Procesul de stabilire a nivelului acceptabil de siguranţă (ALoSP) la nivel naţional este parte integrantă a procesului de management al siguranţei, ce presupune: identificarea pericolelor pentru siguranţă, identificarea zonelor de risc pentru siguranţă în baza pericolelor identificate, definirea indicatorilor de performanţă a siguranţei pentru zonele de risc identificate, precum şi cuantificarea indicatorilor de performanţă a siguranţei, prin stabilirea de valori ale ţintelor de siguranţă şi ale pragurilor de alertă aferente acestora.
Procesul de stabilire a ALoSP la nivel naţional, definit în Program, cuprinde etapele descrise în figura 1:
Secțiunea a 4-a
Stabilirea indicatorilor de performanţă a siguranţei
Strategia eficientă de evaluare a siguranţei prevede indicatori privind funcţionarea sistemului, precum şi seturi de măsuri care se adresează erorilor sistemului, cum ar fi accidentele, incidentele, încălcări ale prevederilor reglementărilor aplicabile.
Procesul de evaluare a performanţei siguranţei la nivel naţional, descris în figura 2, este bazat pe indicatorii aferenţi nivelurilor de analiză a activităţilor şi performanţei sistemului aviaţiei civile, atât la nivel de stat, cât şi la nivelul agenţilor aeronautici, stabiliţi ca urmare a analizelor zonelor de risc pentru siguranţă. Structura procesului de evaluare a performanţei siguranţei la nivel naţional are la bază performanţa siguranţei la nivelul întregului sistem al aviaţiei civile naţionale, la nivelul agenţilor aeronautici şi la nivelul autorităţilor naţionale competente, precum şi interdependenţele dintre aceste sisteme.

Figura 2. Procesul de evaluare a performanţei siguranţei la nivel naţional
Indicatorii de performanţă a siguranţei constau în indicatori bazaţi pe procese şi indicatori bazaţi pe rezultate. Indicatorii bazaţi pe procese ilustrează funcţionarea proceselor-cheie de management al siguranţei, cum ar fi cel de gestionare a riscurilor de siguranţă, atât la nivel de stat, cât şi la nivelul agenţilor aeronautici. Indicatorii bazaţi pe rezultate ilustrează consecinţele finale ale proceselor-cheie de management al siguranţei.
Indicatorii de nivelurile 2 şi 3 se bazează pe corelarea cu cei din nivelul imediat superior. De exemplu, indicatorii privind supravegherea se bazează pe relaţia dintre activităţile de supraveghere şi influenţa acestora asupra siguranţei agenţilor aeronautici.
Revizuirea periodică a indicatorilor de performanţă a siguranţei este necesară în scopul asigurării valabilităţii indicatorilor şi a valorilor asociate acestora, în concordanţă cu progresele înregistrate şi obiectivele stabilite la nivel naţional şi în conformitate cu prevederile Programului.
Indicatorii de performanţă a siguranţei la nivel naţional sunt corelaţi cu indicatorii şi ţintele de siguranţă stabilite la nivel european prin EPAS, la nivel regional prin obiectivele de siguranţă prioritare pentru regiunea EUR de către Grupul regional pentru siguranța aviației Europa al ICAO (RASG-EUR) şi la nivel internaţional, prin Planul global de siguranţă al aviaţiei civile (ICAO GASP).
Procesul de încorporare a acestor indicatori în sistemul de performanţă a siguranţei la nivel naţional, astfel încât acţiunile subsecvente întreprinse să contribuie în mod activ la îndeplinirea obiectivelor de siguranţă la nivel european, regional şi global, presupune o analiză aprofundată în cadrul căreia sunt luate în considerare specificul, complexitatea şi nivelul de maturitate ale sistemelor naţionale, atât la nivel de stat, cât şi la nivelul agenţilor aeronautici individuali.
1. Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 1
Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 1 sunt, de regulă, indicatori de tipul reactiv şi includ, în principal, accidentele şi incidentele grave, ce reprezintă date concrete, de interes pentru publicul larg. Aceşti indicatori se pretează la determinarea tendinţelor pe termen lung şi identificarea factorilor de siguranţă utilizaţi la elaborarea planurilor strategice la nivel naţional. Relevanţa acestora pentru măsurarea performanţei individuale a agenţilor aeronautici sau pentru determinarea tendinţelor pe termen scurt este scăzută, din cauza frecvenţei reduse şi a variabilităţii crescute a acestor evenimente. Indicatorii de nivelul 1 se stabilesc la nivel cumulat, de exemplu pentru o categorie de agenţi aeronautici sau tipuri de operaţiuni.
Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 1 sunt utilizaţi, de regulă, la:
a) identificarea pericolelor în sistemul aviaţiei civile;
b) stabilirea tendinţelor siguranţei aviaţiei civile pe termen lung;
c) stabilirea obiectivelor pentru analize şi acţiuni subsecvente (de exemplu, în domeniul cercetării, proiectării);
d) măsurarea progreselor într-un anumit domeniu (de exemplu, segmente specifice ale sistemului de transport aerian, tipuri de aeronave, tipuri de operaţiuni);
e) monitorizarea performanţelor siguranţei la nivelul diferitor segmente ale aviaţiei civile (de exemplu, operatori aerieni, operatori de aerodromuri);
f) întreprinderea de acţiuni la nivel naţional, cum ar fi cele de reglementare;
g) informarea opiniei publice.
1) Indicatorii de nivelul 1 bazaţi pe rezultate
Indicatorii de nivelul 1 bazaţi pe rezultate sunt, de regulă, evenimentele asociate cu pericolele datorate unor cauze comune, la care sunt expuşi toţi agenţii aeronautici sau părţi semnificative ale acestora.
Exemple de indicatori de nivelul 1 bazaţi pe rezultate:
a) evenimente de tipul accidentelor sau incidentelor grave;
b) evenimente legate de zonele semnificative de risc (de exemplu: pierderea controlului în zbor, ieşirea de pe pistă (RE), coliziunea cu solul a unei aeronave în zbor controlat (CFIT), coliziunea aeronavelor în zbor, incendii la bord, evenimente legate de operaţiunile de deservire a aeronavelor la sol).
2) Indicatorii de nivelul 1 bazaţi pe procese
După stabilirea indicatorilor de nivelul 1 bazaţi pe rezultate se efectuează o analiză în vederea identificării acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru a reduce riscul producerii unor astfel de evenimente. Aceste acţiuni stau la baza proceselor de gestionare a riscurilor, care se reflectă în indicatorii de nivelul 1 bazaţi pe procese. Între indicatorii bazaţi pe rezultate şi cei bazaţi pe procese trebuie să existe o relaţie clară, ca şi între zonele de risc semnificativ identificate şi strategiile de îmbunătăţire a siguranţei.
Exemple de indicatori de nivelul 1 bazaţi pe procese:
a) măsura în care strategiile în domeniul siguranţei dezvoltate la nivel regional sau la nivel internaţional (prin EASP, RASG-EUR sau ICAO GASP) sunt puse în aplicare pe plan naţional;
b) rezultatele auditurilor de standardizare EASA şi ale evaluărilor ICAO (USOAP şi ICVM).
2. Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 2
Performanţa agenţilor aeronautici
Analiza scenariilor producerii accidentelor/incidentelor grave iau în considerare, în afara factorilor de suprafaţă, cum sunt erorile umane şi materiale, şi factorii organizaţionali, în vederea identificării elementelor asupra cărora trebuie îndreptate acţiunile subsecvente. Aceasta necesită, de asemenea, să se ia în considerare tipurile de organizaţii/operaţiuni cărora li se adresează acţiunile. Rezultatele analizei menţionate mai sus stau la baza stabilirii indicatorilor de performanţă a siguranţei de nivelurile 2 şi 3 asociaţi cu indicatorii de nivelul 1.
Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 2, de tipul proactiv, vizează activităţile agenţilor aeronautici în scopul de a identifica problemele-cheie de siguranţă, ce pot fi gestionate prin acţiuni de siguranţă. Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 2 se referă la:
a) măsura în care agenţii aeronautici se conformează cu cerinţele reglementărilor aplicabile şi gradul de eficienţă a conformării;
b) modul în care agenţii aeronautici răspund la acţiunile întreprinse de autorităţile naţionale competente, altele decât acţiunile stabilite prin cerinţele de reglementare, în scopul gestionării unor riscuri specifice;
c) gradul de eficienţă a sistemelor de management al riscurilor ale agenţilor aeronautici.
