DECIZIE nr. 24 din 29.04.2016   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ   publicat 07.10.2016

de inadmisibilitate a sesizării nr. 17a/2016 privind controlul constituționalității Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 (eliberarea din funcție a unui judecător)

În vigoare din 29.04.2016
pe legis.md/decizie/2016/24-cc
Trimiteri: 56 legate   2 nerezolvate   4 fără țintăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (2)
  • Hotărîrii nr. 989/32 Trimitere recunoscută: actul citat nu are dată sau an, nu poate fi identificat
  • art. 26 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (4)

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 15 martie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd admisibilitatea sesizării menţionate,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberînd la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională în data de 15 martie 2016 de către deputații în Parlament Artur Reșetnicov și Igor Vremea, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională,
38 alin. (1) lit. g) și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalității Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 privind eliberarea domnului Ivan Busuioc din funcția de judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În speță, prin Hotărîrea nr. 989/32 din 9 decembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a propus Preşedintelui Republicii eliberarea din funcţie a judecătorului Ivan Busuioc în baza cererii de demisie, depusă la 5 decembrie 2014 potrivit articolului 25 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

4. La 18 martie 2015 Preşedintele Republicii a respins solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii privind eliberarea din funcţie a judecătorului în baza cererii de demisie, menționînd că în privinţa acestuia a fost pronunțată o sentință de condamnare în legătură cu săvîrșirea unei infracțiuni din imprudență, menținută fără modificări de Curtea de Apel Chișinău la 11 martie 2015.

5. Prin Hotărîrea nr. 267/12 din 7 aprilie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a propus repetat Preşedintelui Republicii eliberarea din funcție a judecătorului Busuioc în baza cererii de demisie.

6. La 3 decembrie 2015 Preşedintele Republicii a expediat Consiliului Superior al Magistraturii un demers, prin care a solicitat revizuirea Hotărîrii nr. 989/32 din
9 decembrie 2014, pe motiv că sentinţa de condamnare a judecătorului Busuioc a devenit irevocabilă la 19 noiembrie 2015.

7. Prin Hotărîrea nr. 943/38 din 8 decembrie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a respins solicitarea Președintelui Republicii, menționînd că la momentul depunerii cererii de demisie de către judecător nu exista un alt motiv pentru eliberarea sa din funcție.

8. La 12 ianuarie 2016 Preşedintelui Republicii a emis Decretul nr. 1906-VII cu privire la eliberarea domnului Ivan Busuioc din funcția de judecător la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, în legătură cu pronunţarea hotărîrii definitive de condamnare, potrivit articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

9. În circumstanțele expuse mai sus, autorii sesizării pretind că Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 a fost emis cu încălcarea articolelor 88 lit. d), 116 alin. (2) şi 123 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova.

B. Legislația pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140), sunt următoarele:

Articolul 6

Separația și colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 88

Alte atribuţii

„Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

[…]

d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

[…]”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„[…]

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.

[…]”

Articolul 123

Atribuţiile

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în M.O., 2013, nr.15-17, art. 65) sunt următoarele:

Articolul 1

Consiliul Superior al Magistraturii

- organ de autoadministrare judecătorească „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.”

Articolul 4

Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii „(1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe referitoare la cariera judecătorilor:

a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o instanţă superioară, transferare la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă ori de eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti; […]”

Articolul 20

Promovarea la o instanţă superioară, transferarea la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, detaşarea, suspendarea, demisia şi eliberarea din funcţie a judecătorului „(1) Chestiunile ce ţin de […] suspendarea, demisia şi eliberarea din funcţie a judecătorului sînt examinate de Consiliul Superior al Magistraturii în condiţiile legii.

[…]

(4) Hotărîrile privind […] demisia şi eliberarea lui din funcţie, însoţite de curriculum vitae din care să rezulte activitatea lui şi de proiectul de decret sau de hotărîre, se înaintează Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului de către Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

[…]

(8) Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului şi dispune încetarea plăţii indemnizaţiei viagere lunare în condiţiile art.26 din Legea cu privire la statutul judecătorului.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în M.O., 1998, nr. 26-27, art. 170) sunt următoarele:

Articolul 11

Numirea judecătorului în funcţie

„(1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. […]

(2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.

