de inadmisibilitate a sesizării nr. 53g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare

DECIZIE nr. 46 din 22.05.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 24.11.2017
pe legis.md
Trimiteri: 53 legate · 3 nerezolvateActe din afara site-ului: 1 fără adresăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (3)
  • articolele 20-24 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 16 alin. (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Din afara site-ului: fără adresă (1)

Curtea Constituțională, statuând în componența:

Dl Tudor PANŢÎRU, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 aprilie 2017,

Înregistrată la aceeași dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menționate,

Având în vedere actele și lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de către avocatul Nicolae Roșca, în dosarul nr. 3-142/2017, pendinte la Judecătoria Bălți (sediul central).

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 28 aprilie 2017 de către judecătorul Svetlana Ghercavii, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 13 ianuarie 2017, M.S. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui N.M., prin care a solicitat constatarea răspândirii informației false, dezmințirea informației false, repararea prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și repunerea în termenul de prescripție de 20 de zile pentru depunerea cererii prealabile.

4. În cadrul procesului, reprezentantul pârâtului a invocat nerespectarea de către M.S. a procedurii prealabile prevăzută de Legea cu privire la libertatea de exprimare.

5. În timpul ședinței de judecată, avocatul Nicolae Roșca a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 15 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

6. Prin încheierea din 12 aprilie 2017, instanța a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 32

Libertatea opiniei și a exprimării

„(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise și pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Articolul 115

Instanțele judecătorești

„[…]

(4) Organizarea instanțelor judecătorești, competența acestora și procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (M.O., 2010, nr. 117-118, art. 355) sunt următoarele:

Articolul 15

Cererea prealabilă

„(1) Persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspândit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor și compensarea prejudiciului cauzat. În caz de deces al persoanei defăimate, cererea prealabilă se depune de către persoana interesată.

(2) Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informația defăimătoare. Acesta este un termen de prescripție. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile.

(3) Persoana va indica în cerere informația pe care o consideră defăimătoare și, în cazul răspândirii unor relatări cu privire la fapte, circumstanțele care demonstrează că informația este în esență falsă sau, în cazul răspândirii judecăților de valoare, circumstanțele care demonstrează că acestea nu se bazează pe un substrat factologic suficient.”

Articolul 16

Procedura de examinare a cererii prealabile „(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică ce a răspândit această informaţie.

(2) Dacă se constată că informaţia la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspândit informaţia sau autorul informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze, după caz, rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.

(3) Rectificarea sau dezminţirea informaţiei, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar dacă informaţia a fost răspândită de mass-media şi publicaţia sau emisiunea care a răspândit această informaţie apare mai rar decât o dată la 15 zile, în următorul număr sau emisiune.

(4) Plata compensaţiilor în temeiul cererii prealabile se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile sau într-un alt termen convenit de părţi.

(5) În cazul refuzului de a satisface, integral sau parţial, cererea prealabilă, persoana lezată poate depune cerere de chemare în judecată.

(6) În cazul refuzului de satisfacere a cererii prealabile pe motivul omiterii termenului de prescripție, persoana lezată poate solicita, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată, repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că termenul de 20 de zile pentru exercitarea procedurii prealabile adresării în instanța de judecată, instituit prin Legea cu privire la libertatea de exprimare, este un termen de prescripție excesiv de scurt, astfel încât persoana lezată în drepturi ar putea din motive obiective să omită întreprinderea acțiunilor necesare pentru apărarea dreptului încălcat.

10. Autorul menționează că dispoziția contestată îngrădește accesul liber la justiție și împiedică exercitarea dreptului de apărare a onoarei, demnității și reputației profesionale.

11. Potrivit autorului excepției, prevederile contestate încalcă articolele 20, 32 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Nicolae Roșca, în dosarul nr. 3-142/2017, care se află pe rolul Judecătoriei Bălți (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În speță, Curtea observă că autorul excepției solicită controlul constituționalității art. 15 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, invocând încălcarea articolelor 20, 32 și 54 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, libertatea opiniei și exprimării și, respectiv, restrângerea unor drepturi și libertăți.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 43 din 8 iulie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

18. În decizia menționată, Curtea a reiterat că, prin prisma art. 6 § 1 din Convenția Europeană, precum și prin prisma jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la justiție poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit.

19. Curtea a subliniat că necesitatea asigurării accesului efectiv la justiţie nu poate fi considerată însă ca reprezentând un obstacol pentru instituirea, prin lege, a unor condiţii de admisibilitate pentru cei care doresc să supună cauza lor judecăţii instanţelor judecătoreşti.

20. În context, Curtea a reiterat că condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii prealabile nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, în accepțiunea interzisă de prevederile constituționale de referință, atât timp cât partea interesată poate înainta în instanța judecătorească cererea de chemare în judecată.

21. Totodată, Curtea reține că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

22. În acest sens, și Curtea Europeană a reţinut că folosirea termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmăreşte un scop legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiția ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil. La fel, Curtea a statuat că una din consecințele termenelor de prescripţie, sau de decădere, este aceea că titularul dreptului nu îl mai poate exercita (Hotărârea CEDO J.A. Pye (Oxford) Ltd și JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007).

23. De asemenea, Curtea menționează că pierderea termenului de 20 de zile pentru depunerea cererii prealabile nu înlătură posibilitatea adresării în instanța de judecată. Or, Legea cu privire la libertatea de exprimare stabilește în mod expres la art. 16 alin. (6) dreptul de a solicita instanței de judecată repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.

24. În același timp, Curtea menționează că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, termenul de prescripție curge de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informația defăimătoare. Prin urmare, Curtea reține că apărarea dreptului la onoare, demnitate și reputație profesională depinde și de diligența persoanelor interesate de a acționa în consecință.

25. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor contestate în raport cu articolul 32 din Constituție, Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 43 din 8 iulie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Astfel, Curtea reiterează că dispozițiile contestate, care reglementează exercitarea procedurii prealabile adresării în instanța de judecată, nu vizează dreptul la libertatea opiniei și exprimării. Prin urmare, dispozițiile constituționale consacrate în articolul 32 din Constituție nu sunt incidente în cazul dat.

26. În contextul celor menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituţionalitate a articolului 15 alineatul (2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de către avocatul Nicolae Roșca, în dosarul nr. 3-142/2017, pendinte la Judecătoria Bălți (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANȚÎRU

Nr. 46. Chişinău, 22 mai 2017.