Aceste elemente sunt cuantificate prin intermediul proceselor de evaluare a performanţelor structurii organizatorice şi a sistemelor de siguranţă în domeniul siguranţei, la care se adaugă informaţiile colectate prin sistemul de raportare a evenimentelor de aviaţie civilă, rezultatele auditurilor/inspecţiilor.
Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 2 sunt stabiliţi pentru diferite componente ale sistemului de aviaţie (operaţiuni de zbor, întreţinere, managementul traficului aerian, aerodromuri). În cadrul fiecărei componente, indicatorii pot fi împărţiţi pe anumite categorii de agenţi aeronautici (de exemplu, pentru operaţiuni de zbor: operatori comerciali, operatori de aviaţie generală, operatori privaţi).
Corelarea cu indicatorii de nivelul 1
Pentru a-şi atinge scopul, indicatorii de performanţă referitori la agenţii aeronautici trebuie să fie corelaţi cu indicatorii bazaţi pe rezultate de nivelul 1.
Dat fiind faptul că rezultatele în zonele critice de siguranţă nu pot fi măsurabile la nivelul individual al unui agent aeronautic, este important ca stabilirea indicatorilor bazaţi pe rezultate să fie realizată la nivel de sistem.
Corelarea este, de asemenea, un factor important în selectarea indicatorilor indirecţi. Aceştia trebuie să fie corelaţi în mod evident cu indicatorii de nivelul 1 bazaţi pe rezultate şi să fie capabili să explice o parte semnificativă din evoluţia acestor indicatori.
1) Indicatorii de nivelul 2 bazaţi pe rezultate
Identificarea indicatorilor de nivelul 2 bazaţi pe rezultate începe cu determinarea zonelor de risc semnificativ din cadrul indicatorilor de nivelul 1 ce reflectă asocierea unor pericole care au o cauză comună. Acest set de indicatori bazaţi pe rezultate include, de asemenea, măsuri ce se referă la pericole specifice pentru anumite categorii de agenţi aeronautici.
Măsurarea directă a zonelor de risc semnificativ identificate în cazul evenimentelor având cauze comune nu este însă întotdeauna fezabilă. De exemplu, deşi evenimentele de tipul CFIT au fost identificate ca evenimente având o cauză comună în cadrul indicatorilor de nivelul 1, anumiţi agenţi aeronautici pot să nu fie niciodată implicaţi în astfel de evenimente, iar în cazul celor implicaţi, frecvenţa acestora să fie atât de redusă încât să nu poată constitui un indiciu real al performanţei siguranţei.
În aceste cazuri, strategia de evaluare a performanţelor trebuie să se concentreze asupra unor indicatori indirecţi relevanţi şi a proceselor asociate acestora. Un exemplu de indicator indirect pentru CFIT ar putea fi monitorizarea evoluţiilor zborurilor la joasă altitudine sau avertizările TAWS (GPWS), prin programul FDM. Astfel, indicatorii bazaţi pe procese asociaţi acestor indicatori ar putea include gradul de implementare şi de gestionare a programelor FDM.
Definirea indicatorilor de nivelul 2 pentru evenimente operaţionale trebuie să ia în considerare posibilele efecte nedorite. Agenţii aeronautici pot să aibă tendinţa de a întreprinde acţiuni cu risc crescut pentru a evita producerea de evenimente despre care au cunoştinţă că sunt monitorizate (de exemplu, monitorizarea numărului de ratări ale aterizărilor în locul numărului de apropieri nestabilizate).
Exemple de indicatori bazaţi pe rezultate de nivelul 2:
operaţiuni de zbor:
a) rezoluţii ale sistemelor TCAS/număr de decolări;
b) avertizări ale sistemelor GPWS şi EGPWS (Sistem dezvoltat de avertizare a apropierii față de sol)/număr de decolări;
întreţinerea aeronavelor:
a) oprirea motoarelor în zbor (IFSD)/număr de ore de zbor;
b) revenirea la sol a unei aeronave aflate în zbor (IFTB) şi devierile de la traiectul de zbor din cauze tehnice/număr de decolări;
c) întreruperi ale decolării din cauze tehnice/număr de decolări;
servicii de navigaţie aeriană (ANS)/managementul traficului aerian (ATM):
a) devieri de la nivelul de zbor autorizat (level bust)/număr de zboruri;
b) rezoluţii TCAS RA (cu şi fără pierderea eşalonării)/număr de zboruri;
c) încălcări ale eşalonării minime/număr de zboruri;
d) devieri de la autorizările ATC/număr de zboruri;
e) pătrunderi neautorizate în spaţiul aerian controlat/număr de zboruri;
f) abateri ale aeronavelor de la procedurile ATM/număr de zboruri;
g) premise de CFIT din cauze ATM/număr de zboruri;
h) incursiuni neautorizate pe pistă în care nu au fost necesare acţiuni de evitare a coliziunilor/număr total de mişcări;
i) incursiuni neautorizate pe pistă în care au fost întreprinse acţiuni de evitare a coliziunilor/număr total de mişcări;
aeroporturi:
a) incursiuni neautorizate pe pistă în care au fost implicaţi agenţi aeronautici care prestează activităţi în zona aeroportuară/număr total de mişcări;
b) evenimente privind nerespectarea procedurilor de siguranţă pe platformă/număr total de mişcări;
c) coliziuni cu păsările/animalele/număr total de mişcări.
2) Indicatorii de nivelul 2 bazaţi pe procese
Indicatorii de nivelul 2 bazaţi pe procese iau în considerare performanţa sistemului de management al siguranţei, evaluată prin prisma modului în care agenţii aeronautici gestionează procesele de identificare a pericolelor şi control al riscurilor. Conformarea cu reglementările în domeniul gestionării pericolelor comune pentru agenţii aeronautici este parte a procesului de management al riscului. Prin urmare, evaluarea conformării include evaluarea modului în care agenţii aeronautici utilizează procesul de management al riscurilor de siguranţă pentru includerea cerinţelor reglementărilor relevante în procesele proprii.
Exemple de indicatori de nivelul 2 bazaţi pe procese:
conformarea cu cerinţele de siguranţă (valori agregate):
a) neconformităţi/ciclu de supraveghere planificat;
b) neconformităţi semnificative/număr total de neconformităţi;
c) certificate suspendate/revocate/ciclu de supraveghere planificat;
d) perioada medie de timp pentru finalizarea aplicării acţiunilor corective;
eficienţa sistemelor de management al riscului (valori agregate):
a) indicele de maturitate a sistemului de management al siguranței (nivelurile 1, 2 şi 3);
b) rata de rulare a personalului din posturile-cheie pentru siguranţă;
c) numărul de riscuri monitorizate şi validate pe lună/trimestru.
3. Indicatorii de performanţă a siguranţei de nivelul 3.
Performanţa autorităţilor naţionale competente
Indicatorii de nivelul 3, de tipul predictiv, se referă la iniţiativele şi acţiunile de siguranţă întreprinse la nivel naţional prin implementarea Programului. Aceşti indicatori includ atât indicatori bazaţi pe rezultate, cât şi indicatori bazaţi pe procese, pentru a evalua acţiunile de siguranţă ale autorităţilor naţionale competente în următoarele domenii:
a) capacitatea de a identifica, prin sistemul de supraveghere, noi ameninţări cu cauze comune şi de a monitoriza eficienţa sistemelor de management al riscurilor, în contextul schimbărilor în sistemul aviaţiei civile;
b) acţiunile întreprinse în scopul asigurării instrumentelor de gestionare a riscurilor şi eficienţa acestor acţiuni;
c) acţiunile întreprinse cu scopul de a actualiza instrumentele de gestionare a riscurilor pentru a se asigura continuitatea eficienţei acestora, având în vedere dinamica sistemului aviaţiei civile;
d) eficacitatea sistemului de supraveghere a siguranţei.
Eficienţa activităţilor autorităţilor naţionale competente în domeniul aviaţiei civile reprezintă, în ansamblu, baza îmbunătăţirii generale a siguranţei la nivelul agenţilor aeronautici.