(4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie trebuie să fie motivat şi se face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile.

(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.”

Articolul 17

Asigurarea independenţei judecătorului

„Independenţa judecătorului este asigurată prin:

[…]

b) procedeul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie; […]”

Articolul 25

Eliberarea judecătorului din funcţie

„(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

a) depunerii cererii de demisie;

[…]

g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare; […]

(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.

(3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se stabileşte de legislaţie. […]”

Articolul 26

Demisia judecătorului

„(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

[…]

(6) Judecătorul este considerat demisionat atîta timp, cît respectă prevederile art.8, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.

(7) În cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului, acesta fiind în drept să atace hotărîrea de sistare în instanţa judecătorească într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărîre.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

13. În motivarea sesizării, autorii susțin că la eliberarea judecătorilor din funcție sunt aplicabile reglementările privind numirea lor în funcție.

14. Astfel, autorii sesizării menționează că propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcție a judecătorilor în baza cererii de demisie poate fi respinsă de către Preşedintele Republicii o singură dată, iar în cazul propunerii repetate, are obligația de a emite un decret în strictă conformitate cu solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.

15. Autorii sesizării invocă faptul că, deși Consiliul Superior al Magistraturii a propus eliberarea din funcţie a judecătorului Ivan Busuioc în baza cererii de demisie, Preşedintele Republicii, după respingerea propunerilor repetate ale CSM, cu încălcarea termenului legal de examinare a acestora (30 de zile), a emis decretul privind eliberarea din funcție a judecătorului în legătură cu adoptarea unei hotărîri definitive de condamnare.

16. Din aceste motive, autorii sesizării solicită exercitarea controlului constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016, în sensul corespunderii cu prevederile articolelor 88 lit. d), 116 alin. (2) şi 123 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinînd admisibilitatea sesizării, Curtea relevă următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituţionalităţii decretelor Președintelui Republicii Moldova ține de competența Curții Constituționale.

19. Curtea menționează că articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputații în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

20. În Hotărîrea nr.10 din 16 aprilie 2010 Curtea a statuat că actele administrative cu caracter individual emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale exponente ale unui interes public deosebit, fac obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept, sub aspectul formei şi procedurii de adoptare.

21. În speță, Curtea reține că obiectul controlului constituționalității îl constituie Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 privind eliberarea din funcție a unui judecător, în partea ce ține de dreptul Președintelui de a modifica temeiul invocat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru eliberarea din funcție.

22. Examinînd actul contestat sub aspectul procedurii de adoptare, Curtea reține următoarele.

23. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că desemnarea şi destituirea judecătorilor şi preşedinţilor instanţelor judecătorești se realizează cu participarea a cel puţin două autorităţi: pe de o parte, Consiliul Superior al Magistraturii şi, pe de altă parte, Preşedintele sau, după caz, Parlamentul.

24. Curtea menționează că, în baza principiilor care guvernează independenţa justiţiei, la realizarea procedurilor privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcţia de judecător, pentru asigurarea separării şi colaborării ramurilor puterii de stat conform articolului 6 din Constituţie, autoritățile respective sunt interdependente.

25. Totodată, Curtea a statuat anterior că Parlamentul sau Preşedintele doar validează decizia Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la eliberarea din funcție a judecătorilor, pe care nu o poate nici cenzura, nici refuza, verificarea legalităţii acesteia fiind competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti (HCC nr. 21 din 25 iulie 2013).

