Secțiunea a 2-a
Inspecția preliminară şi colectarea documentelor
22. În faza de inspecție preliminară şi colectare a documentelor se efectuează verificarea documentației tehnice, verificarea echilibrării rețelelor de aer și de apă și se difuzează un chestionar adresat utilizatorilor spațiilor climatizate.
23. Verificarea documentației necesare, prezentate de proprietar în vederea inspecției, are drept scop:
1) cunoașterea criteriilor (parametrilor) care au stat la baza proiectării sistemului de climatizare:
a) parametrii de calcul ai aerului interior și exterior;
b) sarcinile termice de calcul;
c) poluanții interiori estimați;
d) debitele de aer, inclusiv debitul de aer proaspăt pentru ventilare;
e) modul de tratare a aerului;
f) puterea termică sau electrică pentru care au fost alese echipamentele;
2) cunoașterea proiectului inițial al construcției și a modificărilor aduse ulterior acestuia, în scopul confruntării cu clădirea reală și al stabilirii capabilității sistemului de a asigura confortul și calitatea aerului în condiții de eficiență energetică;
3) cunoașterea proiectului inițial al sistemului de climatizare și de ventilare și a eventualelor modificări aduse ulterior acestuia, cu scopul de a fi confruntat cu sistemul real;
4) cunoașterea calității echipamentului achiziționat, în funcțiune în sistemul de climatizare;
5) verificarea dacă toate echipamentele utilizate au certificat de conformitate, evaluare tehnică sau au performanțe echivalente, tipul certificatului de conformitate fiind indicat în documentația sistemului de climatizare, cuprins în cartea tehnică a construcției;
6) verificarea existenței unor procese-verbale redactate la punerea în funcțiune sau comisionarea sistemului de climatizare;
7) cunoașterea modului în care este reglat sistemul de climatizare, pentru a răspunde eficient la variațiile de sarcină termică produse de cauze exterioare (condiții climatice) și/sau interioare (degajări de căldură de la surse interioare);
8) cunoașterea modului de întreținere a sistemului de climatizare; în cazul unui contract de prestări servicii de întreținere regulată a sistemului de climatizare cu o întreprindere specializată – verificarea serviciilor contractate.
24. În cazul în care proprietarul clădirii nu dispune de documentația tehnică a sistemului de climatizare supus inspecției periodice, constituirea acesteia intră în grija inspectorului sistemelor de climatizare.
25. Pentru efectuarea inspecției periodice a sistemului de climatizare, se identifică şi se colectează informațiile necesare şi documentele disponibile relevante:
1) planurile clădirii;
2) volumul răcit/încălzit;
3) utilizarea actuală a clădirii;
4) documentația de proiectare;
5) scheme de principiu;
6) fișe tehnice;
7) instrucțiuni de punere în funcțiune a sistemului de climatizare sau a elementelor componente;
8) operațiuni de întreținere;
9) rapoarte de inspecție anterioare;
10) existența actului privind cercetarea tehnică a canalelor de ventilare, emis în conformitate cu legislația;
11) rapoarte de întreținere;
12) facturi de energie electrică;
13) informații referitoare la exploatare;
14) calculul energetic.
26. Pentru sistemul frigorific, se verifică:
1) existența manualului de utilizare;
2) existența unui document care să cuprindă măsurile ce trebuie luate în cazul unei întreruperi sau a unei scăpări de agent frigorific și să furnizeze instrucțiuni de securitate adecvate;
3) schema conductelor;
4) cartea instalației frigorifice.
27. Inspectorul sistemelor de climatizare adună și evaluează toată documentația originală disponibilă care se referă la clădire și la sistemul de climatizare aferent. Se identifică documentele relevante care permit inspecția subsistemelor și a componentelor sistemului de climatizare.
28. Inspectorul sistemelor de climatizare obține și evaluează orice documentație suplimentară, dacă există, privind indicarea oricăror modificări sau deteriorări ale clădirii, instalațiilor ori modificări de destinație față de documentele originale.
29. Se recomandă proprietarului clădirii să prezinte inspectorului sistemelor de climatizare orice document, calcule, rapoarte de expertiză, audit întocmite anterior inspecției periodice, care permit o evaluare mai corectă și completă a clădirii și a sistemelor de ventilare sau climatizare.
30. În cazul în care este disponibil certificatul energetic sau un raport de evaluare energetică, acesta va fi utilizat pentru completarea datelor existente și pentru o mai bună evaluare a posibilității de eficientizare energetică a sistemului de climatizare.
31. Se verifică documentele referitoare la întreținerea sistemului în ansamblul său și a echipamentelor individuale ale acestuia, precum și, dacă există, cartea tehnică a construcției și a sistemelor aferente.
