoţitorul copilului şi persoana desemnată pentru primire semnează un proces-verbal privind predarea/primirea copilului repatriat.
44. Dacă autorităţile din ţara de destinaţie îşi asumă responsabilitatea pentru însoţirea şi repatrierea copiilor, misiunile diplomatice şi consulare informează HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 despre decizia acestora şi detaliile relevante cu privire la repatrierea planificată.
Secţiunea 3.
Reabilitarea, monitorizarea şi raportarea
45. Instituţia de protecţie care a preluat copilul repatriat la punctul de frontieră sau la locul destinaţiei finale devine responsabilă de viaţa şi securitatea acestuia şi iniţiază procesul de reabilitare a copilului, reieşind din vîrsta, problemele acestuia, din sugestiile oferite de către autorităţile implicate în repatriere din ţara de destinaţie etc.
46. HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 solicită autorităţilor tutelare de la domiciliul copilului sau din unitatea administrativ-teritoriala, în raza căreia activează instituţia de protecţie unde a fost plasat copilul repatriat, întreprinderea măsurilor necesare de reintegrare socio-familială a copilului sau alegerea şi instituirea unei alte forme de protecţie, în corespundere cu legislaţia.
47. Autoritatea tutelară, monitorizează situaţia acestuia conform prevederilor legislaţiei, prezentând rapoarte corespunzătoare Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.
48. Informaţia relevantă privind procedura de repatriere, reintegrare şi monitorizare a copilului după repatriere se concentrează într-un dosar special al copilului şi se păstrează la HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177.
49. La solicitarea din partea autorităţilor străine competente a unor informaţii privind situaţia de după repatriere a persoanelor specificate la punctul 2 al prezentului Regulament, se substituie prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177 , cu acordul prealabil al persoanelor în cauză sau al reprezentanţilor legali ai acestora, le va prezenta informaţia relevantă prin intermediul Departamentului afaceri consulare al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.