2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 15 septembrie 2017, de către judecătorul Ludmila Holeviţcaia din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Prin decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești nr.14/323Dfa din 7 aprilie 2017 s-a constatat în privința lui Iacob Miron existența abaterii disciplinare prevăzute la articolul 21 alin. (2) lit. b/1) [încălcare gravă sau sistematică a obligațiilor profesionale stabilite de lege] din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, respectiv, acestuia i s-a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 200 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 4000 lei.
4. La 17 mai 2017, Iacob Miron a contestat în instanța de judecată decizia menționată, solicitând anularea acesteia.
5. Ulterior, la 23 august 2017, avocatul Alexandru Savva a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menționate la § 1 supra.
6. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 24 august 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 24 Sancţiunile disciplinare
„[…]
(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un ande la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
[…]”
[alin.(5) abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în vigoare 1 iulie 2016]
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că prin stabilirea termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, care constituie un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia, s-a restrâns nejustificat dreptul la apărare, dreptul la muncă și dreptul la proprietate. De asemenea, termenul în discuție aduce atingere dreptului subiectiv de a nu fi supus sancțiunii disciplinare după o perioadă de timp semnificativă. Or, anterior, termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc constituia 6 luni de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de un an de la săvârşirea acesteia.
10. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a subliniat că este inechitabil și chiar contrar principiului securității juridice să se aplice sancţiunea disciplinară în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale, atunci când din aceasta rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc. În același sens, și-a exprimat dezacordul și cu opțiunea legiuitorului de a suspenda curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical și concediul pentru îngrijirea copilului.
11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 9, 26, 43, 46 și 54 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului privind executorii judecătoreşti, ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
16. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, conform căruia:
„(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.”
17. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 24 alin. (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în corespundere cu care:
„(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
[…]”
18. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care stabilesc termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, contravin articolelor 9, 26, 43, 46 și 54 din Constituţie.
19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși alegațiile autorului excepției vizează extinderea prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016 a termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc (art.21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010), în același timp, autorul invocă și neconstituționalitatea art.24 alin. (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, care stabilea un termen de prescripție mai mic pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc.
20. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (DCC nr.46 din 22 mai 2017, §21).
21. Curtea menționează că este relevantă în acest sens jurisprudența Curții Europene, care a subliniat importanța termenelor pentru certitudinea juridică și securitatea raporturilor juridice, în contextul dreptului la un proces echitabil.
22. Curtea Europeană a statuat că rolul termenelor de prescripție este de o importanță majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, enunţă preeminența dreptului ca patrimoniul comun al Statelor contractante (Dacia SRL v. Republica Moldova, hotărârea din 18 martie 2008, §75).
23. Termenele de prescripție sunt o caracteristică comună a sistemelor juridice interne ale Statelor contractante în materie de infracțiuni penale, abateri disciplinare sau de altă natură (Oleksandr Volkov v. Ucraina, hotărârea din 9 ianuarie 2013, §137).
24. În același timp, termenele de prescripție au mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea raporturilor juridice prin stabilirea unui termen pentru acțiuni, să protejeze potențialii făptuitori de plângerile tardive, care pot fi greu de contracarat, și să prevină orice injustiție ce ar putea să apară dacă instanțele ar fi chemate să se pronunțe asupra unor evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat în baza unor probe care ar putea fi considerate ca fiind nesigure și incomplete din cauza trecerii timpului (Stubbings și alții v. Regatul Unit, hotărârea din 22 octombrie 1996, §51).
25. De asemenea, Curtea Europeană a reținut că folosirea termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmăreşte un scop legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil [J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, hotărârea din 30 august 2007].
26. Urmând aceste raționamente, Curtea subliniază că este opțiunea legiuitorului de a reglementa termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorilor judecătorești.
27. În același timp, Curtea menționează că termenele de prescripție trebuie să asigure un just echilibru, pe de o parte, dintre principiul securităţii raporturilor juridice, iar, pe de altă parte, principiul echităţii.
28. Pentru concilierea acestor deziderate, Curtea reține că legiuitorul poate să reglementeze cu suficientă precizie acele ipoteze în care termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă.
29. Potrivit articolului 21/1 alin.(3) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.
30. Curtea menționează că prevederile care stabilesc situațiile în care termenul de prescripție se suspendă urmează a fi analizate prin prisma prevederilor art. 23 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care statuează că în timpul examinării sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc prezenţa la şedinţă a executorului judecătoresc vizat este obligatorie. Dacă executorul judecătoresc lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate examina sesizarea în lipsa acestuia.
31. De asemenea, în cadrul şedinţelor Colegiului disciplinar, executorul judecătoresc şi autorul sesizării pot fi asistaţi de avocat sau un reprezentant. Executorul judecătoresc, avocatul acestuia sau reprezentantul au dreptul să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze în orice moment demersuri.
32. Curtea observă că temeiurile în cauză nu țin de comportamentul autorității competente (în speță, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești) să investigheze și, după caz, să aplice o sancțiune disciplinară proporțională, efectivă și disuasivă.
33. Din analiza prevederilor citate mai sus, Curtea reține că raționamentul acestora rezidă în asigurarea dreptului la apărare al executorului judecătoresc în cadrul procedurii disciplinare.
34. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:
- a articolului 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti;
- a articolului 24 alineatul (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 92. Chişinău, 21 septembrie 2017.