32. Trebuie să se verifice corespondența dintre documentație și componentele instalate în realitate. Criteriile de proiectare disponibile trebuie să fie verificate în raport cu sistemul de climatizare real și cu destinația clădirii la momentul efectuării inspecției periodice.
33. Planurile sistemului de climatizare și detaliile de execuție trebuie să fie verificate în raport cu sistemul real și cu destinația actuală.
34. Inspectorul sistemelor de climatizare trebuie să obțină sau să elaboreze o listă a echipamentelor sistemului de climatizare, corespunzătoare sistemului care se inspectează.
35. Proiectul și documentația instalației pot fi incomplete sau chiar lipsi. Documentația existentă poate fi parțial expirată, din cauza schimbărilor nedocumentate referitoare la destinație, sarcini termice, elemente de construcție sau instalații modificate pe perioada existenței clădirii. În aceste cazuri sînt necesare următoarele acțiuni:
1) să se identifice documentația care lipsește sau care nu mai este de actualitate, lista documentelor necesare a fi prezentate de beneficiar în vederea inspecției periodice, specificată în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construcțiilor;
2) întreprinderea sau inspectorul sistemelor de climatizare, responsabili de efectuarea inspecției, trebuie să formuleze recomandări proprietarului referitoare la modul de completare a documentației;
3) trebuie să se adune date și informații despre sistemul de climatizare, anvelopa clădirii și modul de utilizare a clădirii, care să permită realizarea inspecției și completarea documentelor ce trebuie să se redacteze în urma inspecției;
4) pentru completarea parametrilor de proiectare care lipsesc (temperaturi de calcul, debite de aer proaspăt) trebuie să se adopte valorile indicate în documentele normative corespunzătoare destinației și locației clădirii sau unității inspectate.
36. Verificarea echilibrării aeraulice și hidraulice a rețelelor de aer și a rețelelor de apă caldă și rece se va realiza înainte de efectuarea inspecției, atît pentru rețeaua de conducte la sistemul de climatizare de tip „numai aer”, cît și la rețeaua de conducte pentru ventilarea mecanică (dacă există). Dacă această operație a fost executată la punerea în funcțiune sau cu ocazia unui audit funcțional efectuat la cererea proprietarului sistemului de climatizare, acesta va prezenta documentele care au fost întocmite cu această ocazie.
37. Dacă nu există nicio dovadă de efectuare a echilibrării aeraulice, inspectorul sistemelor de climatizare efectuează măsurarea debitelor pe cîteva ramificații importante. Procedura de măsurare va fi indicată în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construcțiilor.
38. Echilibrarea hidraulică a rețelelor de apă caldă și rece se solicită numai în cazul în care se sesizează că sînt consumatori (ventiloconvectoare, ejectoconvectoare, pompe de căldură pe buclă de apă) alimentați insuficient cu agent termic, caz în care se constată o putere de încălzire sau răcire diferită de cea a consumatorilor similari ca putere instalată din clădire. Ca și în cazul conductelor de aer, echilibrarea rețelei poate fi realizată suplimentar de către inspectorul sistemelor de climatizare sau de către o altă persoană ori întreprindere abilitată.
39. Înainte de începerea operațiunilor de inspecție pe teren, inspectorul sistemelor de climatizare distribuie locatarilor/proprietarului spațiilor climatizate chestionare de evaluare a performanțelor sistemului de climatizare pentru aflarea opiniei acestora. Întrebările adresate se referă la condițiile de confort termic și acustic pe toată perioada anului, inclusiv perioadele de tranziție climatică (primăvara, toamna), la percepția de calitate a aerului în spațiile de lucru și în încăperile anexe, la preocupările personale și ale personalului de întreținere de a micșora consumul de energie.
40. Persoanele chestionate trebuie să reprezinte minimum 10-15% din numărul total de utilizatori ai spațiilor și să fie, pe cît posibil, uniform distribuite în spațiul climatizat care se analizează. Se localizează unitatea clădirii din care sînt date răspunsurile, pentru a sesiza eventuale defecțiuni particulare ale acelei unități.
41. Modelul de chestionar cuprinzînd un număr de întrebări va fi indicat în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construcțiilor. Inspectorul sistemelor de climatizare va indica în chestionar chestiunile legate de ceea ce a sesizat în perioada de inspecție preliminară şi colectare a documentelor.
Secțiunea a 3-a
Inspecția pe teren
42. Inspecția periodică se efectuează la fața locului și trebuie să fie organizată și condusă astfel încît să ducă la creșterea eficienței energetice a sistemelor de climatizare, în condițiile asigurării confortului și calității aerului interior pentru locatari/proprietar.
43. În cadrul inspecției periodice se verifică sistemul de climatizare și ventilare din clădirea sau unitățile climatizate, precum și clădirea însăși, ca sursă posibilă de consum ridicat de energie datorită transferului de căldură prin anvelopă și surselor interioare de degajare de căldură.
44. Inspecția periodică se realizează prin control și verificări la fața locului, măsurări de parametri relevanți, calcule și, dacă se cere, simulări numerice pentru extrapolarea unor date măsurate, pentru alte condiții de exploatare.
45. La efectuarea inspecției periodice, inspectorul sistemelor de climatizare trebuie să aibă în dotare aparate și dispozitive verificate metrologic pentru măsurarea parametrilor care influențează asupra performanței sistemelor de climatizare.
46. Pentru toate subsistemele și echipamentele sistemelor se verifică:
1) conformitatea cu proiectul;
2) capacitatea de a răspunde criteriilor de proiectare;
3) modul de exploatare a sistemului de climatizare în raport cu sarcinile termice și de umiditate variabile (control, reglare, comandă);
4) întreținerea sistemului de climatizare.
47. Pe parcursul inspecției se depistează și se consemnează în raportul de inspecție periodică toate îmbunătățirile, transformările și reglajele care pot fi aduse clădirii și sistemului de climatizare în scopul reducerii consumului de energie pentru climatizare.
48. Pentru a caracteriza sistemul de ventilare și sistemul de climatizare din punct de vedere energetic, în urma inspecției periodice se determină indicii specifici de consum de energie, și anume puterea specifică de ventilare și puterea specifică pentru climatizare. Dacă cele două sisteme sînt cuplate, se determină numai puterea specifică pentru climatizare. Procedura detaliată pentru stabilirea acestor indici se indică în documentele normative elaborate de către organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construcțiilor.
49. Toate subsistemele, echipamentele și dispozitivele de același tip care se regăsesc în sistemul de climatizare sau în sistemul de ventilare mecanică se verifică după aceeași procedură, conform indicațiilor din prezentul Regulament. Conductele sau gurile de aer ale sistemului de climatizare de tip „numai aer” sau ale sistemului de ventilare mecanică aferent unui sistem de climatizare de tip „aer-apă” se verifică după procedura indicată pentru sistemul de distribuție a aerului.
50. Verificarea întreținerii sistemului de climatizare constituie o parte importantă a inspecției periodice. În acest sens, se determină dacă sistemul de climatizare, subsistemele sau componentele sînt exploatate corect și cu regularitate și întreținute de personal instruit și/sau autorizat conform:
1) instrucțiunilor de exploatare ale proiectantului;
2) instrucțiunilor producătorului subsistemelor și componentelor;
3) oricărei cerințe legale sau reglementate.
51. În același timp se recomandă ca orice problemă de neconformitate cu normele actuale să fie semnalată proprietarului, chiar dacă nu intră în lista de probleme specifice inspecției periodice. Se recomandă proprietarului clădirii să păstreze într-un dosar orice document sau calcul realizate în timpul inspecției periodice, astfel încît acestea să fie disponibile pentru următoarele inspecții periodice ale clădirii și ale sistemului de climatizare.
52. Prin inspecția clădirii și evaluarea calității acesteia din punct de vedere energetic se urmărește:
1) să se evalueze sarcina termică de calcul a clădirii sau unității inspectate, care trebuie comparată cu cea a sistemului de climatizare aferent;
2) să se sesizeze problemele legate de anvelopa clădirii, care ar putea conduce la micșorarea sarcinii termice (radiație directă mare care cere umbrire interioară sau exterioară, schimbarea geamurilor), fără a efectua un calcul complet al necesarului de energie – responsabilitate atribuită evaluatorului energetic;
3) să se analizeze modul în care este exploatată clădirea (gradul de ocupare, iluminat general, local, distribuția surselor de degajare de căldură). Se menționează că în bilanțul energetic al unei clădiri climatizate, ponderea foarte mare a necesarului de energie pentru răcire o reprezintă aporturile solare și degajările de la sursele interioare de căldură;
4) să se stabilească dacă sînt zone de fumători, unde inspecția trebuie să verifice funcționarea sistemelor de ventilare sau climatizare.
53. Sarcina termică de calcul pentru răcire a clădirii trebuie să fie determinată separat pentru fiecare zonă termică alimentată de la o centrală de tratare a aerului și pentru totalitatea zonelor alimentate de la aceeași centrală de producere a frigului.
54. Sarcina termică de calcul pentru fiecare zonă se compară, în funcție de sistemul de climatizare instalat:
1) pentru sistemele de climatizare de tip „numai aer”, sarcina termică a clădirii sau unității se compară cu puterea instalată a bateriei de răcire din centrala de tratare a aerului, luînd în considerare că această baterie răcește și aerul proaspăt;
2) pentru sistemele de climatizare de tip „aer-apă” sau pentru sistemele cu detentă directă din încăperile în care există ventilare mecanică cu tratare separată a aerului proaspăt, sarcina termică se compară cu puterea instalată a tuturor bateriilor de răcire din ventiloconvectoare, ejectoconvectoare, climatizoare locale sau aparate terminale. Dacă ventilarea unităților sau clădirilor se face natural sau mecanic fără tratarea aerului, sarcina sistemelor de climatizare trebuie să includă și sarcina termică de tratare a aerului proaspăt;
3) pentru sistemele de ventilare mecanică cu tratare a aerului care funcționează în spațiile climatizate, sarcina termică a bateriei de răcire din centrala de tratare a aerului se compară cu sarcina de răcire pentru tratarea aerului proaspăt (după caz, aceste baterii pot prelua și o parte din sarcina clădirii, dacă introduc aer cu temperatură mai scăzută decît temperatura setată pentru aerul interior);
4) sarcina termică pentru totalitatea unităților clădirii alimentate de la centrala frigorifică se compară cu puterea instalată a centralei frigorifice. Dacă această centrală deservește și alte clădiri climatizate care nu sînt analizate în cadrul inspecției periodice sau deservește și procese industriale, comparația se face cu puterea de calcul disponibilă la racordul distribuitorului de apă răcită corespunzătoare zonelor care se inspectează.
Sarcina termică de calcul se poate stabili prin calcul, în conformitate cu documentele normative.
55. Evaluarea sarcinilor termice interne ale clădirii trebuie să fie efectuată în funcție de destinația clădirii și de modul în care aceasta este utilizată (program de ocupare, utilizarea iluminatului, a biroticii etc.).
56. Prin inspecția periodică se urmărește verificarea confortului locatarilor/proprietarului și calitatea aerului interior, întrucît eficiența energetică trebuie să fie realizată în condițiile asigurării condițiilor interioare normate.
57. Confortul termic se evaluează în funcție de parametrii de proiectare și în funcție de măsurările realizate la fața locului. În funcție de destinația și de mărimea clădirii sau unității inspectate, se aleg încăperile reprezentative în care se evaluează confortul interior. Se aleg cu prioritate încăperile despre care, din chestionarele completate de locatari/proprietar, au apărut aprecieri nefavorabile privind confortul.
58. Pentru a stabili calitatea aerului din încăperile ventilate mecanic sau climatizate cu sistem de tip „numai aer” care introduce și aer proaspăt, se stabilește debitul de aer proaspăt care este introdus în încăperi.
59. În încăperile în care nu există ventilare mecanică, se fac măsurări de concentrație de CO2 și de umiditate, pentru același număr de încăperi pentru care s-a analizat confortul termic, și se verifică dacă nivelul de CO2 se încadrează în clasele de calitate a aerului. Umiditatea interioară trebuie să se încadreze în limitele de confort, corelat cu ceilalți parametri ai aerului interior.
Rezultatele obținute se consemnează în raportul de inspecție periodică.
60. Prin inspecția sistemului de distribuție a aerului (dispozitive de introducere, de extragere, conducte de aer) în sistemele de ventilare și în sistemele de climatizare de tip „numai aer” se urmărește verificarea traseelor de aer de la intrarea acestuia în sistem pînă la evacuarea lui în exterior. Verificările se referă la:
1) valoarea debitelor de aer în diferite zone ale instalației;
2) pierderile de aer din cauza neetanșeității conductelor;
3) modul în care aerul este distribuit și extras din încăperi;
4) pierderile de energie ale sistemului datorate neizolării corespunzătoare a conductelor;
5) modul în care aerul este introdus și evacuat din sistem.
61. În funcție de tipul sistemelor de climatizare inspectate, se măsoară debitul de aer proaspăt, debitul de aer de introducere, debitele extrase, debitul recirculat. Înainte de efectuarea măsurărilor se verifică poziția clapetelor antifoc și a voleților de desfumare. Înainte de pornirea ventilatorului, aceste dispozitive trebuie să fie complet deschise.
62. Debitele de aer măsurate se compară cu cele din proiect și dacă debitul de introducere și cel de extragere nu corespund valorilor din proiect, se fac reglaje în măsura posibilului. Dacă debitele sînt mai mici decît cele din proiect, acest fapt arată o subevaluare a pierderilor de sarcină reale din sistem.
În acest caz se verifică dacă pe traseul principal de calcul (care corespunde cu traseul pe care sînt cele mai mari pierderi de sarcină) sînt clapete de reglare care pot fi deschise la maxim și după deschiderea lor se reechilibrează aeraulic ramurile pe care s-au făcut manevre.
63. Se verifică gradul de colmatare a filtrelor de aer, deoarece încărcarea cu praf a filtrelor poate fi o cauză importantă de scădere a debitului de aer, prin creșterea pierderilor de sarcină în sistem. În cazul în care nu se obține debitul de calcul și debitul real este insuficient, se fac recomandări pentru modificarea sistemului, schimbarea turației la ventilator (dacă este posibil), schimbarea ventilatorului, schimbarea tipului de filtre.
64. În cazul sistemelor de tip „numai aer”, se verifică dacă insuficiența debitului total de aer se poate compensa prin modificarea diferenței de temperatură dintre aerul introdus și aerul interior (de multe ori bateriile de răcire sînt supradimensionate). Dacă debitele de aer proaspăt, recirculat și evacuat nu corespund valorilor din proiect, se fac reglaje folosind dispozitivele de reglare prevăzute pe circuitele aferente.
65. Verificările sistemului de alimentare cu aer la nivelul spațiilor climatizate constau în următoarele operații:
1) compararea specificațiilor echipamentelor terminale și ale gurilor de aer din proiect cu cele din teren, precum și verificarea corespondenței pozițiilor din proiect ale gurilor de aer cu cele reale;
2) verificarea gradului de deschidere a gurilor de introducere a aerului (difuzoare, grile) și a gurilor de extragere a aerului;
3) evaluarea nemulțumirilor locatarilor/proprietarului în raport cu modul de alimentare cu aer climatizat în locul unde aceștia își desfășoară activitatea;
4) verificarea poziționării și geometriei gurilor de introducere a aerului în raport cu cele de extragere, în vederea evitării fenomenului de scurtcircuitare a zonei de ocupare;
5) verificarea gradului de colmatare a filtrelor din aparatele terminale care introduc aer în încăperile climatizate (climatizoare locale, ventiloconvectoare, guri de introducere prevăzute cu filtre finale).
66. Se verifică modul în care se realizează ventilarea clădirii în ansamblul ei și dacă spațiile ventilate sau climatizate comunică între ele. Se verifică dacă zonele aflate în depresiune sau suprapresiune sînt corect gestionate, astfel încît să nu existe circulație de poluanți, inclusiv de poluanți care produc mirosuri neplăcute, între zone cu diferite destinații (între spațiile de recepție și restaurante la hoteluri, între bucătării și sălile de mese, între spațiile de fumători și cele de nefumători).
67. În cadrul inspecției ventilării clădirilor climatizate pot apărea două situații, în funcție de existența sau lipsa unui sistem de ventilare mecanic:
1) dacă există un sistem de ventilare mecanic, deschiderea ferestrei este considerată ca risipă de energie, deoarece calitatea aerului interior este asigurată prin debitul de aer proaspăt introdus;
2) dacă aerisirea prin ferestre este singura modalitate de ventilare, atunci risipa de energie depinde de comportamentul locatarilor. Automatizarea ferestrelor sau închiderea acestora în timpul perioadelor de neocupare pentru clădirile cu altă destinație decît cea de locuit sînt metode de reducere a pierderii de energie, însă această reducere poate fi defavorabilă calității aerului interior. În acest caz trebuie să se ceară automatizarea ferestrelor pentru a se permite deschiderea automată înainte și după perioadele de ocupare. În toate cazurile de deschidere a ferestrelor, încălzirea și climatizarea trebuie să fie închise automat.
68. Se verifică pierderile de aer, deoarece neetanșeitatea conductelor poate constitui o cauză importantă a pierderii de energie și a eficienței scăzute a sistemului de ventilare sau climatizare.
69. Verificarea izolației termice a conductelor și a centralei de tratare a aerului trebuie să se facă în cazul în care se constată decalaje importante între temperatura la ieșire din ventilatorul de introducere și temperatura de introducere în dispozitivele terminale, iar traseele conductelor nu trec prin încăperi climatizate. În acest caz se măsoară temperatura superficială a izolației în zonele în care se presupune că izolația nu este montată corect.
70. O apreciere generală care trebuie consemnată în raportul de inspecție periodică se face calculînd debitul de căldură care s-a pierdut (sau care a încălzit aerul de introducere, în cazul aerului rece, între centrala de tratare a aerului și gurile de introducere din încăperi). Aceeași evaluare trebuie să se facă și pentru aerul extras din încăperi, dacă în centrala de tratare a aerului se face recuperarea căldurii din aerul care se evacuează, folosind recuperatoare de căldură sau prin amestec cu aerul proaspăt.
71. În cadrul verificării sistemului de distribuție a apei (în sistemele de tip „aer-apă”) se verifică:
1) traseul și diametrele conductelor în raport cu proiectul sistemului de climatizare, eventual dezechilibrul hidraulic al rețelei de distribuție;
2) existența și starea suporturilor pentru conducte și armături;
3) existența și starea de funcționare a armăturilor de separare, reglare, golire și aerisire;
4) starea izolației termice.
Diametrele conductelor se verifică, pentru legăturile la echipamente, pe ramurile principale ale distribuției și prin sondaj, pe ramificațiile la aparatele terminale.
72. Starea izolației termice se verifică pe traseele aparente și prin sondaj, pentru conductele ascunse, în zonele în care sînt prevăzute trape sau capace de acces. Se verifică dacă apare condens pe suprafața conductelor de apă rece.
73. Verificarea funcționării dispozitivelor terminale în sistemele de tip „aer-apă” sau „aer-agent frigorific” (cu detentă directă): ventiloconvectoarelor, ejectoconvectoarelor, grinzilor de răcire, pompelor de căldură pe bucla de apă, unităților de tip split și climatizoarelor locale, se face din următoarele puncte de vedere:
1) asigurarea condițiilor de igienă;
2) eficiența energetică;
3) respectarea legislației din domeniul protecției aerului atmosferic, inclusiv din domeniul protecției stratului de ozon.
74. În ceea ce privește igiena dispozitivelor terminale, se verifică:
1) gradul de colmatare a filtrelor de aer;
2) starea de curățenie a suprafețelor bateriilor;
3) modul în care este colectat și îndepărtat condensul.
75. Eficiența energetică se stabilește la cîteva aparate, pe bază de măsurări, aplicîndu-se proceduri de verificare a eficienței energetice la ventiloconvectoare.
Proceduri asemănătoare se pot aplica și pentru celelalte aparate.
76. Verificarea centralei de tratare a aerului (filtre, baterii de încălzire și răcire, umidificatoare, recuperatoare de căldură, ventilatoare) se face în funcție de sistemul de climatizare al unității sau clădirii inspectate:
1) pentru sistemele de tip „numai aer”, se verifică dacă sarcina nominală a echipamentelor corespunde sarcinii de calcul a clădirii sau unității și dacă se realizează modul de tratare a aerului prevăzut în proiect;
2) sarcina termică a bateriilor din centrala de tratare a aerului se compară cu sarcina termică a clădirii sau unității (a se vedea punctul 52);
3) pentru sistemele de tip „aer-apă”, se verifică dacă centrala de tratare a aerului asigură sarcina de răcire pentru aerul proaspăt și dacă tratarea aerului proaspăt se face conform proiectului;
4) se verifică debitele de aer pe toate circuitele care vin și pleacă de la centrala de tratare a aerului.
77. La toate sistemele se verifică:
1) starea de colmatare a filtrelor de aer și modul în care acestea sînt curățate sau schimbate. Se înregistrează frecvența schimbării sau curățării filtrului și data ultimei schimbări și/sau curățări;
2) montarea corespunzătoare a filtrelor, astfel încît să nu existe zone de comutare;
3) depunerile de pe bateriile de răcire sau încălzire, care pot obtura trecerea aerului peste suprafețele de schimb de căldură;
4) utilizarea produselor antilegionella în camerele de tratare cu apă;
5) nivelul depunerilor de piatră la echipamentul de umidificare cu abur;
6) securitatea centralei (oprirea ventilatorului la deschiderea ușilor de vizitare);
7) prezența infiltrațiilor sau exfiltrațiilor de aer la îmbinările dintre aparatele de tratare;
8) prizele de aer exterior (proaspăt): starea grilei de aer proaspăt, a jaluzelelor fixe și a prefiltrelor, care nu trebuie să fie deteriorate sau obturate;
9) poziția prizei de aer proaspăt în raport cu gurile de evacuare în exterior a aerului viciat și cu gurile de evacuare a aerului de la turnurile de răcire (unde există riscul de apariție a bacteriei legionella).
78. Prin inspecție se urmărește să se identifice zonele de eficiență energetică redusă a proceselor de tratare pentru a se indica modificări posibile, de tipul:
1) recirculări;
2) folosirea recuperatoarelor de căldură;
3) introducerea unor soluții de stocare a căldurii (frigului) pentru reducerea vîrfurilor de sarcină, mai ales dacă acestea nu pot fi acoperite cu sistemele existente;
4) renunțarea la înscrierea proceselor de răcire cu uscare și reîncălzire, concepute inițial pentru controlul umidității în încăperi (în clădiri care nu necesită controlul umidității);
5) folosirea sistemelor ce utilizează surse de energie regenerabilă.
79. Inspecția periodică trebuie să stabilească dacă echipamentul funcționează într-un mediu adecvat și cu eficiență acceptabilă și dacă operațiile de verificare a întreținerii și a reglării sînt realizate în mod regulat.
80. Inspecția periodică a sistemului de climatizare sau a instalației frigorifice trebuie să urmărească cerințele legislației și reglementărilor din domeniu, care se referă la:
1) integrarea sistemului de climatizare sau a instalației frigorifice în construcție – prin asigurarea condițiilor și adoptarea măsurilor necesare unei bune integrări a acestora în clădirea deservită, care să asigure rezistența sistemului la eforturi rezultate din elementele de construcție prin: protejarea trecerii conductelor prin pereți și planșee; distanțe minime între țevi și coșuri de fum sau cabluri de alimentare electrică;
2) evitarea pericolului de explozie – prin alegerea echipamentelor componente ale instalațiilor frigorifice de tip antiexplozie;
3) securitatea la contact – prin adoptarea de măsuri pentru a diminua nivelul de risc de rănire prin contact cu părțile în mișcare ale utilajelor (compresoare, ventilatoare, pompe);
4) securitatea la intruziune – prin asigurarea securității instalațiilor și spațiilor aferente centralelor frigorifice sau instalațiilor frigorifice compacte, acțiuni de intruziune a oamenilor și animalelor prin: montarea de dispozitive (mijloace de avertizare) de împiedicare a accesului persoanelor neautorizate și neinstruite; montarea de dispozitive de reglaj, comandă și control al instalațiilor frigorifice;
5) prevenirea apariției microorganismelor în apa de răcire a condensatoarelor (legionella) – prin regim termic adecvat și sistem de supraveghere;
6) evitarea poluării mediului de către agenții frigorifici utilizați în sistemele de climatizare – prin alegerea corectă, din considerente ecologice, a agentului frigorific, limitarea pierderilor de agent frigorific în atmosferă, exploatarea corectă a instalațiilor frigorifice.
În cazul detectării pierderilor (scurgerilor) de agent frigorific, inspectorul sistemelor de climatizare va recomanda oprirea exploatării sistemelor de climatizare pînă la repararea acestora;
7) evitarea riscului de producere a substanțelor nocive sau insalubre – prin asigurarea condițiilor de curățare și întreținere a instalațiilor frigorifice de climatizare (spații cu pardoseli ușor de întreținut, cu finisaje sclivisite, cu sifoane de pardoseală; spații echipate cu ventilatoare de avarie);
8) consumul de energie în exploatare – echipamentele componente ale instalației frigorifice trebuie să aibă consumuri minime de energie în exploatare;
9) utilizarea recuperării de căldură, reducerea consumului de energie la producerea frigului – prin recuperarea frigului din aerul viciat sau a apelor uzate, în sistem pompă de căldură;
10) izolarea termică a conductelor, în vederea reducerii pătrunderilor de căldură – prin izolarea corespunzătoarea a conductelor instalațiilor frigorifice și de pompe de căldură;
11) reglajul sarcinii termice, în vederea corelării producției de frig cu necesarul la consumator, în funcție de temperatura mediului ambiant;
12) nivelul de zgomot produs, în funcționare, de către echipamentele componente ale instalației frigorifice de climatizare (compresoare, ventilatoare, pompe), care trebuie să se încadreze în limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent interior.
81. Lista de control pentru verificarea vizuală exterioară a sistemului de climatizare sau a instalației frigorifice este următoarea:
1) compararea instalației cu planurile (desenele) sistemului frigorific și ale circuitului electric; controlul dacă alimentarea electrică este conformă cu puterea cerută;
2) verificarea echipamentelor și a documentelor însoțitoare în privința conformității cu specificațiile din planuri;
3) verificarea montajului echipamentelor frigorifice (fundație, amortizoare de zgomot, atenuatoare de vibrații, spațiu de exploatare și depanare);
4) verificarea protecției contra atingerilor periculoase (piese în mișcare, electrocutare);
5) verificarea dacă dispozitivele de siguranță și protecție a mediului ambiant sînt conforme cu documentele normative, montate și în stare de funcționare;
6) verificarea dacă recipientele sub presiune au volume suficiente și dacă au certificatele, plăcile de identificare, manualul de instrucțiuni și documentația corespunzătoare;
7) verificarea trecerii libere pe căile de acces și de siguranță;
8) verificarea montajului corect al conductelor și armăturilor (acces pentru manevre);
9) verificarea marcajului conductelor în funcție de fluid, presiune, temperatură;
10) verificarea suporturilor și fixărilor (să nu transmită vibrații, să nu blocheze circulația);
11) verificarea existenței și a stării izolației termice;
12) verificarea existenței în număr suficient și a stării de funcționare a aparaturii de control, reglare și protecție (manometre, termometre, indicatoare de nivel, supape de siguranță, ventile de reglare, clapete de sens, filtre de impurități);
13) verificarea ventilației din stația de frig;
14) verificarea detectoarelor de agent frigorific (la instalațiile cu încărcătura mai mare de 300 kg);
15) verificarea stării de curățenie a suprafețelor schimbătoarelor de căldură;
16) verificarea cantității de agent frigorific și de ulei;
17) verificarea concentrației lichidului intermediar, a durității apei de răcire a condensatoarelor sau turnurilor de răcire (protecție contra legionella);
18) verificarea instrucțiunilor și sarcinilor personalului pentru a împiedica scăpările de agent frigorific;
19) analiza consemnărilor din jurnalul de exploatare a instalației (eventuale avarii, cauze, depanarea lor, măsuri pentru evitarea repetării).