26. În acest context, Curtea relevă că, în speță, Decretul Președintelui nr. 1906-XII din 12 ianuarie 2016 a fost emis în baza art. 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevede eliberarea din funcție a judecătorului în legătură cu pronunțarea unei hotărîri definitive de condamnare, deși Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat propunerea de eliberare din funcție a judecătorului în baza cererii de demisie, conform art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

27. Din circumstanțele speței, Curtea observă că, la momentul acceptării cererii de demisie a judecătorului de către CSM și al înaintării către Președintele Republicii a propunerii de eliberare din funcție, nu exista o hotărîre definitivă de condamnare în privința judecătorului.

28. Curtea constată că Decretul Președintelui a fost emis abia după ce hotărîrea de condamnare a judecătorului a devenit irevocabilă.

29. În acest context, Curtea reamintește că termenul în interiorul căruia Președintele urmează să se pronunţe cu privire la eliberarea din funcție a judecătorului, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, este unul restrictiv (30 zile), astfel încît Președintele are obligaţia constituţională să îl respecte (HCC nr. 17 din 2 iulie 2013). Prin urmare, Președintele Republicii trebuie să dea dovadă de celeritate la examinarea propunerilor Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece de aceasta depinde funcţionalitatea puterii judecătoreşti.

30. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit cadrului legal, dreptul Președintelui de a respinge solicitarea CSM vizează exclusiv propunerea de numire în funcție a judecătorului, nu și cea de eliberare din funcţie. Curtea reţine că procedura de eliberare din funcţie a unui judecător este o codecizie pe care o iau două autorităţi, CSM şi Preşedintele Republicii Moldova. Din aceste considerente, decizia CSM este actul primar, care stă la baza decretului prezidenţial. Prin urmare, temeiurile de eliberare din funcţie sunt stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii, Preşedintele neavînd competenţa legală de a le modifica. În cazul în care consideră că la eliberarea din funcție a judecătorului CSM a încălcat prevederile legii, Preşedintele are dreptul de a contesta decizia CSM în instanţa de judecată, în condițiile legii.

31. În prezenta speță, Curtea reține că Președintele nu a avut dreptul să invoce în decretul prezidenţial alt temei de eliberare din funcţie decît cel stabilit de CSM.

32. Fără a se îndepărta de cele expuse mai sus, Curtea constată că, în speţă, în procesul de emitere a decretului de eliberare din funcţie a intervenit o hotărîre definitivă și irevocabilă (decizia CSJ din 28 octombrie 2015) de condamnare a judecătorului vizat de decizia CSM nr.989/32 din 9 decembrie 2014.

33. Curtea reţine că prevederile articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea privind statutul judecătorului stabilesc în calitate de temei de eliberare din funcție „pronunțarea hotărîrii definitive de condamnare”, fără a face distincție între infracțiunile săvîrșite cu intenție și cele săvîrșite din imprudență.

34. Mai mult, potrivit art. 26 alin. (6) din Legea privind statutul judecătorului, judecătorul este considerat demisionat atîta timp cît nu comite fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător. În condițiile prevederilor cuprinse în art. 26 din lege, în cazul în care judecătorul demisionat este condamnat, CSM modifică temeiul de eliberare din funcţie (demisia onorabilă), fapt care atrage în consecinţă şi modificarea decretului prezidenţial.

35. Prin urmare, Curtea reține că, deși Decretul nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 cu privire la eliberarea din funcție a judecătorului Ivan Busuioc a fost emis cu încălcarea procedurii de adoptare, după cum s-a arătat mai sus, în prezent viciul procedural este acoperit prin existența unei hotărîri irevocabile de condamnare a judecătorului. Curtea constată că, în prezenta speţă, existenţa acestei hotărîri de condamnare ar fi condus la acelaşi final al procesului de eliberare din funcţie.

36. Ținînd cont de circumstanțele enunțate, Curtea consideră că o eventuală invalidare a decretului contestat ar fi superfluă, sesizarea urmînd a fi respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către deputații în Parlament Artur Reșetnicov și Igor Vremea privind controlul constituţionalității Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1906-VII din 12 ianuarie 2016 privind eliberarea domnului Ivan Busuioc din funcția de judecător la Judecătoria Centru, municipiul Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 24. Chişinău, 29 aprilie 2016.