de inadmisibilitate a sesizării nr. 121g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 21/1 și art. 24 alin. (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc)

DECIZIE nr. 92 din 21.09.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 16.02.2018
pe legis.md
Trimiteri: 66 legate · 2 nerezolvate · 4 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (2)
  • articolul 21 alin. (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin.(1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (4)
  • alineatului (2) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • articolele 20-24 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • alin.(5) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 15 septembrie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 21 septembrie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:
- a articolului 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti;
- a articolului 24 alineatul (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016,
ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 15 septembrie 2017, de către judecătorul Ludmila Holeviţcaia din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești nr.14/323Dfa din 7 aprilie 2017 s-a constatat în privința lui Iacob Miron existența abaterii disciplinare prevăzute la articolul 21 alin. (2) lit. b/1) [încălcare gravă sau sistematică a obligațiilor profesionale stabilite de lege] din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, respectiv, acestuia i s-a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 200 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 4000 lei.

4. La 17 mai 2017, Iacob Miron a contestat în instanța de judecată decizia menționată, solicitând anularea acesteia.

5. Ulterior, la 23 august 2017, avocatul Alexandru Savva a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menționate la § 1 supra.

6. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 24 august 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 9 Principiile fundamentale privind proprietatea

„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 26 Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (republicată în M.O., 2017, nr.2-8, art.1) sunt următoarele:

Articolul 21/1 Termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc

„(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.”

Articolul 24 Sancţiunile disciplinare

„[…]

(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un ande la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
[…]”
[alin.(5) abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în vigoare 1 iulie 2016]
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că prin stabilirea termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, care constituie un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia, s-a restrâns nejustificat dreptul la apărare, dreptul la muncă și dreptul la proprietate. De asemenea, termenul în discuție aduce atingere dreptului subiectiv de a nu fi supus sancțiunii disciplinare după o perioadă de timp semnificativă. Or, anterior, termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc constituia 6 luni de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de un an de la săvârşirea acesteia.

10. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a subliniat că este inechitabil și chiar contrar principiului securității juridice să se aplice sancţiunea disciplinară în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale, atunci când din aceasta rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc. În același sens, și-a exprimat dezacordul și cu opțiunea legiuitorului de a suspenda curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical și concediul pentru îngrijirea copilului.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 9, 26, 43, 46 și 54 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului privind executorii judecătoreşti, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, conform căruia:
„(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.”

17. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 24 alin. (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în corespundere cu care:
„(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
[…]”

18. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care stabilesc termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, contravin articolelor 9, 26, 43, 46 și 54 din Constituţie.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși alegațiile autorului excepției vizează extinderea prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016 a termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc (art.21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010), în același timp, autorul invocă și neconstituționalitatea art.24 alin. (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, care stabilea un termen de prescripție mai mic pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc.

20. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (DCC nr.46 din 22 mai 2017, §21).

21. Curtea menționează că este relevantă în acest sens jurisprudența Curții Europene, care a subliniat importanța termenelor pentru certitudinea juridică și securitatea raporturilor juridice, în contextul dreptului la un proces echitabil.

22. Curtea Europeană a statuat că rolul termenelor de prescripție este de o importanță majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, enunţă preeminența dreptului ca patrimoniul comun al Statelor contractante (Dacia SRL v. Republica Moldova, hotărârea din 18 martie 2008, §75).

23. Termenele de prescripție sunt o caracteristică comună a sistemelor juridice interne ale Statelor contractante în materie de infracțiuni penale, abateri disciplinare sau de altă natură (Oleksandr Volkov v. Ucraina, hotărârea din 9 ianuarie 2013, §137).

24. În același timp, termenele de prescripție au mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea raporturilor juridice prin stabilirea unui termen pentru acțiuni, să protejeze potențialii făptuitori de plângerile tardive, care pot fi greu de contracarat, și să prevină orice injustiție ce ar putea să apară dacă instanțele ar fi chemate să se pronunțe asupra unor evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat în baza unor probe care ar putea fi considerate ca fiind nesigure și incomplete din cauza trecerii timpului (Stubbings și alții v. Regatul Unit, hotărârea din 22 octombrie 1996, §51).

25. De asemenea, Curtea Europeană a reținut că folosirea termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmăreşte un scop legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil [J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, hotărârea din 30 august 2007].

26. Urmând aceste raționamente, Curtea subliniază că este opțiunea legiuitorului de a reglementa termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorilor judecătorești.

27. În același timp, Curtea menționează că termenele de prescripție trebuie să asigure un just echilibru, pe de o parte, dintre principiul securităţii raporturilor juridice, iar, pe de altă parte, principiul echităţii.

28. Pentru concilierea acestor deziderate, Curtea reține că legiuitorul poate să reglementeze cu suficientă precizie acele ipoteze în care termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă.

29. Potrivit articolului 21/1 alin.(3) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.

30. Curtea menționează că prevederile care stabilesc situațiile în care termenul de prescripție se suspendă urmează a fi analizate prin prisma prevederilor art. 23 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care statuează că în timpul examinării sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc prezenţa la şedinţă a executorului judecătoresc vizat este obligatorie. Dacă executorul judecătoresc lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate examina sesizarea în lipsa acestuia.

31. De asemenea, în cadrul şedinţelor Colegiului disciplinar, executorul judecătoresc şi autorul sesizării pot fi asistaţi de avocat sau un reprezentant. Executorul judecătoresc, avocatul acestuia sau reprezentantul au dreptul să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze în orice moment demersuri.

32. Curtea observă că temeiurile în cauză nu țin de comportamentul autorității competente (în speță, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești) să investigheze și, după caz, să aplice o sancțiune disciplinară proporțională, efectivă și disuasivă.

33. Din analiza prevederilor citate mai sus, Curtea reține că raționamentul acestora rezidă în asigurarea dreptului la apărare al executorului judecătoresc în cadrul procedurii disciplinare.

34. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:
- a articolului 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti;
- a articolului 24 alineatul (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU

Nr. 92. Chişinău, 21 septembrie 2017.