82. În cadrul inspecției instalației de automatizare se fac verificări ale stării de reglare a sistemului și ale parametrilor reglați:
1) se compară ziua și ora la care se face inspecția cu ziua și ora indicate de regulatoare;
2) se verifică perioadele de pornire/oprire a sistemului;
3) se identifică și se evaluează funcționarea sondelor de reglare a temperaturii pentru încălzirea/răcirea zonelor inspectate;
4) se notează temperaturile de setare din fiecare zonă pentru încălzire/răcire și se verifică în raport cu nivelul de activitate și gradul de ocupare al zonei și cu dorințele locatarului/proprietarului clădirii;
5) se indică dacă există o „plajă neutră” între nivelul de încălzire și cel de răcire a zonelor climatizate;
6) se evaluează modul de reglare a puterii de încălzire/frigorifice la bateriile de încălzire/răcire;
7) se evaluează metodele posibile de reglare aeraulică a sistemului, prin modificarea debitelor de aer introdus sau evacuat/recirculat, precum și a debitului de aer proaspăt;
8) se evaluează, dacă există, modul de reglare a dispozitivelor terminale (gurilor de aer) de introducere a aerului, în funcție de temperatura de introducere.
83. Se identifică și se furnizează recomandări cu privire la toate dispozitivele de automatizare, senzorii și indicatoarele care sînt relevante pentru performanța energetică, conform:
1) amplasării,
2) funcției;
3) reglărilor.
84. Se localizează și se inspectează dispozitivele de automatizare a funcționării sistemului de climatizare sau de răcire, dispozitivele de automatizare ale instalației de încălzire și senzorii de temperatură aferenți.
85. Se examinează documentația sau alte surse de informație pentru a se determina zonele individuale de automatizare pentru încălzire și răcire. Se determină zonarea convenabilă în raport cu factori cum ar fi nivelurile locale ale aporturilor interne, orientarea sau expunerea la radiația solară.
86. Se determină metoda utilizată pentru modularea sau reglarea debitului de aer din conductele de introducere, recirculare și evacuare. Se emite o părere asupra eficienței, în comparație cu buna practică.
87. În unele sisteme de climatizare pot fi montate contoare de energie sau de ore de funcționare. Prin observarea regulată a citirilor acestor dispozitive de măsurare se poate evalua funcționarea sistemului de climatizare.
88. Dacă energia consumată a fost înregistrată într-un registru sau stocată în memoria unui calculator, la intervale regulate trebuie să se efectueze o estimare pornind de la puterea nominală și înregistrarea consumurilor, pentru a se evalua dacă echipamentul funcționează în concordanță cu necesarul de căldură/frig. Dacă nu, inspecția periodică trebuie să includă o recomandare către proprietarul clădirii pentru a reduce consumul de energie.
89. Dacă sînt montate dispozitive de măsurare, dar nu există înregistrarea consumului, inspecția periodică trebuie să facă recomandări pentru înregistrarea citirilor contoarelor la intervale regulate. Dacă nu sînt montate astfel de contoare, o parte din recomandările furnizate ar fi de a se monta contoare de măsurare a consumului de energie cel mai mic pentru centrala de climatizare cu consumul de energie cel mai mare și de a se înregistra ulterior consumul la intervale regulate.
90. În urma inspecției periodice a sistemelor de climatizare, rezultatele se consemnează în raportul de inspecție periodică, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 128/2014 privind performanța energetică a clădirilor.
91. Valorile care reprezintă performanța sistemelor de climatizare, rezultate în urma inspecției periodice pot fi utilizate în calculele privind evaluarea şi certificarea performanței energetice a clădirilor.