Articolul 2. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte cerinţe cu privire la:
a) cadrul general pentru metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi a unităţilor acestora;
b) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică pentru:
– clădirile noi şi noile unităţi ale clădirilor existente;
– clădirile existente şi unităţile acestora atunci cînd acestea sînt supuse unor renovări majore;
– elementele care fac parte din anvelopa clădirii şi care au un impact semnificativ asupra performanţei energetice a anvelopei clădirii atunci cînd sînt modernizate sau înlocuite;
– sistemele tehnice ale clădirilor, ori de cîte ori acestea sînt instalate, modernizate sau înlocuite;
c) certificarea performanţei energetice a clădirilor şi a unităţilor de clădiri;
d) inspecţia periodică a sistemului de încălzire și a sistemului de climatizare din clădiri;
e) sistemele de control independent al certificatelor de performanţă energetică şi al rapoartelor de inspecţie periodică a sistemelor de încălzire şi a sistemelor de climatizare din clădiri;
f) planul naţional pentru creşterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.
Articolul 3. Sfera de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică clădirilor noi şi clădirilor existente, unităţilor şi elementelor acestora.
(2) Prezenta lege se aplică următoarelor categorii de clădiri:
a) case de locuit unifamiliale;
b) clădiri de locuit cu mai multe apartamente;
c) clădiri de birouri;
d) clădiri ale instituţiilor de învăţămînt;
e) spitale;
f) hoteluri şi restaurante;
g) clădiri cu destinaţie sportivă;
h) clădiri pentru servicii de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;
i) clădiri cu destinaţie mixtă.
(3) Prezenta lege nu se aplică:
a) clădirilor care sînt ocrotite conform Legii nr. 1530-XII din 22 iunie 1993 privind ocrotirea monumentelor şi sînt incluse în registrul monumentelor locale sau naţionale, în măsura în care respectarea anumitor cerinţe de performanţă energetică ar modifica în mod inacceptabil valoarea istorică sau aspectul exterior al acestora. Imposibilitatea respectării anumitor cerinţe de performanţă energetică a clădirilor trebuie să fie argumentată şi confirmată documentar de către proprietarul clădirii în conformitate cu reglementările tehnice în construcţii;
b) clădirilor utilizate ca locaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios;
c) construcţiilor provizorii utilizate pe o perioadă de 2 ani sau mai puţin, clădirilor industriale, clădirilor din domeniul agricol cu altă destinaţie decît cea de locuit şi care necesită o cerere redusă de energie;
d) clădirilor de locuit care sînt utilizate sau destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an, fie, alternativ, pentru o perioadă limitată în decursul unui an şi cu un consum de energie preconizat a reprezenta mai puţin de 25% din valoarea care ar rezulta din utilizarea pe tot parcursul anului;
e) clădirilor cu o arie utilă totală mai mică de 50 m2;
f) clădirilor cu regim special (din domeniul apărării naţionale şi alte clădiri similare) care sînt reglementate de legi speciale, pentru care respectarea prevederilor prezentei legi nu este posibilă din motive întemeiate prevăzute de legislație.
Articolul 4. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
anvelopă a clădirii – element integrant al unei clădiri care separă interiorul acesteia de mediul exterior;
cazan – ansamblu format din corpul cazanului şi arzător, destinat să transmită unor fluide căldură rezultată din procesul de ardere;
certificat de performanţă energetică – document de formă reglementată care confirmă performanţa energetică a unei clădiri sau a unei unităţi a acesteia, calculată în baza metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor;
clasă energetică – sistem de măsură, de la „A” la „G”, pentru indicarea performanţei energetice a clădirii. În scop de clasificare a clădirilor cu o performanţă energetică foarte ridicată, clasa „A” poate fi divizată în subclase;
clădire – construcţie cu acoperiş şi pereţi în care energia este utilizată pentru a se regla climatul interior. În sensul prezentei legi, noţiunea „clădire” include unităţile şi elementele clădirii, în afară de cazul în care legea prevede expres altceva;
clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero – clădire cu o performanţă energetică foarte ridicată, obţinută, în principal, prin protecţia termică eficientă a clădirii şi prin necesarul de energie care ar trebui să fie acoperit, într-o foarte mare măsură, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere;
clădire cu destinaţie mixtă – clădire cu mai multe destinaţii, în care cel puţin 10% din aria totală a clădirii are alte destinaţii decît destinaţia principală a clădirii;
clădire existentă – clădire care este construită şi dată în exploatare conform legislaţiei;
clădire nouă – clădire care se află în proces de proiectare sau de construire;
clădire publică – clădire ce aparţine, cu drept de proprietate sau de folosinţă, unei autorităţi publice, unei instituţii publice ori unei întreprinderi de stat sau municipale;
clădire vizitată frecvent de public – clădire care, datorită destinaţiei sale, este vizitată frecvent de public: clădiri ale instituţiilor de învăţămînt, spitale, centre comerciale, hoteluri şi restaurante, teatre, bănci comerciale, alte categorii de clădiri similare;
cogenerare – producere simultană, în acelaşi proces, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau a energiei mecanice;
element al clădirii – sistem tehnic al clădirii sau element al anvelopei clădirii;