Indicatorii de nivelul 3 sunt, în multe cazuri, direct legaţi de cei de nivelul 2, aceştia din urmă fiind de asemenea o măsură a modului în care autorităţile naţionale abordează problemele-cheie de siguranţă identificate.
O caracteristică importantă a indicatorilor de nivelul 3 este capacitatea acestora de a determina acţiunile ce trebuie întreprinse şi de a influenţa performanţele viitoare.
Corelarea cu indicatorii de performanţă de nivelul 2
Datorită faptului că indicatorii de performanţă a siguranţei aferenţi autorităţilor naţionale competente au la bază capacitatea acestora de a influenţa obiectivele şi performanţele siguranţei agenţilor aeronautici, aceştia trebuie corelaţi cu indicatorii de performanţă de nivelul 2 şi, prin urmare, cu obiectivele strategice definite prin indicatorii de nivelul 1.
1) Indicatorii de nivelul 3 bazaţi pe rezultate
Responsabilitatea pentru identificarea şi dezvoltarea instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru pericolele comune la nivelul întregului sistem al aviaţiei civile revine, în primul rând, autorităţilor naţionale competente. Indicatorii de nivelul 3 bazaţi pe rezultate se referă la eficienţa îndeplinirii acestei responsabilităţi de către autorităţile naţionale competente.
Exemple de indicatori de nivelul 3 bazaţi pe rezultate:
indicatori privind certificarea/supravegherea:
a) timpul mediu de procesare a cererilor de emitere a unor noi certificate/aprobări/autorizări pe tipuri de organizaţii/număr de inspectori implicaţi în activitatea respectivă;
b) audituri programate pe tipuri de organizaţii/perioadă planificată;
c) inspecţii neplanificate pe tipuri de organizaţii/perioadă planificată;
d) evaluări ale sistemelor de management al siguranței pe tipuri de organizaţii/perioadă planificată;
e) acţiuni de impunere întreprinse pe tipuri de organizaţii/perioadă planificată;
indicatori privind măsurile de reducere a riscurilor:
a) eficienţa iniţiativelor referitoare la siguranţa pistei de decolare/aterizare;
b) eficienţa iniţiativelor referitoare la siguranţa operaţiunilor la sol.
2) Indicatorii de nivelul 3 bazaţi pe procese
Pentru a fi eficiente, instrumentele de gestionare a riscurilor dezvoltate de autorităţile naţionale competente trebuie să fie integrate în mod corespunzător de agenţii aeronautici în sistemele lor operaţionale. Aceasta necesită acţiuni directe ale autorităţilor naţionale competente pentru dezvoltarea, implementarea şi evaluarea sistemelor de management al riscurilor dezvoltate de agenţii aeronautici. Aceste acţiuni nu se limitează la verificările de risc bazate pe conformarea cu reglementările, ci includ, de asemenea, evaluarea modului în care agenţii aeronautici identifică şi controlează riscurile specifice propriilor sisteme şi mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Autorităţile naţionale competente trebuie să ia măsuri cu privire la acele domenii ale agenţilor aeronautici pentru care riscurile nu sunt menţinute la un nivel acceptabil.
Prin urmare, evaluarea autorităţilor naţionale competente în domeniul performanţei siguranţei include evaluarea modului în care sunt îndeplinite funcţiile legate de procesele de certificare şi supraveghere ale agenţilor aeronautici, precum şi a altor acţiuni desfăşurate cu scopul de a asigura continuitatea nivelului acceptabil de siguranţă în activităţile agenţilor aeronautici.
Exemple de indicatori de nivelul 3 bazaţi pe procese:
pericole sistemice sau având cauze comune:
a) gradul de transpunere în legislaţia naţională a legislaţiei europene aplicabile şi a standardelor şi practicilor recomandate de ICAO;
b) acordarea de asistenţă agenţilor aeronautici pentru implementarea cerinţelor privind siguranţa, întâlniri de lucru pe domenii ale aviaţiei civile;
promovarea siguranţei:
a) buletine de siguranţă emise pe categorii de agenţi aeronautici pe an;
b) promovarea materialelor de îndrumare emise la nivel european/internaţional;
c) seminare, grupuri de lucru, conferinţe privind siguranţa.