energie din surse regenerabile – energie din surse regenerabile nefosile, și anume: energia eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală, energia hidroelectrică, energia biomasei, a gazului de fermentare a deşeurilor, a gazului provenit din instalaţiile de epurare a apelor reziduale şi energia biogazului;
energie primară – energie din surse regenerabile şi neregenerabile, care nu a trecut prin niciun proces de conversie sau de transformare;
evaluator energetic – persoană fizică autorizată să efectueze certificarea performanţei energetice a clădirilor în modul stabilit de prezenta lege. În funcţie de locul de consum al energiei, evaluatorii energetici au specializări în următoarele domenii: protecţie termică a clădirilor, încălzire şi preparare a apei calde, ventilare şi răcire, iluminat;
indicator de performanţă energetică – cantitate de energie evaluată raportată la aria totală a clădirii;
inspector al sistemelor de încălzire sau al sistemelor de climatizare – persoană fizică autorizată să efectueze inspecţia periodică a sistemelor de încălzire sau a sistemelor de climatizare în modul stabilit de prezenta lege;
încălzire centralizată sau răcire centralizată – distribuţie de energie termică sub formă de abur, apă caldă sau distribuţie de lichide răcite, de la o sursă de producţie centralizată, prin intermediul unei reţele, către mai multe clădiri sau locaţii, în vederea utilizării ei pentru încălzirea sau răcirea spaţiilor ori pentru încălzirea sau răcirea proceselor industriale;
nivel optim din punctul de vedere al costurilor – nivel de performanţă energetică ce determină cel mai redus cost pe durata normată de funcţionare a clădirii. Costul cel mai redus este stabilit ţinîndu-se cont de costurile de investiţie legate de energie, de costurile de întreţinere şi exploatare (inclusiv de costurile şi economiile privind energia, categoria clădirii vizate, veniturile din energia produsă), după caz, şi de costurile de eliminare (demolare/demontare a unui element al clădirii), după caz. Durata normată de funcţionare a clădirii se stabileşte în reglementările tehnice în construcţii. Aceasta se referă la durata normată de funcţionare rămasă a unei clădiri, cerinţele de performanţă energetică fiind stabilite pentru clădire în ansamblu, sau la durata normată de funcţionare a unui element al clădirii, cerinţele de performanţă energetică fiind stabilite pentru elementele clădirii. Nivelul optim din punctul de vedere al costurilor se situează în intervalul nivelurilor de performanţă în care analiza cost-beneficiu calculată pe durata normată de funcţionare a clădirii este pozitivă;
performanţă energetică a clădirii – cantitate de energie indispensabilă evaluată pentru a se asigura necesarul de energie în condiţiile utilizării standard a clădirii, care presupune, printre altele, energia utilizată pentru încălzire, răcire, ventilare, apă caldă şi iluminat;
pompă de căldură – mecanism, dispozitiv sau instalaţie care transferă căldura din mediul natural (din aer, apă sau din sol) către clădiri sau către instalaţii industriale, inversînd fluxul natural al căldurii, astfel încît căldura să circule de la o temperatură mai scăzută spre una mai ridicată. În cazul pompelor de căldură reversibile, acestea, de asemenea, pot transfera căldura din clădire către mediul natural;
potenţial cumpărător sau locatar – persoană fizică sau juridică care:
a) solicită de la proprietarul clădirii informaţie despre clădire sau despre o unitate a clădirii în scop de luare a deciziei privind procurarea sau închirierea acestei clădiri ori a unei unităţi a clădirii; sau
b) solicită vizitarea clădirii sau a unei unităţi a clădirii în scop de luare a deciziei privind procurarea sau închirierea acestei clădiri ori a unei unităţi a clădirii; sau
c) face o ofertă în scris sau verbal de a procura sau de a închiria clădirea ori o unitate a clădirii;
proprietar al clădirii – în cazul unei clădiri existente – proprietarul/ coproprietarii clădirii sau ai unităţii clădirii sau orice persoană împuternicită, în modul stabilit de lege, să acţioneze în numele şi în interesul acestuia/acestora; în cazul unei clădiri noi – beneficiarul/beneficiarii lucrărilor de construcţie a acestei clădiri sau orice persoană împuternicită, în modul stabilit de lege, să acţioneze în numele şi în interesul acestuia/acestora;
putere nominală utilă – putere termică maximă, exprimată în kilowați, specificată şi garantată de către producător ca fiind furnizată în decursul unei exploatări continue, cu respectarea randamentului nominal indicat de fabricant;
renovare majoră a clădirii – efectuare a modificărilor la o clădire existentă, în cadrul cărora peste 25% din suprafaţa anvelopei clădirii este supusă renovării;
sistem de climatizare – combinaţie a componentelor necesare pentru a asigura o formă de tratare a aerului interior, prin care temperatura este controlată sau poate fi scăzută;
sistem de încălzire – parte a instalaţiei de încălzire ce constă din unul sau din mai multe cazane, conducte de distribuţie a căldurii şi din elemente emiţătoare de căldură, proiectate numai în scop de încălzire a spaţiilor, care asigură condiţiile termice normative în încăperi;
sistem tehnic al clădirii – instalaţii şi echipamente tehnice ale unei clădiri sau ale unei unităţi a clădirii pentru încălzire, apă caldă, ventilare, răcire, iluminat;
unitate a clădirii – secţiune, etaj, încăpere sau complex de încăperi dintr-o clădire, cu excepţia apartamentelor, care sînt proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat.